Sunteți pe pagina 1din 42

Universitatea “Dunărea de Jos” Galaţi

Facultatea de Ştiinţe Economice


Specializarea: “Finanţe şi Bănci”

MONEDĂ ŞI CREDIT

Teste grilă pentru licenţa 2010

Lect. dr. Viorica Ioan


Lect. dr. Răzvan Ştefănescu
1. Principalul obiectiv de politică monetară pentru Banca Centrală Europeană este:

a) menţinerea stabilităţii preţurilor;


b) să sprijine politica economică generală a Comunităţii;
c) reformarea politicii monetare;
d) a + b;
e) d + a;

2. Reforma politicii monetare a BNR - trebuie inclusă în contextul:

a) de reformă a politicii financiare;


b) de reformă a întregului sistem bancar;
c) de reformă a sectorului privat;
d) a + b;
e) a + c;

3. Regimul de politică monetară a fost cel de urmărire a agregatelor monetare avînd ca


obiectiv:

a) masa monetară ( M2 );
b) baza monetară;
c) intermediar masa monetară ( M2 ) şi obiectiv operaţional baza monetară (M0 );
d) o politică monetară restrictivă;
e) a + d;

4. În condiţiile unui segment predominant al întreprinderilor şi băncilor de stat, o politică


monetară restrictivă nu s-a dovedit a fi:

a) prohibită;
b) restrictivă;
c) a + b;
d) antiinflaţionistă;
e) inspirată;

5. Prin măsura aplicată la începutul tranziţiei bancare româneşti, în sectorul privat, pentru
încetinirea creşterii inflaţiei, politica monetară restrictivă a devenit unul dintre factorii de:

a) restricţionare;
b) agravare şi restricţionare;
c) a + b;
d) agravare şi proliferare;
e) a + d;

6. Regimul de politică monetară adecvat României în contextual fenomenului de catching-up


impus de condiţiile de convergenţă este:

a) proliferare a inflaţiei;
b) trecerea la euro ca monedă de referinţă;
c) a + b;
d) flexibilitatea cursului de schimb;
e) ţintirea inflaţiei;

7. Ţintirea inflaţiei are impact asupra:

a) economiei reale;
b) economiei reale şi politicii monetare;
c) asupra băncilor comerciale;
d) a + c;
e) b + c;

8. BNR urmărind doar lupta cu inflaţia, băncile comerciale:

a) vor mai profita de pe urma inconsistenţelor politicii monetare;


b) vor trebui să aibă un comportament mai precaut;
c) nu vor mai profita de pe urma inconsistenţelor politicii monetare;
d) c + b;
e) a + b;

9. Scăderea ratei inflaţiei duce la:

a) creşterea dobânzii de intervenţie;


b) diminuarea dobânzii de intervenţie;
c) a + b;
d) stoparea dobânzii de intervenţie;
e) c + d;

10. Mercantiliştii susţineau că moneda este:

a) un semn al bogăţiilor;
b) nimic nu este mai semnificativ ca moneda;
c) manifestare de instabilitate;
d) b + c;
e) a + b + c;

11. Monedei îi sunt atribuite două accepţiuni:

a) moneda este un bun, o marfă cu calităţi deosebite şi care are o existenţă deosebită;
b) moneda este un semn, o creanţă asupra emitentului, o expresie a voinţei oamenilor;
c) o convenţie socială;
d) a + b;
e) b + c;

12. Moneda apare ca o:

a) o tranzacţie comercială;
b) marfă cu valoare proprie;
c) efigie;
d) b + c;
e) convenţie socială;

13. Moneda se interpune:

a) între cel ce o depozitează şi cel care o emite;


b) între bancă şi cel ce o emite;
c) a + b;
d) între cumpărător şi vânzător;
e) între cel care o emite şi cel care o foloseşte;

14. La început, oamenii îi determinau valoarea monedei numai după:

a) mărime şi valoare;
b) greutate şi măsurătoare;
c) a + b;
d) greutate;
e) mărime şi greutate;

15. Moneda este marfa de o anumită:

a) valoare proprie, relativ omogenă;


b) într-un volum mic, cu posibilitatea de a fi uşor divizată, fără a pierde din valoare;
c) a + b;
d) valoare proprie;
e) valoare omogenă;

16. Thomas Gresham afirma la vremea sa:

a) “Moneda serveşte drept poliţă pentru procurarea unei cantităţi de bunuri”;


b) „moneda exprimă preţurile şi obligaţiile”;
c) “banul are trei creatori: moneda, tezaurul şi băncile”;
d) b + c;
e) “moneda rea alungă pe cea bună”;

17. Moneda este fundamentul:

a) material şi instituţional;
b) psiho-social şi material;
c) psiho-social;
d) a + c;
e) a + b;

18. Principalele funcţii ale monedei sunt:

a) instrument unic de schimb; etalon de valoare;


b) fundament material şi instituţional; mijloc de plată;
c) rezervă a valorii şi lichiditate; mijloc de plată;
d) a + c;
e) rezervă a valorii; lichiditate;

19. Obligaţia de plată se efectuează în mare măsură dovedind puterea:

a) de cumpărare a monedei;
b) vânzare cumpărare a monedei;
c) liberatorie;
d) universală şi nelimitată a monedei;
e) c + d;

20. Folosind moneda ca etalon al valorii, toate bunurile devin:

a) comparabile;
b) eterogene;
c) a + b;
d) transferabile;
e) ierarhizate;

21. Metalele preţioase au îndeplinit anumite cerinţe:

a) greutate în transport;
b) baterea de monedă de metal preţios era o povară;
c) concentrare de valoare mare în volum mic; rezistenţă la acţiunea factorilor fizico-chimici;
d) divizibilitatea formă afectare sau pierdere de valoare;
e) c + d;

22. Etapele în evoluţia monedei sunt:

a) apariţia monedei, apariţia monedei de hârtie şi de cont;


b) apariţia Uniunii Monetare Europene şi a Fondului Monetar Internaţional;
c) desprinderea monedei semn de monedă marfă; crearea Sistemului Monetar în anul 1944;
emisiunea de monede internaţionale;
d) a + c;
e) b + c;

23. Sistemul monetar internaţional şi Fondul Monetar Internaţional a fost creat în:

a) 1946 – 1958;
b) 1969;
c) 1971;
d) 1944;
e) 1972;

24. Reforma monetară în Germania şi crearea D.M a avut loc în:

a) 1946;
b) 1949;
c) 1928;
d) 1821;
e) 1992;

25. Crearea Sarpelui monetar european, având ca scop limitarea merjelor de fluctuare ale
monedelor aderente a avut loc în:

a) 1976;
b) 1958;
c) 1972;
d) 1969;
e) 1990;

26. Instituirea bimetalismului în România şi crearea Sistemului monetar naţional a avut loc în:

a) 1867;
b) 1944;
c) 1969;
d) 1958;
e) 1990;

27. Primele piese metalice din aur şi argint au apărut în:

a) secolul II;
b) secolul VII î.e.n;
c) 1447;
d) 1650;
e) 1792;

28. Semnele monetare se clasifică după:

a) obligaţiile asumate de emitent; capacitatea liberatorie;


b) valoarea pe care o exprimă;
c) după circulaţia efectivă; după unitatea emitentă, după valoarea pe care o exprimă;
d) monedă materială şi monedă convertibilă;
e) a + c;

29. În funcţie de capacitatea liberatorie, moneda este:

a) convertibilă;
b) neconvertibilă;
c) cu valoare integrală;
d) legală şi convertibilă;
e) fracţionară, facultativă şi legală;

30. În funcţie de unitatea emitentă, moneda este creată de:


a) DST;
b) FMI;
c) a + b;
d) agenţi economici, bănci, tezaur;
e) a + d;

31. În funcţie de circulaţia efectivă moneda este de:

a) metal;
b) cumpărare;
c) hârtie;
d) a + b;
e) a + c;

32. Din punct de vedere teoretic, puterea de cumpărare este reciprocă:

a) unui indice de cumpărare;


b) unui indice de valoare;
c) unor indici speciali;
d) unui indice de preţ;
e) a + d;

33. Puterea monedei de cumpărare decurge din nivelul:

a) preţurilor;
b) de vânzare;
c) vânzare – cumpărare;
d) a + b;
e) d + a;

34. Indicii de preţ utilizaţi în determinarea puterii de cumpărare sunt:

a) indicii de vânzare – cumpărare;


b) indici speciali şi indicii de consum;
c) indicii de valoare;
d) indicele general al preţurilor;
e) b + d;

35. Cursul real de schimb se calculează:

a) ca medie a cursurilor de revenire a mărfurilor comercializate de o ţară în tranzacţiile cu


o altă ţară;
b) ca raport al preţurilor interne din fiecare ţară pentru fiecare produs;
c) ca pondere a cursurilor de revenire faţă de preţurile interne din fiecare ţară;
d) b + c;
e) a + c;

36. Cursul de revenire se calculează ca:


a) raport intern între preţurile exprimate în moneda naţională;
b) medie a cursurilor de revenire;
c) raport al preţurilor interne din fiecare ţară pentru fiecare produs;
d) a + b;
e) b + c;

37. Elementele structurale ale sistemului monetar sunt:

a) unitatea monetară şi metalul monetar;


b) preţul monetar al produselor;
c) sistemul monetar pe argint ( monometalismul);
d) baterea şi punerea în circulaţie a monedei cu valoare integrală şi emisiunea şi punerea în
circulaţie a bancnotelor, a monedei de hârtie;
e) a + d;

38. Tipurile de sisteme monetare sunt:

a) sistem etalon aur – lingouri;


b) sistem etalon aur – devize;
c) a + b;
d) monometalismul, bimetalismul şi sistemul monetar aur;
e) c + d;

39. Sistemul monetar etalon aur – argint ( bimetalismul) a existat în mai multe variante:

a) sistemul monedei duble şi sistemul monedei paralele;


b) sistemul etalon aur – clasic;
c) a + b;
d) sistemul etalon aur – lingouri şi sistemul monedei paralele;
e) b + d;

40. Recunoaşterea principiilor etalonului aur – devize a avut loc la Conferinţa Monetară de la:

a) Geneva în anul 1922;


b) Genova în anul 1922;
c) Anglia în anul 1922;
d) b + c;
e) Germania în anul 1922;

41. Elementele caracteristice ale unităţii monetare sunt:

a) valorile paritare fixe, glisante şi mobile;


b) paritatea monedei şi valoarea paritară;
c) devalorizarea şi revalorizarea;
d) cursul de schimb al monedei;
e) b + d;
42. Valoarea paritară nu este o mărime:

a) constanta;
b) absolută;
c) integrală;
d) a + b;
e) b + c;

43. Devalorizarea reprezintă:

a) scăderea preţurilor interne;


b) diminuarea produselor pe piaţa internă şi externă;
c) scăderea oficială a conţinutului valoric al unităţii monetare;
d) a + b;
e) b + c;

44. Monedele îşi exprimă conţinutul valoric prin raportarea la un:

a) “coş” de marfă;
b) “coş” de monedă;
c) “coş” de bunuri şi servicii;
d) a + b;
e) b + c;

45. Revalorizarea este echivalentă cu:

a) devalorizare;
b) depreciere;
c) apreciere;
d) a + b;
e) b + c;

46. Valorile paritare pot fi:

a) valori paritare fixe şi mobile;


b) valori paritare glisante şi fixe;
c) valori paritare fixe, mobile, glisante;
d) valori paritare fixe, mobile şi absolute;
e) valori paritare mobile, fixe şi integrale;

47. Valorile paritare mobile îşi modifică conţinutul valoric al unităţii monetare în funcţie de
tendinţele ce se manifestă pe piaţă:

a) lunar;
b) anual;
c) semestrial;
d) trimestrial;
e) a + b;
48. În funcţie de felul cum se exprimă valoarea paritară, paritatea poate fi:

a) paritate aur sau metalică;


b) paritate fixă sau mobilă;
c) paritate glisantă sau fixă;
d) paritate valutară sau paritate DST;
e) a + d;

49. Pentru a face faţă operaţiunii de convertire, banca de emisiune avea la dispoziţia sa o
rezervă de metal monetar numită:

a) punct superior al aurului;


b) punct inferior al aurului;
c) a + b;
d) stoc de acoperire;
e) punct de export al aurului;

50. Suspendarea convertibilităţii bancnotelor în aur în toate ţările beligerante (inclusiv


România) a avut loc în anul:

a) 1922;
b) 1930;
c) 1914;
d) 1913;
e) 1928;

51. Convertibilitatea, prin mecanismul său, asigură:

a) menţinerea echilibrului între masa monetară aflată în circulaţie;


b) menţinerea metalului monetar în tezaur;
c) nevoile de monedă ale agenţilor economici;
d) a + c;
e) b + c;

52. Mecanismul convertibilităţii a avut un rol important în formarea:

a) preţurilor interne;
b) echilibrul monetar intern;
c) stocului de acoperire;
d) punctului superior al aurului;
e) cursurilor valutare;

53. Agregatele monetare sunt:

a) moneda ca avuţie netă;


b) moneda ca mijloc de plată şi moneda primară;
c) moneda de hârtie şi de cont;
d) a + b;
e) b + c;

54. Subiecţii raportului de credit sunt:

a) creditorul;
b) debitorul;
c) riscul de nerambursare şi de imobilizare;
d) a + b;
e) b + c;

55. Elementul esenţial al raportului de credit este promisiunea de rambursare ţi este supusă
evitării:

a) riscului de nerambursare;
b) riscului de credit şi de dobândă;
c) riscului de imobilizare;
d) a + c;
e) b + c;

56. Riscul de imobilizare afecteză:

a) debitorul;
b) creditorul;
c) economia de piaţă;
d) a + b;
e) b + c;

57. Termenul de rambursare reprezintă scadenţa la un anumit moment a:

a) creditelor;
b) dobânzilor şi creditelor;
c) creditorului;
d) debitorului;
e) c + d;

58. Creditele pe termen scurt au scadenţă maximă:

a) 6 luni;
b) lună;
c) 12 luni;
d) 1-2 ani;
e) 1-5 ani;

59. Creditele pe termen mediu sunt rambursate între:

a) 1-5 ani;
b) 1-12 luni;
c) 1-2 ani;
d) 5-10 ani;
e) 1-12 luni;

60. Creditele pe termen lung au scadenţa:

a) între 1-5 ani;


b) între 5-10 ani;
c) mai mare de 5 ani;
d) între 1-2 ani;
e) între 1-12 luni;

61. Ratele care se rambursează eşalonat la anumite termene, conform clauzelor contractuale
sunt:

a) rate fixe;
b) rate trimestriale;
c) rate anuale;
d) a + c;
e) rate parţiale;

62. Perioada cuprinsă între momentul angajării creditului şi începerea rambursării lui
reprezintă:

a) amânare de plată;
b) termen de graţie;
c) promisiune de rambursare;
d) a + c;
e) termen de rambursare;

63. Prin garanţia care se constituie se urmăreşte:

a) încasarea integrală a creditului la scadenţă şi a dobânzilor aferente;


b) încasarea comisioanelor şi a spezelor bancare;
c) încasarea doar a dobânzilor aferente creditului;
d) a + b;
e) b + c;

64. Costul creditului reprezintă:

a) preţul plătit de debitor creditorului până la prima rată scadentă;


b) preţul plătit de debitor creditorului sau pentru împrumutul acordat pe un termen
determinat;
c) dobânda de la prima scadenţă până la ultima scadenţă;
d) a + b;
e) dobânda majorată pe un termen determinat;

65. Anatocismul reprezintă:


a) dobândă legală;
b) dobândă majorată;
c) dobândă fixă;
d) dobândă la dobândă;
e) a + b;

66. Dobânda care se plăteşte de către debitor de la data acordării moratoriului până în
momentul stingerii datoriilor, reprezintă:

a) dobândă convenţională;
b) dobândă moratorie;
c) dobândă variabilă;
d) dobândă cămătărească;
e) a + c;

67. Dobânda percepută de bănci în cazul în care creditele nu sunt rambursate la termenele
stabilite se numeşte dobândă:

a) majorată;
b) legală;
c) moratorie;
d) variabilă;
e) fixă;

68. Dobânda calculată cu procente excesiv de mari sau percepută sub forme diferite este
dobândă:

a) convenţională;
b) dobândă de dobândă;
c) cămătărească;
d) a + b;
e) b + c;

69. Dobânda stabilită la încheierea contractului de împrumut între creditor şi debitor este:

a) dobânda fixă;
b) dobândă variabilă;
c) a + b;
d) dobândă convenţională;
e) b + d;

70. Dobânda recalculată periodic este:

a) dobândă la dobândă;
b) dobândă majorată;
c) dobândă variabilă;
d) b + c;
e) a + c;

71. Dobânda calculată cu un procent stabilit prin înţelegerea dintre debitori şi creditori, de
regulă, procentul este mai ridicat decât cel stabilit prin lege, este o dobândă:

a) majorată;
b) moratorie;
c) cămătărească;
d) convenţională;
e) c + d;

72. Avantajele creditului sunt evidenţiate prin următoarele avantaje ale acestuia:
a) funcţia distributivă şi funcţia de emisiune monetară;
b) funcţia de transformare a economiilor în investiţii şi funcţia de asigurare a stabilităţii
preţului;
c) funcţia de lichiditate şi mijloc de plată;
d) a + b;
e) b + c;

73. Diminuarea numerarului din circulaţie a dus la creşterea monedei scripturale prin diferite
instrumente şi tehnici de plată:

a) viramentul şi cecul;
b) trata şi cambia;
c) tichetele de bancă;
d) registrul de casă;
e) a + b;

74. Sursele proprii ale unei unităţi bancare sunt formate din:

a) capitalul propriu subscris şi vărsat de acţionari;


b) fondul de dezvoltare, de rezervă, fondul de rezervă generală pentru riscul de credit;
c) fondul de rezervă;
d) a + b;
e) a + c;

75. Sursele atrase ale unităţilor bancare sunt formate din:

a) depozite la vedere şi la termen;


b) împrumuturi de la alte bănci;
c) credite;
d) subvenţii de la buget;
e) plasamente interbancare;

76. Principalele forme sub care se prezintă creditul în economia de piaţă sunt:

a) creditul pe termen scurt, mediu şi lung;


b) creditul de investiţii;
c) creditul comercial, bancar şi obligatar;
d) creditul ipotecar şi de consum;
e) c + d;

77. Creditul comercial este acordat cumpărătorului de către:

a) debitor;
b) beneficiar;
c) furnizor;
d) a + c;
e) a + b;

78. Avansurile în cont curent sunt:

a) linii de credit;
b) credite provizorii;
c) credite sezoniere;
d) credite de casă sau de trezorerie;
e) a + b + c;

79. Linia de credit funcţionează după sistemul:

a) standard;
b) monetar target;
c) Sistemul Monetar European;
d) revolving;
e) b + d;

80. Acoperierea resurselor necesare în cazul apariţiei unor dezechilibre în circuitul


aprovizionării, producţiei, desfacerii sunt:

a) avansurile în cont curent;


b) creditele sezoniere;
c) credite confirmate;
d) a + c;
e) b + c;

81. Creditele bancare se clasifică în:

a) credit comercial şi credite pe stocuri;


b) avansurile în cont curent şi Warantul;
c) liniile de credit şi creditele pe stocuri;
d) a + b;
e) b + c;

82. Warantul, în practica ţărilor vest-europene are forme diversificate:


a) Warantul agricol şi hotelier;
b) Warantul petrolier şi industrial;
c) Warantul pe depozit general;
d) a + b;
e) b + c;

83. Înscrisul care consemnează raportul de credit şi forma prin care se desfăşoară reprezintă:

a) creditul;
b) acţiunea;
c) obligaţiunea;
d) ipoteca;
e) gajul;

84. Creditele pe ipotecă cu rambursare progresivă:

a) urmăreşte să valorifice capitalul imobilizat în locuinţe proprietate;


b) satisfac cerinţele familiilor cu venituri modeste;
c) presupune o convenţie între creditor şi împrumutat;
d) a + c;
e) a + b;

85. Tipurile de credite ipotecare sunt:

a) împrumut pe ipotecă cu dobânzi variabile, împrumut pe ipotecă cu rambursare progresivă;


b) împrumut pe ipotecă inversat, purtator de anuitati;
c) împrumuturi pe ipotecă cu dobânzi fixe;
d) a + c;
e) a + b;

86. Dimensiunile ample ale creditului ipotecar implică o mobilizare vastă de resurse, de regulă,
capitalurile disponibile pe termen:

a) scurt;
b) scurt şi mediu;
c) lung;
d) b + c;
e) a + c;

87. Creditul de consum este:

a) creditul pe termen scurt;


b) creditul pe termen lung;
c) creditul pe termen scurt şi lung;
d) creditul pe termen scurt şi mediu;
e) b + d;
88. Creditul de consum, iniţial a existat sub forma:

a) “creditului închis”;
b) „creditului deschis”;
c) a + b;
d) creditului subvenţionat;
e) b + d;

89. Operaţiunile de aprobare şi acordare a creditelor au la bază ca principiu fundamental:

a) securitatea bancară;
b) prudenţa bancară;
c) etica bancară;
d) a + b;
e) b + c;

90. Determinarea capacităţii de plată a clienţilor se face prin:

a) descrierea modalităţilor de garantare;


b) analiza aspectelor financiare ale afacerilor pentru perioadele expirate cât şi cele
prognozate;
c) analiza aspectelor nefinanciare ale afacerilor pentru perioadele expirate cât şi cele
prognozate;
d) a + b;
e) b + c;

91. Utilizarea creditului aprobat pentru o altă destinaţie decât cea stabilită prin contractul de
credit, dă dreptul băncii:

a) să perceapă o dobândă penalizatoare;


b) să continuie creditarea, dar cu o supraveghere permanentă a clientului;
c) să rezilieze contractul şi să declanşeze procedura de executare silită;
d) să întrerupă creditarea şi să retragă împrumutul acordat;
e) c + d;

92. Creditele trebuie să fie:

a) în toate cazurile garantate în totalitate, să acopere datoria maximă, credite şi dobânzi;


b) parţial garantate;
c) garantate până la prima rată scadentă;
d) garantate în volumul minim al garanţiilor să acopere datoria minimă;
e) c + d;

93. Riscul tranzacţiei vizează:

a) natura şi structura afacerii, implicaţiile juridice, politice, economice şi practice, vis-à-vis de


debitor;
b) capacitatea clientului de a-şi achita datoriile faţă de bancă;
c) posibilitatea băncii de a recupera creanţele sale din ultima sursă pe care o are la dispoziţie;
d) orice alte circumstanţe care pot afecta sau schimba riscul în sine;
e) a + d;

94. În riscul tranzacţiei cunoaşterea naturii şi structurii propuse de client, pentru bancă are o
importanţă deosebită şi anume:

a) tipul de produs creditat, scopul, termenul pentru care se acordă, sursa de rambursare;
b) implicaţiile juridice şi economice;
c) mecanismul prin care se face plata şi calitatea sursei de rambursare;
d) b + c;
e) a + c;

95. Riscul clientului presupune:

a) asumarea de către bancă a riscului că la data scadenţei, clientul nu va putea să-şi achite
obligaţiile pe care le are faţă de bancă;
b) aspecte financiare şi nefinanciare;
c) implicaţii juridice, economice, politice;
d) b + c;
e) a + c;

96. Analiza riscului de creditare se realizează:

a) pe baza banităţii clientului, determinând posibilităşile reale de rambursare la scadenţă;


b) pe baza performanţelor de conducere a agentului economic;
c) pe baza implicaţiilor juridice, politice, economice şi practice vis-a-vis de client;
d) b + c;
e) a + c;

97. Principiile privind oraganizarea analizei clientului sunt cunoscute pe plan internaţional sub
denumirea de “ cei 6 C ai creditului “:

a) caracterul, colateralul, capacitatea;


b) calitatea, creditul, cash-ul;
c) condiţiile, clientul, climatul;
d) controlul, condiţiile, cash-ul;
e) a + d;

98. Gestionarea riscului garanţiei presupune:

a) incertitudinea băncii asupra posibilităţilor de a recupera creanţele din garanţiile constituite;


b) cuantificarea garanţiei în procesul de elaborare a deciziei de creditare;
c) lichidarea garanţiei în cazul în care banca va trebui să procedeze la executarea silită a
acesteia;
d) b + c;
e) a + b;
99. Ipoteca este o garanţie imobiliară:

a) care comportă deposedarea de la constitutor;


b) care nu comportă deposedarea de la constitutor;
c) convenţională, având la bază înţelegerea dintre bancă şi constitutori;
d) afectată de sarcini;
e) c + d;

100. În conformitate cu prevederile Codului civil şi a Codului comercial gajul este sub formă
de:

a) Contract accesoriu;
b) Gaj cu deposedare;
c) Gaj fără deposedare;
d) b + c;
e) a + b;

101. Obiectul gajului cu deposedare îl constituie:

a) bunurile imobiliare;
b) bunurile mobiliare cu valoare mare şi volum mare;
c) bunurile mobiliare cu valoare mare şi volum mic;
d) a + b;
e) a + c;

102. Intrarea în zona euro conferă o serie de avantaje ţărilor din Europa Centrală şi de Est:

a) elimină riscul valutar, permite o creştere mai rapidă şi o creştere a nivelului investiţiilor
străine; reprezintă şi o garanţie pentru politica monetară independentă şi eficientă;
b) stabilitatea preţurilor; convergenţa dobânzilor;
c) impune “disciplinarea” politicilor fiscale naţionale;
d) a + c;
e) a + b;

103. Baza de date Centrala Incidentelor de Plăţi (CIP) este organizată în:

a) 6 fişiere;
b) 3 fişiere;
c) 4 fişiere;
d) 5 fişiere;
e) 2 fişiere;

104. Fişierul naţional de incidente de plăţi (F.N.I.P) are 3 fişiere componente:

a) Fişierul naţional de cecuri, Fişierul naţional de cambii;


b) Fişierul naţional al persoanelor cu risc;
c) Fişierul naţional de bilete la ordin;
d) a + b;
e) a + c;

105. Structura codurilor IBAN atribuite în România de instituţiile bancare conturilor clienţilor
lor constă într-un şir de:

a) 16 caractere alfanumerice;
b) 4 caractere alfabetice;
c) 24 caractere alfanumerice;
d) 18 caractere alfabetice;
e) 2 caractere numerice;

106. Baza de date a Centralei Riscurilor Bancare este organizată în următoarele registre:

a) Registrul creditelor restante; Registrul central al creditelor;


b) Registrul naţional al persoanelor cu risc;
c) Registrul grupurilor de debitori şi Registrul fraudelor cu carduri;
d) a + b;
e) a + c;

107. Biroul Unic de Credite pentru Populaţie monitorizează:

a) creditele restante ale persoanelor juridice;


b) creditele restante ale persoanelor fizice;
c) creditele restante ale unităţilor de stat;
d) a + b;
e) a + b + c;

108. Principalii factori de risc generatori de criză în sectorul bancar sunt:

a) riscul de piaţă, riscul de default, riscul de lichiditate;


b) riscul de credit, riscul de dobândă;
c) riscul de piaţă, riscul de lichiditate;
d) b + c;
e) riscul tranzacţiei, riscul clientului, riscul de lichiditate;

109. Normele Basel recomandă băncilor să menţină un nivel minim de:

a) 8 % al ratei Cooke;
b) 1 % al ratei Cooke;
c) 20 % al ratei Cooke;
d) 17 % al ratei Cooke;
e) 5 % al ratei Cooke;

110. Noul acord Basel II de adecvare a capitalului se bazează pe următorii piloni:

a) cerinţe maxime de capital;


b) cerinţe minime de capital;
c) disciplina de piaţă şi procesul individualizat de control;
d) a + c;
e) b + c;

111. Direcţia de supraveghere a BNR după anul 1989 a urmărit evoluţia următorilor indicatori
financiari şi de prudenţă bancară:

a) solvabilitatea, lichiditatea imediată, rata generală de risc; rata capitalului propriu;


b) rata capitalului propriu, ponderea creditelor restante şi îndoilnice în total credite şi
Ponderea creanţelor restante şi îndoielnice în total activ;
c) gradul de îndatorare şi rentabilitatea capitalului propriu, solvabilitatea generală;
d) a + b;
e) a + c;

112. Moneda Euro a intrat în circulaţie la data de:

a) 31 decembrie 2000;
b) 1 ianuarie 2002;
c) 31 decembrie 2007;
d) 1 ianuarie 1990;
e) 31 decembrie 2005;

113. În anul 1979 a fost creată moneda ECU ( Unitate de Cont european), care era definită pe
baza unui coş de:
a) 16 monede ale ţărilor comunitare;
b) 9 monede ale ţărilor comunitare;
c) 3 monede ale ţărilor comunitare;
d) 7 monede ale ţărilor comunitare;
e) 5 monede ale ţărilor comunitare;

114. Redefinirea DST ( Drepturi Speciale de Tragere) s-a făcut pe baza unui coş de 16 monede
între anii:

a) 1976-1978;
b) 1961-1968;
c) 1967-1971;
d) 1989-1992;
e) 1946-1958;

115. Funcţia de asigurare a stabilităţii preţului se realizează prin:

a) reglarea cererii pe piaţă;


b) reglarea ofertei pe piaţă;
c) reglarea cererii şi a ofertei de mărfuri şi servicii;
d) finanţarea producţiei şi consumului;
e) c + d;
116. Procentul de creditare pentru un credit de investiţii de 75%, valoarea investiţiei este de
1000 000 lei, iar valoarea creditului acordat este:

a) 500.000 lei;
b) 750.000 lei;
c) 1200.000 lei;
d) 1750.000 lei;
e) 250.000 lei;

117. Procentul de creditare pentru un credit de investiţii este de 80%, valoarea investiţiei este
de 1 200 000 lei, iar valoarea surselor proprii ale agentului economic este în valoare de:

a) 240.000 lei;
b) 960.000 lei;
c) 1000.000 lei;
d) 200.000 lei;
e) 500.000 lei;

118. Valoarea creditului pentru investiţii este de 2 000 000 lei, valoarea dobânzilor aferente
perioadei de creditare este de 1 200 000 lei, iar valoare minimă a garanţiilor materiale este
de:

a) 2000.000 lei;
b) 3200.000 lei;
c) 4200.000 lei;
d) 4000.000 lei;
e) 1000.000 lei;

119. Pentru un credit în valoare de 850.000 lei credit pe termen scurt, pe o perioadă de 12 luni,
dobânda practicată de bancă este de 15% dobândă fixă, iar dobânda aferentă perioadei de
creditare este de:

a) 129.271 lei;
b) 132.000 lei;
c) 979.271 lei;
d) 425.000 lei;
e) 103.000 lei;

120. Valoarea investiţiei este de 530.000 lei, procentul de creditare al băncii este de 70%, iar
valoarea creditului acordat de bancă este de:

a) 901.000 lei;
b) 530.000 lei;
c) 371.000 lei;
d) 265.000 lei;
e) 130.000 lei;
121. Valoare investiţiei este de 475 000 lei, procentul de creditare este de 85%, iar valoare
fondurilor proprii (aportul personal) este de:

a) 71.250 lei;
b) 546.250 lei;
c) 403.750 lei;
d) 475.000 lei;
e) 237.500 lei;

122. Valoare creditului pe termen scurt este de 500 000 lei, creditul se acordă pe o perioadă de
5 luni, dobânda băncii este de 18%, iar dobânda aferentă perioadei de creditare este de:

a) 50.000 lei;
b) 537.500 lei;
c) 180.000 lei;
d) 37.500 lei;
e) 137.500 lei;

123. Valoare creditului pe termen scurt este de 530 000 lei, dobânda aferentă perioadei de
creditare este de 23 500 lei, iar valoarea minimă a garanţiilor materiale este de:

a) 506.000 lei;
b) 530.000 lei;
c) 23.500 lei;
d) 830.000 lei;
e) 553.500 lei;

124. Se acordă un credit în valoare de 2 000 000 lei pe termen scurt pentru o perioadă de 15
zile, cu o dobândă practicată de bancă de 23%, dobânda aferentă perioadei de creditare este
de:

a) 19.167 lei;
b) 2.019.167 lei;
c) 1.980.833 lei;
d) 2.000.000 lei;
e) 2.500.000 lei;

125. Valoarea investiţiei este de 380 000 lei, procentul de creditare al băncii este de 70%, iar
valoarea creditului acordat de bancă este de:

a) 647.000lei;
b) 114.000 lei;
c) 380.000 lei;
d) 280.000 lei;
e) 266.000 lei;
126. Funcţia monedei de etalon al valorii rezidă din:
a) faptul că puterea de cumpărare a monedei se modifică odată cu raportul dintre masa monetară si
oferta de bunuri şi servicii;
b) capacitatea monedei de a aduce la acelaşi numitor bunuri eterogene;
c) folosirea monedei ca mijloc de plată;
d) utilizarea monedei ca mijloc de rezervă a valorii;
e) convertibilitatea deplină a unora dintre monede.

127. Fondul Monetar Internaţional a fost înfiinţat prin:


a) Tratatul de la Maastricht din 1992;
b) Acordurile de la Bretton Woods din 1944;
c) Conferinţa Monetară de la Geneva din 1922;
d) Acordurile GATT;
e) Acordurile de la Plaza din 1985.

128. Sistemul Monetar Internaţional instituit prin Acordurile de la Bretton Woods avea la bază:
a) stabilitatea relativă a cursurilor valutare;
b) convertibilitatea în aur a tuturor monedelor naţionale;
c) convertibilitatea în aur a Drepturilor Speciale de Tragere;
d) convertibilitatea în aur a dolarului SUA;
e) a + d.

129. In categoria monedelor internaţionale sunt incluse:


a) Drepturile Speciale de Tragere;
b) dolarul SUA;
c) moneda euro;
d) a + b + c;
e) a + c.

130. Înlocuirea monedei din aur cu moneda de hârtie a avut drept efecte:
a) apariţia proceselor inflaţioniste de amploare;
b) facilitarea schimburilor comerciale;
c) abandonarea funcţiei de etalon a monedei;
d) a + b;
e) a + b + c.

131. Principalele cauze ale abandonării Sistemului Monetar Internaţional de la Bretton Woods au
constat în:
a) deficitele persistente ale balanţei comerciale a SUA;
b) diminuarea rezervelor de aur ale SUA;
c) excedentele balanţei comerciale a SUA;
d) a + b;
e) b + c.

132. Ca argumente în favoarea adoptării monedei euro de către o ţară pot fi aduse:
a) reducerea costurilor unor tranzacţii internaţionale;
b) diminuarea riscurilor valutare;
c) stimularea exporturilor şi descurajarea importurilor;
d) a + b;
e) a + b + c.

133. Puterea de cumpărare a unei monede este evaluată pe baza:


a) cursurilor valutare;
b) indicilor de preturi;
c) agregatelor monetare;
d) ratelor dobânzilor;
e) a + c + d.

134. Principalele efecte ale deprecierii unei monede naţionale constau în:
a) stimularea exporturilor şi descurajarea importurilor;
b) stimularea importurilor;
c) stimularea proceselor inflaţioniste;
d) b + c;
e) a + c.

135. Agregatul monetar M1 include:


a) depozitele la termen;
b) moneda de hârtie;
c) moneda de cont;
d) a + b;
e) b + c.

136. Agregatul monetar M2 include:


a) depozitele la vedere;
b) depozitele la termen;
c) efecte comerciale;
d) a + b;
e) a + b + c.

137. Dobânda unui credit cu o valoare de 20 000 lei acordat pentru o perioadă de 90 de zile cu o
rată a dobânzii de 5 % / an este:
a) 1 000 lei;
b) 250 lei;
c) 4 000 lei;
d) 180 lei;
e) 360 lei.

138. Funcţia distributivă a creditelor se referă la:


a) transformarea economiilor în investiţii;
b) crearea monedei fiduciare;
c) reglarea dimensiunii cererii şi ofertei de bunuri şi servicii;
d) mobilizarea resurselor disponibile în economie şi redistribuirea acestora prin acordarea de
împrumuturi;
e) stimularea creşterii economice prin împrumuturi.

139. Funcţia de emisiune monetară a creditului se referă la:


a) creditarea guvernanţilor de către banca centrală;
b) impactul creditului asupra procesului de multiplicare monetară;
c) transformarea economiilor în investiţii;
d) a + c;
e) b + c.

140. Creditul comercial are drept caracteristici:


a) se acorda, de regulă, pe termen scurt;
b) presupune plata la o dată ulterioară a contravalorii bunurilor şi serviciilor livrate;
c) este acordat de o instituţie bancară;
d) a + b;
e) a + b + c.

141. Liniile de credit provizorii au drept caracteristici:


a) sunt garantate cu stocuri de marfă;
b) funcţionează după sistemul revolving;
c) presupun dreptul creditorului de a cere în orice moment acoperirea debitului;
d) b + c;
e) a + b + c.

142. In cazul creditului obligatar pot figura în calitate de debitori:


a) autorităţile publice centrale sau locale;
b) companii;
c) persoane fizice;
d) a + b;
e) a + b + c.

143. Obligaţiunile municipale sunt emise de către:


a) autorităţile publice locale;
b) autorităţile publice centrale
c) companii;
d) a + b;
e) b + c.

144. Creditul ipotecar are drept caracteristici:


a) presupune o garanţie cu proprietăţi imobiliare;
b) este, de regulă, acordat pentru un termen lung;
c) este destinat exclusiv achiziţionării de proprietăţi imobiliare;
d) a + b;
e) a + b + c.

145. Creditul de consum are drept caracteristici:


a) este, de regulă, acordat pentru un termen scurt sau mijlociu;
b) este destinat achiziţionării bunurilor de consum personal;
c) permite rambursarea prin plăţi periodice;
d) a + b;
e) a + b + c.
146. In analiza riscurilor aferente creditelor pentru persoanele fizice sunt luate în considerare:
a) garanţiile;
b) experienţa clientului cu alte bănci;
c) veniturile;
d) a + b;
e) a + b + c.

147. In analiza riscurilor aferente creditelor pentru persoanele juridice sunt luate în considerare:
a) climatul competitiv pentru produsele clientului;
b) evidenţa istorică a vânzărilor, profiturilor şi dividendelor;
c) gradul de îndatorare şi structura capitalului;
d) b + c;
e) a + b + c.

148. In categoria garanţiilor reale sunt incluse:


a) ipoteca;
b) gajul fără deposedare;
c) gajul cu deposedare;
d) a + b;
e) a + b + c.

149. Intr-o relaţie de creditare pot figura drept creditori:


a) instituţii bancare;
b) persoane fizice;
c) firme;
d) a + b;
e) a + b + c.

150. Moneda scripturală este creată de către:


a) bănci;
b) Tezaur;
c) agenţii economici;
d) a + c;
e) a + b + c.

151. Moneda divizionară este creată de către:


a) bănci;
b) Tezaur;
c) agenţii economici;
d) a + b;
e) a + b + c.

152. Din categoria cvasibanilor fac parte:


a) numerarul;
b) efectele comerciale;
c) depozitele pe termen scurt;
d) a + b;
e) a + b + c.
153. Legea lui Gresham se referă la:
a) faptul că într-un sistem monetar în care circulă două monede există tendinţa de tezaurizare a
monedei mai atractive;
b) procesele inflaţioniste în sistemul bimetalist;
c) rolul băncilor centrale într-o uniune monetară;
d) a + b;
e) a + b + c.

154. O politică monetară restrictivă presupune:


a) diminuarea ratelor dobânzilor;
b) creşterea ratelor dobânzilor;
c) reducerea masei monetare;
d) a + c;
e) b + c.

155. O politică monetară expansionistă presupune:


a) creşterea ratelor dobânzilor;
b) diminuarea ratelor dobânzilor;
c) creşterea masei monetare;
d) a + c;
e) b + c.

156. O rată de creştere a preţurilor de 25 % pe an are semnificaţia unei:


a) inflaţii târâtoare;
b) inflaţii moderate;
c) inflaţii galopante;
d) hiperinflaţii;
e) deflaţii.

157. Termenul de deflaţie semnifică:


a) diminuarea ritmului de creştere a preţurilor;
b) scăderea generalizată a preţurilor;
c) creşterea preţurilor simultan cu creşterea şomajului;
d) a + b;
e) a + c.

158. Politicile antiinflaţioniste au drept coordonate:


a) creşterea ocupării forţei de muncă;
b) restrângerea masei monetare;
c) creşterea ratelor dobânzilor;
d) b + c;
e) a + b + c.

159. Inflaţia structurală este cauzată de:


a) variaţia cursurilor de schimb;
b) dezvoltarea inegală a unor ramuri ale economiei naţionale;
c) creşterea consumului;
d) a + b;
e) a + b + c.

160. Termenul de dezinflaţie semnifică:


a) creşterea preţurilor simultan cu reducerea şomajului;
b) diminuarea ritmului de creştere a preţurilor;
c) creşterea ratei inflaţiei;
d) a + b;
e) a + c.

161. Inflaţia prin costuri este cauzată de:


a) creşterea consumului;
b) majorările salariale;
c) creşterea şomajului;
d) b + c;
e) a + b + c.

162. Sistemul monetar bazat pe etalonul aur a avut drept caracteristici:


a) relativa stabilitate a cursurilor valutare;
b) convertibilitatea deplină a bancnotelor în aur;
c) procese inflaţioniste de amploare;
d) a + b;
e) b + c.

163. Un consiliu monetar (valutar) este caracterizat prin:


a) legarea monedei naţionale de o monedă mai puternică prin cursuri fixe;
b) prezenţa unei rezerve valutare considerabile, suficiente pentru a acoperi întreaga masă
monetară;
c) devalorizarea periodică a monedei naţionale;
d) a + b;
e) b + c.

164. In perioada Sistemului Monetar Internaţional de la Bretton Woods devalorizarea unei monede
naţionale era permisă atunci când:
a) inflaţia lua amploare;
b) balanţa comercială înregistra deficite persistente;
c) contul curent înregistra excedente persistente;
d) a + b;
e) a + b + c.

165. Atunci când o bancă centrală majorează rata rezervelor minime obligatorii este de aşteptat:
a) reducerea ratelor dobânzilor bancare;
b) diminuarea masei monetare;
c) creşterea masei monetare;
d) a + b;
e) a + c.

166. Adoptarea unui regim al cursurilor valutare fixe are ca efecte:


a) diminuarea riscului valutar în tranzacţiile internaţionale;
b) limitarea marjei de manevră pentru politica monetară;
c) creşterea marjei de manevră pentru politica monetară;
d) a + b;
e) a + c.

167. Banca Centrala Europeană coordonează politica monetara pentru:


a) Uniunea Europeană;
b) Zona Euro;
c) OECD;
d) AELS;
e) G 7.

168. Atunci când o bancă centrală majorează taxa scontului este de aşteptat:
a) creşterea ratelor dobânzilor bancare;
b) reducerea ratelor dobânzilor bancare;
c) diminuarea masei monetare;
d) a + c;
e) b + c.

169. Trecerea la un regim al cursurilor valutare variabile are ca efecte:


a) creşterea riscului valutar in tranzacţiile comerciale internaţionale;
b) limitarea marjei de manevră a politicii monetare;
c) creşterea marjei de manevră a politicii monetare;
d) a + b;
e) a + c.

170. Atunci când vizează prevenirea deprecierii monedei naţionale intervenţia băncii centrale pe
piaţa valutară se materializează în:
a) cumpărarea de monedă străină;
b) vânzarea de monedă străină;
c) vânzarea de monedă naţională;
d) a + c;
e) b + c.

171. In Acordurile de la Bretton Woods s-a stipulat că o ţară îşi putea revaloriza moneda naţională
atunci când:
a) balanţa comercială înregistra excedente persistente;
b) balanţa comercială înregistra deficite persistente;
c) preţurile scădeau în mod generalizat;
d) a + c;
e) b + c.

172. Atunci când unei bănci centrale i se acordă un grad ridicat de autonomie este de aşteptat:
a) deprecierea monedei naţionale;
b) diminuarea inflaţiei;
c) accelerarea inflaţiei;
d) a + b;
e) a + c.

173. La deprecierea monedei naţionale se recurge de regulă atunci când:


a) exporturile scad;
b) importurile cresc;
c) se urmăreşte diminuarea inflaţiei;
d) a + b;
e) a + b + c.

174. Atunci când o bancă centrală diminuează rata rezervelor minime obligatorii este de aşteptat:
a) creşterea masei monetare;
b) reducerea masei monetare;
c) creşterea ratelor dobânzilor;
d) a + b;
e) b + c.

175. Inflaţia prin cerere este cauzată de:


a) majorarea consumului;
b) dezvoltarea inegală a ramurilor economiei naţionale;
c) diminuarea consumului;
d) a + b;
e) b + c.

176. Atunci când o bancă centrală diminuează taxa oficială a scontului este de aşteptat:
a) reducerea ratelor dobânzilor;
b) reducerea masei monetare;
c) creşterea masei monetare;
d) a + b;
e) a + c.

177. Atunci când deficitul bugetar al unei ţări este finanţat prin emisiune monetară este de aşteptat:
a) creşterea ratei inflaţiei;
b) diminuarea ratei inflaţiei;
c) creşterea ratelor dobânzilor;
d) a + c;
e) b + c.

178. “Principiul de aur” al monetarismului se referă la:


a) utilizarea politicilor monetare expansioniste pentru stimularea creşterii economice;
b) adoptarea unui regim al cursurilor valutare fixe;
c) menţinerea unui ritm constant de creştere a masei monetare;
d) a + c;
e) b + c.

179. Întărirea monedei naţionale are ca efecte:


a) scăderea competitivităţii produselor autohtone pe pieţele externe;
b) facilitarea politicilor antiinflaţioniste;
c) creşterea competitivităţii produselor autohtone pe pieţele externe;
d) a + b;
e) b + c.

180. Atunci când deficitul bugetar al unei ţări este finanţat prin împrumuturi este de aşteptat:
a) creşterea ratei inflaţiei;
b) creşterea ratelor dobânzilor bancare;
c) diminuarea ratelor dobânzilor bancare;
d) a + b;
e) a + c.

181. In cadrul unui sistem monetar termenul de valoare paritară desemnează:


a) cantitatea de metal preţios atribuită, prin lege, unei unităţi monetare;
b) cursul valutar oficial;
c) cursul valutar real;
d) a + b;
e) a + c.

182. Impactul majorării ratelor dobânzilor asupra pieţelor de capital se manifestă prin:
a) creşterea preţului acţiunilor;
b) creşterea dividendelor;
c) scăderea preţului acţiunilor;
d) a + b;
e) b + c.

183. Dobânda unui credit de 60 000 lei acordat pentru o perioadă de 2 luni cu o rata a dobânzii de
5 % / an reprezintă:
a) 3 000 lei;
b) 500 lei;
c) 600 lei;
d) 250 lei;
e) 100 lei.

184. In condiţii de normalitate, relaţia dintre termenul unui credit si rata dobânzii aferente acestuia
se manifestă astfel:
a) cu cât termenul este mai mare cu atât rata dobânzii este mai mică;
b) cu cât termenul este mai mare cu atât rata dobânzii este mai mare;
c) prelungirea termenului creditului conduce la diminuarea ratei dobânzii acestuia;
d) a + c;
e) b + c.
185. Obligaţiunile corporative sunt emise de către:
a) autorităţile publice locale;
b) autorităţile publice centrale;
c) întreprinderile mici şi mijlocii;
d) marile companii;
e) cooperativele de credit.

186. Impactul majorării ratelor dobânzilor asupra pieţei valutare se manifestă prin:
a) slăbirea monedei naţionale;
b) întărirea monedei naţionale;
c) creşterea cererii de valută;
d) a + c;
e) b + c.
187. In comparaţie cu creditul bancar, creditul obligatar are ca avantaje:
a) o rata mai mică a dobânzii;
b) o marjă mai mare de acţiune a debitorilor în privinţa condiţiilor de creditare;
c) costuri de emisiune reduse;
d) a + b;
e) a + b + c.
188. Procesul de dezintermediere financiară se manifestă prin:
a) finanţarea prin emisiunea de obligaţiuni;
b) finanţarea prin emisiunea de acţiuni;
c) finanţarea prin credite bancare;
d) a + b;
e) a + b + c.
189. Impactul diminuării ratelor dobânzilor asupra pieţelor de capital se manifestă prin:
a) scăderea dividendelor;
b) creşterea preţurilor acţiunilor;
c) scăderea preţurilor acţiunilor;
d) a + b;
e) a + c.
190. Reglementările bancare sunt instituite în scopul:
a) împiedicării instituţiilor de credit de a-şi asuma riscuri nesustenabile;
b) îndeplinirii unor obiective ale politicii monetare;
c) asigurării libertăţii de acţiune pentru băncile comerciale;
d) a + b;
e) a + b + c.
191. Impactul diminuării ratelor dobânzilor asupra pieţei valutare se manifestă prin:
a) întărirea monedei naţionale;
b) slăbirea monedei naţionale;
c) diminuarea cererii de valută;
d) a + c;
e) b + c.
192. Sunt considerate active financiare fără risc:
a) acţiunile;
b) obligaţiunile corporative;
c) obligaţiunile municipale;
d) obligaţiunile guvernamentale;
e) depozitele bancare.
193. In condiţii de normalitate relaţia dintre randamentele activelor financiare şi riscurile asociate
acestora se manifestă astfel:
a) cu cât riscurile sunt mai mari cu atât potenţialele randamente sunt mai mari;
b) cu cât riscurile sunt mai mari cu atât potenţialele randamente sunt mai mici;
c) cu cât riscurile sunt mai mari cu atât prima de risc încorporată este mai mică;
d) a + c;
e) b + c.
194. Dimensiunea monetară a politicilor keynesiste s-a materializat în:
a) intervenţia primordială asupra ratelor dobânzilor;
b) intervenţia primordială asupra masei monetare;
c) faptul ca inflaţia era considerată “un rău mai mic” decât şomajul;
d) a + b;
e) a + c.
195. Un credit denunţabil este caracterizat prin:
a) faptul că debitorul poate rambursa suma împrumutată înainte de scadenţă:
b) dreptul conferit creditorului de a pretinde oricând, înainte de scadenţă, rambursarea sumei
împrumutate;
c) condiţionarea acordării creditului de folosirea sa în scopuri bine precizate;
d) a + b;
e) b + c.
196. Rata reală a dobânzii poate fi calculată ca:
a) diferenţa dintre rata nominala a dobânzii şi rata inflaţiei;
b) rata nominala a dobânzii la care se adaugă diferitele comisioane bancare;
c) rata nominală a dobânzii din care se scade prima de risc;
d) rata dobânzii pentru activele financiare fără risc;
e) rata dobânzii pentru obligaţiunile guvernamentale.
197. Dimensiunea monetară a politicilor “supply – side” s-a materializat în:
a) faptul că şomajul era considerat un rău mai mic decât inflaţia;
b) intervenţia primordială asupra ratelor dobânzilor;
c) intervenţia primordială asupra masei monetare;
d) a + b;
e) a + c.
198. Creditele “legate” sunt caracterizate prin:
a) dreptul conferit creditorului de a pretinde rambursarea oricând înainte de scadenţă:
b) condiţionarea acordării creditului de folosirea acestuia în scopuri bine precizate;
c) condiţionarea acordării creditului de constituirea unui depozit la instituţia de credit;
d) a + b;
e) a + c.
199. Eficacitatea politicii monetare în direcţia influenţării aşteptărilor agenţilor economici depinde
de:
a) credibilitatea băncii centrale în ce priveşte capacitatea de a asigura stabilitatea monetară;
b) rezultatele anterioare ale politicilor antiinflaţioniste;
c) realizarea unei bune comunicări între banca centrală şi agenţii economici;
d) b + c;
e) a + b + c.
200. In cazul creditului public debitorul este reprezentat de:
a) stat;
b) întreprinderile la care statul deţine participări la capitalul social;
c) băncile comerciale;
d) a + b;
e) a + c.
201. Criteriile de convergenţă la Uniunea Monetară Europeana stipulate prin Tratatul de la
Maastricht prevăd:
a) rata inflaţiei să nu depăşească cu peste 1,5 puncte procentuale media ratelor inflaţiei din primele
trei ţări membre UE în privinţa stabilităţii preţurilor;
b) deficitul bugetar să nu depăşească 3 % din PIB, iar datoria publica să nu depăşească 60 5 din
PIB;
c) rata dobânzii să nu fie mai mare de două puncte procentuale faţă de media ratelor dobânzii pe
termen lung din primele trei ţări membre UE cu cele mai bune performanţe în domeniu, iar
cursurile valutare să nu depăşească marjele normale;
d) a + b;
e) a + b + c.
202. Din categoria creditelor reale fac parte:
a) creditele pentru care garanţia se concretizează într-un contract de ipotecă;
b) creditele cu garanţii mobiliare;
c) creditele cu gaj individual;
d) a + b;
e) a + b + c.
203. Taxa oficială a scontului reprezintă:
a) dobânda la care băncile comerciale scontează efecte comerciale;
b) dobânda la care o bancă centrală scontează efecte comerciale prezentate de băncile comerciale;
c) dobânda la care o bancă centrală acordă împrumuturi băncilor comerciale;
d) a + b;
e) b + c.
204. Din categoria creditelor personale fac parte:
a) creditele cu garanţii imobiliare;
b) creditele ce au la bază un gaj individual;
c) creditele ce au la bază un gaj colectiv;
d) a + b;
e) b + c.
205. Pe baza relaţiei dintre risc şi rentabilitatea aşteptată se poate anticipa că pentru condiţii
similare de creditare:
a) rata dobânzii la obligaţiunile guvernamentale este mai mică decât rata dobânzii la obligaţiunile
municipale;
b) rata dobânzii la obligaţiunile guvernamentale este mai mare decât rata dobânzii la obligaţiunile
municipale;
c) rata dobânzii la depozitele bancare este mai mare decât rata dobânzii obligaţiunilor
guvernamentale;
d) a + c;
e) b + c.
206. Se consideră că inflaţia poate favoriza pe termen scurt creşterea economică prin:
a) creşterea veniturilor nominale care impulsionează cererea globală;
b) diminuarea ratelor reale ale dobânzilor, care facilitează investiţiile;
c) faptul că rambursarea creditelor devine mai puţin împovărătoare;
d) a + b;
e) a + b + c.
207. In general o inflaţie pronunţată are ca efecte:
a) favorizarea debitorilor;
b) defavorizarea debitorilor;
c) favorizarea creditorilor;
d) a + c;
e) b + c.
208. Trecerea la utilizarea monedei drept mijloc de schimb a fost favorizată de:
a) dificultăţile întrunirii în practică a condiţiilor necesare pentru realizarea trocului;
b) indivizibilitatea monedei;
c) calităţile fizice ale monedelor din metal;
d) a + b;
e) a + c.
209. Impactul creşterii ratelor dobânzilor asupra cererii globale se produce prin:
a) descurajarea investiţiilor;
b) încurajarea investiţiilor;
c) creşterea economisirii;
d) a + c;
e) b + c.
210. Un regim valutar de tip “crawling peg” presupune:
a) deprecierea sau aprecierea monedei naţionale cu un ritm constant, previzibil;
b) diminuarea considerabilă, în comparaţie cu regimul cursurilor flotante, a riscurilor valutare
pentru afacerile internaţionale;
c) faptul că nu este necesară o rezervă valutară la fel de mare ca în cazul regimului consiliului
valutar;
d) a + b;
e) a + b + c.
211. In perioada Sistemului Monetar de la Bretton Woods deficitele comerciale substanţiale ale
Statelor Unite au fost favorizate de:
a) faptul că dolarul SUA nu a putut fi devalorizat, aşa cum s-a întâmplat cu alte monede;
b) renunţarea la convertibilitatea în aur a dolarului SUA;
c) orientarea comercianţilor către Drepturile Speciale de Tragere;
d) a + b;
e) a + c.
212. Desfăşurarea trocului presupune:
a) complementaritatea dintre nevoile părţilor implicate;
b) echivalenţa între utilităţile bunurilor tranzacţionate;
c) un cadru legal al tranzacţiilor;
d) a + b;
e) a + b + c.
213. Politica veniturilor, ca mijloc de combatere a inflaţiei, presupune:
a) indexarea veniturilor în raport cu rata inflaţiei;
b) limitarea concomitentă prin mijloace administrative a preţurilor şi a salariilor;
c) creşterea veniturilor fiscale;
d) a + b;
e) a + b + c.
214. Termenul de senioritate desemnează:
a) dreptul autorităţilor de a-şi finanţa cheltuielile prin emisiune de monedă fără acoperire;
b) faptul că o bancă centrală nu poate fi obligată de Guvern să emită monedă de hârtie fără
acoperire;
c) renunţarea la autonomia băncii centrale în cazul participării la o uniune monetară;
d) b + c;
e) a + c.
215. In vederea asigurării stabilităţii preţurilor statele membre ale Uniunii Monetare Europene au
convenit:
a) renunţarea la dreptul de senioritate;
b) acordarea unei autonomii depline pentru BCE;
c) majorarea nivelului maxim admisibil pentru ponderea deficitelor bugetare în PIB;
d) a + b;
e) b + c.
216. Impactul reducerii ratelor dobânzilor asupra cererii globale se produce prin:
a) încurajarea investiţiilor;
b) descurajarea investiţiilor;
c) diminuarea economiilor;
d) a + c;
e) b + c.
217. Se consideră că pe termen lung inflaţia descurajează creşterea economică prin:
a) facilitarea supravieţuirii agenţilor economici necompetitivi;
b) dificultăţile pe care le induce asupra planificării activităţilor economice;
c) faptul ca sporirea profiturilor nu este obţinută prin diminuarea costurilor ci prin creşterea
veniturilor;
d) b + c;
e) a + b + c.
218. Din perspectiva doctrinei keynesiste combaterea inflaţiei trebuie realizată primordial prin:
a) diminuarea ratei dobânzii;
b) reducerea cererii globale;
c) reducerea cheltuielilor publice;
d) a + b;
e) b + c.
219. Din perspectiva monetarismului combaterea inflaţiei trebuie realizată prin:
a) diminuarea masei monetare;
b) reducerea ratelor dobânzilor;
c) creşterea impozitelor;
d) a + b;
e) a + c.
220. Pentru limitarea creditului în economie o bancă centrală poate recurge la:
a) reglementări bancare;
b) creşterea ratelor dobânzilor;
c) reducerea ratelor dobânzilor;
d) a + b;
e) a + c.
221. Creşterea ratelor dobânzilor afectează de regulă echilibrul monetar prin:
a) creşterea cererii globale;
b) diminuarea masei monetare;
c) reducerea cererii globale;
d) a + b;
e) b + c.
222. In general lichiditatea din sistemul bancar este influenţată de achiziţiile de efecte comerciale
de către banca centrală astfel:
a) nivelul lichidităţii creşte;
b) nivelul lichidităţii se reduce;
c) se diminuează volatilitatea lichidităţii;
d) a + c;
e) b + c.
223. In prezent, în România, prin legea de organizare banca centrală este subordonată:
a) Parlamentului;
b) Ministerului de Finanţe;
c) Preşedintelui României;
d) a + b;
e) a + c.
224. Din perspectivă monetară un export reprezintă:
a) intrare de monedă naţională;
b) intrare de monedă străină;
c) ieşire de monedă străină;
d) a + b;
e) a + c.
225. Diminuarea ratelor dobânzilor afectează de regulă echilibrul monetar prin:
a) reducerea cererii globale;
b) creşterea masei monetare;
c) creşterea cererii globale;
d) a + b;
e) b + c.
226. Din perspectiva doctrinei keynesiste prin acţiunea asupra ratei dobânzii pot fi influenţate:
a) cererea globală;
b) investiţiile;
c) creditul;
d) b + c;
e) a + b + c.
227. Din perspectiva cauzelor care o produc, inflaţia poate fi definită drept:
a) dezechilibru macroeconomic cauzat de excesul de masă monetară în raport cu oferta de bunuri
şi servicii;
b) dezechilibru macroeconomic cauzat de excesul cererii globale faţă de oferta globală;
c) dezechilibru macroeconomic cauzat de deficitul cererii globale faţă de oferta globală;
d) a + b;
e) a + c.
228. Deficitul balanţei comerciale poate fi finanţat prin:
a) diminuarea rezervei valutare;
b) investiţiile străine;
c) sumele de bani trimise acasă de către cetăţenii care lucrează în străinătate;
d) a + b;
e) a + b + c.
229. In general o rată a dobânzii reale negative are ca efecte:
a) descurajarea economisirii;
b) neîncrederea în moneda naţională;
c) stimularea investiţiilor în activitatea economică;
d) a + b;
e) a + b + c.
230. In cele mai multe din ţările europene sistemul monetar bazat pe etalonul – aur a fost
abandonat în contextul:
a) Acordurilor de la Bretton Woods din 1944;
b) Conferinţei de la Geneva din 1922;
c) finanţării prin emisiune de monedă de hârtie din timpul primului război mondial;
d) apariţiei Drepturilor Speciale de Tragere;
e) înfiinţării Fondului Monetar Internaţional.
231. Din perspectivă monetară, un import reprezintă:
a) ieşire de monedă naţională;
b) ieşire de monedă străină;
c) intrare de monedă naţională;
d) a + b;
e) a + c.
232. Printre efectele unei politici monetare restrictive se numără:
a) întărirea monedei naţionale;
b) dezinflaţia;
c) descurajarea creşterii economice;
d) a + b;
e) a + b + c.
233. Din perspectiva efectelor inflaţia poate fi definită drept:
a) creşterea generalizată a preţurilor;
b) deteriorarea continuă a puterii de cumpărare a monedei naţionale;
c) diminuarea continuă a veniturilor nominale şi reale;
d) a + b;
e) a + b + c.
234. Printre obiectivele intermediare ale politicii monetare se numără:
a) agregatele masei monetare;
b) rata dobânzii;
c) cursurile valutare;
d) a + b;
e) a + b + c.
235. Printre obiectivele finale ale politicii monetare se numără:
a) ocuparea forţei de muncă;
b) stabilitatea preţurilor;
c) obţinerea unei balanţe de plăţi favorabile;
d) a + b;
e) a + b + c.
236. In comparaţie cu politica fiscală, politica monetară are următoarele avantaje:
a) este supusa într-o mai mică măsură considerentelor electorale;
b) se poate pune în aplicare mult mai rapid;
c) efectele sale se menţin pe un termen mult mai lung;
d) a + b;
e) a + b + c.
237. In România, Consiliul de Administraţie al BNR este numit de către:
a) Parlament;
b) Preşedintele României;
c) Premier;
d) Ministrul de Finanţe;
e) Consiliul de Administraţie al Băncii Centrale Europene
238. In general impactul deflaţiei asupra activităţii economice se manifestă prin:
a) reducerea rentabilităţii firmelor;
b) creşterea ponderii producţiei nevândute;
c) închiderea unor capacităţi de producţie;
d) a + b;
e) a + b + c.
239. Gradul de autonomie a unei bănci centrale este apreciat, de regulă, pe baza:
a) legislaţiei bancare;
b) formulării obiectivelor politicii monetare in statutul băncii centrale;
c) modului de numire a Consiliului de Administraţie;
d) a + c;
e) a + b + c.
240. In domeniul bancar riscul sistemic este reprezentat de:
a) posibilitatea ca dificultăţile cu care se confruntă o bancă să pericliteze funcţionarea întregului
sistem bancar;
b) posibilitatea unor pierderi cauzate de defecţiunile din sistemul informaţional al unei bănci;
c) posibilitatea ca acţiunile unei bănci să fie afectate de evoluţia generala a pieţei de capital;
d) a + b;
e) a + c.
241. Fenomenul de contagiune financiară se referă la:
a) transmiterea instabilităţii financiare de la o ţară la alta;
b) legăturile dintre pieţele de capital la nivel naţional;
c) transmiterea efectelor inflaţiei de la o ţară la alta;
d) a + b;
e) b + c.
242. Inovaţiile financiare au avut ca efecte:
a) creşterea flexibilităţii activităţii financiare;
b) înlăturarea unor reglementări bancare;
c) creşterea complexităţii operaţiunilor speculative;
d) a + b;
e) a + b + c.
243. Tranzacţiile la termen pe piaţa valutară au drept motivaţii:
a) acoperirea expunerilor valutare;
b) operaţiuni de arbitraj;
c) operaţiuni speculative;
d) a + b;
e) a + b + c.
244. In categoria inovaţiilor financiare din ultimele decenii sunt incluse:
a) opţiunile asupra contractelor future;
b) eurodolarii;
c) opţiunile exotice;
d) a + b;
e) a + b + c.
245. Impactul reglementării activităţii băncilor s-a materializat în:
a) reducerea expunerilor faţă de riscuri;
b) creşterea expunerilor faţă de riscuri;
c) limitarea posibilităţilor de creditare;
d) a + c;
e) b + c.
246. Tranzacţiile la termen pe pieţele valutare pot fi realizate prin:
a) contracte forward;
b) contracte future;
c) opţiuni valutare;
d) a + b;
e) a + b + c.
247. Impactul procesului dereglementării asupra activităţii bancare s-a materializat în:
a) reducerea expunerilor faţă de riscuri;
b) creşterea expunerilor faţă de riscuri;
c) oportunităţi de creştere a rentabilităţii;
d) a + c;
e) b + c.
248. O opţiune valutară este caracterizată prin:
a) obligaţia de a efectua tranzacţia valutară cu preţul şi în perioada de timp stabilite în momentul
achiziţiei opţiunii;
b) dreptul de a tranzacţiona valută la o dată ulterioară, cu un preţ stabilit în momentul achiziţiei
opţiunii;
c) posibilitatea achiziţiei opţiunii;
d) a + c;
e) b + c;

249. Un contract future asupra achiziţiei de valută este caracterizat prin:


a) dreptul de a cumpăra valută la o data ulterioară şi un preţ stabilit în momentul contractului;
b) o formă standardizată;
c) un risc de parteneriat neglijabil;
d) a + b;
e) a + b + c.

250. Un contract forward de achiziţie de valută este caracterizat prin:


a) dreptul de a cumpăra valută la o dată ulterioară şi un preţ stabilit în momentul contractului;
b) o forma standardizată;
c) un risc de parteneriat neglijabil;
d) a + b;
e) a + b + c.