ECONOMIE MONETARĂ ŞI DE CREDIT

Autor: Conf.univ.dr. Mugurel POP

TESTE DE VERIFICARE

1. În literatura de specialitate, concepţiile monetare dominante în

prezent sunt:
a) teoria keynesistă şi teoria monetaristă;
b) teoria metalistă şi teoria monetaristă;
c) teoria neometalistă şi teoria cantitativă;
d) teoria metalistă şi teoria cantitativă.

2. În opinia lui Keynes, economisirea generează următoarele efecte:

a) crează premisele pentru apariţia unor dezechilibre macroeconomice;
b) conduce la intensificarea fenomenului inflaţionist;
c) are o acţiune depresivă asupra creşterii economice;
d) stimulează creşterea masei monetare.

3. În concepţia lui Keynes, influenţa monedei asupra activităţii

economice se manifestă pe următoarele căi:
a) stimularea economisirii;
b) asigurarea stabilităţii puterii de cumpărare a monedei;
c) stoparea preferinţei pentru lichiditate şi efectele rezultate din acest act
precum şi manevrarea ratei dobânzii;
d) crearea premiselor realizării echilibrului monetar şi financiar.

4. Una din concluziile lui Milton Friedman în urma analizei corelaţie

dintre masa monetară şi produsul intern brut este:
a) viteza de circulaţie a veniturilor băneşti este pe termen lung o mărime
variabilă;
b) tendinţa vitezei de circulaţie a banilor este de reducere pe măsura creşterii
veniturilor reale, iar impulsurile monetare influenţează cererea socială cu un
decalaj temporal, diferit de la un ciclu economic la altul;
c) odată cu creşterea veniturilor reale se manifestă şi tendinţa de sporire a
vitezei de circulaţie a banilor;
d) pe termen lung nu există o legătură stabilă între cantitatea de bani ce revine
pe unitatea de produs şi nivelul preţurilor, deci creşterea produsului intern
brut nu depinde de masa monetară aflată în circulaţie.

5. După Keynes intervenţia statului în economie este necesară pentru:

a) stimularea majorării produsului intern brut şi asigurarea utilizării complete a
forţei de muncă;
b) asigurarea stabilităţii puterii de cumpărare a monedei;
c) ţinerea sub control a echilibrului valutar;
d) reducerea cheltuielilor pentru investiţii.
1
 6. Care sunt activele ce compun structura bazei monetare conform
economiştilor K.Brunner şi A.H.Meltzer:
a) aurul şi devizele evidenţiate în bilanţul băncii de emisiune;
b) creanţele private şi publice înscrise în bilanţul băncii de emisiune;
c) rezervele lichide ale băncilor păstrate la banca de emisiune şi numerarul aflat
în circulaţie;
d) creditele acordate de banca centrală băncilor comerciale.

7. Banii reprezintă forma universală de constituire a rezervelor

agenţilor economici deoarece:
a) sunt un simbol al avuţiei;
b) prin intermediul lor se măsoară cheltuielile şi rezultatele;
c) aparţin universului economiei;
d) sunt mijloc de schimb.

8. Folosim în limbajul curent expresia că “banii constituie o putere de

cumpărare uşor transferabilă” din următorul motiv:
a) se pot transforma oricând în alte bunuri;
b) se pot depozita foarte uşor;
c) se găsesc permanent asupra oamenilor;
d) se pot schimba oricând în alte monede.

9. Masa monetară reprezintă:

a) numai moneda efectivă;
b) totalitatea activelor care, pe un teritoriu dat, pot fi utilizate pentru
cumpărarea de bunuri şi servicii şi pentru stingerea obligaţiilor;
c) numai moneda efectivă şi depunerile la termen în vederea economisirii;
d) numai moneda de cont şi activele financiare.

10. Moneda efectivă include următoarele forme de existenţă a banilor:

a) depuneri la termen şi alte active financiare;
b) moneda de cont şi moneda divizionară;
c) depunerile la termen în vederea economisirii şi disponibilităţile din conturile
curente;
d) biletele de bancă şi moneda divizionară.

11. Emisiunea şi punerea în circulaţie a bonurilor de tezaur şi a

obligaţiunilor de stat determină:
a) diminuarea masei monetare în circulaţie şi a volumului creditului;
b) extensia volumului creditului;
c) creşterea masei monetare în circulaţie;
d) menţinerea masei monetare şi a creditului la nivelurile anterioare emisiunii.

12. Principalele categorii de indicatorii monetari sunt grupaţi astfel:

a) indicatori care oferă informaţii privind evoluţia datoriei publice;
2
 b) indicatori care oferă informaţii privind prognoza evoluţiei masei monetare
precum şi a efectelor exercitate de politica monetară asupra celei economice;
c) indicatori care oferă informaţii cu privire la evoluţia economiei mondiale;
d) indicatori care oferă informaţii cu privire la nivelul de trai al populaţiei.

13. În economiile dezvoltate principalii indicatori ce reflectă atât

caracterul cât şi obiectivele politicii monetare sunt:
a) gradul de capitalizare;
b) rata inflaţiei;
c) rata dobânzii şi agregatele monetare;
d) nivelul şomajului.

14. Moneda primară poate fi definită ca fiind:

a) moneda emisă şi controlată de trezoreria publică;
b) moneda emisă şi controlată de băncile comerciale;
c) moneda emisă şi controlată de băncile specializate;
d) moneda emisă şi controlată de Banca Centrală;

15. Care este cea mai adecvată metodă de control şi dirijare a bazei
monetare în concepţie monetaristă?
a) sistemul rezervelor minime obligatorii;
b) taxa scontului;
c) plafonarea creditului;
d) vânzarea-cumpărarea de hârtii de valoare de către Banca de emisiune.

16. Precizaţi care sunt neajunsurile aplicării teoriei monetariste:

a) lămurirea conţinutului de monedă şi masă monetară precum şi definirea
vitezei de circulaţie a monedei;
b) optimizarea ritmului creşterii economice;
c) controlul efortului investiţional;
d) gradul de utilizare a forţei de muncă.

17. În concepţia monetarită, factorii care au o influenţă asupra ratei de

creştere a masei monetare în circulaţie sunt:
a) modificarea nivelului de trai;
b) gradul de dezvoltare a sistemului bancar;
c) experienţa acumulată şi evoluţia anuală de creştere a produsului intern brut;
d) mărimea datoriei publice.

18. Conform concepţiei keynesiste orice creştere a masei monetare în

circulaţie conduce la:
a) majorarea dobânzii;
b) stimularea investiţiilor;
c) diminuarea creşterii economice;
d) reducerea cheltuielilor de consum;
3
 19. Obiectivul principal al politicii monetare, în concepţie monetaristă,
îl constituie:
a) folosirea taxei de scont în controlul masei monetare;
b) maximizarea creşterii economice;
c) optimizarea masei monetare în circulaţie;
d) reglementarea strictă a ratei dobânzii.

20. Inflaţia şi şomajul, în concepţie keynesistă sunt considerate:

a) mărimi invers proporţionale, în sensul că reducerea şomajului poate fi
obţinută prin accelerarea inflaţiei şi invers;
b) fenomene care pot să coexiste;
c) categorii între care nu există condiţionări reciproce;
d) mărimi direct proporţionale.

21. Mecanismul intern de reglare a circulaţiei monetare în condiţiile

circulaţiei libere a aurului nu presupune:
a) posibilitatea transformării monedelor de aur în lingouri;
b) stabilirea liberă a preţului lingoului în monede de aur;
c) restricţii în baterea şi circulaţia liberă a monedelor de aur;
d) posibilitatea baterii libere a monedelor de aur de către cetăţeni prin
intermediul unei monetării.

22. Tezaurizarea şi detezaurizarea aurului şi convertibilitatea

neîngrădită a bancnotelor în aur, specifice etalonului aur-monedă, asigură:
a) realizarea unui ritm înalt al creşterii economice;
b) reglarea spontană a cantităţii de monedă în circulaţie în funcţie de nevoile
economiei;
c) flotarea liberă a cursurilor valutare;
d) deprecierea puternică a monedelor slabe.

23. Care este trăsătura specifică pieţei monetare din cele enumerate
mai jos:
a) obiectul tranzacţiilor negociate în cadrul acestei pieţe este reprezentat de
disponibilităţile monetare ale tuturor băncilor exprimate în moneda
naţională;
b) obiectul tranzacţiilor negociate în cadrul acestei pieţe îl reprezintă titlurile de
valoare;
c) obiectul tranzacţiilor negociate în cadrul acestei pieţe îl constituie
disponibilităţile semimonetare;
d) obiectul tranzacţiilor negociate în cadrul acestei pieţe îl reprezintă valuta.

24. Cine sunt participanţii pe piaţa monetară?

a) persoanele fizice în calitate de ofertanţi de monedă;
b) întreprinderile industriale;
4
c) băncile, în calitate de solicitanţi sau ofertanţi de monedă;
d) întreprinderile comerciale.

25. Cererea de monedă se află în raport direct proporţional cu:

a) volumul total al salariilor;
b) volumul total al schimburilor;
c) cantitatea de valută existentă în economie;
d) viteza de rotaţie a banilor.