Masterand: BUBUTANU (STROIA) ELENA

Managementul public – tema de dezbatere 8

1. Care sunt funcţiunile instituţiilor şi întreprinderilor implicate în

optimizarea ritmului procesului de management?
RASPUNS: Instituțiile și întreprinderile sunt implicate în optimizarea ritmului
procesului de management printr-o serie de funcții și activități cheie:
Planificare și Proiectare: Aceasta implică stabilirea obiectivelor și a direcției
strategice, precum și proiectarea planurilor și a strategiilor operaționale pentru a
atinge acele obiective. Planificarea detaliată este esențială pentru optimizarea
procesului de management.
Organizare și Structurare: Înseamnă crearea unei structuri organizaționale
eficiente, alocarea resurselor și stabilirea relațiilor între diferitele departamente
sau unități pentru a asigura funcționarea optimă a proceselor.
Coordonare și Control: Aceasta implică monitorizarea și coordonarea activităților
pentru a asigura că acestea se desfășoară conform planului și că obiectivele sunt
atinse. Controlul înseamnă evaluarea performanței și luarea măsurilor corective
atunci când este necesar.
Motivare și Managementul Resurselor Umane: Îmbunătățirea performanței prin
gestionarea și motivarea personalului este crucială pentru optimizarea procesului
de management. Dezvoltarea resurselor umane și crearea unui mediu de lucru
pozitiv sunt aspecte esențiale.
Inovație și Îmbunătățire Continuă: Instituțiile și întreprinderile trebuie să fie
flexibile și receptive la schimbări și inovații. Identificarea constantă a modurilor de
a îmbunătăți procesele și operațiunile este esențială pentru creșterea continuă.
Comunicare și Colaborare: Asigurarea unei comunicări eficiente în cadrul
organizației și colaborarea între diferitele departamente sau echipe sunt esențiale
pentru alinierea eforturilor și optimizarea proceselor.
Toate aceste funcții se întrepătrund și se completează reciproc în încercarea de a
asigura că procesul de management este optimizat pentru atingerea obiectivelor
și pentru menținerea unei performanțe durabile și competitive.

2. Comentaţi particularităţile informaţiilor explicite şi informaţiilor tacite.

Care dintre aceste informaţii sunt utile în optimizarea ritmului procesului
de management?
RASPUNS: Informațiile explicite și tacite sunt două tipuri distincte de cunoștințe
care sunt esențiale în procesul de management în instituții și întreprinderi.

Informațiile explicite sunt cele care pot fi formalizate și documentate ușor.

Acestea sunt cunoscute sub formă de manuale, proceduri, rapoarte și alte
documente scrise. Ele sunt tangibile și ușor de transmis altor persoane. De
exemplu, manualele de proceduri, datele numerice, rapoartele financiare sau
instrucțiunile standard sunt toate exemple de informații explicite.

Informațiile tacite sunt mai subtile și mai greu de comunicat în mod formal.
Acestea includ experiența personală, know-how-ul, abilitățile și intuiția care sunt
adesea dificil de articulat sau transmis în mod explicit. Informațiile tacite sunt
adesea implicite și sunt înrădăcinate în experiența și practica individuală.

Pentru optimizarea procesului de management, ambele tipuri de informații sunt

importante:

Informațiile explicite sunt utile pentru stabilirea unor baze clare, pentru
instruirea personalului și pentru documentarea proceselor. Ele pot fi analizate,
interpretate și folosite ca referință în îmbunătățirea continuă a proceselor și
deciziilor.

Informațiile tacite au o valoare substanțială, deși pot fi mai dificil de capturat și

formalizat. Aceste informații, cum ar fi experiența practică, intuiția și abilitățile
individuale, sunt esențiale pentru inovație, rezolvarea problemelor și pentru
identificarea soluțiilor creative la situații complexe.
Pentru a optimiza ritmul procesului de management, este crucial să se valorifice și
să se integreze atât informațiile explicite, cât și pe cele tacite. Combinând
cunoștințele formale și structurate cu experiența și expertiza individuală,
organizațiile pot atinge un echilibru ideal pentru luarea deciziilor, rezolvarea
problemelor și îmbunătățirea continuă a performanței.

3. Identificaţi cazele care pot afecta calitatea comunicării în procesul de

management.
RASPUNS: Există câteva cazuri care pot afecta calitatea comunicării în procesul de
management într-o organizație:
Lipsa sau distorsiunea informațiilor: Atunci când informațiile sunt incomplete,
inexacte sau distorsionate, comunicarea este afectată. Acest lucru poate fi
rezultatul unei comunicări slabe între departamente sau niveluri diferite ale
organizației.
Bariera lingvistică sau culturală: Organizațiile care operează la nivel global sau
care au echipaje multiculturalizate pot întâmpina dificultăți în comunicare din
cauza diferențelor lingvistice sau culturale. Aceste diferențe pot duce la
interpretări greșite și la dificultăți în transmiterea mesajelor.
Comunicarea verticală slabă: Când liniile de comunicare între diferitele niveluri
ale organizației sunt blocate sau sunt slabe, mesajele pot fi distorsionate sau
pierdute pe parcurs. Lipsa unei comunicări eficiente de sus în jos și de jos în sus
poate afecta luarea deciziilor și implementarea strategiilor.
Conflictul și lipsa de transparență: Dacă există conflicte nerezolvate sau dacă
informațiile nu sunt împărtășite deschis și transparent între membrii echipei,
calitatea comunicării poate fi afectată semnificativ. Acest lucru poate duce la
neînțelegeri, resentimente și o atmosferă generală negativă în organizație.
Utilizarea tehnologiei în mod ineficient: În ciuda avantajelor sale, utilizarea
ineficientă a tehnologiei sau a unor canale de comunicare nepotrivite poate duce
la pierderea sau distorsionarea mesajelor. Dependența excesivă de e-mailuri,
mesagerie instantanee sau alte mijloace digitale poate fi contraproductivă.
Pentru a asigura o comunicare eficientă în procesul de management, este
important să se identifice aceste cazuri și să se implementeze strategii pentru a le
depăși. Acest lucru poate include îmbunătățirea transparenței, stabilirea unor
canale de comunicare clare, clarificarea mesajelor și promovarea unei culturi
organizaționale deschise și cooperative.
 4. Ce deosebiri există între control şi audit?
RASPUNS:
Există diferențe semnificative între control și audit, deși ambele implică
examinarea și evaluarea activităților organizaționale. Iată câteva diferențe cheie
între cele două:

a)Scopul:
Controlul: Se referă la procesele interne prin care organizația își gestionează
activitățile și își asigură conformitatea cu standardele, politica și obiectivele sale.
Este un proces continuu, integrat în activitățile zilnice, având ca scop prevenirea
erorilor și îmbunătățirea performanței.
Auditul: Are ca scop evaluarea și verificarea obiectivă a informațiilor financiare, a
procedurilor și a proceselor organizaționale pentru a oferi asigurări privind
corectitudinea, conformitatea și acuratețea lor.

b)Natura:
Controlul: Este o funcție continuă și internă, realizată de către personalul
organizației în timpul desfășurării activităților de zi cu zi.
Auditul: Este o activitate periodică și externă, realizată de către auditori
independenți sau interni pentru a examina și a evalua informațiile și procedurile
organizației.

c)Obiectivul:
Controlul: Vizează îmbunătățirea performanței și prevenirea problemelor în
activitățile curente ale organizației.
Auditul: Are ca scop evaluarea obiectivă și corectă a situației și informațiilor
existente în organizație pentru a oferi asigurări și recomandări de îmbunătățire.

d)Subiectul evaluat:
Controlul: Se concentrează pe procesele interne, procedurile și activitățile
organizației, cu accent pe prevenirea și gestionarea riscurilor.
Auditul: Se axează pe verificarea și evaluarea informațiilor financiare,
procedurilor, politicilor și practicilor organizației pentru a identifica posibile
inexactități sau nereguli.
Ambele controlul și auditul sunt esențiale pentru buna funcționare și
managementul eficient al unei organizații, însă ele se concentrează pe aspecte
diferite și sunt realizate în moduri diferite pentru a îndeplini obiective specifice.
 5. Comentaţi principiile de control şi audit.
RASPUNS:
Principiile controlului și auditului sunt fundamentale pentru asigurarea bunei
funcționări și a integrității organizaționale. Acestea oferă un cadru de referință
pentru exercitarea și evaluarea activităților de control și audit. Iată câteva
principii cheie pentru fiecare:

Principiile Controlului:
Planificare eficientă: Controlul trebuie planificat și implementat în mod strategic
pentru a atinge obiectivele stabilite, identificând riscurile și elaborând strategii
pentru gestionarea acestora.

Ierarhizarea și delegarea responsabilităților: Atribuirea clară a responsabilităților

și a autorității contribuie la claritatea în ceea ce privește cine este responsabil
pentru diferitele aspecte ale controlului.

Respectarea normelor și politicilor: Controlul trebuie să respecte normele și

politicile stabilite, asigurând conformitatea cu cerințele legale și etice.

Monitorizare continuă: Procesele de control trebuie să fie continue și să fie

supuse monitorizării continue pentru a identifica și a remedia deficiențele într-un
stadiu incipient.

Feedback și îmbunătățire: Feedback-ul regulat și evaluările periodice permit

identificarea și implementarea îmbunătățirilor necesare în procesele de control.

Principiile Auditului:
Integritate și obiectivitate: Auditorii trebuie să fie imparțiali și obiectivi în
evaluarea informațiilor și a proceselor, evitând influențele subiective și conflictul
de interese.

Competență și calificare profesională: Auditorii trebuie să aibă cunoștințe, abilități

și competențe adecvate pentru a evalua eficient informațiile și procesele în cauză.
Confidențialitate: Informațiile și rezultatele auditului trebuie să fie tratate cu
confidențialitate și să fie dezvăluite doar părților interesate.

Evidențierea și documentarea: Procesele de audit trebuie să fie documentate

corespunzător pentru a evidenția constatările, concluziile și recomandările într-un
mod clar și adecvat.

Independență: Auditorii trebuie să fie independenți în exercitarea funcțiilor lor,

astfel încât evaluările lor să fie libere de influențe externe sau interese personale.

Aceste principii sunt esențiale pentru asigurarea integrității, calității și eficienței

proceselor de control și audit în cadrul organizațiilor. Respectarea și aplicarea lor
corespunzătoare contribuie la obținerea de informații corecte, la luarea deciziilor
solide și la îmbunătățirea continuă a performanței organizaționale.