Exercițiu: Știrea – crearea știrii (Puii)

Sincron
Durata: 50 minute, prezentare sarcina și detalii tehnice - 5 minute, 20 minute lucru pe camere/grupuri, 25
minute conversație în grupul mare

Sarcina de lucru: Participanții vor scrie o știre, pornind de la un set de informații.

Indicații: Ești jurnalist în presa locală. Ai fost pe teren și ai adunat următoarele informații. Ai de scris o
știre, plecând de la aceste informații (notele de teren). Poți alege ce informații folosești și ce informații lași
pe afară. Nu poți adăuga informații noi. Alege tipul de media pentru care faci materialul (presă scrisă,
online, revistă, TV, radio); dă un titlu și scrie știrea.

• Un accident de circulație în intersecția din centrul orașului

• Au fost implicate: un camion în care se aflau cuști cu pui vii și un jeep.
• Puii s-au împrăștiat pe stradă.
• Au blocat circulația pentru 3 ore.
• Unul dintre șoferi purta fustă
• O martoră de 68 de ani a declarat că „era evident că jeep-ul mergea prea repede”.
• Un martor (53 ani) spune: „În intersecția asta se întâmplă mereu accidente. Trebuie să se dea o
lege”.

Rezultate așteptate: Participanții își vor dezvolta cunoștințele și abilitățile cu privire la calitățile și elementele
știrii.

Pregătire:
Facilitatorul va pregăti fișele de Jamboard (câte una pentru fiecare grup)/fișele printate. (Jamboard-ul/fișa
printată vor fi utilizate pentru ca cerința exercițiului să fie vizibilă). Suplimentar, facilitatorul poate prezenta
sarcina de lucru și pe un slide Powerpoint.
Facilitatorul va împărți participanții în grupe de lucru pentru exercițiu. Împărțirea pe grupe se face aleatoriu -
4 grupe de lucru.
Rezultatul exercițiului poate fi notat de participanți pe Jamboard/într-un document Word/pe o coală de
hârtie. Fiecare grup trebuie să aleagă un raportor pentru prezentarea știrii și a procesului de lucru în plen.

Facilitare:
Facilitatorul prezintă sarcina tuturor participanților înainte de a-i trimite în camere de lucru Zoom (breakout
rooms)/ îi va împărți pe grupuri de lucru și va clarifica acolo unde există nedumeriri.

Timp de lucru pe camere/în grupuri: 20 de minute

Procesare: 25 de minute

După finalizarea timpului de lucru, facilitatorul va invita participanții să prezinte ceea ce au lucrat.

1. Primele întrebări pentru toți participanții: Cum a fost lucrul? Ce a fost cel mai complicat? Invităm
participanții să deschidă microfonul sau să răspundă în chat. Această secțiune din procesare nu trebuie să
dureze mai mult de 2 minute.
2. În etapa a doua, fiecare grup este invitat să prezinte pentru ce tip de media este scrisă știrea, ce titlu are și
să citească știrea. După ce au fost citite toate știrile, participanții sunt rugați să le pună cu copy-paste și în
chat, pentru ca formatorii să urmărească informațiile mai ușor (pe Zoom).

3. Urmează etapa a treia din procesare. Facilitatorul va folosi întrebările de deconstrucție de mesaj.
Facilitatorul poate invita participanții să le numească, alături de cele cinci concepte esențiale în educația
media (Autor, Public, Format, Conținut, Scop). Dacă participanții nu le numesc pe toate, facilitatorul le va
reaminti care sunte acestea.

Participanții sunt invitați să spună, în câteva cuvinte, de ce au ales să facă știrile în forma în care le
prezintă, de ce au ales anumite informații și de ce le-au lăsat pe celelalte pe afară. (1 minut pentru fiecare
grup)

Facilitatorul va pune apoi următoarele întrebări întregului grup și va oferi explicații suplimentare, acolo
unde răspunsurile participanților nu sunt complete sau nu există.

Cine a creat acest mesaj? Autorul este regăsit atât în persoana jurnalistului, cât și în instituția media
care l-a difuzat. Tipul de media pentru care este scrisă știrea decide și conținutul, dar și formatul de
prezentare. Dacă știrea este publicată în presa scrisă, asta înseamnă că ea va ajunge la cititori a doua zi de
dimineață, deci informațiile ar fi trebuit construite pentru a reflecta acest lucru – „Circulația în centrul
orașului a fost blocată ieri pentru trei ore în urma unui accident rutier…”. La radio și la TV, declarațiile
martorilor, dacă sunt folosite, trebuie folosite ca voci inserate, și nu în construcții ca: „Un martor de 53 de
ani a declarat că în intersecția asta se întâmplă mereu accidente”. La radio, accentul se pune pe voci –
trebuie să fie mai multe și mai diverse pentru a nu ne plictisi și a nu schimba canalul. La TV, accentul se
pune pe imagini și apoi pe declarațiile oamenilor. De asemenea, dacă participanții au făcut o știre de
radio, facilitatorul îi va întreba unde se ascultă radio-ul cel mai mult (vor răspunde: în mașină). Plecând de
la acest răspuns, facilitatorul va întreba cum ar fi trebuit să sune știrea ca să fie utilă pentru public și când
ar fi trebuit ea să fie difuzată (răspuns: imediat după ce au aflat că a avut loc accidentul, pentru a le
transmite ascultătorilor mesajul că traficul este blocat și ar fi bine să evite zona). Știrile scrise pentru
ziarele online trebuie să apară pe website cât mai repede de la momentul la care s-a petrecut accidentul,
ca acei oameni ce verifică știrile dimineața înainte de a pleca de acasă, să poată fi informați și să poată
decide ce rute alternative vor folosi.

Care sunt tehnicile creative folosite pentru a atrage atenția? – Grupul va fi discutat deja despre
unele dintre acestea la prima întrebare (imagini cu pui/cuști, voci, sunete de pui care aleargă, sunet de
claxoane, înjurături – dacă au fost prezente/prevăzute în materiale). Apoi discutați despre titlu și despre
ce elemente a decis să folosească fiecare echipă. Dacă grupurile au adăugat imagini sau au menționat
diverse inserții audio, este un moment bun pentru a readuce în discuție textul multimodal – cerința
specifică faptul că nu se pot adăuga informații noi. Tindem să nu percepem alte elemente decât textul
scris ca informație? Oare de ce? Cum ne afectează (emoțional) introducerea elementelor vizuale/auditive
și cum se schimbă astfel percepția noastră asupra știrii?

În ce mod poate fi înțeles diferit mesajul de către diferiți receptori? În funcție de elementele știrii,
dar și de cine o receptează, informația este mai relevantă sau nu. Poate să rămână o știre important doar
pentru cei din orașul respectiv, care au stat blocați în trafic, sau poate să devină o știre relevantă național
– pentru faptul divers (puii) sau pentru gravitate (dacă e adevărat ce zice martorul și intersecția e
periculoasă). Aici poate fi punctat și impactul citatelor/al declarațiilor martorilor asupra publicului. Oferă
credibilitate informațiilor prezentate de către jurnalist în știre?
 Ce valori, stil de viață, puncte de vedere sunt reprezentate în mesaj? Dar omise? La această
întrebare discutați despre conținutul efectiv al știrii. De ce au ales să folosească informațiile sau de ce au
ales să lase informații pe afară.

Care este elementul cel mai important al știrii? Ce informații răspund interesului public? Dar al
publicului? (Traficul a fost blocat 3 ore – afectează cel mai tare locuitorii acelui oraș. Elementul neobișnuit,
de fapt divers – puii care s-au împrăștiat pe stradă.

Dacă participanții au spus că vinovat este jeep-ul, facilitatorul va întreba pe ce se bazează. Se va discuta
propoziția „era evident că jeep-ul mergea prea repede”. Se va discuta ce înseamnă prea repede (50 la oră
într-o zonă de 30, 35 la oră într-o zonă de 30, 100 la oră într-o zonă de 30). Toate înseamnă prea repede din
punct de vedere legal, dar în acest context declarația martorei nu ne spune nimic. Facilitatorul poate puncta
și „era evident” - pentru cine? Facilitatorul poate atinge și faptul că folosirea acestor expresii de umplutură
ne arată, de fapt, că nu avem informații factuale pe care să ne bazăm declarația. Facilitatorul va întreba apoi
echipele care au folosit această declarație a martorei de 68 de ani, de ce au folosit-o. Se va discuta despre
motivele de a include sau nu vârsta martorei. Concluzia acestei declarații este că un jurnalist trebuie să
folosească această informație doar dacă este confirmată de poliție. Altfel, el poate să dea informații greșite
și să își inducă în eroare publicul.

Se va discuta despre motivele de a folosi sau nu informația despre unul dintre șoferi, care purta fustă. De ce
au folosit-o, de ce nu au folosit-o. Dacă participanții merg în zone de tipul - șoferița a provocat accidentul,
un homosexual în fustă etc., discuția se va axa pe stereotipuri și mesajele implicite. Facilitatorul va cere
participantilor să se gândească în ce alte cazuri un bărbat ar putea purta fustă (a pierdut un pariu, i s-au
furat hainele, și-a pătat pantalonii, a fugit de la amantă, este preot, actor etc.). Se poate discuta și despre
cazul în care fusta ar trebui să fie neapărat pomenită în știre (când ea a fost cauza accidentului – de
exemplu, șoferul s-a încurcat în pedale pentru că fusta era prea lungă).

Se va analiza și folosirea sau nu a declarației martorului de 53 de ani. Au folosit sau nu vârsta? De ce? Ce
înseamnă mereu? O dată pe lună? Pe zi? Pe săptămână? Facilitatorul le va spune participanților că jurnaliștii
trebuie să verifice această informație înainte de a o publica și că verificarea se face la poliția rutieră. Dicutați
și despre partea a doua a declarației “trebuie să se dea o lege”. Cine dă legi? (Parlamentul) Cum sunt
legile ? (Trebuie să fie proporționale.) Deci, nu se poate da o lege pentru a gestiona traficul dintr-o
intersecție. Discutați cu participanții despre cazul în care această parte din declarație trebuie citată chiar așa
(în caz că martorul este polițist sau primarul, de exemplu – în aceste cazuri publicul trebuie să știe că
oamenii care sunt aleși sau sunt acolo să aplice legea nu cunosc mecanismele de funcționare ale statului).
Dacă este vorba de un om obișnuit, replica se poate parafraza, iar jurnalistul poate spune „Oamenii cer ca
autoritățile să ia măsuri”.

De ce a fost acest mesaj transmis? Care este scopul pentru care mesajul a fost transmis (de a
informa, de a face trafic/audiență și, într-un final, de a avea un public cât mai mare, public de care depind
veniturile instituției media).

Concluzia acestui exercițiu este că fiecare element dintr-un mesaj poate schimba sensul. Că e important să ne
punem întrebări și să fim atenți la toate aceste elemente. Unghiul de abordare ales poate să creeze realitatea.
Jurnalistul este subiectiv tocmai prin simpla decizie de a alege să includă sau nu o anumită informație în știre.
Așa cum au putut observa și ei prin acest exercițiu, unde fiecare grupă a avut o abordare diferită.