Fişe de Lucru Pentru Elevi

FIŞE DE LUCRU PENTRU ELEVI
Prof. Condrea Marieta

Elev..........................................................
Clasa a XII-a...............
1
PLAN DE STUDIU CLASA a XII -a
I. GENETICA MOLECULARĂ
ACIZII NUCLEICI:
I. Rol, tipuri (ADN, ARN)
II. Structură şi compoziţie chimică: componentele unei nucleotide din ADN şi ARN
III. ADN:
1. Particularităţile structurii secundare ale moleculei de ADN
2. Tipuri de legături din molecula acizilor nucleici:
- intracatenare (legături chimice fosfodiesterice)
- intercatenare (legături fizice de H)
3. Structura primară şi secundară a ADN
4. Denaturarea şi renaturarea ADN
5. Autoreplicaţia ADN (sinteza ADN):

- importanţa replicării ADN
- perioadele interfazei
- modelul şi mecanismul replicaţiei ADN
IV. ARN: tipuri de ARN, structură şi rol
V. Funcţiile materialului genetic: autocatalitică şi heterocatalitică:

1. Dogma centrală a geneticii
2. Codul genetic: componente şi caracteristici
3. Sinteza proteinelor: rolul proteinelor şi etapele sintezei proteice
- Transcripţia : definiţie, faze, maturarea ARN, deosebiri între transcripţia la
procariote şi eucariote
- Translaţia: definiţie, etape, reacţii biochimice, enzime implicate
II. ORGANIZAREA MATERIALULUI GENETIC

1. Clasificarea formelor de viaţă: acelulare şi celulare
2. Virusurile:
– caracteristici generale, forme de existenţă a virusurilor, structura virionului
– clasificare şi exemple: ribovirusuri şi adenovirusuri
– fazele multiplicării virale, replicarea retrovirusurilor
3. Materialul genetic al bacteriilor:
– caracteristicile procariotelor
– cromozomul bacterian: structură
– plasmidele
4. Materialul genetic al eucariotelor:
a) Materialul genetic nuclear (genomul nuclear)
– Structura cromozomilor la eucariote,
– Tipuri morfologice de cromozomi, tipuri de celule după nr de cromozomi
– Compoziţia cromatinei, proteinele histonice şi nonhistonic
– Structura fibrei de cromatină – nucleosomii - componente
– Tipuri de cromatină: eucromatina şi heterocromatina
b) Genomul extranuclear: caracteristici
2
III. GENETICA UMANĂ
I. COMPLEMENTUL CROMOZOMIAL
 Componentele complementului cromozomial: autozomi, heterozomi
 Originea şi evoluţia cariotipului uman
 Componentele cariotipului uman (cele 7 grupe de cromozomi)
 Tehnicile de realizare a cariotipului
 Particularităţi ale genomului uman (nuclear şi mitocondrial)
II. MUTAGENEZĂ ŞI TERATOGENEZĂ
 Teratogeneză: definiţie, agenţi teratogeni
 Carcinogeneză:
c) Caracteristicile celulelor canceroase
- Etapele carcinogenezei (formarea tumorii)
- Stadii în evoluţia tumorilor
- Fenotipul cancerului (forme de cancer: limfom, ellulee, etc.)
- Anomalii cromozomiale asociate cancerului:
a) aberaţii numerice: trisomii (ex. Cancer de colon, rect, prostată).
b) aberaţii structurale:
 aberaţii intracromozomiale: deleţii, inversii, duplicaţii
 aberaţii intercromozomiale: translocatii reciproce (crom. 9 ↔22)
şi nereciproce (crom.1↔ diverse perechi), cromozomi inelari.
- Agenţii carcinogeni si apoptoza
III. CONSIDERAŢII BIOETICE ÎN GENETICA UMANĂ
 Dificultăţile cercetărilor de genetică umană – de enumerat
 Domenii de aplicabilitate:
I. Sfaturi genetice: situaţii când se acordă, obiective şi etape
II. Diagnoza prenatală: metode (ecografie, amniocenteză, analiza Doppler, analiza
sângelui matern)
III. Fertilizare in vitro
IV. Clonarea: definiţii, tipuri de clonare (terapeutică, reproductivă)
V. Terapia genică (chirurgia genetică):
– Sinteză artificială a genei
– Modalităţi de transfer a genelor (ex vivo şi in vivo)
– Tehnici de transfer a genelor (vectori virali, lipozomi, electroporare)
– Terapia genică cu ellule stem (tipuri de cellule)
– Exemple de boli genetice tratate prin terapie genică
– Bioetica
IV. ECOLOGIE
I. GENERALITĂŢI
1. Definiţie ecosistem, componentele unui ecosistem natural (biocenoză, biotop)
2. Tipuri de ecosisteme după origine
3. Exemple de ecosisteme antropizate
- acvatice: lacuri de baraj, de acumulare, iazuri, heleştee
- terestre: culturi agricole, plantaţii viticole, pomicole, complexe zootehnice
3
4. Componentele unui ecosistem antropizat
5. Caracteristicile unui ecosistem antropizat
II. IMPACTUL ANTROPIC ASUPRA ECOSISTEMELOR
1. Acţiuni de deteriorare a ecosistemelor şi consecinţe
a) degradarea habitatelor – consecinţe
b) introducerea voluntară sau neintenţionată de noi specii: exemple şi consecinţe
c) eroziunea solului, consecinţe
d) supraexploatarea resurselor: defrişare, suprapăşunat, pescuit excesiv, vânătoare – ex,
consecinţe
e) construcţii, urbanizare, industrializare
f) poluarea
2. Poluarea mediului
a) definiţia
b) tipuri de poluare: după originea sursei şi după natura poluanţilor
c) poluanţi fizici: surse, exemple, consecinţe
d) poluanţi chimici pentru aer, apă (eutrofizare), sol – consecinţe
e) poluanţi biologici: exemple şi efecte.
CONŢINUTURI PROGRAMĂ BAC
B2. ANATOMIE ŞI FIZIOLOGIE UMANĂ, GENETICĂ ŞI ECOLOGIE UMANĂ

CONŢINUTURI – CLASA A XI-A
1. ALCĂTUIREA CORPULUI UMAN

- topografia organelor şi a sistemelor de organe - planuri şi raporturi anatomice;
2. FUNCŢIILE FUNDAMENTALE ALE ORGANISMULUI UMAN
2.1. FUNCŢIILE DE RELAŢIE
SISTEMUL NERVOS
- clasificarea sistemului nervos din punct de vedere topografic şi funcţional;
- sistemul nervos somatic: funcţia reflexă - actul reflex, funcţia de conducere - clasificarea căilor
de conducere si rolul acestora;
- sistemul nervos vegetativ - clasificare, efecte ale stimulării simpaticului şi parasimpaticului;
- noţiuni elementare de igienă şi de patologie: meningită, comă, hemoragii cerebrale.
ANALIZATORII
- segmentele unui analizator;
- fiziologia analizatorilor: vizual, auditiv, vestibular, cutanat;
- noţiuni elementare de igienă şi patologie: herpes, cataractă, glaucom, conjunctivită, otită.
GLANDELE ENDOCRINE
- topografie, hormoni – efecte definitorii: hipofiză, tiroidă, pancreas, suprarenale, gonade;
- disfuncţii (nanism hipofizar, gigantism, acromegalie, diabet insipid, boala Basedow-
Graves, mixedem, nanism tiroidian, guşă endemică, diabet zaharat).
SISTEMUL OSOS
- scheletul - alcătuire, rol, creşterea în lungime şi în grosime a oaselor;
- noţiuni elementare de igienă şi patologie: deformări, fracturi, entorse, luxaţii.
SISTEMUL MUSCULAR
- muşchi scheletici: principalele grupe, tipuri de contracţii;
4
- noţiuni elementare de igienă şi de patologie: oboseală musculară, întinderi şi rupturi
musculare.
2.2. FUNCŢIILE DE NUTRIŢIE

DIGESTIA ŞI ABSORBŢIA
- transformări fizico-chimice ale alimentelor în tubul digestiv;
- absorbţia intestinală;
- fiziologia intestinului gros;
- noţiuni elementare de igienă şi patologie: carii dentare, stomatită, enterocolite, ciroză
hepatică, litiază biliară, pancreatită.
CIRCULAŢIA
- grupe sanguine, imunitate;
- activitatea cardiacă, parametri funcţionali - frecvenţă cardiacă, debit cardiac, tensiune arterială,
puls arterial;
- circulaţia mare şi mică;
- noţiuni elementare de igienă şi patologie: cardiopatie ischemică, hemoragii interne şi
externe, leucemii, anemii.
RESPIRAŢIA
- ventilaţia pulmonară, transportul gazelor, schimbul de gaze, volume şi capacităţi respiratorii;
- noţiuni elementare de igienă şi patologie: gripă, fibroză pulmonară, emfizem.
EXCREŢIA
- formarea şi eliminarea urinei;
- noţiuni elementare de igienă şi de patologie: cistită, nefrită, glomerulonefrită.
2.3. FUNCŢIA DE REPRODUCERE
- sistemul reproducător: componente, fiziologie;
- sănătatea reproducerii: planificare familială, concepţie şi contracepţie, sarcina şi naşterea;
- noţiuni elementare de igienă şi de patologie: anexită, adenom de prostată.
CONŢINUTURI CLASA A XII-A
1. GENETICĂ
1.1. GENETICĂ MOLECULARĂ
ACIZII NUCLEICI - compoziţia chimică;
- structura primară şi secundară a ADN;
- tipuri de ARN, structură şi funcţii;
- funcţia autocatalitică şi heterocatalitică.
ORGANIZAREA MATERIALULUI GENETIC: virusuri, procariote şi eucariote;
1.2. GENETICĂ UMANĂ
GENOMUL UMAN - complementul cromozomial.
MUTAGENEZA ŞI TERATOGENEZA - anomalii cromozomiale asociate cancerului uman (fenotipul
cancerului, agenţi carcinogeni).
DOMENII DE APLICABILITATE ŞI CONSIDERAŢII BIOETICE ÎN GENETICA UMANĂ
- sfaturile genetice;
- diagnosticul prenatal;
- fertilizarea in vitro;
- clonarea terapeutică;
- terapia genică.
5
2. ECOLOGIE UMANĂ
CARACTERISTICILE ECOSISTEMELOR ANTROPIZATE ŞI MODALITĂŢI DE INVESTIGARE;
particularităţi ale biotopului şi biocenozei; relaţii interspecifice în ecosistemele antropizate.
IMPACTUL ANTROPIC ASUPRA ECOSISTEMELOR NATURALE: degradarea habitatelor,
introducerea de specii noi, supraexploatarea resurselor biologice (defrişare, păşunat, pescuit,
vânătoare), urbanizare şi industrializare, deteriorarea mediului prin poluare chimică, fizică,
biologică.
NOTĂ: Programa de examen este realizată în conformitate cu prevederile programelor
şcolare în vigoare. Subiectele pentru examenul de bacalaureat se elaborează în baza
prevederilor prezentei programe şi nu vizează conţinutul unui manual anume.
GENETICĂ MOLECULARĂ
PLAN DE STUDIU
ACIZII NUCLEICI:
I. Rol, tipuri (ADN, ARN)
II. Structură şi compoziţie chimică: componentele unei nucleotide din ADN şi ARN
III. ADN:
1. Particularităţile structurii secundare ale moleculei de ADN
2. Tipuri de legături din molecula acizilor nucleici:
- intracatenare (legături chimice fosfodiesterice)
- intercatenare (legături fizice de H)
3. Structura primară şi secundară a ADN
4. Denaturarea şi renaturarea ADN
5. Autoreplicaţia ADN (sinteza ADN):
- importanţa replicării ADN
- perioadele interfazei
- modelul şi mecanismul replicaţiei ADN
IV. ARN: tipuri de ARN, structură şi rol
FUNCŢIILE MATERIALULUI GENETIC: FUNCŢIA AUTOCATALITICĂ ŞI FUNCŢIA
HETEROCATALITICĂ:
1. Dogma centrală a geneticii
2. Codul genetic: componente şi caracteristici
3. Sinteza proteinelor: rolul proteinelor şi etapele sintezei proteice
- Transcripţia : definiţie, faze, maturarea ARN, deosebiri între transcripţia la
procariote şi eucariote
- Translaţia: definiţie, etape, reacţii biochimice, enzime implicate
6
1. SCURT ISTORIC AL GENETICII MOLECULARE- ISTORIA DESCOPERIRII ROLULUI ŞI
STRUCTURII ACIZILOR NUCLEICI
OBIECTU DE STUDIU AL GENETICII: genele, macromoleculele de acizi nucleici;

COMPLETAŢI TABELUL CONFORM MODELULUI DAT:
Nr. Anul Cercetător Obiect de studiu Descoperire

crt.
1. 1869 Friedrich Meischer nucleul unor nucleina
celule
din puroi
2. 1928
3. 1936
4. 1944
5. 1952
6. 1957
7. 1953
8. 1962 Premiul Nobel
7
I. Compoziția chimică a acizilor nucleici
Acizii nucleici sunt macromolecule, care conţin informaţia genetică sub formă codificată
biochimic.
- sunt compuşi organici, care conţin……………………………………………………………
- sunt macromolecule(polimeri) care au drept unităţi str. nucleotida (nucleosida + radical fosfat)
Compoziţia chimică:
Unitatea Bază azotată Pentoză Radical fosfat

structurală
nucleotida purinică pirimidinică glucid
- dimensiuni - - se prinde de
mari - baza azotată - legături
- 2 inele - fosodiesterice
- Adenina - A - Timina – T intracatenare
- Guanina - G - Uracilul - U
nucleosida + + +
sau
Deosebiri – asemănări ADN – ARN.
ACID BAZA PURINICĂ BAZĂ PENTOZA RADICAL FOSFAT

NUCLEIC PIRIMIDINICĂ
ADN
ARN
- 2 asemănări:
- 2 deosebiri:
Nucleotidele se leagă între ele prin intermediul radicalilor fosfat (legături covalente),
formând lanţuri polinucleotidice (catene).
8
II. STRUCTURA ADN-ului
II.1. STRUCTURA PRIMARĂ
- este determinată de secvenţa de dezoxiribonucleotide din fiecare catenă a sa;
individualitatea este dată de succesiunea unică de baze azotate ( A-T-C-G-T-T…)
- ADN – catenă polinucleotidică, lanţ polinucleotidic.
II.2. STRUCTURA SECUNDARĂ
- structura secundară este dată de forma bicatenară, datorată legăturilor intercatenare –legături
de H, stabilite între bazale azotate complementare ale celor două catene.
PURINICE PIRIMIDINICE LEGĂTURI

Baze azotate A T
complementare
G C
Caracteristici:
- cele două catene sunt…………………………………, deoarece……………....................................
……………………………………………………………………………………………………………………….......
- cele două catene sunt antiparalele, deoarece……………………………………………......
- cele două catene formează un…………………………………………………..................................
……………………………………………………….cu următoarele caracteristici: distanţa dintre 2 nucleotide
succesive este de 3,4 A,pasul eliciei este de 34 A( 10 perechi de nucleotide) iar diametrul
helixului 20 A.
9
Datorită structurii secundare macromolecule de ADN suferă fenomene de denaturare –
renaturare.
- rol: formarea de hibrizi moleculari interspecifici ADN –ADN sau ADN – ARN; aceşti hibrizi se
folosesc în studiul relaţiilor filogenetice dintre specii.
Sinteza ADN: autoreplicaţie după modelul semiconservativ;
ARN – STRUCTURĂ, TIPURI ŞI FUNCŢII.

1. Structură:
- macromoleculă, formată din ribonucleotide (vezi tabelul anterior), cu structură……………
(există şi excepţii).
2. Tipuri de ARN, funcţii:
TIP DE ARN CARACTERISTICI

ARN mesager – 2-5% - macromoleculă lineară, secvenţa de nucleotide este
complementară cu secvenţa de ADN copiată
- rol:
ARN de transfer – 15% - forma unei ………………………………………………………….....cu porţiuni
..........................care…………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………….
- conţine cca. 77 – 87 nucleotide
- prezintă un ANTICODON( 3 nucleotide) ce ……………………
din str…………………………………………………………………………………şi
o regiune de recunoştere şi legare a unui aminoacid, la polul opus
anticodonului
-rol: transferă aminoacizii la locul sintezei proteice( intervine în
etapa de translaţie)
ARN ribozomal – 80% - intră în str. ribozomilor- locul sintezei proteinelor

- este sintetizat în mare parte în nucleoli
- intervine în etapa de translaţie a sintezei proteice
ARN viral - materialul genetic al ribovirusurilor: virusul VMT, HIV
- str. monocatenară, dar au fost identificate şi forme de ARN
bicatenar
10
ARN nuclear mic - nucleu
- rol: maturarea ARNm, catalizează unele reacţii, inhibă sau
stimulează activitatea unor gene.
APLICAŢII:
Completeză:
LEGĂTURILE din cadrul structurii AND sunt:
- intracatenare:legături…………………………………………………(covalente) 5'- 3'
- intercatenare: legături……………………………de H între bazele azotate…………………
Încercuieşte varianta de răspuns corectă:

1. Anticodonul pentru codonul UAG este: 2. Are structura bicatenară de tip dublu helix:
a) TAC a) ADN-ul eucariot
b) CGA b) ADN denaturat
c) CGT c) ARN de transfer
d) AUC d) ARN mesager
2. Timina este: 4. Macromolecula de ARN m:

a) pentoză prezentă în ADN a) are structură bicatenară
b) complementară cu uracilul b) conţine un singur lanţ de nucleotide
c) bază azotată pirimidinică c) conţine timină şi uracil
d) prezentă în ADN şi ARN d) formează un dublu helix
5. Sinteza ADN se realizează prin:

a) denaturare
b) replicaţie
c) transcripţie
d) translaţie
2. Acizii nucleici conţin informaţia genetică ce determină caracterele ereditare ale organismelor.
a) Indicaţi 3 deosebiri între structura chimică a moleculei de ADN şi ARN.
b) Indicaţi toate componentele unei nucleotide din ARN.
c) Alcătuiţi un minieseu intitulat „Deosebiri între structura primară şi secundară a ADN”,
folosind informaţia ştiinţifică adecvată.
În acest scop respectaţi următoarele etape:
- enumerarea a şase noţiuni specifice acestei teme;
- construirea cu ajutorul acestora, a unui text coerent, format din maxim trei-patru fraze, folosind
corect şi în corelaţie noţiunile enumerate.
3. O moleculă de ADN bicatenar este alcătuită din 4200 de nucleotide, dintre care 820 conţin
timină. Stabiliţi următoarele:
- numărul de nucleotide care conţin guanină (scrieţi toate etapele necesare rezolvării acestei
cerinţe);
- succesiunea nucleotidelor din ARN-ul mesager format prin transcripţie, dacă a fost
11
copiată informaţia conţinută de o catenă de ADN cu următoarea secvenţă de nucleotide:ATCGGA;
- numărul legăturilor duble si al legăturilor triple din molecula de ADN.
FUNCŢIILE MATERIALULUI GENETIC

Funcţiile AND-ului:
- autocatalitică: sinteza ADN – ului ( funcţie replicativă)
- hetrocatalitică: sinteza proteinelor (decodificarea informaţiei genetice prin 2 procese,

transcripţia şi translaţia, într-o proteină sau enzimă specifică celulei).
1. Funcţia autocatalitică: sinteza ADN-ului
Autoreplicaţia În interfază - etapa sintetică (S)
- dezrăsucire din regiunea- furcă de replicaţie-

enzima:ADN - helicaza
- se formează bucle de replicaţie - repliconi
- refacerea str. dublucatenare, refacerea noilor
catene folosind catenele vechi-matriţă,
intervin enzimele: ADN- polimeraza şi
ADN- ligaza
- dublarea ADN-ului, două molecule de
ADN, fiecare prezintă o catenă veche şi una
Catena care creşte în sensul 5 – 3, de timpuriu: nou sintetizată - model semiconservativ
catena conducătoare
Catena care se alungeşte în senul 3- 5, mai târziu
şi discontinuu: catena întârziată – se face prin
fragmente Okazaki, legate prin ADN – ligaza.
FUNCŢIA HETEROCATALITICĂ
transcripţie translaţie
ADN → ARN → PROTEINE (catene polipetidice)
12
DOGMA CENTARLĂ A GENETICII
1. TRANSCRIPŢIA:
- Definiție
- ……………………………………………………………………………………………………………
- echipamentul enzimatic: ARN – polimeraze (dezrăsucesc, desfac punţile de H, potrivesc noile
ribonucleotide pe bază de complementaritate)
- are loc în nucleul celulei (eucariote) sau citoplasmă (procariote)
- se desfăşoară în trei etape (faze): INIŢIEREA , ALUNGIREA ŞI ÎNCHEIEREA.
etapă caracteristici
INIŢIEREA ARN- polimeraza recunoaşte începutul unei gene – promotorul(fragment
de ADN) şi se stabilizează prin factorul sigma de ADN –ul transcris;
ARN- polimeraza rupe punţile de H, separă catenele şi se formează bucla:
- o catenă se copiază - ANTISENS → ARN m
- o catenă nu se copiază - CATENA SENS
ALUNGIREA - creşterea catenei de ARNm - formarea de legături fosfodiesterice
succesive între ribonucleotide ( în sensul 5'- 3')
- este catalizată de miezul enzimei ARN – polimerază
- se face întru – un singur sens
ÎNCHEIEREA - procariote: se derulează până la întâlnirea unei secvenţe de încheiere
din ADN
- ARN m sintetizat este eliberat şi utilizat imediat în celulă
- eucariote:
ARN – polimeraza continuă să funcţioneze, ARNm se desprinde datorită
unor substanţe cu rol de semnal.
ARNm este inactiv, apoi au loc procese de MATURARE şi devine activ d.p.v.
biologic
pre - ARN (inactiv) – ARN matur(activ)
-
13
TRANSCRIPŢIA PROCAROTE EUCARIOTE
deosebiri are loc în citoplasmă Are loc în nucleu
se copiază mai multe gene Se copiază o singură genă
ARNm eliberat este imediat ARN – meager – precursor şi
activ apoi ARN – mesager matur
CODUL GENETIC
- PROTEINELE: macromolecule, catene polipeptidice formate din aminoacizi (există 20 tipuri)

legaţi prin legături peptidice ( catene polipeptidice).
- Sistem biochimic de codificare care stabileşte relaţia dintre succesiunea nucleotidelor din
macromolecula de ADN şi succesiunea aminoacizilor din catena polipeptidică ( proteină).
- CODUL GENETIC are unităţi de codificare numite CODONI - 64 codoni pentru 20 aminoacizi
diferiţi, din care:
- 61 codoni ce codifică aminoacizi, inclusiv codonii care semnifică începutul sintezei – START
ex. AUG – ce codifică şi metionina
- 3 STOP, marchează sfârşitul de informaţie genetică, nu codifică aminoacizi: UAA,UAG şi UGA.
14
CARACTERISTICILE CODULUI GENETIC
CARACTERISTICĂ Prezentare/ argumentare
UNIVERSAL
NEACOPERIT
FĂRĂ VIRGULE
DEGENERAT
AMBIGUU
2. TRANSLAŢIA
Definiţie:
participă: ARNr, ARNt
- ARNr (al ribozomilor) se cuplează cu capătul ARNm transcris, apar polizomi, complexe de
mai mulţi ribozomi ce se deplasează pe un ARNm, din direcţia 5'- 3',citirea se face cu „paşi”
de un codon ( 3 nucleotide până la codonul STOP)
- Codonul citit este recunoscut de anticodonul ARNt, care poartă aminoacidul corespunzător.
15
- etape(faze): iniţiere, de alungire, de încheiere.
ETAPĂ CARACTERISTICI
INIŢIERE 1. ARNt se leagă de aminoacid prin legături
covalente -
ARTt - aminoacid activat
- E- aminoacilsintetază (20 tipuri - 20
aminoacizi), sursa de energie, hidroliza ATP
2. subunitatea mică a ribozomilor se leagă
de ARNm şi de un ARNt iniţiator ( cu AA -
METIONINA) (recunoaştere codon -
anticodon) şi înaintează până la codonul
START-AUG
3. ataşarea subunităţii mari a ribozomului
AA+ATP → AA~AMP+ P ~ P Sub acţiunea unei proteine: factor de
AA~AMP + ARNt →AA~ ARNt + AMP iniţiere, sursa de energie hidroliza GTP
ALUNGIRE - adăugare de aminoacizi pe catena care

se sintetizează
Ribozomii au 3 poziţii de ataşare: - participă factori de elongaţie
A ,P, E - 3 etape:
RECUNOAŞTEREA CODONULUI:
ARNt – AA activat (anticodon) se leagă cu
codonul complementar de pe ARNm (
poziţia A), necesită energie
FORMAREA LEGĂTURII PEPTIDICE:
- de către ARNr a subunităţii mari (catena
polipetidică trece pe ARNt din poziţia P, pe
cel din poziţia A)
TRANSLOCAREA: ribozomul înaintează cu
un pas de lungimea unui codon, trecând la
următoarea poziţie A.
ARNt din poziţia A→poziţia P
ARNt rămas fără AA din poziţia P→poziţia E
este eliberat
- necesită energie
16
- este declanşată când ribozomul întâlneşte
un codon STOP (UAG, UGA, UAA)
- intervine o proteină specifică - factor de
eliberare, care se leagă în ribozom în
poziţia A ; de catena polipeptidică din
poziţia P se leagă o moleculă de apă, catena
se desprinde de pe ARNt
- toate componentele implicate în sinteză se
dezasamblează.
ÎNCHEIERE
FIXARE – SINTEZĂ:
AUTOREPLICAŢIE TRANSCRIPŢIE TRANSLAŢIE

Definiţie
Localizare
(la eucariote)
Enzime implicate ADN - polimeraza Enzime: Enzime:
Factori implicaţi
Surse de energie
Două molecule de ADN ARN m matur Proteine (catene

Produs obţinut identice transcris polipeptidice)
Faze, etape,
reacţii chimice
17
ORGANIZAREA MATERIALULUI GENETIC
1. Clasificarea formelor de viaţă: acelulare şi celulare

2. Virusurile:
– caracteristici generale, forme de existenţă a virusurilor, structura virionului
– clasificare şi exemple: ribovirusuri şi adenovirusuri
– fazele multiplicării virale, replicarea retrovirusurilor
3. Materialul genetic al bacteriilor:
– caracteristicile procariotelor
– cromozomul bacterian: structură
– plasmidele
4. Materialul genetic al eucariotelor:
Materialul genetic nuclear (genomul nuclear)
– Structura cromozomilor la eucariote,
– Tipuri morfologice de cromozomi, tipuri de celule după nr. de cromozomi
– Compoziţia cromatinei, proteinele histonice şi nonhistonic
– Structura fibrei de cromatină – nucleosomii - componente
– Tipuri de cromatină: eucromatina şi heterocromatina
Genomul extranuclear: caracteristici
A. ORGANIZAREA MATERIALULUI GENETIC LA VIRUSURI
Definiţie:
Caracteristici:
Structură:
Genomul viral:
GENOMUL VIRAL ADENOVIRUSURI RIBOVIRUSURI
Nr. nucleotide
3200 – 1,2 milioane
Codul genetic utilizat de
virus trebuie să se
potrivească sau să fie
recunoscut de gazdă.
18
B. ORGANIZAREA MATERIALULUI GENETIC LA PROCARIOTE – nu au nucleu adevărat ci
nucleoid
Genomul bacterian
- au cromozom circular - format din AND dublucatenar, condensat şi
superrăsucit.
- L-1400
- bucle: 40- 50, cu superrăsuciri din cca.400 de perechi de
nucleotide, legate prin fragmente de ARN;
- material genetic accesoriu – plasmid - 0,5 - 2% din totalul ADN -ului:

- fragment din macromolecula de ADN, circulară,
dublucatenară, conţine 6 – 8 gene.
- ex. Factorul R, Factorul F.
GENOMUL EUCARIOTELOR
1. Gene nucleare: în nucleu, sunt plasate în cromozomi, se transmit c.f. legilor mendeliene
ale eredităţii.
2. Gene extranucleare: plasmagene, în citoplasmă(mitocondrii, plastide), se transmit pe

linie maternă.
ADN NUCLEAR
- localizat în CROMATINĂ( CARE SE SPIRALIZEAZĂ ŞI ÎMPACHETEAZĂ SUB FORMĂ DE
CROMOZOMI ÎN DIVIZIUNEA INDIRECTĂ)
- CROMATINA: ADN 13-16%, PROTEINE HISTONICE ŞI NONHISTONICE 68-72%, ARN, 12-

13% LIPIDE, POLIZAHARIDE, Ca,Mg.
19
TIPURI DE CROMATINĂ:
Eucromatina: laxă, decondensată, funcţională, se replică timpuriu( la începutul fazei S) şi conţine
secvenţe unice, slab colorată;
Heterocromatina: condensată, nefuncţională, intens colorată;
CROMATINA ÎN INTERFAZĂ: aspectul unui “şirag de perle”, formată din unităţi repetitive-
nucleosomi
NUCLEOSOMUL: miez: 4 perechi de proteine histonice-octamer

înfăşurat de un segment de ADN- nuclosomic (146 perechi nucleotide)
doi nucleosomi succesivi se leagă prin ADN-linker (internuclosomic - 60 perechi
nucleotide, cuplate cu o altă proteină histonică H1- linker)
Filamentul de cromatină se compactează prin proteina H1 determinând formarea unei str.
SOLENOID.
În timpul diviziunii indirecte fimamentul de cromatină se spiralizează şi ia aspectul
cromozomilor.
20
21
REGLAJUL GENETIC LA EUCARIOTE
Prezintă tema menţionată mai sus respectând următorul plan.
Genomul eucariotelor conţine informaţia genetică pentru toate caracterele individului.

Deosebirile privind caracteristicile celulelor diferenţiate sunt rezultatul exprimării unui
anumit set de gene. Controlul expresiei genelor se realizează la nivelul diferitelor etape
ale sintezei proteinelor.
I. Nivelurile la care este controlată expresia genelor la eucariote
1.
2.
3.
4.
II. Reprezintă printr-o schemă nivelurile reglajului genetic la eucariote.(fig.1.49. pag 40)
III. Prezintă succint fiecare tip de reglaj.
IV. Clasifică şi prezintă tipurile de reglaj genetic la eucariote în funcţie de ireversibilitatea
sau reversibilitatea acestora.
22
GENETICA UMANĂ
COMPLEMENTUL CROMOZOMIAL
 Componentele complementului cromozomial: autozomi, heterozomi
 Originea şi evoluţia cariotipului uman
 Componentele cariotipului uman (cele 7 grupe de cromozomi)
 Tehnicile de realizare a cariotipului
 Particularităţi ale genomului uman (nuclear şi mitocondrial)
MUTAGENEZĂ ŞI TERATOGENEZĂ
 Teratogeneză: definiţie, agenţi teratogeni
 Carcinogeneză:
- Caracteristicile celulelor canceroase
- Fenotipul cancerului (forme de cancer: limfom, carcinom, etc.)
a) aberaţii numerice: trisomii (ex. cancer de colon, rect, prostată).
CONSIDERAŢII BIOETICE ÎN GENETICA UMANĂ
 Metode de studiu – de enumerat
 Sfaturi genetice: situaţii când se acordă, obiective şi etape
 Diagnoza prenatală: metode (ecografie, amniocenteză, analiza Doppler, analiza
sângelui matern)
 Fertilizare in vitro
 Clonarea: definiţii, tipuri de clonare (terapeutică, reproductivă)
 Terapia genică (chirurgia genetică):
– Terapia genică cu celule stem (tipuri de celule)
– Bioetica
23
GENETICA UMANĂ
DEFINIŢIE:
……………………………………………………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………….............................................................
a. GENOMUL UMAN - COMPLEMENTUL CROMOZOMIAL
1. Particularităţi ale genomului uman (nuclear şi mitocondrial)

2. Tehnicile de realizare a cariotipului
3. Componentele complementului cromozomial: autozomi, heterozomi
4. Componentele cariotipului uman (cele 7 grupe de cromozomi)
Genomul uman
Definiţie: genomul uman reprezintă întraga informaţie genetică din celule umane dpiloide (AND
nuclear şi AND extranuclear – AND mitochondrial)
Paricularităţi ale genomului uman:
AND nuclear constituie……………………………………………………………………………….

……………………………………………..şi reprezintă……………………………… din genom.
AND mitocondrial conţine………………………………………………………………………….
şi reprezintă…………………………din genomul uman.
AND uman conţine AND informaţional cât şi AND noninformaţional.
Genomul uman nuclear conţine 24 tipuri diferite de AND bc.,fiecare legat prin proteine histonice
şi non-histonice, constiuind 24 tipuri de cromozomi: 22 autozomi şi 2 heterozomi (cromozomi
sexuali) X şi Y.
24
Cariotipul uman
Complementul cromozomial: întregul set de cromozomi caracteristic speciei.

Cariotipul: aranjarea sistematică a imaginii cromozomilor în ordinea descrescătoare a
mărimii( de la grupa A la G).
Tehnici de realizare a cariotipului
Tehnica bandării:
-se folosesc cromozomi metafazici, din limfocite cultivate in vitro, dispuse pe

lame(tehnica frotiului), colorate cu coloranţi specifici şi observaţi la microscop.
- Cele mare recente tehnici de bandare sunt cele care folosesc bandarea
multicoloră
Componentele cariotipului uman
Prin tehnica bandării s-au evdenţiat mai multe tipuri morfologice de cromozomi:
METACENTRICI, …………………………………………………………………………………
După aceste criterii Cariotipul uman normal prezintă: 7 grupe de cromozomi A→G
GRUPA CARACTERISTICI
A
B
C
D
E
F
G
X
Y
25
MUTAGENEZĂ ŞI TERATOGENEZĂ
1. Teratogeneză: definiţie, agenţi teratogeni

2. Carcinogeneză:
- Caracteristicile celulelor canceroase
- Fenotipul cancerului (forme de cancer: limfom, carcinom, etc.)
TERATOGENEZA
- reprezintă totalitatea mecanismelor care determină producerea de malformaţii la embrion sau
fetus.
- agentul teratogen: orice factor din mediu care acţionează asupra fătului uman,determinând
anomalii congenitale.
determină malformaţii dacă acţionează în perioada când embrionul este
sensibil la efectele sale
ex: radiaţii ionizante-x, carenţe alimentare, medicamente-thalidomida,
substanţe chimice toxice,infecţii materne –rubeola, alcoolul, etc
CARCINOGENEZA
Procesul prin care o celulă normală se transformă într-o celulă canceroasă.
AGENŢII CARCINOGENI
Carcinogeneza este rezultatul mutaţiilor care afectează ciclul celular.
Clasificarea agenților carcinogeni
Tipuri
Agenți carcinogeni fizici
Agenți carcinogeni chimici
Agenți carcinogeni
biologici
26
Anomalii cromozomiale asociate cancerului:

şi nereciproce (crom.1↔ diverse perechi), cromozomi inelar
FENOTIPUL CANCERULUI
CANCERUL: proliferarea necontrolată a celulelor

Boală genetică produsă de perturbarea dezvoltării celulare ,care determină
invazia şi distrugerea ţesutului sănătos din jur, de către celule anormale.
Boală genetică datorată unor mutaţii produse de mai multe tipuri de gene:
proto-oncogene, gene supresoare ale tumorii( anti-oncogene), gene ale repararării
leziunilor din AND.
Agenţi carcinogeni sânge, limfă
Celulă normală-----------------------------------celulă canceroasă-------------------------------------------
----organism (metastază)
Tumoră malignă- celule maligne cu multiple leziuni genetice, care afectează genele,
cromozomii şi genomul.
FORME DE CANCER
CARCINOM: cancerul în epitelii
SARCOM: cancerul ţesutului mezenchimal
LEUCEMIE: cancerul globulelor albe
LIMFOM: cancerul ţesutului limfoid
MIELOM: cancerul măduvei osoase şi a celulelor plasmei
b. CONSIDERAŢII BIOETICE ÎN GENETICA UMANĂ

 Metode de studiu – de enumerat
Sfaturi genetice: situaţii când se acordă, obiective şi etape
Diagnoza prenatală: metode (ecografie, amniocenteză, analiza Doppler, analiza sângelui
matern)
Fertilizare in vitro
Clonarea: definiţii, tipuri de clonare (terapeutică, reproductivă)
Terapia genică (chirurgia genetică):
– Terapia genică cu celule stem (tipuri de celule)
– Bioetica
27
1. SFATRI GENETICE
- constă în evaluarea riscului unei persoane de a manifesta o maladie genetică sau posibilitatea
unui cuplu de a avea un copil malformat.
FACTORII CARE RECOMANDĂ SOLICITAREA SFATULUI GENETIC
1. Factori de cuplu:
-
-
-
-
-
2…………………………………………………………………………………
-
-
-
3…………………………………………………………………………………
-
-
ETAPELE ELABORĂRII SFATULUI GENETIC:
- Cercetarea familială, întocmirea arborelui genealogic.

- Investigaţii citogenetice,moleculare şi biochimice.
- Calcularea riscului genetic
2. DIAGNOSTICUL PRENATAL
Domeniu specializat al sfaturilor genetice care vizează examinarea embrionului şi fătului

în vederea supravegherii evoluţiei sarcinii şi identificării unor anomalii.
METODE DE DIAGNOSTIC PRENATAL:
NEINVAZIVE
- Ecografia ( ultrasonografia)
Permite
28
INVAZIVE
Metoda Caracterizare
Biopsia ţesutului din corion
Amniocenteza
Puncţia în cordonul ombilical
3. FERTILIZARE IN VITRO
Fertilizarea : unirea a doi gameţi, în timpul procesului de reproducere sexuată, conducând

la obţinerea unui zigot.
Fertilizarea in vitro(FIV): procesul are loc în afara corpului uman, într-un mediu de
cultură,special în laborator; embrionul rezultat va fi introdus în uter pentru implantare.
PROCEDURA FIV ŞI A TRAFERULUI DE EMBRION (TRANSPLANTARE)

1………………………………………………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………….
2………………………………………………………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………………...
3………………………………………………………………………………………………………………………………………………
……………………………………………………………………………………………………..
4…………………………………………………………………………………………………………………………
5………………………………………………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………
Prognosticul……………………………………………………………………………………………………………………………ia
r succesul ………………………………………………………………………………………...
29
4. CLONAREA TERAPEUTICĂ
Clonarea terapeutică: obţinerea unui individ, identic d.p.v. genetic cu individul de la care a
provenit celula iniţială, utilizat ca donor de organe,ţesuturi sau celule.
Scop: crearea unor resurse permanente de celule, ţesuturi şi organe folosite pentru transplant la
pacienţi.
Condiţii: compatibilitate genetică între donator şi receptor
Metode ( tehnologii) :
a. Ingineria genetică: clonarea AND-ului, transferul de gene care pot inlocui gene
mutante.
b. Conarea celulelor stem embrionare pentru a obţine organe umane in vitro.
c. Xenotransplant (transplant între specii diferite, cu gabarit similar)
5.TERAPIA GENICĂ
Introducerea ( inserarea) unui material genetic în celule în scop terapeutic.
Tranferul genei se poate realiza folosind: lipozomi ( particule de AND îmbrăcate în lipide) ,vectori
virali, electroporare.
Terapia genică se implică în următoarele cazuri:

- sinteza unei gene artificiale care să înlocuiască gene mutante sau alterate;
- utilizarea tehnologiilor antisens pentru modificarea expresiei genelor alterate;
- repararea genei alterate.
- Terapie genică cu celule stem
-
Exemple de boli genetice tratate prin terapie genică:

- Hemofilia A şi B.
- Anemie falciformă
- Hipertensiune
- Imunodeficienţe , etc.
IMPACTUL ANTROPIC ASUPRA ECOSISTEMELOR

ÎNTREBARI
1. Definiţi ecosistemul şi indicaţi 2 componente ale ecosistemului natural.
2. Indicaţi 4 componente ale unui ecosistem antropizat şi 4 exemple de ecosisteme antropizate.
3. Indicaţi 4 componente ale biocenozei unui ecosistem antopizat.
4. Indicaţi 5 caracteristici ale unui ecosistem antropizat.
5. Indicaţi 5 acţiuni de deteriorare a ecosistemelor.
6. Descrieţi 3 acţiuni de deteriorare a ecosistemelor precizând 2 consecinţe ale acestora.
7. Clasificaţi relaţiile interspecifice în ecosistemele antropizate şi daţi câte un exemplu din fiecare
tip.
8. Clasificaţi fenomenele de poluare după originea sursei poluante şi după natura poluanţilor.
30
9. Indicaţi 3 forme de poluare fizică şi 2 consecinţe ale poluării fizice.
10. Indicaţi 3 exemple de poluanţi chimici şi 2 exemple de poluanţi biologici precum şi
consecinţele acţiunii lor.
11. Precizaţi cauzele: ploilor acide, eutrofizării, efectului de seră. Precizaţi 3 consecinţe ale
eutrofizării apei.
12. Indicaţi 2 surse de contaminare biologică a apelor.
13. Indicaţi 2 surse de poluare chimică şi 2 efecte ale poluării chimice a ecosistemelor.
Varianta 91eSEURI
1. Alcătuiţi un eseu cu tema “Deteriorarea ecosistemelor terestre prin poluare” după
următorul
plan:
- definiţia noţiunii de ecosistem;
- poluarea fizică: denumirea a trei tipuri de agenţi poluanţi de natură fizică; o sursă de
poluare fizică, două efecte ale poluării fizice asupra ecosistemelor;
- poluarea chimică: denumirea a trei tipuri de agenţi poluanţi de natură chimică; o sursă
de poluare chimică, două efecte ale poluării chimice asupra ecosistemelor;
- o sursă de contaminare biologică a apei: denumire, un efect;
- procesul de eutrofizare a apelor: definiţie, o cauză naturală a acestui proces, două
efecte asupra ecosistemului natural.
Varianta 90
2. Alcătuiţi un eseu cu tema “Impactul antropic asupra ecosistemelor naturale” după
următorul
plan:
- introducerea de specii noi în ecosistemele naturale: două modalităţi de introducere a
speciilor noi în ecosistemele naturale şi un efect al introducerii de specii noi asupra
ecosistemelor naturale;
- două exemple de ecosisteme în care au fost introduse specii noi, precizând pentru
fiecare: tipul de ecosistem, denumirea populară sau ştiinţifică a speciei introduse în
ecosistem, două efecte pe care introducerea acestei specii o are asupra ecosistemului
natural în care a fost introdusă;
- două modalităţi de supraexploatare a resurselor naturale din ecosistemele terestre;
- două exemple de ecosisteme deteriorate prin supraexploatare, precizând pentru
fiecare: tipul de ecosistem, denumirea populară sau ştiinţifică a speciei supraexploatate,
două efecte pe care supraexploatarea acestei specii o are asupra ecosistemului natural.
31
GENETICĂ MOLECULARĂ
1. ÎNTREBĂRI STRUCTURATE
1. Indicaţi componentele unei ribonucleotide şi componentele unei dezoxiribonucleotide;
2. Indicaţi 3 asemănări şi 3 deosebiri structurale între molecula de ADN şi ARN;
3. Reprezentaţi schematic dogma centrală a geneticii;
4. Definiţi funcţiile autocatalitică şi heterocatalitică;
5. Definiţi autoreplicaţia ADN şi explicaţi mecanismul acestui proces;
6. Indicaţi 4 enzime implicate în sinteza ADN precizând rolul lor.
7. Indicaţi deosebirea între ADN denaturat şi ADN renaturat;
8. Indicaţi 3 tipuri de ARN celular şi câte 2 particularităţi structurale / funcţionale pentru
fiecare tip;
9. Indicaţi etapele sintezei proteice şi localizarea lor şi enzimele implicate.
10. Definiţi termenii transcripţie, translaţie, autoreplicaţie.
11. Indicaţi fazele transcripţiei şi câte o caracteristică pentru fiecare fază.
12. Indicaţi 2 enzime implicate în transcripţie.
13. Indicaţi fazele translaţiei şi câte o caracteristică pentru fiecare fază.
14. Reprezentaţi schematic translaţia şi indicaţi 2 enzime implicate în translaţie.
15. Indicaţi 2 deosebiri între autoreplicaţie şi transcripţie.
16. Indicaţi 2 deosebiri între transcripţie şi translaţie.
17. Indicaţi 3 deosebiri între transcripţia la procariote şi la eucariote.
18. Definiţi termenul: codon, cod genetic şi scrieţi un exemplu de codon.
19. Precizaţi 4 caracteristici ale codului genetic.
20. Explicaţi de ce se pot sintetiza un număr imens de proteine în organism .
21. Acizii nucleici au rol în transmiterea informaţiei genetice de la o generaţie la alta.

a) Denumiţi bazele azotate purinice din structura acizilor nucleici.
b) Denumiţi pentozele din structura acizilor nucleici.
c) Precizaţi trei particularităţi ale structurii secundare a ADN-ului.
d) Enumeraţi toate tipurile de baze azotate din structura moleculei de ADN.
e) Enumeraţi două componente structurale comune ADN-ului şi ARN-ului;
f) Precizaţi tipurile legăturilor de hidrogen întâlnite în structura unei macromolecule de ADN;
g) Explicaţi importanţa obţinerii hibrizilor moleculari ADN -ADN.
ORGANIZAREA MATERIALULUI GENETIC
1. Alcătuiţi un eseu cu tema “Organizarea materialului genetic la procariote şi eucariote”

după următorul plan:
- descrierea modelului nucleosomal al fibrei de cromatină: numirea a şase componente chimice;
- denumirea celor două stări funcţionale ale cromatinei şi precizarea unui rol pentru fiecare;
- prezentarea tipurilor morfologice de cromozomi la eucariote, după poziţia centromerului;
- descrierea cromozomului de la procariote: tipul de acid nucleic conţinut şi forma de organizare;
- tipuri de cromatină, în funcţie de gradul de activare al genelor conţinute: denumire, câte o
caracteristică pentru fiecare tip;
- descrierea unui cromozom metafazic (patru caracteristici);
- prezentarea a două argumente în favoarea organizării superioare a materialului genetic la
eucariote faţă de procariote.
32
2. Alcătuiţi un eseu cu tema “Organizarea materialului genetic la virusuri şi procariote”
după următorul plan:
- clasificarea virusurilor după tipul de acid nucleic conţinut în genom şi câte un exemplu pentru
fiecare categorie;
- identificarea a cinci particularităţi ale cromozomului bacterian;
- prezentarea materialului genetic extracromozomial bacterian: denumire, trei caracteristici
structurale şi două roluri ale acestuia;
- prezentarea a două argumente în favoarea superiorităţii organizării materialului genetic la
procariote faţă de virusuri
GENETICA UMANĂ
COMPLEMENTUL CROMOZOMIAL UMAN
I.
1. Definiţi termenii: cariotip, genom, autozomi, heterozomi.
2. Indicaţi tipurile morfologice de cromozomi din cariotipul uman.
3. Explicaţi importanţa realizării cariotipului.
II. Citiţi, cu atenţie, afirmaţiile următoare. Dacă apreciaţi că afirmaţia este adevărată, scrieţi pe
foaia de examen, în dreptul cifrei corespunzătoare afirmaţiei, litera A. Dacă apreciaţi că afirmaţia
este falsă, scrieţi pe foaia de examen, în dreptul cifrei corespunzătoare afirmaţiei, litera F şi
modificaţi parţial afirmaţia pentru ca aceasta să devină adevărată.
1. Cariotipul uman cuprinde 22 autozomi şi 2 heterozomi.
2. Cariotipul uman include 6 grupe morfologice de cromozomi.
3. Cromozomii din grupele F şi G sunt cromozomi mari.
4. Cariotipul la femei conţine 2 heterozomi diferiţi
TERATOGENEZĂ. CARCINOGENEZĂ
1. Cancerul este o proliferare necontrolată a celulelor.

a) Definiţi carcinogeneza.
b) Enumeraţi patru agenţi carcinogeni.
c) Numiţi patru tipuri de cancer în funcţie de ţesutul afectat;
d) Explicaţi producerea de metastaze.
e) Stabiliţi o asemănare şi o deosebire între leucemie şi limfom;
f) Explicaţi caracterul clonal al cancerului.
2. Carcinogeneza reprezintă geneza cancerului.

a) Numiţi două tipuri de cancer.
b) Precizaţi două grupe de agenţi carcinogeni, menţionând pentru fiecare câte un exemplu.
c) Precizaţi două fenotipuri de cancer şi câte o structură afectată în cazul fiecăruia.
d) Precizaţi denumirea celor trei etape ale procesului de carcinogeneză şi câte o caracteristică
pentru fiecare
e) Precizaţi o asemănare şi o deosebire între leucemie şi limfom.
f) Argumentaţi de ce cancerul este considerat o boală genetică.
 Explicaţi termenii: teratogeneză, mutageneză, carcinogeneză, agent carcinogen, teratogen,

clonă.
 Indicaţi 2 tipuri de tumori.
33
 Indicaţi 4 caracteristici ale celulelor tumorale.
 Indicaţi 4 tipuri de tumori în funcţie de ţesutul afectat.
 Descrieţi etapele carcinogenezei.
 Precizaţi 4 stadii în evoluţia tumorilor şi câte o caracteristică pentru fiecare stadiu.
 Explicaţi producerea metastazelor.
BIOETICA
1. Indicaţi 4 situaţii în care se acordă sfaturi genetice.

2. Indicaţi 3 obiective – etape ale sfaturilor genetice.
3. Indicaţi 2 metode neinvazive şi 3 metode invazive de diagnoză prenatală.
4. Definiţi termenii: fertilizare, infertilitate.
5. Indicaţi 4 situaţii în care un cuplu poate apela la fertilizare in vitro.
6. Indicaţi 3 etape ale fertilizării in vitro.
7. Indicaţi 2 forme de clonare şi argumentaţi importanţa lor.
8. Indicaţi 2 forme ale clonării terapeutice.
9. Indicaţi 2 caracteristici ale celulelor stem.
10. Indicaţi 3 etape ale terapiei cu celule stem.
11. Bioetica studiază problemele etice rezultate din progresele medicinei şi ale biologiei.
a) Definiţi sfatul genetic;
b) Prezentaţi două cazuri în care un cuplu poate apela la sfaturi genetice.
c) Definiţi clonarea terapeutică şi două metode utilizate.
ECOLOGIE
IMPACTUL ANTROPIC ASUPRA ECOSISTEMELOR
ÎNTREBARI
1. Definiţi ecosistemul şi indicaţi 2 componente ale ecosistemului natural.
2. Indicaţi 4 componente ale unui ecosistem antropizat şi 4 exemple de ecosisteme antropizate.
3. Indicaţi 4 componente ale biocenozei unui ecosistem antopizat.
4. Indicaţi 5 caracteristici ale unui ecosistem antropizat.
5. Indicaţi 5 acţiuni de deteriorare a ecosistemelor.
6. Descrieţi 3 acţiuni de deteriorare a ecosistemelor precizând 2 consecinţe ale acestora.
7. Clasificaţi relaţiile interspecifice în ecosistemele antropizate şi daţi câte un exemplu din fiecare
tip.
8. Clasificaţi fenomenele de poluare după originea sursei poluante şi după natura poluanţilor.
9. Indicaţi 3 forme de poluare fizică şi 2 consecinţe ale poluării fizice.
10. Indicaţi 3 exemple de poluanţi chimici şi 2 exemple de poluanţi biologici precum şi
consecinţele acţiunii lor.
11. Precizaţi cauzele: ploilor acide, eutrofizării, efectului de seră. Precizaţi 3 consecinţe ale
eutrofizării apei.
34
12. Indicaţi 2 surse de contaminare biologică a apelor.
13. Indicaţi 2 surse de poluare chimică şi 2 efecte ale poluării chimice a ecosistemelor.
Varianta 91eSEURI
1. Alcătuiţi un eseu cu tema “Deteriorarea ecosistemelor terestre prin poluare” după
următorul
plan:
- poluarea fizică: denumirea a trei tipuri de agenţi poluanţi de natură fizică; o sursă de poluare
fizică, două efecte ale poluării fizice asupra ecosistemelor;
- poluarea chimică: denumirea a trei tipuri de agenţi poluanţi de natură chimică; o sursă de
poluare chimică, două efecte ale poluării chimice asupra ecosistemelor;
- o sursă de contaminare biologică a apei: denumire, un efect;
- procesul de eutrofizare a apelor: definiţie, o cauză naturală a acestui proces, două
efecte asupra ecosistemului natural.
Varianta 90
2. Alcătuiţi un eseu cu tema “Impactul antropic asupra ecosistemelor naturale” după
următorul
plan:
- introducerea de specii noi în ecosistemele naturale: două modalităţi de introducere a speciilor
noi în ecosistemele naturale şi un efect al introducerii de specii noi asupra ecosistemelor
naturale;
- două exemple de ecosisteme în care au fost introduse specii noi, precizând pentru
fiecare: tipul de ecosistem, denumirea populară sau ştiinţifică a speciei introduse în
ecosistem, două efecte pe care introducerea acestei specii o are asupra ecosistemului natural în
care a fost introdusă;
- două modalităţi de supraexploatare a resurselor naturale din ecosistemele terestre;
- două exemple de ecosisteme deteriorate prin supraexploatare, precizând pentru
fiecare: tipul de ecosistem, denumirea populară sau ştiinţifică a speciei supraexploatate, două
efecte pe care supraexploatarea acestei specii o are asupra ecosistemului natural.
INTREBARI STRUCTURATE_PROBLEME CLASA a XII- a
1. ARN-ul mesager este întâlnit atât la procariote, cât şi la eucariote.

a) Stabiliţi două deosebiri între ARN-ul mesager de la procariote şi cel de la eucariote.
b) Descrieţi procesul de maturare a ARN-ului premesager în sinteza proteică la eucariote.O
moleculă de ADN bicatenar este alcătuită din 1600 nucleotide, dintre care 300 conţin adenină.
- Calculaţi numărul de nucleotide cu guanină.
- Precizaţi succesiunea nucleotidelor din ARNm care copiază următoarea secvenţă: TGCA.
- Explicaţi de ce este necesară o temperatură ridicată pentru denaturarea acestei molecule de
ADN.
35
2. Pe baza codului genetic, sinteza proteinelor are loc în două etape: transcripţia şi
translaţia.
a) Definiţi translaţia.
b) Denumiţi două enzime implicate în procesul de translaţie a informaţiei genetice.
O moleculă de ADN bicatenar este alcătuită din 3000 de nucleotide, din care 600 conţin guanină.
- calculaţi numărul de nucleotide care conţin adenină;
- stabiliţi numărul legăturilor duble şi triple din molecula de ADN;
- precizaţi două argumente în favoarea stabilităţii fizice mai mari a moleculei de ADN faţă de
molecula de ARN.
3. În lumea vie există mai multe tipuri de ARN.

a) Denumiţi bazele azotate din structura moleculei de ARN.
b) Stabiliţi două asemănări şi o deosebire între ARN-ul precursor şi ARN-ul mesager.
O catenă de ADN, alcatuită din 11 exoni, fiecare a câte 500 de nucleotide şi 10 introni, este copiată
de către un ARN mesager precursor. Stabiliţi următoarele:
- două deosebiri între catena de ADN transcrisă şi catena de ARN mesager matur;
- numărul de nucleotide din ARN-ul mesager matur;
- secvenţa de nucleotide a ARN-ului mesager, pornind de la o secvenţă de nucleotide a ADN-ului:
TAGCAT.
3. Sinteza proteinelor se realizează în două etape: transcripţie şi translaţie.

a) Definiţi transcripţia.
b) Enumeraţi trei etape ale translaţiei.
c) Explicaţi necesitatea maturării ARN-ului mesager la eucariote.
Se cunoaşte următoarea succesiune de baze azotate dintr-o catenă de ADN: TACCTGGA.
- precizaţi succesiunea nucleotidelor de pe catena de ADN complementară catenei date;
- stabiliţi tipurile de punţi întâlnite între perechile de baze azotate de pe cele două catene ale unei
molecule de ADN;
- indicaţi secvenţa de ARN mesager complementară următoarei succesiuni de baze azotate dintr-
o catenă de ADN: ATGC.
4. Unul din principiile fundamentale ale geneticii poate fi sintetizat prin relaţia:
ADN→ARN→proteine.
a) Numiţi funcţiile îndeplinite de materialul genetic.
b) Argumentaţi prezenţa ARN-ului precursor la eucariote; indicaţi două particularităţi structurale
ale acestuia.
O moleculă de ADN bicatenar conţine 900 de nucleotide, dintre care 300 conţin adenină.
- calculaţi numărul nucleotidelor care conţin citozină;
- stabiliţi numărul nucleotidelor din ARNm rezultat în urma transcripţiei;
- determinaţi numărul de aminoacizi dintr-o catenă polipeptidică codificată de acest ARNm..
5. Secvenţa unei catene de ADN este: AGCGTGTCA .

a) precizaţi tipurile legăturilor de hidrogen întâlnite în structura unei macromolecule de ADN;
b) alcătuiţi structura catenei de ARN mesager care copiază secvenţa dată şi stabiliţi numărul de
aminoacizi din catena polipeptidică codificată de acesta.
36
6. Secvenţa unei catene de ARNm este 5’-UCCGUACCA -3’ şi codifică aminoacizii: prolina,
valina, serina. Acestor aminoacizi le corespund următorii codoni:
- prolina: CCU; CCA;
- valina: GUU; GUA;
- serina: UCC; UCU;
a) aşezaţi aminoacizii corespunzători secvenţei de ARNm dată, în ordinea sosirii lor la nivelul
ribozomilor şi denumiţi această etapă a sintezei proteinelor;
b) enumeraţi celelalte tipuri de ARN care intervin în sinteza proteinelor;
c) restabiliţi catena de ADN care a fost copiată în catena de ARNm dată .
7. Eredopatologia umană consemnează până în prezent peste 2500 de maladii ereditare.

a) Indicaţi o metodă prin care pot fi detectate o serie de maladii cromozomiale şi genetice.
b) Definiţi fertilizarea in vitro; stabiliţi patru situaţii în care această procedură este indicată.
c) Explicaţi importanţa clonării terapeutice la om.
8. Ştiind că o catenă de ADN are următoarea secvenţă de nucleotide: 3'-

TTTACCGGTCAATGC-5', stabiliţi:
- secvenţa de nucleotide a catenei complementare 5'-3';
- succesiunea de nucleotide din ARN-ul mesager ce rezultă prin transcripţie, pornind de la catena
5'- 3' a ADN-ului;
- numărul aminoacizilor codificaţi în secvenţa de ARNm stabilită la punctul b.
9. Cromozomii umani sunt clasificaţi în şapte grupe.

a) Indicaţi două criterii care au stat la baza clasificării cromozomilor în cele şapte grupe.
b) Precizaţi numărul de cromozomi dintr-o celulă somatică umană şi denumiţi cele două tipuri de
cromozomi pe care le conţine.
c) Explicaţi importanţa bandării cromozomilor.
Sinteza unei proteine plasmatice este determinată de un fragment de ADN bicatenar format din
900 de nucleotide. Stabiliţi următoarele:
- numărul nucleotidelor cu timină din alcătuirea genei, dacă se ştie că 260 de nucleotide conţin
guanină;
- numărul codonilor din ARNm care au copiat informaţia;
- numărul aminoacizilor care formează proteina.
10. Acizii nucleici reprezintă fundamentul biochimic al vieţii.

a) Enumeraţi componentele structurale comune nucleotidelor din ADN şi ARN.
b) Precizaţi tipurile de legături dintre nucleotidele din structura bicatenară a ADN-ului.
c) Denumiţi trei tipuri de ARN; precizaţi etapa sintezei proteice în care intervine fiecare tip.
O moleculă de ADN bicatenar are 1500 de nucleotide, iar 300 dintre acestea conţin
citozină.
- Calculaţi câte nucleotide cu adenină conţine molecula de ADN.
- Precizaţi numărul legăturilor duble şi triple din molecula de ADN.
- Calculaţi numărul de nucleotide din ARN – ul mesager rezultat prin transcripţie
37
11. Acizii nucleici au rol în stocarea informaţiei genetice la procariote şi eucariote.
a) Clasificaţi virusurile în funcţie de materialul genetic conţinut.
b) Precizaţi două asemănări şi două deosebiri, de natură chimică, care apar între nucleotidele
macromoleculelor de ADN si ARN.
c) Prezentaţi mecanismul transcripţiei ARN mesager la eucariote: locul de desfăşurare, o enzimă
implicată şi modul de realizare a procesului de maturare.
Un fragment de ADN bicatenar conţine 1500 nucleotide dintre care 600 sunt cu timină. Stabiliţi:
- numărul legăturilor triple din fragmentul de ADN;
- numărul nucleotidelor cu adenină din molecula ARN-mesager, care a copiat informaţia dintr-o
catenă a ADN-ului. Catena ADN conţine timină în procent de 60% din numărul total al
nucleotidelor cu timină;
- numărul nucleotidelor cu citozină din fragmentul de ADN.
12. Ribozomii sunt organite celulare implicate în sinteza proteinelor.

a) Numiţi tipul de acid nucleic care trasportă aminoacizii activaţi la ribozomi.
b) Precizaţi o asemănare şi o deosebire structurală între nucleotidele din ADN şi cele din ARN.
c) Explicaţi importanţa acidului ribonucleic mesager în procesul de sinteză proteică.
O moleculă de ADN prezintă pe catena 3’-5’ următoarea secvenţă de nucleotide: CAGT.Stabiliţi:
- secvenţa de nucleotide din catena 5’-3’ complementară;
- secvenţa de nucleotide din ARN-ul mesager ce se sintetizează folosind ca model catena 3’- 5’;
- numărul perechilor de nucleotide dintr-un fragment bicatenar de ADN cu catena 3’-5’
CAGTTTAAGGCATGC
15. Materialul genetic la procariote şi eucariote este reprezentat prin ADN.

a) Precizaţi tipurile de material genetic existent în celula bacteriană.
b) Definiţi genomul nuclear şi enumeraţi trei componente chimice din structura ADN-ului la
eucariote.
c) Cunoscând modelul, “şirag de perle” al cromatinei, explicaţi ce reprezintă fiecare “perlă”:
denumire, rol şi două componente chimice.
O fibră de cromatină are în totalitate 64 de proteine histonice, iar ADN-ul linker dintre doi
nucleosomi vecini conţine 40 perechi de nucleotide din care 12 perechi cu guanină.
- enumeraţi alte două substanţe care intră în alcătuirea cromatinei;
- calculaţi numărul nucleotidelor cu adenină din fragmentul de ADN-linker;
- calculaţi numărul de nucleosomi din fibra de cromatină prezentată în enunţ;
Scrieţi toate etapele rezolvării problemei.
16. Principala substanţă din alcătuirea cromozomilor umani o reprezintă ADN - ul.
a) Enumeraţi alte două substanţe din compoziţia chimică a cromozomilor umani.
b) Definiţi noţiunea de ADN denaturat; explicaţi importanţa procesului de denaturare/renaturare
a ADN - ului.
În structura unei macromolecule de ADN bicatenar de 3260 de nucleotide, 30% dintre acestea
conţin adenină. Stabiliţi:
- numărul de nucleotide care conţin timină.
- numărul de nucleotide care conţin citozină.
- corelaţia dintre rapiditatea denaturării şi tipul de legături formate între adenină şi timină la
nivelul macromoleculei de ADN.
38
SUBIECTUL I
A ( 4 puncte)
Scrieţi, pe foaia de examen, noţiunile cu care trebuie să completaţi spaţiile libere din
afirmaţia următoare, astfel încât aceasta să fie corectă.
1. În alcătuirea neurocraniului intră următoarele oase pereche: .................................... şi .............................
2.Fiecare analizator este alcătuit din trei segmente: ........................................., de conducere şi
.................................
3. După localizare, sistemul nervos se clasifică în ............ şi .............................................................
4. Celulele cu bastonaşe sunt adaptate pentru vederea ................................. şi conţin un pigment
fotosensibil numit ............................................. .
5. Procesul de carcinogeneză se desfăşoară în trei etape: ......................................... , dezvoltarea şi
........................ .
6. Cataracta reprezintă opacifierea ............................................ şi duce la pierderea treptată a
.......................................
7. Guşa endemică reprezintă o creştere în volum a glandei ................................, cauzată de lipsa
de................................ din organism.
8. Pentozele din structura chimică a nucleotidelor sunt ............................... şi
.................................................... .
9. Adenina este o bază azotată ................................... , iar citozina o bază azotată
...............................................
10. Absorbţia glucozei se realizează prin mecanism ........................................, iar a glicerolului prin
mecanism .....................................
11. Oasele perechi ale neurocraniului sunt: ................................................... şi ................................
12. Complementul cromozomial uman cuprinde 44 ............ ......................şi 2 ............
………………...................
13. Planul transversal împarte corpul într-o parte ................................... şi una ................................
14. Din punct de vedere ............... sistemul nervos se clasifică în somatic şi ....................................
15. Imunitatea organismului poate fi ........................................... şi .................................................
16. Măduva spinării îndeplineşte două funcţii: ............................ şi ...................................................
17. Pancreasul este o glandă mixtă deoarece secretă: ............................................. şi ....................... .
18. Urina finală este depozitată în ..................................... şi eliminată prin procesul de ............................
19. Virusurile care conţin ADN se numesc ............ ........şi cele care conţin ARN ............................ .
20. Pentoza caracteristică macromoleculei de ADN este ................................, iar cea caracteristică
macromoleculei de ARN este ..........................
C
Scrieţi, pe foaia de examen, litera corespunzătoare răspunsului corect. Este corectă o
singură variantă de răspuns.
1. Persoanele cu grupa sanguină O (I) pot 2. Aparţine toracelui muşchiul:
primi sânge cu grupa: a) biceps
a) O (I) b) oblic
b) A (II) c) pectoral
c) B (III) d) trapez
d) AB (IV)
39
3. ARN -ul viral: d) se găseşte în stare dublă la bărbaţi
a) a fost evidenţiat în nucleii celulelor
animale 9. Cataracta se manifestă prin:
b) conţine în structura chimică timină a) creşterea tensiunii intraoculare
c) constituie materialul genetic la HIV b) inflamarea conjunctivei
d) prezintă, de obicei, o formă circulară c) modificarea culorii pupilei
d) dezlipirea retinei
4. Cavitatea pelviană adăposteşte la bărbaţi: 10. Tiroida secretă în sânge:

a) intestinul subţire a) adrenalină
b) prostata b) tiroxină
c) testiculele c) prolactină
d) uterul d) ocitocină
5. Este efect al hipersecreţiei de tiroxină: 11. Din scheletul gambei face parte:
a) cretinismul a) femurul
b) exoftalmia b) fibula
c) mixedemul c) radiusul
d) statura redusă d) ulna
6. Centura scapulară conţine oasele: 12. Diabetul insipid se caracterizează prin:

a) claviculă şi omoplat a) glucozurie
b) humerus şi stern b) hipoglicemie
c) radius şi ulnă c) polifagie
d) tibie şi fibulă d) poliurie
7. ARN -ul mesager: 13. ARN – ul mesager precursor:

a) este format din două catene a) conţine atât exoni, cât şi introni
polinucleotidice b) este caracteristic procariotelor
b) are aspectul unei frunze de trifoi c) intervine în procesul de translaţie
c) copiază informaţia genetică dintr-o catenă d) se sintetizează prin replicare
de ADN
d) se replică după modelul semiconservativ 14. Bază azotată prezentă doar în ADN este:
8. Cromozomul Y: a) adenina
a) are centromer median b) timina
b) conţine gene ale sexului c) citozina
c) este încadrat în grupa A d) guanina
a) artera aortă
15. Este hormon hipoglicemiant al b) trunchiul pulmonar
organismului: c) venele cave
a) aldosteronul d) venele pulmonare
b) calcitonina
c) insulina 17 . Cancerul epiteliilor este:
d) somatotropul a) carcinomul
b) limfomul
16. Din ventriculul stâng al inimii pleacă c) mielomul
sânge oxigenat prin: d) sarcomul
40
d) trapez
18. ARN nuclear mic:
a) controlează translaţia informaţiei genetice 24. Bază azotată caracteristică structurii
b) intervine în funcţionarea nucleului la ARN-ului este:
procariote a) adenina
c) are rol în maturarea ARN-ului mesager b) citozina
d) se găseşte în ribozomi, legat de proteine c) guanina
d) uracilul
19. Aldosteronul favorizează:
a) eliminarea de Na+ 25. Hiposecreţia de tiroxină la adult se
b) excreţia de azot manifestă prin:
c) reabsorbţia de K+ a) căderea părului
d) retenţia de apă b) intoleranţă la căldură
c) nervozitate
20. Aparţine coapsei muşchiul: d) scădere în greutate
a) biceps brahial 26. În tubul digestiv, amidonul este supus
b) croitor acţiunii enzimelor:
c) deltoid a) glicolitice
d) triceps sural b) lipolitice
c) proteolitice
21. Aparţine scheletului antebraţului: d) biliare
a) fibula
b) humerusul 27. Reabsorbţia tubulară se realizează:
c) radiusul a) la nivelul glomerulului renal al nefronului
d) tibia b) prin mecanisme de transport activ şi pasiv
c) prin trecerea plasmei din glomerul în
22. Cromozomii umani sunt: capsula Bowmann
a) 23 în celulele somatice diploide d) prin trecerea substanţelor din sânge în
b) 44 heterozomi şi 2 autozomi tubul urinifer
c) 46 în celulele sexuale haploide
d) clasificaţi în 7 grupe morfologice 28. ARN-ul poate fi:
a) de transfer, component al subunităţilor
23. Aparţine abdomenului muşchiul: ribozomale
a) biceps b) mesager, implicat în transcripţie
b) oblic c) ribozomal, sintetizat prin replicare
c) pectoral d) viral, constituent al dezoxiribovirusurilor
29. Imunitatea prin vaccinare cu germeni 30. Mecanismul fotochimic al vederii

atenuaţi este: presupune:
a) artificială activă a) contracţia muşchilor ciliari
b) artificială pasivă b) corectarea axelor oculare
c) naturală dobândită c) descompunerea pigmenţilor fotosensibili
d) naturală înnăscută d) diminuarea elasticităţii cristalinului
31. Aparţin scheletului gambei oasele:
a) cubitus şi radius
b) fibula şi radius
c) tibia şi fibula
41
d) tibia şi ulna b) aglutinogenul A şi aglutinina alfa
c) aglutinogenele A şi B
32. Timina este: d) aglutinogenul A şi aglutinina beta
a) bază azotată pirimidinică
b) complementară cu uracilul 38. Timina este:
c) bază azotată purinică a) bază azotată pirimidinică
d) pentoză prezentă în ADN b) pentoză prezentă în ADN
c) complementară cu uracilul
d) prezentă în ADN şi ARN
33. Axul transversal al corpului uman are doi 39. În timpul inspiraţiei normale se produce:
poli: a) coborârea grilajului costal
a) anterior şi posterior b) contracţia diafragmului
b) cranial şi caudal c) contracţia muşchilor drepţi abdominali
c) drept şi stâng d) micşorarea diametrului antero-posterior
d) medial şi lateral
40. Glaucomul determină:
34. Despre hipofiză se pot afirma a) atrofierea nervului optic
următoarele: b) inflamarea conjunctivei
a) este o glandă cu secreţie mixtă c) opacifierea cristalinului
b) este localizată la baza encefalului d) modificarea culorii pupilei
c) produce, prin hiposecreţie la copil,
gigantismul 41. Are efect hipoglicemiant:
d) are ca lob posterior adenohipofiza a) glucagonul
b) insulina
35. Sistemul nervos periferic este: c) tiroxina
a) localizat în cutia craniană d) triiodotironina
b) format din ganglioni nervoşi şi nervi
c) responsabil de analiza informaţiilor 42. Sistola atrială durează:
d) format din encefal şi măduva spinării a) 0,1s
b) 0,3s
c) 0,4s
36.Gameţii sunt: d) 0,5s
a) celule sexuale
b) gonade
c) glande 43. În timpul inspiraţiei:
d) hormoni sexuali a) aerul este expulzat din plămâni
b) creşte presiunea intrapulmonară
37. Grupa AB (IV) are caracteristice: c) plămânii revin la dimensiunile iniţiale
a) aglutininele alfa şi beta d) se măreşte volumul toracic
44. Senzaţia vizuală se formează în lobul: 45. Denaturează mai uşor legăturile dintre:
a) frontal a) adenină şi citozină
b) occipital b) citozină şi uracil
c) parietal c) guanină şi citozină
d) temporal d) timină şi adenină
46. Miopia:
42
a) caracterizeză ochiul emetrop 53. Acromegalia se caracterizează la adult
b) determină depărtarea obiectului de ochi prin:
c) este produsă de deformarea corneei a) căderea părului
d) se corecteză cu lentile biconcave b) dezvoltarea exagerată a scheletului
47. Aparţine scheletului trunchiului: c) dezvoltarea exagerată a extremităţilor
a) humerusul d) guşă endemică
b) omoplatul
c) radiusul 54. Este afecţiune a sistemului digestiv:
d) sternul a) anexita
b) ciroza
48. Este ecosistem natural: c) cistita
a) pădurea de tei d) nefrita
b) cultura de grâu
c) lacul de acumulare 55. Denaturează mai greu legăturile de
d) pădurea de conifere hidrogen dintre:
a) adenină şi citozină
49. În colon sunt degradate prin fermentaţie: b) adenină şi timină
a) glucidele nedigerabile c) citozină şi guanină
b) lipidele d) timină şi citozină
c) polizaharidele vegetale
d) proteinele 56. Monozaharidul prezent în structura ADN
- ului este:
50. Artera aortă: a) dezoxiriboza
a) aparţine micii circulaţii b) fructoza
b) are originea în ventriculul drept c) glucoza
c) se deschide în atriul stâng d) riboza
d) transportă sânge oxigenat
57. Este organ situat în cavitatea
51. Sângele din ventriculul drept este abdominală:
transportat prin: a) inima
a) artera aortă b) ficatul
b) artera pulmonară c) plămânul
c) vena cavă superioară d) tiroida
d) vena cavă inferioară
52. Conduc influxul nervos motor căile: 58. Sunt muşchi ai spatelui:
a) ascendente a) dinţaţi
b) descendente b) intercostali
c) senzitive c) pectorali
d) senzoriale d) trapez
c) conţine timină şi uracil

d) formează un dublu helix
60. Prin scăderea numărului de globule roşii

59. Macromolecula de ARNm: se instalează:
a) are structură bicatenară a) anemia
b) conţine ribonucleotide b) diabetul zaharat
43
c) hipertensiunea arterială
d) leucemia
61. La creşterea în grosime a oaselor 66. Prin transcripţie se realizează:
participă: a) formarea moleculelor de ADN
a) articulaţia monocatenar
b) diafiza b) replicaţia după model semiconservativ
c) epifiza c) copierea informaţiei genetice în ARNm
d) periostul d) sinteza unei proteine ribozomale
62. Este glandă anexă a sistemului 67. Mixedemul este:

reproducător bărbătesc: a) un simptom al bolii Basedow-Graves
a) ovarul b) cauzată de hipersecreţia de tiroxină
b) prostata c) însoţită de scăderea în greutate
c) testiculul d) cauzată de hiposecreţia tiroidiană
d) uterul
68. Bază azotată pirimidinică prezentă în
63. Este hormon hipoglicemiant: ambele tipuri de acizi nucleici, este:
a) cortizolul a) timina
b) glucagonul b) guanina
c) insulina c) citozina
d) tiroxina d) uracil
64. Contopirea gameţilor de sex opus are loc 69. Digestia chimică a proteinelor începe sub
la nivelul: acţiunea enzimelor din compoziţia :
a) ovarelor a) bilei
b) trompelor uterine b) sucului pancreatic
c) uterului c) sucului gastric
d) vaginului d) salivei
65. Se absoarbe prin mecanisme active: 70. În atriul stâng al inimii se deschid:
a) apa a) artera aortă
b) glicerolul b) vene cave
c) glucoza c) vene pulmonare
d) riboza d) artera pulmonară
D 10 puncte
Citiţi, cu atenţie, afirmaţiile următoare. Dacă apreciaţi că afirmaţia este adevărată, scrieţi pe foaia
de examen, în dreptul cifrei corespunzătoare afirmaţiei, litera A. Dacă apreciaţi că afirmaţia este
falsă, scrieţi pe foaia de examen, în dreptul cifrei corespunzătoare afirmaţiei, litera F şi modificaţi
parţial afirmaţia pentru ca aceasta să devină adevărată.
1. Temporalele şi parietalele sunt oase pereche ale neurocraniului .
2. Tetanosul incomplet se obţine prin însumarea completă a secuselor.
44
3. Celulele cu bastonaş sunt responsabile pentru vederea scotopică.
4. Stimularea parasimpatică asupra irisului determină pupiloconstricţie.
5. În ecosistemele antropizate lanţurile trofice sunt mult modificate şi foarte complexe.
6. Cistitele reprezintă inflamaţii ale vezicii urinare, datorate microorganismelor
7. Bazele azotate ce realizează legături duble de hidrogen sunt adenina şi guanina.
8. Dintre muşchii somatici fac parte şi muşchii drepţi abdominali.
9. Procesul de carcinogeneză se desfăşoară în trei etape: iniţierea, dezvoltarea şi progresia.
10. Ovarele secretă exocrin hormoni estrogeni, iar endocrin ovule.
11. În replicaţia ADN - ului, un rol important îl are enzima ADN - polimeraza.
12. Senzaţia tactilă se formează la nivelul emisferelor cerebrale
13. Scheletul antebraţului este alcătuit din două oase lungi: radius şi cubitus (ulna).
14. ARN - ul ribozomal copiază informaţia genetică de pe o catenă de ADN.
15. Din punct de vedere funcţional, sistemul nervos se clasifică în sistem nervos somatic şi sistem
nervos vegetativ.
16. Dintre muşchii antero – laterali ai toracelui fac parte muşchii pectorali şi muşchii dinţaţi.
17. Ovarele sunt organe pereche situate în pelvis, de o parte şi de alta a uterului.
18. Între cele două catene ale ADN – ului se stabilesc legături de hidrogen, duble între adenină şi
citozină şi triple între timină şi guanină.
19. ARN-ul mesager matur rezultă din cel precursor prin eliminarea intronilor.
20. Contracţia tetanică se obţine la aplicarea unui singur stimul.

21. Creşterea în grosime a oaselor se realizează prin intermediul periostului.
22. În aria vizuală primară se formează impulsul nervos.
23. Neurocraniul este format din opt oase, patru neperechi şi două perechi.
24. Stomatita reprezintă o inflamaţie a mucoasei cavităţii bucale.
25. Capilarele glomerulare asigură procesul de ultrafiltrare a sângelui.
45
26. Căile descendente conduc impusurile motorii comandate de scoarţă.
27. Creşterea în grosime a oaselor se realizează prin periost.
28. Funcţia reflexă se realizează prin substanţa albă.
29. Guanina este bază azotată purinică, iar timina pirimidinică.
30. Inspiraţia este procesul pasiv al ventilaţiei
31. ADN-polimeraza intervine în procesul de translaţie.
32. Toate tipurile de oase cresc în grosime prin periost.
33. Cancerul reprezintă proliferarea necontrolată a celulelor.
34. Testiculul este gonada masculină care produce spermatozoizi.
35. Cataracta constă în opacifierea cristalinului.
36. Căile sensibilităţii specifice conduc motilitatea.
37. Absorbţia glucidelor se realizează la nivelul stomacului.
38. Planul frontal trece prin axul longitudinal şi axul transversal al corpului.
39. Contracţiile musculare izotonice produc mişcările.
40. Frontalul este un os nepereche al viscerocraniului.
41. Molecula de ARN mesager are o structură monocatenară.
42. Formarea urinei se realizează în trei etape.
43. Muşchiul triceps brahial se inseră pe oasele membrului superior.
44. Herpesul este o boală a pielii şi a mucoaselor, produsă de o bacterie.

45. ARN-ul este o moleculă ce prezintă structură primară monocatenară.
46. Cristalinul îşi poate modifica puterea de refracţie.
47. Tiroida este localizată în partea anterioară a gâtului şi este o glandă exocrină.
48. Litiaza biliară constă în formarea de calculi biliari
49. Anemia se caracterizează prin creşteri cantitative ale hemoglobinei.
46
50. Sângele oxigenat circulă către inimă prin venele cave.
51. Ovarele sunt glande cu funcţie dublă: endocrină şi exocrină.
52. Cromozomul Y este un heterozom caracteristic sexului bărbătesc.
53. Inspiraţia este un proces activ, determinat de contracţia muşchilor inspiratori.
54. Deteriorarea ecosistemelor naturale poate fi provocată de urbanizare şi de tehnicizare
55. Radiaţiile ionizante pot induce cancer de piele.
56. Indivizii cu grupa de sânge A (II) prezintă antigenul A în plasma sanguină.
57. Glucoza este absorbită în sânge prin mecanism pasiv.
58. Distrugerea covorului vegetal apare ca urmare a procesului de păşunare intensivă.
59. Diafragmul intervine în procesul respiraţiei.
60. Ovarele sunt glande mixte, localizate în cavitatea pelviană.
61. Replicaţia ARN-ului se realizeză după modelul semiconservativ.
62. Supraexploatarea florei şi faunei a condus la dispariţia multor specii de plante şi de animale.
63. Gripa este o boală virală a sistemului respirator.
64. Sângele neoxigenat intră în inimă în atriul drept.
65. Anexitele sunt cauzate de infecţii microbiene ale vaginului.
66. Acizii graşi cu lanţ lung de atomi de carbon ajung în circulaţia limfatică
67. Cancerul reprezintă proliferarea anormală a celulelor.
68. Indivizii cu grupa sanguină B (III) prezintă aglutinine alfa pe hematii.
69. Pentozele sunt absorbite în sânge prin mecanisme active.
70. Heterozomii umani sunt notaţi cu XX la femei şi XY la bărbaţi.
71. Diafragma separă cutia toracică de cavitatea abdominală.
72. Prostata este o glandă nepereche, anexă a aparatului genital masculin.
73. Creşterea în grosime a oaselor lungi se realizează prin activitatea periostului.

47
74. Amidonul este degradat în prezenţa enzimelor din sucul gastric.
75. Inspiraţia se realizează prin relaxarea muşchilor intercostali.
76. Defrişarea pădurilor şi păşunatul intensiv sunt cauze ale deşertificării.
77. Diagnosticul prenatal urmăreşte detectarea unor maladii din primele luni de sarcină.
78. Prin arterele pulmonare circulă sânge încărcat cu oxigen.
79. ARN-ul mesager precursor conţine atât exoni, cât şi introni.
80. Contracţiile izometrice nu se exteriorizează prin mişcare.
81. Celulele cu bastonaşe sunt responsabile de vederea diurnă.
82. Sternul este situat anterior faţă de trahee.
83. Ecosistemele antropizate sunt create şi dirijate de către om.
84. Scheletul antebraţului este format din radius şi fibulă.
85. Oboseala musculară se caracterizează prin reducerea capacităţii funcţionale a muşchiului.
86. Cardiopatia ischemică este provocată de îngustarea vaselor coronare.
87. Baza azotată pirimidinică comună pentru moleculele de ADN şi ARN este citozina.
88. Ecosistemul, unitatea de bază structurală şi funcţională a ecosferei, este alcătuit din biotop şi
biocenoză.
89. Receptorii au rol în transformarea senzaţiei în impuls nervos
90. Ecosistemele de tip urban prezintă contact strâns cu mediul natural.
Corelaţii, argumente şi explicaţii:
1. Explicaţi afirmaţia următoare: “ Glandele sexuale se află sub control hormonal”

2. Formulaţi două argumente în favoarea afirmaţiei următoare: „Hipotalamusul este
conectat structural şi funcţional cu hipofiza”
3. Explicaţi afirmaţia” Diabetul insipid este provocat de o leziune a hipotalamusului”
4. Explicaţi afirmaţia „Hipofiza este glanda supranumită creier endocrin”
5. Formulaţi două argumente în favoarea afirmaţiei următoare: „Hipotalamusul şi lobul
anterior hipofizar prezintă două tipuri de legătură”.
6. Explicaţi legătura funcţională dintre adenohipofiză şi suprarenală.
48
7. Explicaţi legătura între sistemul nervos şi sistemul endocrin în realizarea funcţiilor de
relaţie.
8. Explicaţi legătura între sistemul nervos şi organele de simţ în realizarea funcţiei de
sensibilitate.
9. Explicaţi legătura între sistemul nervos şi sistemul locomotor în realizarea funcţiei de
locomoţie.
10. Explicaţi legătura între sistemul circulator şi sistemul respirator în realizarea funcţiilor
de nutriţie.
11. Explicaţi necesitatea cunoştinţelor de igienă şi patologie pentru funcţionalitatea
sistemelor de organe. ( se referă la boli: cauze, simptome şi mai ales măsurile de
prevenire)
Prezentaţi comparativ secusa şi tetanosul, precizând pentru fiecare: câte o asemănare şi o

deosebire.
Prezentaţi comparativ contracţiile izotonice şi cele izometrice, precizând: câte o
asemănare şi o deosebire.
Prezentaţi comparativ secusa şi tetanosul, precizând: câte o asemănare şi o deosebire.
Prezentaţi comparativ diabetul zaharat şi diabetul insipid, precizâd: câte o asemănare şi o
deosebire.
Prezentaţi comparativ sistola atrială şi sistola ventriculară, precizând : câte o asemănare
şi o deosebire.
Prezentaţi comparativ două forme de imunitate în organismul uman, precizând : câte o
asemănare şi o deosebire.
Explicaţi unitatea structură - funcţie, în cazul hematiilor.
Explicaţi unitatea structură - funcţie, în cazul leucocitelor.
Comparaţi două vase de sânge componente ale circulaţiei mici a sângelui,
pecizând:denumirea vaselor de sânge si o deosebire între cele două vase de sânge.
Comparaţi două vase de sânge componente ale circulaţiei mari a sângelui,
precizând:denumirea vaselor de sânge si o deosebire între cele două vase de sânge.
Explicaţi rolul hemoglobinei în transportul gazelor respiratorii.
Precizaţi o asemănare şi o deosebire între valvulele atrio-ventriculare şi valvulele
semilunare.
Caracterizaţi vena cavă inferioară( sau aorta,venele pulmonare, artera pulmonară),
precizând: tipul de sânge transportat, sensul circulaţiei sângelui prin acest vas de sânge,
cavitatea inimii cu care comunică.
Precizaţi rolul circulaţiei mici a sângelui.
Precizaţi rolul circulaţiei mari a sângelui.
Prezentaţi schematic circulaţia mare indicând: cavităţile inimii, vasele care vin şi pleacă de
la inimă şi tipul de sânge transportat (oxigenat / neoxigenat).
Explicaţi afirmaţia următoare: „Sângele are rol în asigurarea imunităţii organismului”.
49
MODELE DE PROBLEME
1. O persoană cu grupa de sânge B si Rh negativ are nevoie de o transfuzie cu o cantitate

mică de sânge. Medicii au la dispoziţie rezerve de sânge cu următoarele grupe sanguine:
- O si Rh negativ;
- A si Rh negativ;
- AB si Rh negativ.
Stabiliti următoarele:
a) grupa/ grupele sângelui care poate fi ales de medici pentru transfuzie, din rezervele aflate la
dispoziţie; motivaţi răspunsul dat;
b) schema generală, în cazul transfuziei, a compatibilităţii grupelor de sânge.
c) Completaţi problema de la punctul B cu o altă cerinţă pe care o formulaţi voi; rezolvaţi cerinţa
pe care aţi propus-o.
Atenţie la explicaţia pentru:

1. incopatibilitatea de grupă
2. incopatibilitatea de Rh
3. incompatibilitatea de Rh la mamă cu Rh neg. si copil cu Rh. poz. ( boala hemolitică a nou
născutului)
4. Antigenii ( aglutinogenele ) sunt pe suprafaţa hematiilor iar anticorpii
( aglutininele) în plasmă.
2. ADN-ul şi ARN-ul sunt implicaţi în procesul de biosinteză proteică.

a) Precizaţi o asemănare şi o deosebire dintre compoziţia chimică a ADN-ului şi compoziţia
chimică a ARN-ului.
b) Sinteza unei proteine cu rol în digestia intestinală se realizează pe baza informaţiei unui
fragment de ADN bicatenar, alcătuit din 546 nucleotide, dintre care 88 conţin guanină. Stabiliţi
următoarele:
- secvenţa de nucleotide din catena de ADN 5’-3’ complementară, ştiind că, pe catena 3’-5’,
secvenţa de nucleotide este următoarea: GAGCTT.
- numărul codonilor din catena de ARN mesager sintetizat prin transcripţie;
- numărul nucleotidelor cu timină conţinute de fragmentul de ADN bicatenar (scrieţi toate
etapele necesare rezolvării acestei cerinţe);
- numărul legăturilor triple din fragmentul de ADN bicatenar.
c) Completaţi problema de la punctul b) cu o altă cerinţă pe care o formulaţi voi; rezolvaţi cerinţa
pe care aţi propus-o.
Exerciţii_ Sistemul nervos
Scrie, pe foaia de examen, noţiunile cu care trebuie să completaţi spaţiile libere din
afirmaţia următoare, astfel încât aceasta să fie corectă:
1) Din punct de vedere topografic sistemul nervos are 2 componente: sistem nervos
………………………… şi sistem nervos …………………………
2) Sistemul nervos central este format din ……………………… şi măduva spinării, iar sistemul
nervos periferic din nervi şi ……………………………………..
50
3) Din punct de vedere funcţional sistemul nervos este format din sistem nervos
……………………………………….. şi sistem nervos ……………………………….. care are 2 componente:
sistem nervos ………………………………. şi ………………………………………….
4) ……………………………………… reprezintă răspunsul organismului la un stimul cu participarea

sistemului nervos şi are ca suport anatomic …………………………………….
5) Căile ………………………………… duc informaţii de la receptori spre centrii nervoşi din scoarţa
cerebrală iar căile …………………………………….. duc comenzi spre efectori.
6) Căile ……………………………………. conduc informaţii de la receptorii cutanaţi iar căile
…..……………………… conduc informaţi de la receptorii musculari (proprioreceptori).
7) La nivelul muşchilor irisului sistemul nervos vegetativ simpatic determină

………………………………….iar sistemul neros vegetativ parasimpatic determină ………………………………
8) Acomodarea pentru vederea de aproape se realizează prin contracţia muşchilor

………………………….. ai corpului ciliar sub acţiunea sistemului nervos vegetativ
…………………………………
9) La nivelul bronhiilor sistemul nervos vegetativ simpatic determină ………………………………. iar

sistemul nervos vegetativ parasimpatic produce …………………………………
10) Sistemul nervos vegetativ …………………………………. determină contracţia musculaturii netede

a tubului digestiv şi …………………………... sfincterelor.
I.B.
1) Indicaţi 2 componente ale arcului reflex şi precizaţi rolul fiecărei componente indicate.
2) Indicaţi 2 tipuri de căi descendente şi precizaţi rolul fiecărui tip indicat.
3) Indicaţi 3 boli ale sistemului nervos şi precizaţi câte 2 cauze şi 2 caracteristici pentru fiecare
boală
II. Apreciaţi următoarele afirmaţii cu A dacă afirmaţia este adevărată şi F dacă este falsă.
Modificaţi afirmaţiile false încât acestea să devină corecte:
1) Măduva spinării îndeplineşte 2 funcţii: reflexă şi de conducere.
51
2) Nevraxul este format din ganglioni nervoşi şi nervi.
3) Sistemul nervos vegetativ parasimpatic determină la nivelul creierului vasodilataţie.
Fişă recapitulativă – Organe de simţ
1. Segmentele unui analizator
Segment Rol
2. Argumentează legătura între sistemul nervos şi organele de simţ în realizarea

funcţiei de relaţie.
3. Analizatorul vizual: conţine fotoreceptori – retină ( stratul celulelor

fotoreceptoare). Excitant caracteristic: radiaţia luminoasă cu lungimi de undă între
390 – 760 nm.
Tip de fotoreceptor Caracteristică structurală Caracteristică

funcţională
Asemănări
Deosebiri
52
Precizează trei roluri ale analizatorului vizual
-
-
-
Defineşte noţiunile:
- Acomodare:
- Punct proxim:
- Punct remotum:
- Ochi emetrop:
Mecanismul acomodării vizuale : punctele de reper – punctul proxim şi punctul remotum .
 Modificarea curburii cristalinului

 Modificarea diametrului pupilar
 Corectarea axelor oculare
Distanţa pentru Cristalin
acomodare (elasticitatea cristalinului, aparatul suspensor şi muşchiul ciliar-
organul activ)
Vederea de Muşchiul ciliar se contractă, se relaxează fibrele ligamentului suspensor

aproape, Tensiunea din cristaloidă scade – cristalinul este bombat ( puterea de
de la punctul convergenţă creşte)
proxim ( 25 cm) La punctul proxim efortul acomodativ este maxim.
Vedere la distanţă Muşchiul ciliar se relaxează, fibrele ligamentului suspensor sunt în tensiune
(până la 6m, punct Tensiunea din cristaloidă creşte comprimând cristalinul – cristalinul este
remotum) aplatizat ( puterea de convergenţă scade)
De la 6m, vederea este clară fără efort acomodativ.
53
MECANISMELE FOTORECEPŢIEI – BAZA FOTOCHIMICĂ A VEDERII
- Transformarea energiei luminoase în potenţial de acţiune( PA)

Tip de celule-pigment Proteină : opsina Pigment : Retinen Rezultat
fotosensibil
RODOPSINĂ se descompune în: Scotopsină Retinen PA
Celule cu bastonaş: sensibile

la lumină slabă
Responsabile de vederea
nocturnă şi acromatică
( scotopică)
IODOPSINA se descompune în: Fotopsină Retinen PA

Celule cu con: sensibile la
lumină puternică
Sunt de trei tipuri: roşii, verzi
şi albastre
Responsabile de vederea
diurnă şi cromatică
( fotopică)
TABEL COMPARATIV – SEGMENTUL DE CONDUCERE AL ANALIZATORILOR
Calea protoneuronul deutoneuronul tritoneuronul/ Segment central

neuronul IV
Optică
(Vizuală)
Auditivă
Vestibulară
54
OCHIUL EMETROP ŞI DEFECTE DE VEDERE
Ochiul emetrop: axul antero -posterior – 24mm, distanţa focală – 17 mm (distanţa dintre lentilă şi
focarul principal - focalizarea imaginii); proiecţia se face pe retină în pata galbenă ( macula
luteea) în foveea centralis ( la 17 mm de centrul optic).
Defect de vedere Cauze Loc de proiecţie a Corecţia defectului

imaginii/focalizare
Miopia
Defecte de
sfericitate ale
corneei sau
cristalinului
Aplicaţii: Alcătuiţi câte un minieseu intitulat:

1. „Boli ale ochiului” 2. “Urechea – organ al echilibrului”3. “Defecte de vedere”
4. “Acomodarea vizuală”
folosind informaţia ştiinţifică adecvată.În acest scop, respectaţi următoarele etape:
- construirea, cu ajutorul acestora, a unui text coerent, format din maximum trei -
patrufraze, folosind corect şi în corelaţie noţiunile enumerate.
55
56
GLANDA HIPOFIZĂ
Hormoni hipofizari secretaţi de lobul Denumirea hormonilor

anterior
Glandulotropi ( tropi)
Non - glandulotropi
57
LEGĂTURI ANATOMICE ŞI FUNCŢIONALE ÎNTRE HIOPTALAMUS ŞI HIPOFIZĂ
LEGĂTURI FUNCŢIONALE HIPOFIZĂ – GLANDĂ ŢINTĂ PRIN HORMONII TROPI
TIPURI DE LEGĂTURĂ ARGUMENTARE - EXPLICAŢIE

LEGĂTURĂ ANATOMICĂ Prin tija pituitară se află cele două legături între
HIPOTALAMUS - HIPOFIZĂ hipotalamus şi hipofiză:
 Vasculară – sistemul porthipofizar ( nuclei
mijlocii hipofizari şi adenohipofiză)
 Nervoasă ( axonii neuronilor secretori din
nuclei hipotalamici anteriori) – tractul
hipotalamohipofizar ( nuclei anteriori
hipotalamici şi neurohipofiză)
LEGĂTURĂ FUNCŢIONALĂ  Neurosecreţii stimulatoare (RH) sau inhibitoare
HIPOTALAMUS - (IH) elaborate de nuclei hipotalamici mijlocii ce
ajung prin sistemul porthipofizar la
adenohipofiză şi îi reglează activitatea
secretorie.
HIPOFIZĂ
LEGĂTURĂ FUNCŢIONALĂ  HIPOFIZĂ – CORTICOSUPRARENALĂ : lobul
HIPOFIZĂ – GLANDĂ anterior hipofizar secretă ACTH, care
controlează activitatea secretorie (stimulează)
a corticosuprarenalei ( în special de
glucocorticoizi şi sexosteroizi şi efect redus
pentru secreţia de mineralocorticoizi).
 HIPOFIZĂ – TIROIDĂ : lobul anterior hipofizar
secretă TSH, care controlează activitatea
secretorie ( stimulează) a tiroidei.
 HIPOFIZĂ – GONADE : lobul anterior hipofizar
secretă GONADOTROPINELE – LH şi FSH, care
controlează funcţia gonadelor.
ŢINTĂ
DISFUNCŢIILE HIPOFIZEI: BOLI ENDOCRINE ( completează tabelul)

DISFUNCŢIA CAUZA MANIFESTĂRI
GIGANTISMUL Hipersecreţia de STH
instalată în perioada de
creştere
NANISM HIPOFIZAR
58
ACROMEGALIA
CAŞEXIE HIPOFIZARĂ
DIABET INSIPID
DISFUNCŢIILE TIROIDEI :
NANISM Hiposecreţia de hormoni tiroidieni în
TIROIDIAN copilărie
( CRETINISM)
GUŞĂ ENDEMICĂ
BOALA
BASEDOW –
GRAVES
( GUŞĂ
EXOFTALMICĂ,
GUŞĂ TOXICĂ)
MIXEDEM
59
GLANDA SUPRARENALĂ
- Corticosuprarenala este conectată funcţional cu hipofiza anterioară prin secreţia acestia de hormon
ACTH, care îi stimulează secreţia.
PANCREASUL ENDOCRIN
Structura secretorie endocrină este reprezentată de Insulele Langerhans, formate din:
- Celulele alfa ce secretă……………………………………………, principalul hormon hiperglicemiant
- Celulele beta ce secretă…………………………………………., principalul hormon hipoglicemiant
DISFUNCŢIILE PANCREASULUI ENDOCRIN :

DIABET ZAHARAT - Hiperglicemie
- Glucozurie
COMĂ DIABETICĂ -
COMĂ HIPOGLICEMICĂ -
60
EFECTELE HORMONILOR ASUPRA METABOLISMULUI
Metabolismul are 2 etape:
 Anbolismul: sinteza de substanţe cu consum de energie
 Catabolismul: descompumnerea substanţelor cu producere de energie
Hormon Metabolismul glucidelor Metabolismul Metabolismul

lipidelor proteinelor
STH Creşte glicemia: Mobilizează acizii proteinsinteză
hiperglicemie graşi din depozite
Tiroidieni – Cresc glicemia: Înlătură colesterolul Preteoliză - catabolism

Hormoni hiperglicemie din sânge, scad
catabolizanţi rezervele adipoase
stimulează
catabolismul cu
efect calorigen
Glucocorticoizii
Sexosteroizii
Insulina Hipoglicemiant - sinteză de - proteinsinteză

- Glicoliză lipide
- glicogenogeneză
Glucagonul Hipoglicemiant - lipoliză - proteoliză

- Glicogenoliză
- Gluconeogeneză
Testosteronul
61
Hormoni Echilibrul hidric: metabolismul Săruri minerale
apei
STH
ADH
Mineralocorticoizii – aldosteron
Glucocorticoizii – cortizol
Aplicaţii:
1. Explicaţi afirmaţia următoare: “ Glandele sexuale se află sub control hormonal”
2. Formulaţi două argumente în favoarea afirmaţiei următoare: „Hipotalamusul este conectat structural şi
funcţional cu hipofiza”
3. Explicaţi afirmaţia” Diabetul insipid este provocat de o leziune a hipotalamusului”
4. Explicaţi afirmaţia „Hipofiza este glanda supranumită creier endocrin”
5. Formulaţi două argumente în favoarea afirmaţiei următoare: „Hipotalamusul şi lobul anterior hipofizar
prezintă două tipuri de legătură”.
6. Explicaţi legătura funcţională dintre adenohipofiză şi suprarenală.
7. Explicaţi legătura între sistemul nervos şi sistemul endocrin în realizarea funcţiilor de relaţie.
Hipofiza, suprarenalele sunt glande endocrine.

a) Numiţi o altă glandă endocrină, precizând topografia acesteia şi un exemplu de hormon
secretat.
b) Explicaţi afirmaţia următoare: „Hipofiza influenţează activitatea corticosuprarenalei”.
c) Precizează efectele hormonilor mineralocorticoizi asupra metabolismului apei şi sărurilor
minerale.
d) Construiţi patru enunţuri afirmative, câte două pentru fiecare conţinut, utilizând limbajul
ştiinţific adecvat.Folosiţi, în acest scop, informaţii referitoare la următoarele conţinuturi:
Nanism hipofizar. Diabet insipid.Hormoni glandulotropi.
62
Hipofiza, tiroida sunt glande endocrine.
a) Numiţi o altă glandă endocrină, precizând topografia acesteia ,un exemplu de hormon secretat şi două
efecte ale hormonului precizat.
b) Explicaţi afirmaţia următoare: „Hipofiza influenţează activitatea tiroidei”.
c) Precizaţi o asemănare şi o deosebire între nanismul hipofizar şi nanismul tiroidian.
d) Construiţi patru enunţuri afirmative, câte două pentru fiecare conţinut, utilizând limbajul ştiinţific
adecvat. Folosiţi, în acest scop, informaţii referitoare la următoarele conţinuturi:
Diabet zaharat. Nanism tiroidian.Topografia glandelor endocrine.
Alcătuiţi câte un minieseu intitulat:

1. „Boli produse prin disfuncţii ale adenohipofizei”
2. “Bolile produse prin hipersecreţia tiroidiană în diferite etape ale vieţii”
3. “Activitatea secretorie a tiroidei”
4. “Suprarenala – glandă cu secreţie internă”
5. “Bolile determinate de disfuncţii ale pancreasului endocrin”, folosind informaţia ştiinţifică adecvată. În
acest scop, respectaţi următoarele etape:
- construirea, cu ajutorul acestora, a unui text coerent, format din maximum trei-patru fraze, folosind corect şi
în corelaţie noţiunile enumerate.
63
DIGESTIA ŞI SISTEMUL DIGESTIV LA OM
Sistemul digestiv este format din:

A. Tub digestiv……………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………….......................
B. Glande anexe:…………………………………………………………………………………………
Defineşte digestia:
……………………………………………………………………………………………………………………………………………
……………………………………………………………………………………………………………………………………………
……………………………………………………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………………………………………………..
Precizează transformările alimentelor în tubul digestiv:
64
Transformări Exemple
Mecanice - Masticaţia
- Deglutiţia
- Amestecul alimentelor cu sucurile digestive
- Transportul alimentelor
- Defecaţia
Fizice - Dizolvarea
Chimice: cele mai - Sub influenţa enzimelor din sucurile digestive
importante - Fermentaţia (intestinul gros)
- Putrefacţia (intestinul gros)
Sucurile digestive cu excepţia bilei, conţin enzime digestive.

Enzime Transformări Nutrimente rezultate
Obs. În compoziţia chimică a tuturor sucurilor digestive se găsesc: apă, săruri mineraleşi
mucină.
GLANDELE SALIVARE:
Localizare:………………………………………………………………………………………………………………………
Denumire………………………………………………………………………………………………………………………..
Suc secretat:……………………………………………………………………………………………………………………
Loc de acţiune………………………………………………………………………………………………………………….
Compoziţia chimică:………………………………………………………………………………………………………….
………………………………………………………………………………………………………………………………………..
Enzime…………………………………………………………………………………………………………………………..
3 roluri ale salivei………………………………………………………………………………………………………….
65
STOMACUL
Localizare……………………………………………………………………………………………
Mucoasa gastrică………………………………………………………………………………………………………….
………………………………………………………………………………………………………………
Peretele muscular…………………………………………………………………………………………………………
Tipuri de contracţii şi rolul lor:
…………………………………………………………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………………………………………………………
……………………………………………………………
Sucul digestiv……………………………………………………………………………………………………..
Compoziţia chimică a sucului gastric:……………………………………………………
…………..……………………………………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………....................................................................
Enzime proteolitice Enzime lipolitice
3 roluri ale stomacului:

…………………………………………………………………………………………………………………………………………………
……………………………………………………………………………………………………….
Produsul de digestie gastrică………………………………………………………
FICATUL:
Localizare:…………………………………………………………………………………………
Structură:
- prezintă 2 lobi;
- celulele hepatice (hepatocitele) secretă bila care este depozitată în vezicula biliară şi apoi este eliminată
în duoden.
Vascularizaţie:
 vascularizaţia nutritivă a ficatului:
- artera hepatică aduce sânge cu O2;

- vena hepatică preia sânge cu CO2;
 vascularizaţia funcţională: realizată de vena portă ce aduce la ficat sânge cu substanţe organice
absorbite din intestinul subţire.
Suc secretat:……………………………………………………………………………………………………………………
66
Loc de acţiune………………………………………………………………………………………………………………….
Compoziţia chimică:………………………………………………………………………………………………………….
………………………………………………………………………………………………………………………………………..
Precizează 3 roluri ale bilei……………………………………………………………………………………………….
………………………………………………………………………………………………………………………………………..
PANCREASUL
Localizare:…………………………………………………………………………………………………………
Suc secretat:………………………………………………………………………………………………………
Loc de acţiune…………………………………………………………………………………………………
Compoziţia chimică:…………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………………………………………..
Enzime glicolitice Enzime proteolitice Enzime lipolitice
INTESTINUL SUBŢIRE
Componente……………………………………………………………………………………………………………………
Mucoasa intestinală…………………………………………………………………………………………………………
Vilozitatea intestinală………………………………………………………………………………………………………
Peretele muscular……………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………………………………………
Tipuri de contracţii şi rolul lor:
…………………………………………………………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………………………………………………………
……………………………………………………
Sucul intestinal………………………………………………………………………………………………………
Compoziţia chimică a sucului intestinal…………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………………………………………
Enzime glicolitice Enzime lipolitice Enzime proteolitice
67
Produsul de digestie intestinală………………………………………………………………………………………
Defineşte procesul de absorbţie intestianală…………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………………………………………………………
……………………………………………………………………………………………………………………………
Adaptările intestinului subţire la funcţia de absorbţie:
 suprafaţa mare de contact (lungimea intestinului, valvule conivente, vilozităţi,
enterocite cu microvili),
 reţeaua vasculară bogată de la nivelul vilozităţilor,
 epiteliul unistratificat cilindric cu microvili,
 distanţa mică pe care o străbat moleculele,
 contacţiile vilozităţilor înlesnesc tranzitul substanţelor.
68
Tipuri de absorbţie – mecanism:
Transport Exemple
Activ – cu consum de
energie ( ATP)
Pasiv – fără consum de

energie
INTESTINUL GROS
Precizează 5 funcţii ale intestinului gros:

…………………………………………………………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………………………………………………………
……………………………………………………………………………………………………………………………………………….
……………………………………………………………………………………………………………………………………………
……………………………………………………………………………………………………………………………………….
69
Peretele muscular…………………………………………………………………………………………………………
……………………………………………………………………………………………………………………………………….
……………………………………………………………………………………………………………………………………….
Tipuri de contracţii si roulul lor……………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………………………………………………………
……………………………………………………………………………………………………………………………………………….
TRANSFORMĂRILE CHIMICE ALE GLUCIDELOR
Localaizarea
trasformărilor
Sucurile digestive
implicate
Segmentul digestiv
Segmentul digestiv
Absorbţia nutrimentelor Activ:

rezultate
Pasiv:
TRANSFORMĂRILE CHIMICE ALE LIPIDELOR
Localaizarea
trasformărilor
Sucurile digestive
implicate
70
Segmentul digestiv
Segmentul digestiv
Absorbția lipidelor
TRANSFORMĂRILE CHIMICE ALE PROTEINELOR
Localaizarea
trasformărilor
Sucurile digestive
implicate
Segmentul digestiv
Segment digestiv
Absorbţia nutrimentelor Aminoacizii:

rezultate
71
Exerciţii_funcţii de nutriţie.
Indicaţi un singur răspuns corect: (1p)
Reabsorbţia tubulară se realizează: Se reabsorb, prin transport pasiv, la nivel
a) la nivelul glomerulului renal al nefronului renal:
b) prin mecanisme de transport activ şi pasiv a) aminoacizii
c) prin trecerea plasmei din glomerul în b) ionii de clor
capsula Bowmann c) ionii de natriu
d) prin trecerea substanţelor din sânge în d) vitaminele
tubul urinifer
În formarea urinei, procesul de secreţie: Reabsorbţia se realizează la nivelul:
a) are loc la nivelul glomerulului renal a) corpusculului renal
b) intervine în formarea urinei primare b) pelvisului renal
c) se realizează în acelaşi sens cu reabsorbţia c) tubului urinifer
d) se desfăşoară pasiv pentru uree d) vezicii urinare
2. Citiţi, cu atenţie, afirmaţiile următoare. Dacă apreciaţi că afirmaţia este adevărată, scrieţi pe
modificaţi parţial afirmaţia pentru ca aceasta să devină adevărată. (0,5p)
a) Urina primară este o soluţie concentrată, rezultată în urma proceselor de reabsorbţie şi
secreţie tubulară.
b) În urma procesului de ultrafiltrare glomerulară se obţine urina primară.
3. Enumeraţi două substanţe utile organismului care se recuperează din urina primară prin
reabsorbţie. (0,5p)
4. Caracterizaţi prima etapă din procesul de formare a urinei: localizare, două procese specifice,
denumirea produsului final. (1p)
5. Enumerarea a cinci componente ale nefronului (1p)
6. Precizaţi două funcţii ale sistemului excretor (0,6p)
7. Glomerulonefrita este o afecţiune a sistemului exretor: o cauză, o manifestare şi 2 simptome.
( 0,4p)
4. Asociază: (0,8 p)
..1. diastola generala a 0.8s
..2. debit cardiac b 0.7s
..3. diastola atriala c 0.5s
.. 4. diastola ventriculara d 0.4s
..5. sistola atriala e. 0.3s
..6. sistola ventriculara f 0.1s
..7. ciclul cardiac g 75 batai/minut
.. 8.frecventa cardiaca h 5,5 litri/minut

72
5. Capacitatea pulmonară totală(C.P.T) a unui adult este de 5800 ml aer. Calculaţi volumul
expirator de rezervă(V.E.R) al adultului, ştiind că:
- volumul rezidual (V.R) este 1500 ml aer (0, 5p)
- volumul inspirator de rezervă (V.I.R) este 2000 ml aer.(0,5 p)
- ce volum de aer nu poate fi detrminat spirometric............ (0,2p)
6. Un adult cu grupa de sânge B (III) şi Rh pozitiv a primit necesită transfuzie cu 400 ml de

sânge. Ştiind că volumul sistolic este de 75 ml pe minut, stabiliţi:
a) - valoarea debitului cardiac la acest adult. 0,4p
b) - grupele sangvine ale donatorilor, medicii având la dispoziţie sânge aparţinând grupelor: O
Rh pozitiv, AB Rh pozitiv, B Rh negativ şi A Rh pozitiv. 6p
c) - precizaţi consecinţa transfuziei în situaţia în care Rh-ul donatorului este incompatibil cu cel al
primitorului 4p
d) - indicaţi antigenele şi aglutininele din sângele primitorului 6p
Exerciţii_excreţia şi reproducerea
1. Citiţi, cu atenţie, afirmaţiile următoare. Dacă apreciaţi că afirmaţia este adevărată, scrieţi pe
modificaţi parţial afirmaţia pentru ca aceasta să devină adevărată. (1,5p)
a) Urina primară este o soluţie concentrată, rezultată în urma proceselor de reabsorbţie şi
secreţie tubulară.
b) Hormonul luteinizant stimulează secreţia de testosteron.
c) În urma procesului de ultrafiltrare glomerulară se obţine urina primară.
d) Prin funcţia endocrină, ovarul produce ovulul
2. Enumeraţi două substanţe utile organismului care se recuperează din urina primară prin
reabsorbţie. (0,5p)
3. Caracterizaţi prima etapă din procesul de formare a urinei: localizare, două procese specifice,
denumirea produsului final. (1p)
4. Enumerarea a cinci componente ale sistemului reproducător feminin (1p)
5. Precizaţi două funcţii pentru gonada feminină (1p)
6. Denumiţi etapelor ciclului ovarian şi prezentarea a câte două caracteristici pentru fiecare
etapă. (0,5+1,5p)
7. Enumerarea a cinci componentele sistemului genital masculin. (1p)
8. Indicaţi funcţiile gonadei masculine (1,5p)
9. Indicaţi hormonii masculini: denumire şi 3 efecte (1p)
73
Examenul de bacalaureat
Simulare – decembrie (model)
Probă scrisă la Anatomie și fiziologie umană, genetică și ecologie umană
Varianta 1
 Toate subiectele sunt obligatorii. Se acordă 10 puncte din oficiu.
 Timpul efectiv de lucru este de 3 ore
SUBIECTUL I (30 de puncte)

A. 4 puncte
Scrieţi, pe foaia de examen, noţiunile cu care trebuie să completaţi spaţiile libere din afirmaţia următoare, astfel
încât aceasta să fie corectă:
Planul transversal ( orizontal) împarte corpul într – o parte ...............................şi una.............................
B. 6 puncte
Enumeraţi cele două etape ale sintezei proteinelor la eucariote şi precizaţi câte o enzimă implicată în fiecare
etapă.
C. 10 puncte
Scrieţi litera corespunzătoare răspunsului corect. Este corectă a singură variantă de răspuns:
1. Hiposecreţia tiroidiană provoacă:

a) creşterea temperaturii corpului
b) scăderi în greutate
c) creşterea ratei metabolismului bazal
d) mixedem
2. ARN – ul mesager:
a) este o moleculă lineară
b) conţine timină
c) are porţiuni monocatenare ce alternează cu porţiuni bicatenare
d) are o regiune numită anticodon
3. Stimularea sistemului nervos simpatic are ca efect:

a) constricţia bronhiilor
b) pupiloconstricţie ( mioză)
c) relaxarea muşchiului vezical
d) relaxarea sfincterelor digestive
4. Lobul posterior hipofizar :

a) face parte din adenohipofiză
b) secretă hormonul ocitocină
c) secretă hormonul melanocitostimulant
d) eliberează hormonul antidiuretic (ADH)
5. Fotoreceptorii vederii diurne:

a) conţin idopsină
b) sunt numeroşi la periferia retinei
c) sunt absenţi la nivelul tunicii interne a globului ocular
d) conţin rodopsină
74
D. 10 puncte
Citiţi, cu atenţie, afirmaţiile următoare. Dacă apreciaţi că afirmaţia este adevărată, scrieţi pe foaia de examen, în
dreptul cifrei corespunzătoare afirmaţiei, litera A. Dacă apreciaţi că afirmaţia este falsă, scrieţi pe foaia de
examen, în dreptul cifrei corespunzătoare afirmaţiei, litera F şi modificaţi parţial afirmaţia pentru ca aceasta să
devină adevărată.
1. Neocerebelul are rol în reglarea tonusului muscular.
2. Funcţia autocatalitică a materialului genetic se realizează prin transcripţie şi translaţie.
3. Diabetul insipid se caracterizează prin creşterea diurezei cu urină diluată.
Subiectul al II lea 30 puncte
A.
18 p uncte
Sinteza proteică este un proces esenţial în celule.
a) Numiţi trei tipuri de ARN celular.
b) Indicaţi două particularităţi structurale specifice moleculei de ADN.
c) Sinteza unei proteine se realizează pe baza informaţiei unui fragment de ADN bicatenar, alcătuit din
3000 nucleotide, dintre care 600 conţin guanină. Stabiliţi următoarele:
- secvenţa de nucleotide din catena de ADN 5’-3’ complementară, ştiind că, pe catena 3’-5’, secvenţa de
nucleotide este următoarea: CAGCTA
- numărul nucleotidelor cu timină conţinute de fragmentul de ADN bicatenar (scrieţi toate etapele
necesare rezolvării acestei cerinţe);
- numărul legăturilor triple din fragmentul de ADN bicatenar.
d) Completaţi problema cu o cerinţă formulată de voi şi rezolvaţi cerinţa propusă.
B. 12 puncte
Un individ se prezintă la medic şi precizează faptul că, pentru a vedea clar, are tendinţa de a depărta cartea de
ochi atunci când citeşte.
a) Precizaţi:
- denumirea defectului de vedere;
- o cauză caracteristică acestui defect;
- locul de focalizare a fasciculelor de raze în cazul dat.
b) Denumiţi tipul de lentile care ajută la corecţia acestui defect de vedere;

c) Completaţi problema cu o cerinţă formulată de voi şi rezolvaţi cerinţa propusă.
Subiectul al III lea 30 puncte
1. 14 puncte
Sistemul nervos şi analizatorii contribuie la realizarea funcţiei de relaţie.
75
a) Descrieţi segmentul intermediar ( de conducere) al analizatorului vestibular şi precizaţi localizarea ariei
de proiecţie corticală pentru sensibilitatea auditivă;
b) Precizaţi două categorii de receptori ai sensibilităţii termice;
c) Construiţi patru enunţuri afirmative, câte două pentru fiecare conţinut, utilizând limbajul ştiinţific
adecvat. Folosiţi, în acest scop, informaţii referitoare la următoarele conţinuturi:
- Acomodarea vizuală;
- Hemoragia cerebrală
2. 16 puncte
Sistemul endocrin este alcătuit din totalitatea glandelor endocrine ale căror celule secretoare produc hormoni.
Secreţia unei cantităţi insuficiente de hormoni sau a unei cantităţi excesive de hormoni duce la apariţia unor
disfuncţii endocrine.
a) Enumeraţi trei manifestări( simptome) ale acromegaliei.

b) Precizaţi un argument în favoarea afirmaţiei: „Hipofiza prezintă legături anatomice cu hipotalamusul.”
c) Alcătuiţi un minieseu intitulat „Pancreasul endocrin”, folosind informaţia ştiinţifică adecvată.În acest scop,
respectaţi următoarele etape:
- construirea, cu ajutorul acestora, a unui text coerent, format din maximum trei-patru fraze, folosind corect şi în
corelaţie noţiunile enumerate.
MODEL DE SUBIECT BAC

A 4 puncte
Croitorul, ................................................... şi ................................................. sunt muşchi scheletici.
B 6 puncte
Numiţi două afecţiuni ale sistemului osos. Asociaţi fiecare afecţiune numită cu câte o
caracteristică a acesteia.
C 10 puncte
1. Celulele cu conuri:
a) asigură vederea nocturnă
b) fac parte din structura retinei
c) sunt lipsite de pigmenţi fotosensibili
d) sunt receptori auditivi
2. Vasul de sânge care preia sângele neoxigenat din ventriculul drept al inimii este:
a) artera aortă
b) artera pulmonară
c) vena cavă
d) vena pulmonară
3. Boli ale sistemului reproducător (feminin şi masculin) sunt:
a) anexita şi adenomul de prostată
b) cardiopatia ischemică şi leucemia
c) ciroza hepatică şi pancreatita
76
d) întinderea şi oboseala musculare
4. Din vezica urinară, urina trece în:
a) nefron
b) pelvisul renal
c) tubul colector
d) uretră
5. Stomacul şi pancreasul au în comun următoarea caracteristică:
a) participă la digestia gastrică a alimentelor
b) secretă sucuri digestive care conţin enzime
c) sunt glande anexe ale sistemului digestiv
d) sunt localizate în cavitatea toracică
D 10 puncte
Citiţi, cu atenţie, afirmaţiile următoare. Dacă apreciaţi că afirmaţia este adevărată, scrieţi, pe foaia
falsă, scrieţi, pe foaia de examen, în dreptul cifrei corespunzătoare afirmaţiei, litera F şi modificaţi
parţial afirmaţia pentru ca aceasta să devină adevărată. Nu se acceptă folosirea negaţiei.
1. Sistemul nervos somatic are o componentă simpatică şi o componentă parasimpatică.
2. Receptorii pentru auz sunt localizaţi în urechea medie.
3. Un ecosistem natural poate fi deteriorat de către om prin supraexploatarea resurselor
biologice.
SUBIECTUL al II-lea (30 de puncte)
A 18 puncte
Materialul genetic al virusurilor, procariotelor şi eucariotelor este reprezentat de acizii nucleici.
a) Precizaţi o asemănare şi o deosebire între cromozomul bacterian şi cromozomul eucariot.
b) Un fragment al unei macromolecule de ADN bicatenar conţine 1020 de nucleotide, dintre care
102 conţin citozină. Stabiliţi următoarele:
- numărul nucleotidelor cu timină din macromolecula de ADN (scrieţi toate etapele necesare
rezolvării acestei cerinţe);
- numărul legăturilor duble şi al legăturilor triple din macromolecula de ADN bicatenar.
c) Completaţi această problemă cu o altă cerinţă pe care o formulaţi voi; rezolvaţi cerinţa.
B 12 puncte
O persoană cu grupa sanguină B şi Rh pozitiv este supusă unei intervenţii chirurgicale. Este
necesară realizarea unei transfuzii cu o cantitate mică de sânge. În spital există rezerve de sânge
aparţinând următoarelor grupe: O şi Rh pozitiv, B şi Rh negativ, AB şi Rh pozitiv.
Precizaţi:
a) tipul de aglutinină (anticorp) caracteristică grupei sanguine B;
b) grupele sângelui care poate fi folosit de medici pentru transfuzie, din rezervele de sânge ale
spitalului;
c) consecinţa unei transfuzii cu sânge din grupa A şi Rh negativ, în acest caz.
d) Completaţi problema de la B cu o altă cerinţă pe care o formulaţi voi; rezolvaţi cerinţa.
SUBIECTUL al III-lea (30 de puncte)

1. 14 puncte
Respiraţia, digestia, circulaţia şi excreţia participă la realizarea funcţiilor de nutriţie ale
organismului uman.
77
a) Precizaţi relaţia dintre respiraţie, digestie, circulaţie şi excreţie în realizarea funcţiilor de
nutriţie.
b) Explicaţi afirmaţia următoare: „Valoarea capacităţii pulmonare (totale) este mai mare decât
valoarea capacităţii vitale”.
c) Construiţi patru enunţuri afirmative, câte două pentru fiecare conţinut, utilizând limbajul
ştiinţific adecvat.Folosiţi, în acest scop, informaţii referitoare la următoarele conţinuturi:
- Gripa; Schimbul de gaze respiratorii.
2. 16 puncte
Sistemul endocrin este alcătuit din totalitatea glandelor endocrine ale căror celule
secretoare produc hormoni. Secreţia unei cantităţi insuficiente de hormoni sau a unei cantităţi
excesive de hormoni duce la apariţia unor disfuncţii endocrine.
a) Enumeraţi trei caracteristici ale diabetului zaharat.
b) Precizaţi un argument în favoarea afirmaţiei: „Sistemul endocrin funcţionează în strânsă
interdependenţă cu sistemul nervos.”
c) Alcătuiţi un minieseu intitulat „Tiroida”, folosind informaţia ştiinţifică adecvată.
În acest scop, respectaţi următoarele etape:
- construirea, cu ajutorul acestora, a unui text coerent, format din maximum trei-patru fraze,
folosind corect şi în corelaţie noţiunile enumerate.
BAREM DE EVALUARE ŞI DE NOTARE

· Se punctează oricare alte modalităţi de rezolvare corectă a cerinţelor.
· Nu se acordă punctaje intermediare, altele decât cele precizate explicit prin barem. Nu se
acordă fracţiuni de punct.
· Se acordă 10 puncte din oficiu. Nota finală se calculează prin împărţirea punctajului total
acordat pentru lucrare la 10.

A 4 puncte
Se acordă câte 2p. pentru fiecare noţiune corectă. 2 x 2p.= 4 puncte
B 6 puncte
- numirea a două afecţiuni ale sistemului osos; 2 x 1p.= 2 puncte
- asocierea fiecărei afecţiuni numite cu câte o caracteristică a acesteia. 2 x 2p.= 4 puncte
C 10 puncte
Se acordă câte 2p. pentru fiecare răspuns corect: 1b; 2b; 3a; 4d; 5b. 5 x 2p.= 10 puncte
D 10 puncte
Se acordă câte 2p. pentru fiecare răspuns corect: 1F; 2F; 3A. 3 x 2p.= 6 puncte
Se acordă câte 2p. pentru modificarea corectă a afirmaţiei false. 2 x 2p.= 4 puncte
SUBIECTUL al II -lea (30 de puncte)

A 18 puncte
a) precizarea unei asemănări şi a unei deosebiri între cromozomul bacterian şi cromozomul
eucariot; 2 x 2p.= 4 puncte
b) - numărul de nucleotide care conţin timină – etapele rezolvării:
- stabilirea numărului de nucleotide care conţin guanină (102); 1 punct
- stabilirea numărului de nucleotide care conţin citozină + guanină (204); 1 punct
- stabilirea numărului de nucleotide care conţin adenină + timină (816); 1 punct
78
- stabilirea numărului de nucleotide care conţin timină (408); 1 punct
- numărul codonilor din catena de ARN mesager sintetizat prin transcripţie (170); 2 puncte
- numărul legăturilor duble din macromolecula de ADN bicatenar (408); 2 puncte
- numărul legăturilor triple din macromolecula de ADN bicatenar (102). 2 puncte
Notă
Pentru raţionamentul corect, neînsoţit de calcule, se acordă jumătate din punctajul
repartizat etapelor calculării numărului de nucleotide cu timină.
c) - formularea cerinţei; 2 puncte
- rezolvarea cerinţei. 2 puncte
B 12 puncte
a) tipul de aglutinină (anticorp) caracteristică grupei sanguine B; 1 punct
b) grupele sângelui care poate fi folosit de medici pentru transfuzie, din rezervele de sânge ale
spitalului (O şi Rh pozitiv; B şi Rh negativ); 2 x 2p.= 4 puncte
c) consecinţa unei transfuzii cu sânge din grupa A şi Rh negativ, în acest caz; 3 puncte
d) formularea cerinţei; 2 puncte
- rezolvarea cerinţei. 2 puncte
SUBIECTUL al III-lea (30 de puncte)

1. 14 puncte
a) precizarea relaţiei dintre respiraţie, digestie, circulaţie şi excreţie în realizarea funcţiilor de
nutriţie; 3 puncte
b) explicarea corectă; 3 puncte
c) construirea a patru enunţuri afirmative, utilizând limbajul ştiinţific adecvat, folosind, în acest
scop, informaţii referitoare la conţinuturile indicate. 4 x 2p. = 8 puncte
2. 16 puncte
a) enumerarea a trei caracteristici ale diabetului zaharat; 3 x 1p.= 3 puncte
b) precizarea unui argument; 3 puncte
c) alcătuirea minieseului, folosindu-se informaţia ştiinţifică adecvată, respectându-se cerinţele:
- pentru fiecare noţiune enumerată, specifică temei, se acordă câte 1p. 6 x 1p.= 6 puncte
- pentru coerenţa textului, de maximum trei-patru fraze, în alcătuirea căruia fiecare noţiune este
folosită corect, în corelaţie cu celelalte noţiuni, se acordă 4 p. 4 puncte
MODEL DE SUBIECT_2
_ Toate subiectele sunt obligatorii. Se acordă 10 puncte din oficiu.
_ Timpul de lucru efectiv este de 3 ore.
A 4 puncte
La realizarea funcţiilor de ………… participă sistemele: muscular, ………… şi osos.
B 6 puncte
Numiţi două boli endocrine; asociaţi fiecare boală endocrină numită cu denumirea
hormonului implicat.
C 10 puncte
79
1. Activitatea umană poate deteriora un c) excretor
ecosistem natural prin: d) respirator
a) conservarea biodiversităţii 4. Plămânul are rol în realizarea funcţiei de:
b) dezvoltarea durabilă a) circulaţie
c) fragmentarea şi distrugerea habitatelor b) digestie
d) stabilirea unor arii protejate c) excreţie
2. Aparţin scheletului membrului inferior: d) respiraţie
a) carpienele 5. Sucul pancreatic:
b) coastele a) are aceeaşi compoziţie cu a salivei
c) metacarpienele b) este lipsit de enzime digestive
d) tarsienele c) este secreţie endocrină
3. Stomatita este afecţiune a sistemului: d) participă la digestia intestinală a
a) circulator alimentelor
b) digestiv
D 10 puncte
Citiţi, cu atenţie, afirmaţiile următoare. Dacă apreciaţi că afirmaţia este adevărată, scrieţi, pe foaia
falsă, scrieţi, pe foaia de examen, în dreptul cifrei corespunzătoare afirmaţiei, litera F şi modificaţi
parţial afirmaţia pentru ca aceasta să devină adevărată. Nu se acceptă folosireanegaţiei.
1. Volumul inspirator de rezervă este component al volumului curent.

2. Sternocleidomastoidienii sunt muşchi ai membrelor inferioare.
3. Cistita este una dintre afecţiunile sistemului excretor.
SUBIECTUL al II lea (30 de puncte)
A 18 puncte
Acizii nucleici reprezintă materialul genetic al virusurilor, procariotelor şi eucariotelor.
a) Precizaţi câte o caracteristică a modului de organizare a materialului genetic la virusuri şi la
procariote.
b) Un fragment de ADN bicatenar conţine 1820 nucleotide. Nucleotidele cu adenină sunt în
număr de 540.
Stabiliţi următoarele:
 numărul de nucleotide cu citozină conţinute de fragmentul de ADN bicatenar;
 numărul legăturilor duble şi al legăturilor triple din fragmentul de ADN bicatenar;
 secvenţa de nucleotide din catena de ADN 5’"3’ complementară, ştiind că, pe catena3’"5’,
secvenţa de nucleotide este următoarea: TCGA. Scrieţi toate etapele necesare rezolvării
cerinţelor problemei.
c) Completaţi această problemă cu o altă cerinţă pe care o formulaţi voi; rezolvaţi cerinţa pe care
aţi propus-o.
B 12 puncte
O persoană cu grupa de sânge B şi Rh negativ are nevoie de o transfuzie cu o cantitate
mică de sânge. Medicii au la dispoziţie rezerve de sânge cu următoarele grupe sanguine:
- O I Rh negativ;
- A II Rh negativ;
- AB IV Rh negativ.
Stabiliţi următoarele:
dispoziţie; motivaţi răspunsul dat;
80
b) schema generală, în cazul transfuziei, a compatibilităţii grupelor de sânge.
c) Completaţi problema de la punctul B cu o altă cerinţă pe care o formulaţi voi; rezolvaţi cerinţa
pe care aţi propus - o.
SUBIECTUL al III lea (30 de puncte)
1. 14 puncte
Reproducerea este una dintre funcţiile fundamentale ale organismului uman.
a) Numiţi două componente ale sistemului reproducător masculin, precizând pentru fiecare
componentă numită câte o caracteristică.
b) Explicaţi relaţia dintre hipofiză şi gonade.
c) Construiţi patru enunţuri afirmative, câte două pentru fiecare conţinut, utilizând limbajul
ştiinţific adecvat.
Folosiţi, în acest scop, informaţii referitoare la următoarele conţinuturi:
- Concepţie şi contracepţie.
- Funcţia de reproducere: noţiuni elementare de patologie.
2. 16 puncte
Sistemul nervos primeşte informaţii din mediul de viaţă al organismului prin intermediul
analizatorilor.
a) Clasificaţi sistemul nervos din punct de vedere funcţional.
b) Prezentaţi influenţa pe care o poate avea stimularea simpaticului şi a parasimpaticului asupra
activităţii unui organ (organul este la alegere).
c) Alcătuiţi un minieseu intitulat „Fiziologia analizatorului auditiv”, folosind informaţia ştiinţifică
adecvată.În acest scop, respectaţi următoarele etape:
- construirea, cu ajutorul acestora, a unui text coerent, format din maximum trei - patrufraze,
folosind corect şi în corelaţie noţiunile enumerate.
BAREM DE EVALUARE ŞI DE NOTARE

Model
_ Se punctează oricare alte modalităţi de rezolvare corectă a cerinţelor.
_ Nu se acordă punctaje intermediare, altele decât cele precizate explicit prin barem. Nu se
acordă fracţiuni de punct.
_ Se acordă 10 puncte din oficiu. Nota finală se calculează prin împărŃirea punctajului
total acordat pentru lucrare la 10.
A 4 puncte
Se acordă câte 2p. pentru fiecare noţiune corectă. 2 x 2p.= 4 puncte
B 6 puncte
numirea a două boli endocrine; 2 x 1p.= 2 puncte
asocierea fiecărei boli endocrine numite cu denumirea hormonului implicat. 2 x 2p.= 4 puncte
C 10 puncte
Se acordă câte 2p. pentru fiecare răspuns corect: 1c; 2d; 3b; 4d; 5d. 5 x 2p.= 10 puncte
D 10 puncte
Se acordă câte 2p. pentru fiecare răspuns corect: 1F; 2F; 3A. 3 x 2p.= 6 puncte
Se acordă 2p. pentru modificarea corectă a afirmaţiei false: 2 x 2p.= 4 puncte
SUBIECTUL al II lea (30 de puncte)
A 18 puncte
81
a) precizarea a câte unei caracteristici a modului de organizare a materialului genetic la virusuri
şi la procariote; 2 x 2p.= 4 puncte
b) numărul de nucleotide cu citozină conţinute de fragmentul de ADN bicatenar – etapele
rezolvării:
# stabilirea numărului de nucleotide care conţin timină (540); 1 punct
# stabilirea numărului de nucleotide care conţin adenină + timină (1080); 1 punct
# stabilirea numărului de nucleotide care conţin citozină + guanină (740); 1 punct
# stabilirea numărului de nucleotide care conţin citozină (370); 1 punct
# numărul legăturilor duble din fragmentul de ADN bicatenar (540); 2 puncte
# numărul legăturilor triple din fragmentul de ADN bicatenar (370); 2 puncte
# secvenţa de nucleotide din catena de ADN 5’-3’ complementară: AGCT. 2 puncte
Notă
Pentru raţionamentul corect, neînsoţit de calcule, se acordă jumătate din punctajul
repartizat etapelor calculării numărului de nucleotide cu citozină.
c) formularea cerinţei; 2 puncte
rezolvarea cerinţei. 2 puncte
B 12 puncte
dispoziţie (O Rh negativ); 2 puncte
motivaţia corectă; 2 puncte
b) schema generală, în cazul transfuziei, a compatibilităţii grupelor de sânge; 4 puncte
c) formularea cerinţei; 2 puncte
rezolvarea cerinţei. 2 puncte
SUBIECTUL al III lea (30 de puncte)
1. 14 puncte
a) numirea a două componente ale sistemului reproducător masculin; 2 x 1p.= 2 puncte
precizarea pentru fiecare componentă numită a câte unei caracteristici; 2 x 1p.= 2 puncte
b) explicaţia corectă; 2 puncte
c) construirea a patru enunţuri afirmative, utilizând limbajul ştiinţific adecvat, folosind, în acest
scop, informaţii referitoare la conţinuturile indicate. 4 x 2p. = 8 puncte
2. 16 puncte
a) clasificarea sistemului nervos din punct de vedere funcţional; 2 x 1p.= 2 puncte
b) prezentarea influenţei pe care o poate avea stimularea simpaticului şi a parasimpaticului
asupra activităţii unui organ (organul este la alegere); 2 x 2p.= 4 puncte
c) alcătuirea minieseului, folosindu - se informaţia ştiinţifică adecvată, respectându - se cerinţele:
pentru fiecare noţiune enumerată, specifică temei, se acordă câte 1p. 6 x 1p.= 6 puncte
pentru coerenţa textului, de maximum trei - patru fraze, în alcătuirea căruia fiecare noţiune
este folosită corect, în corelaţie cu celelalte noţiuni, se acordă 4 punct
82
83
84

Fişe de Lucru Pentru Elevi

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Fişe de Lucru Pentru Elevi

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

FIŞE DE LUCRU PENTRU ELEVI

Prof. Condrea Marieta

5. Autoreplicaţia ADN (sinteza ADN):

V. Funcţiile materialului genetic: autocatalitică şi heterocatalitică:

II. ORGANIZAREA MATERIALULUI GENETIC

CONŢINUTURI PROGRAMĂ BAC

B2. ANATOMIE ŞI FIZIOLOGIE UMANĂ, GENETICĂ ŞI ECOLOGIE UMANĂ

1. ALCĂTUIREA CORPULUI UMAN

2.2. FUNCŢIILE DE NUTRIŢIE

CONŢINUTURI CLASA A XII-A

OBIECTU DE STUDIU AL GENETICII: genele, macromoleculele de acizi nucleici;

Nr. Anul Cercetător Obiect de studiu Descoperire

8. 1962 Premiul Nobel

Unitatea Bază azotată Pentoză Radical fosfat

Deosebiri – asemănări ADN – ARN.

ACID BAZA PURINICĂ BAZĂ PENTOZA RADICAL FOSFAT

II.2. STRUCTURA SECUNDARĂ

PURINICE PIRIMIDINICE LEGĂTURI

Sinteza ADN: autoreplicaţie după modelul semiconservativ;

ARN – STRUCTURĂ, TIPURI ŞI FUNCŢII.

2. Tipuri de ARN, funcţii:

TIP DE ARN CARACTERISTICI

ARN ribozomal – 80% - intră în str. ribozomilor- locul sintezei proteinelor

Încercuieşte varianta de răspuns corectă:

2. Timina este: 4. Macromolecula de ARN m:

5. Sinteza ADN se realizează prin:

FUNCŢIILE MATERIALULUI GENETIC

- hetrocatalitică: sinteza proteinelor (decodificarea informaţiei genetice prin 2 procese,

1. Funcţia autocatalitică: sinteza ADN-ului

Autoreplicaţia În interfază - etapa sintetică (S)

- dezrăsucire din regiunea- furcă de replicaţie-

ADN → ARN → PROTEINE (catene polipetidice)

- PROTEINELE: macromolecule, catene polipeptidice formate din aminoacizi (există 20 tipuri)

ALUNGIRE - adăugare de aminoacizi pe catena care

AUTOREPLICAŢIE TRANSCRIPŢIE TRANSLAŢIE

Două molecule de ADN ARN m matur Proteine (catene

1. Clasificarea formelor de viaţă: acelulare şi celulare

A. ORGANIZAREA MATERIALULUI GENETIC LA VIRUSURI

- material genetic accesoriu – plasmid - 0,5 - 2% din totalul ADN -ului:

2. Gene extranucleare: plasmagene, în citoplasmă(mitocondrii, plastide), se transmit pe

- CROMATINA: ADN 13-16%, PROTEINE HISTONICE ŞI NONHISTONICE 68-72%, ARN, 12-

NUCLEOSOMUL: miez: 4 perechi de proteine histonice-octamer

Prezintă tema menţionată mai sus respectând următorul plan.

Genomul eucariotelor conţine informaţia genetică pentru toate caracterele individului.

I. Nivelurile la care este controlată expresia genelor la eucariote

a. GENOMUL UMAN - COMPLEMENTUL CROMOZOMIAL

1. Particularităţi ale genomului uman (nuclear şi mitocondrial)

Paricularităţi ale genomului uman:

AND nuclear constituie……………………………………………………………………………….

Complementul cromozomial: întregul set de cromozomi caracteristic speciei.

Tehnici de realizare a cariotipului

-se folosesc cromozomi metafazici, din limfocite cultivate in vitro, dispuse pe

1. Teratogeneză: definiţie, agenţi teratogeni

Clasificarea agenților carcinogeni

Agenți carcinogeni chimici

a) aberaţii numerice: trisomii (ex. cancer de colon, rect, prostată).

CANCERUL: proliferarea necontrolată a celulelor

 Dificultăţile cercetărilor de genetică umană – de enumerat

- Cercetarea familială, întocmirea arborelui genealogic.

Domeniu specializat al sfaturilor genetice care vizează examinarea embrionului şi fătului

METODE DE DIAGNOSTIC PRENATAL:

Puncţia în cordonul ombilical

Fertilizarea : unirea a doi gameţi, în timpul procesului de reproducere sexuată, conducând