Muzica populara

Muzica populară denumită și muzică folclorică, este un gen muzical hibrid, rezultat
din confruntarea ansamblurilor de instrumente populare cu lumea orășenească și cu
realitatea social-politică din prima jumătate a secolului XX. În anii 1990, un nou val de
schimbări în societate și în culturile de masă a dus la apariția unui subgen al muzicii
populare, pentru care se folosește frecvent apelativul de „muzică etno”.
Eu nu am prins perioada muzicii populare, dar bunici mi-au spus ca era un gen de
muzica dansant, activ si in care se fac concursuri. Ma uit cu drag la Vedeta populara de pe
TVR 1 in care este vorba despre acest gen de muzica. Jurati sunt marele Grigore Lese, Elise
Stan, Nicula Stoican si Conelia Rednic. Orchestra fiind oferita de catre Orchestra Naţională
Valahia, a Primăriei Capitalei, susţinută de Creart.
Costumul popular În mare, costumele populare românești se pot împărți în șapte
regiuni folclorice. Mai detaliat, costumele populare românești se pot clasifica pe zone
etnografice, numărul zonelor variind între 40 și 120, totul depinzând de persoana care face
împărțirea și de criteriile folosite.

Confecționarea costumului popular românesc a pornit de la materii prime produse în

gospodăriile țăranilor dar a evoluat odată cu trecerea timpului, reprezentând azi o
adevărata măiestrie atât în obținerea și decorarea țesăturilor cât și a broderiilor.Portul
popular are aceeași structură pe tot teritoriul țării dar se deosebește de la o regiune la alta
prin amănunte cum ar fi croiala, forma și culoarea. Cele șapte mari regiuni folclorice sunt:

Transilvania
Campiile de vest: Câmpia Mureșului Inferior, Câmpia Crișurilor (Crișul Negru, Crișul Alb,
Crișul Repede), Câmpia Someșului inferior (Țara Oașului)
Banat, cuprinzînd Lunca Timișului și Caraș-Severin.
Țara Românească, cuprinzînd Oltenia și Muntenia.
Zona Dunării inferioare, cuprinzînd Bărăganul, Dobrogea și sudul Moldovei.
Moldova, inclusiv Basarabia, Bucovina și Transnistria.