Apocalipsa lui Ioan

 Vezi, de asemenea Ioan, fiul lui Zebedei

Ultima carte din Noul Testament, constând din revelaţia dată Apostolului
Ioan. Lui i s-a permis să vadă istoria lumii, îndeosebi ultimele zile (Apoc. 1:1–
2; 1 Ne. 14:18–27; D&L 77). Cuvântul apocalipsă poate însemna, de asemenea,
orice revelaţie deosebită; de la cuvântul grecesc care înseamnă „revelat” sau
„dezvăluit”.
Ioan a primit această revelaţie de ziua Domnului pe insula Patmos (Apoc.
1:9–10), în largul litoralului Asiei, nu departe de Efes. Data exactă a
Apocalipsei nu este cunoscută.
Cheile înţelegerii cărţii sunt cuprinse în 1 Nefi 14:18–27 şi D&L 77 (Eter
4:15–16).
Capitolele 1–3 cuprind o introducere a cărţii şi scrisori către şapte biserici
din Asia. Ioan a scris scrisorile pentru a-i ajuta pe sfinţi să rezolve anumite
probleme. Capitolele 4–5 consemnează viziuni pe care le-a primit Ioan,
arătând puterea dreaptă şi măreaţă a lui Dumnezeu şi a lui Hristos.
În capitolele 6–9, 11, Ioan consemnează că a văzut o carte pecetluită cu şapte
peceţi, fiecare pecete reprezentând o mie de ani din istoria temporală a
pământului. Capitolele acestea se ocupă mai ales de evenimentele aflate în cea
de a şaptea pecete (vezi Apoc. 8–9, 11:1–15). Capitolul 10 descrie o carte pe
care Ioan a mâncat-o. Cartea reprezintă o misiune viitoare pe care el o va
împlini. Capitolul 12 consemnează o viziune a răului care a început în ceruri,
atunci când Satana s-a răzvrătit şi a fost alungat. Războiul care a început,
acolo, continuă să fie purtat pe pământ. În capitolele 13, 17–19, Ioan descrie
împărăţiile pământeşti rele aflate sub controlul Satanei şi consemnează soarta
lor, inclusiv distrugerea finală a răului. Capitolele 14–16 descriu neprihănirea
sfinţilor în mijlocul răului, chiar înainte de a Doua Venire a lui
Hristos. Capitolele 20–22 descriu Mileniul, frumosul oraş al Noului Ierusalim
şi ultimele evenimente din istoria pământului.