lOMoARcPSD|27105587

Camera Preliminara - Drept procesual

penal II
 lOMoARcPSD|27105587

-UNIVERSITATEA VALAHIA DIN TARGOVISTE-

Facultatea de Drept și Științe Administrative
Forma de Învățământ: I.D.

Denumirea disciplinei: Drept Procesual Penal II

“CAMERA PRELIMINARĂ”

Student: Nătăguiu Laurențiu-Marius

Anul III, ID-Drept

2023

1
 lOMoARcPSD|27105587

Cuprins

1. Camera preliminară..............................................................................................................3
Noțiune și reglementare..........................................................................................................3
Judecătorul de cameră preminară............................................................................................3
2. Obiectul camerei preliminare...............................................................................................4
Plângerea împotriva soluțiilor de neurmărire sau netrimitere în judecată..............................4
Confirmarea soluțiilor de renunțare la urmărirea penală........................................................5
Verificarea legalității după trimiterea în judecată...................................................................5
Verificarea competenței instanței............................................................................................6
Verificarea competenței organelor de urmărire penală.........................................................6
Verificarea legalității sesizării instanței..................................................................................6
Verificarea legalității administrării probelor..........................................................................7
3. Măsurile premergătoare și durata procedurii de cameră preliminară..................................8
Măsurile premergătoare...........................................................................................................8
Durata procedurii de cameră preliminară................................................................................8
4. Soluțiile judecătorului de cameră preliminară.....................................................................9
Începerea judecății..................................................................................................................9
Restituirea cauzei pentru refacerea actului de sesizare...........................................................9
5. Concluzii..............................................................................................................................9

2
 lOMoARcPSD|27105587

1. Camera preliminară

Noțiune și reglementare

Camera preliminară, este reglementată prin art. 342 – 348 C.p.p., aceasta constituind o
etapă procesuală premergătoare judecății, iar obiectul ei este reglementat, în mod expres, în
art. 342 C.p.p. În camera preliminară, sunt judecate și cauzele având ca obiect confirmarea
soluțiilor de renunțare la urmărirea penală, prevăzute de art. 318 ind. 12 C.p.p., precum și
plângerile împotriva soluțiilor de clasare sau netrimitere în judecată, prevăzute de art. 340
C.p.p.
În Codul de procedură penală a fost prevăzută procedura camerei preliminare, pentru
aplicarea principiului separării funcțiilor judiciare, prevăzut de art. 3 C.p.p., potrivit căruia,
instanței de judecată nu îi mai este permis să se pronunțe asupra competenței și legitimității
sesizării sale, sau asupra legalității administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire
penală. Astfel, potrivit art. 3 alin. 6) C.p.p.,”asupra legalității actului de trimitere în judecată și
probelor pe care se bazează acesta, precum și asupra soluțiilor de netrimitere în judecată, se
pronunță judecătorul de cameră preliminară, în condițiile legii.” 1
Prin conținutul dispozițiilor care reglementează ”camera preliminară”, și prin soluțiile
care pot fi dispuse, s-a creeat un filtru de specialitate al sesizării instanței. Totodată, procedura
camerei preliminare nu este publică, are un caracter scris și contradictoriu, și prezintă un
acces limitat al celorlalți subiecți procesuali principali (cu excepția instanței și a inculpatului),
de a-și exercita drepturile în cadrul acestei proceduri.
Prin definiție, instituția camerei preliminare este ”o etapă procesuală preliminară fazei
de judecată, în cadrul căreia, judecătorul desemnat exercită această funcție judiciară, potrivit
competenței conferite de legiuitor, verifică legalitatea sesizării instanței, a administrării
probelor, și a efectuării actelor procesuale și procedurale, de către organele de urmărire
penală.”2

Judecătorul de cameră preminară

Competența judecătorului de cameră preliminară, este reglementată prin art. 54 C.p.p.,

potrivit căruia: ”judecătorul de cameră preliminară este judecătorul care, în cadrul instanței,
potrivit competenței acesteia: a) verifică legalitatea trimiterii în judecată dispuse de procuror;
b) verifică legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor procesuale de către organele
de urmărire penală; c) soluționează plângerile împotriva soluțiilor de neurmărire sau de
netrimitere în judecată; d) soluționează alte situații expres prevăzute de lege.”3
În art. 64 C.p.p. sunt prevăzute incompatibilitățile judecătorului, iar în alin. 4 și 5 se
arată că: ”alin. 4) judecătorul de drepturi și libertăți, nu poate participa în aceeași cauză, la
procedura de cameră preliminară, la judecata în fond sau în căile de atac; alin. 5) judecătorul

1
Legea 135/2010, privind Codul de Procedură Penală, M. Of., Partea I, nr. 486/15.07.2010.
2
Magdalena Iordache, Camera preliminară în Noul Cod de Procedură Penală, Editura Universul Juridic,
București, 2014.
3
Legea 135/2010, privind Codul de Procedură Penală, M. Of., Partea I, nr. 486/15.07.2010.

3
 lOMoARcPSD|27105587

care a participat la soluționarea plângerii împotriva soluțiilor de neurmărire sau de netrimitere

în judecată nu poate participa, în aceeași cauză, la judecată în fond sau în căile de atac.”
Instituția judecătorului de cameră preliminară, a fost concepută pentru a putea face
posibilă aplicarea principiului separării funcțiilor judiciare, în forma prevăzută de art. 3 C.p.p.
În acest mod au fost create noi garanții, cu privire la legalitatea, rigoarea și calitatea probelor
și actelor efectuate în cursul urmăririi penale, ca faza nepublică a procesului penal. Ca efect al
aplicării art. 3 C.p.p., prin procedura camerei preliminare, au fost consolidate garanțiile de
imparțialitate și obiectivitate în activitatea de judecată, în sensul că, judecătorul va fi investit
cu un act de sesizare care îndeplinește condițiile de legalitate, atât în ceea ce privește limitele
judecății, cât și administrarea probelor.

2. Obiectul camerei preliminare

Plângerea împotriva soluțiilor de neurmărire sau netrimitere în judecată

Capitolul VII din Titlul I al Părtii Speciale a C.p.p., intitulat ”plângere împotriva
măsurilor și actelor de urmărire penală”, reglementează procedura de soluționare a plângerilor
formulate de persoanele care justifică un interes legitim împotriva măsurilor și actelor de
urmărire penală.
Potrivit art. 340 alin. 1 C.p.p. ”persoana a cărei plângere împotriva soluției de clasare,
dispusă prin ordonanță sau rechizitoriu, a fost respinsă conform art. 339 poate face plângere,
în termen de 20 de zile de la comunicare, la judecătorul de cameră preliminară de la instanța
căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță.” 4
Soluționarea plângerii, se realizează în concordanță cu dispozițiile art. 341 C.p.p,
respectiv: după înregistrarea plângerii, la instanța competentă, aceasta se transmite în aceeași
zi judecătorului de camera preliminară. Judecătorul de cameră preliminară stabilește termenul
de soluționare și dispune citarea petentului și a intimaților și încunoștiințarea procurorului, cu
mențiunea că pot depune note scrise cu privire la admisibilitatea ori temeinicia plângerii.
Procurorul, în termen de 3 zile de la primirea comunicării prevăzute la art. 341 alin. 2 C.p.p.,
transmite judecătorului de cameră preliminară dosarul cauzei. Plângerea se soluționează în
camera de consiliu, cu participarea procurorului, prin încheiere motivată, pronunțată în
cameră de consiliu. Judecătorul de cameră preliminară, soluționând plângerea, verifică soluția
atacată pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul de urmărire penală, precum și a oricăror
înscrisuri noi prezentate.
Soluțiile pe care le poate pronunța judecătorul de cameră preliminară, sunt prevăzute
de art. 341 alin. 6 și 7 C.p.p., iar acestea sunt condiționate de punerea în mișcare a acțiunii
penale. Încheierea prin care s-a pronunțat una din soluțiile prevăzute la art. 341 alin. 6 și alin.
7 pct. 1, pct. 2 lit. a), b) și d) și alin. 7 1 este definitivă, iar încheierea pronunțată în temeiul art.
341 alin. 7 pct. 2 lit c), poate fi atacată cu contestație, în termen de 3 zile de la comunicare.
Contestația se depune la judecătorul care a soluționat plângerea, și se înaintează spre
soluționare judecătorului de cameră preliminară de la instanța ierarhic superioară.

4
Ibidem

4
 lOMoARcPSD|27105587

Confirmarea soluțiilor de renunțare la urmărirea penală

Procedura confirmării soluțiilor de renunțare la urmărirea penală, este prevăzută în

Capitolul IV, Tilul I, al Părții Speciale, respectiv în art. 318, cu denumirea marginală
”Renunțarea la urmărirea penală”. Alineatul 12 din acest text de lege, astfel cum a fost
modificat prin art. II pct. 82 din O.U.G. 18/2016, prevede că: ”Ordonanța prin care s-a dispus
renunțarea la urmărirea penală, verificată potrivit alin. 10, se comunică în copie, după caz,
persoanei care a făcut sesizarea, părților, suspectului, persoanei vătămate și altor persoane
interesate, și se transmite, spre confirmare, în termen de 10 zile de la data la care a fost emisă,
judecătorului de cameră preliminară, de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii,
competența să judece cauza în primă instanța”.5
Judecătorul de cameră preliminară sesizat în condițiile art. 318 alin. 12 C.p.p.,
stabilește termenul de judecată și dispune citarea părților indicate în ordonanță. Soluționarea
cererii de confirmare a renunțării la urmărirea penală, se face prin încheiere motivată,
pronunțată în cameră de consiliu, cu citarea părților prevăzute în alin. 12, și cu participarea
procurorului, judecătorul urmând a verifica legalitatea și temeinicia soluției de renunțare la
urmărirea penală.
Verificarea legalității și a temeiniciei soluției de renunțare la urmărirea penală, se face
prin îndeplinirea cumulativă a condițiilor prevăzute de art. 318 alin. 1 C.p.p., respectiv,
urmărirea penală să fi fost începută pentru o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa
amenzii sau a închisorii de cel mult 7 ani, și nu există un interes public în urmărirea faptei.
Interesul public, se analizează în raport cu: a) conținutul faptei și împrejurările concrete de
săvârșire a acesteia; b) modul și mijloacele de săvârșire a faptei; c) scopul urmărit; d)
urmările produse sau care s-ar fi putut produce prin săvârșirea infracțiunii; e) eforturile
organelor de urmărire penală necesare pentru desfășurarea procesului penal prin raportare la
gravitatea faptei și la timpul scurs de la săvârșirea acesteia; f) atitudinea procesuală a
persoanei vătămate; g) existența unei disproporții vădite între cheltuielile pe care le-ar implica
desfășurarea procesului penal și gravitatea urmărilor produse sau care s-ar fi putut produce
prin săvârșirea infracțiunii.
Judecătorul de cameră preliminară verifică legalitatea și temeinicia soluției de
renunțare la urmărirea penală, în baza lucrărilor și a metrialului din dosarul de urmărire
penală, precum și a înscrisurilor noi prezentate și, prin încheiere, admite sau respinge cererea
de confirmare formulată de procuror. Încheirea prin care s-a pronunțat una din soluțiile
prevăzute de art. 318 alin. 15 C.p.p. este definitivă, iar în cazul în care judecătorul a respins
cererea de confirmare, o nouă renunțare nu mai poate fi dispusă, indiferent de motivul
invocat.

Verificarea legalității după trimiterea în judecată

Obiectul camerei preliminare îl constituie verificarea legalității după trimiterea în

judecată, plângerea împotriva soluțiilor de neurmărire / netrimitere în judecată ori confirmarea
soluțiilor de urmărire penală, fiind în fapt cereri care se judecă în camera preliminară.

5
Legea 135/2010, privind Codul de Procedură Penală, M. Of., Partea I, nr. 486/15.07.2010.

5
 lOMoARcPSD|27105587

Procedura camerei preliminare este reglementată prin Tilul II al Părții Speciale în

cuprinsul art. 342 – art. 348 C.p.p.
În esență, obiectul camerei preliminare îl constituie verificarea, după trimiterea în
judecată, ”a competenței și a legalității sesizării instanței, a legalității administrării probelor, și
a legalității efectuării actelor de către organele de urmărire penală” 6, așa cum este prevăzut în
art. 342 C.p.p.

Verificarea competenței instanței.

În această procedură, judecătorul de cameră preliminară verifică, dacă a fost sesizat
cu o faptă care să atragă competența instanței din punct de verere material, teritorial și
funcțional. În ipoteza în care judecătorul de cameră preliminară constată că nu este investit
din punct de vedere al competenței sale, să realizeze procedura camerei preliminare, dispune,
prin încheiere definitivă, declinarea competenței la judecătorul de cameră preliminară din
cadrul instanței competente.
Analiza actului de sesizare sub aspectul competenței instanței, nu implică temeinicia
acuzației.

Verificarea competenței organelor de urmărire penală.

În ceea ce privește competența organelor de urmărire penală, judecătorul de cameră
preliminară verifică, existența ori inexistența cauzei de nulitate relativă, prevăzută de art. 282
C.p.p.
Potrivit art. 282 alin 1 C.p.p. ”încălcarea oricăror dispoziții legale în afara celor
prevăzute la art. 281 determină nulitatea actului atunci când prin nerespectarea cerinței legale
s-a adus o vătămare a drepturilor părților ori ale subiecților procesuali principali, care nu
poate fi înlăturată altfel decât prin desființarea actului.” 7

Verificarea legalității sesizării instanței.

În procedura camerei preliminare, sub aspectul legalității sesizării instanței, se
verifică:
a) Dacă rechizitoriul a fost verificat sub aspectul legalității și temeiniciei, potrivit art.
328 alin. 1 C.p.p., de procurorul ierarhic superior.
b) Dacă rechizitoriul cuprinde mențiunile obligatorii prevăzute de art. 328 alin. 1
C.p.p., respectiv, denumirea parchetului și data emiterii rechizitoriului, numele, prenumele și
calitatea celui care l-a întocmit, semnătura celui care l-a întocmit, fapta și persoanele pentru
care s-a efectuat urmărirea penală, încadrarea juridică a acesteia, motivele de fapt și de drept,
probele și mijloacele de probă pe care se întemeiază acuzarea, actele de urmărire penală
efectuate, date referitoare la măsurile preventive sau asiguratorii luate în cursul urmăririi
penale, dispoziția de trimitere în judecată, cheltuielile judiciare, precum și numele și
prenumele persoanelor care trebuie citate în instanță, cu indicarea calității lor în proces și
locul unde urmează a fi citate.
c) Dacă în cuprinsul rechizitoriului sunt descrise faptele care constituie obiectul

6
Internet: http://www.inm-lex.ro
7
Legea 135/2010, privind Codul de Procedură Penală, M. Of., Partea I, nr. 486/15.07.2010.

6
 lOMoARcPSD|27105587

acuzării, în raport cu fiecare persoană trimisă în judecată, în scopul stabilirii limitelor și

întidenrii judecății.
Verificarea legalității actului de sesizare se realizează pentru ca judecătorul de cameră
preliminară, să stabilească dacă acesta (rechizitoriul) este apt să învestească, în mod corect,
instanța de judecată, precum și pentru a asigura respectarea dreptului la apărare, prin dreptul
recunoscut inculpaților de a beneficia de o apărare concretă și efectivă, prin raportare la
faptele de care sunt acuzați.
Se poate reține imposibilitatea stabilirii obiectului și întinderii judecății atunci când:
”situația de fapt descrisă în rechizitoriu este echivocă, neputându-se stabili fapta concretă
imputată inculpatului, sau faptele imputabile fiecărui participant la comiterea infracțiunii, ori,
atunci când există o încongruență între faptele pentru care s-a început urmărirea penală ”in
rem”, cele pentru care s-a dispus continuarea urmăririi penale față de suspect, sau punerea în
mișcare a acțiunii penale și pentru care s-a dispus trimiterea în judecată. În cazul concursului
de infracțiuni sau al infracțiunii continuate, actul de sesizare este nelegal întocmit dacă nu se
poate stabili, numărul infracțiunilor comise, respectiv a actelor materiale ce intră în conținutul
unității legale.”8

Verificarea legalității administrării probelor.

În procedura camerei preliminare, verificarea legalității administrarii probelor se
realizează în scopul constatării sancțiunilor derivate din art. 102 alin. 3 C.p.p. Potrivit acestui
text de lege, ”nulitatea actului prin care s-a dispus sau autorizat administrarea unei probe ori
prin care aceasta a fost administrată determină excluderea probei” 9. În această procedură se
verifică dacă:
a) A fost respectat dreptul la apărare al inculpatului în cursul urmăririi penale, în
procesul de administrare a probelor, ori dacă este incident vreunul din motivele de nulitate
absolută prevăzute de art. 281 alin. 1 lit. e) și f) C.p.p., sau, dacă s-a produs o încălcare a legii
în procesul de administrare a probelor, care să atragă incidența nulității relative în condițiile
art. 282 C.p.p.
b) Legalitatea administrării probelor în cursul urmăririi penale, se face prin raportare la
actul prin care s-a dispus, autorizat sau încuviințat administrarea mijlocului de probă.
Totodată, judecătorul de cameră preliminară verifică legalitatea încheierilor prin care
judecătorul de drepturi și libertăți, a încuviințat, autorizat sau confirmat, diferite procedee
probatorii, respectiv, a mijloacelor de probă obținute în urma procedeului probatoriu
încuviințat. În acest sens, pot fi reținute ca elemente de nelegalitate încuviințarea unei
percheziții domiciliare de către un judecător de drepturi și libertăți de la o instanță inferioară
în grad, celei competente material sau personal, să judece cauza în fond.
Sub aspectul legalității administrării probelor, judecătorul de cameră preliminară nu
verifică temenicia probatoriului administrat în faza urmăririi penale, și nici oportunitatea
administrării acestuia, sau aptitudinea probelor de a conduce la pronunțarea unei soluții de
condamnare a inculpatului, ori a amânării aplicării pedepsei, respectiv, de renunțare la
aplicarea pedepsei, în funcție de împrejurările cauzei.

8.
Cristinel Ghigheci, Cereri si Exceptii de Camera Preliminara, Editura C.H. Beck, București, 2015.
9.
Legea 135/2010, privind Codul de Procedură Penală, M. Of., Partea I, nr. 486/15.07.2010

7
 lOMoARcPSD|27105587

3. Măsurile premergătoare și durata procedurii de cameră preliminară.

Măsurile premergătoare.
Măsurile premergătoare sunt reglementate prin art. 344 C.p.p. și implică:comuni -
carea copiei certificate a rechizitoriului; stabilirea termenului (în funcție de complexitatea
cauzei), în care pot fi formulate cereri și excepții; încunoștiințarea inculpatului, persoanei
vătămate, a părții civile și a părții responsabile civilmente; desemnarea unui avocat din oficiu
în cazurile prevăzute de art. 90 și 93 C.p.p.
a) Comunicarea copiei certificate a rechizitoriului, se face în temeiul art. 344 alin. 2
C.p.p. Rechizitoriul, și după caz, copia traducerii autorizate a acestuia, se comunică
inculpatului la locul de deținere, ori după caz, la adresa unde locuiește, sau, unde a solicitat
comunicarea actelor de procedură.
b) Stabilirea termenului în care inculpatul, persoana vătămată, partea civilă și partea
responsabilă civilmente pot formula cereri și excepții, se fixează în funcție de complexitatea
cauzei, și nu poate fi mai mic de 20 de zile de la data comunicării rechizitoriului către
inculpat, respectiv, de cel puțin 20 de zile de la data comunicării obiectului camerei
preliminare către persoana vătămată, partea civilă și partea responsabilă civilmente. Natura
termenului de 20 de zile, prevăzut de art. 344 alin. 2 C.p.p. ”este acela de termen judiciar
potrivit art. 269 C.p.p., și nu de termen legal. Fiind un termen judiciar sau procedural, acesta
nu este un termen imperativ, iar nerespectarea lui nu atrage sancțiunea decăderii părții din
dreptul de a-și exercita dreptul, respectiv de a depune cereri și excepții”.10
c) Încunoștiințarea inculpatului, persoanei vătămate, părții civile și a părții
responsabile civilmente, se realizează prin adresă, emisă de instanță. Prin această adresă,
instanța comunică subiecților procesuali enumerate anterior: obiectul procedurii de cameră
preliminară, dreptul de a-și angaja un apărător ales și termenul în care se pot formula, în scris,
cereri și excepții cu privire la: legalitatea sesizării instanței, legalitatea administrării probelor
și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală, respectiv, la competența instanței
sau a organelor de urmărire penală.
d) Desemnarea unui avocat din oficiu. În cazul în care asistența juridică a inculpatului
este obligatorie potrivit art. 90 C.p.p. instanța dispune desemnarea unui avocat din oficiu, în
temeiul art. 91 C.p.p. Deasemenea, instanța va face demersuri pentru desemnarea unui avocat
din oficiu și în cazurile prevăzute de art. 93 C.p.p., când persoana vătămată sau partea civilă
este lipsită de capacitate de exercițiu, ori, are capacitate de exercițiu restrânsă, sau când se
apreciază față de particularitătile cauzei, că nu și-ar putea face singură apărarea.

Durata procedurii de cameră preliminară.

Dispozițiile art. 343 C.p.p. stabilesc că durata procedurii în camera preliminară, ”este
de cel mult 60 de zile de la data înregistrării cauzei la instanță.” 11
Stabilirea unei durate maxime a procedurii, respectiv de 60 de zile, durată calculată de
la data înregistrării cauzei la instanță, reprezintă un termen procedural care se calculează în
conformitate cu dispozițiile art. 269 alin. 1 și 2 C.p.p.

10
Mihail Udroiu, Procedura penală partea specială – Sinteze și grille, Ed. C.H. Beck, București, 2015.
11
Legea 135/2010, privind Codul de Procedură Penală, M. Of., Partea I, nr. 486/15.07.2010

8
 lOMoARcPSD|27105587

4. Soluțiile judecătorului de cameră preliminară.

In temeiul art 346 C.p.p. judecatorul de camera preliminara dispune fie inceperea
judecatii, fie restituirea cauzei la parchet in vederea refacerii actului de sesizare.

Începerea judecății
Judecătorul de cameră preliminară dispune începerea judecății, fie în ipoteza în care
nu s-au formulat cereri și excepții în termenele prevăzute la art. 344 alin. 2 și 3, și nici nu a
ridicat din oficiu excepții, caz prevăzut de art. 346 alin. 1 C.p.p., fie, au fost respinse cererile
și excepțiile ridicate de părți, ori invocate din oficiu, caz prevăzut de art. 346 alin. 2 C.p.p.
În situațiile prevăzute de art. 346 alin. 1 și 2 C.p.p., judecătorul de cameră preliminară
se pronunță prin încheiere, prin care constată legalitatea sesizării instanței, a administrării
probelor și a efectuării actelor de urmărire penală, și dispune începerea judecății. Încheierea
pronunțată în temeiul art. 346 alin. 1 și 2 C.p.p., poate fi atacată prin contestație, în termen de
3 zile de la comunicare. Contestația se judecă de judecătorul de cameră preliminară de la
instanța ierarhic superioară celei sesizate.

Restituirea cauzei pentru refacerea actului de sesizare.

Judecătorul de cameră preliminară restituie cauza la parchet, limitativ în situațiile
prevăzute de art. 346 alin. 3 C.p.p., respectiv: a) rechizitoriul este neregulamentar întocmit,
iar neregularitatea nu a fost remediată de procuror în termenul prevăzut la art. 345 alin. 3
C.p.p., dacă neregularitatea atrage imposibilitatea stabilirii obiectului sau limitelor judecății;
b) a exclus toate probele administrate în cursul urmăririi penale; c) procurorul solicită
restituirea cauzei, în condițiile art. 345 alin. 3, ori nu răspunde în termenul prevăzut de
aceleași dispoziții.
Restituirea cauzei la parchet, este dispusă de judecătorul de cameră preliminară, prin
încheiere, pronunțată în cameră de consiliu, cu citarea părților și a persoanei vătămate și cu
participarea procurorului. Încheierea se comunică de îndată procurorului, părților și persoanei
vătămate, și poate fi atacată prin contestație, în termen de 3 zile de la comunicare, aceasta
urmând a fi soluționată potrivit dispozițiilor art. 347 C.p.p.

5. Concluzii.
În concluzie, camera preliminară este o etapă a procesului penal, situată între faza de
urmărire penală și faza de judecată în fond. Aceasta are rolul de a verifica, după trimiterea în
judecată, legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de
urmărire penală, în scopul stabilirii obiectului și a limitelor judecății (a persoanelor trimise în
judecată și a acuzațiilor puse în sarcina lor).

9
 lOMoARcPSD|27105587

Bibliografie:

1.
Cristinel Ghigheci, Cereri si Exceptii de Camera Preliminara, Editura C.H. Beck,
București, 2015.
2.
Internet: http://www.inm-lex.ro
3.
Magdalena Iordache, Camera preliminară în Noul Cod de Procedură Penală, Editura
Universul Juridic, București, 2014.
4.
Mihail Udroiu, Procedura penală partea specială – Sinteze și grille, Ed. C.H. Beck,
București, 2015.

10