Greierul si furnica

de Alecu Donici

Greierul �n desfatare,

Trec�nd vara cu c�ntare,

Deodata se trezeste

Ca afara viscoleste,

Iar el de m�ncat nu are.

La vecina sa furnica

Alerg�nd, cu lacrimi pica

Si se roaga sa-i ajute,

Cu hrana sa-l �mprumute,

Ca de foame sa nu moara,

Numai p�n� la primavara.

Furnica l-au ascultat,

Dar asa l-au �ntrebat:

� Vara, c�nd eu adunam,

Tu ce facei?

� Eu c�ntam

�n petrecere cu toti.

� Ai c�ntat? �mi pare bine.

Acum joaca, daca poti,

Iar la vara fa ca mine.

Co