Lucrările lui Alecu Donici

Alecu Donici (Alexandru Donici) (1806 – 1865) a fost un poet şi fabulist român-
basarabean. În 1835 este evidenţiat ca traducător în revista moscovită Teleskop, traducând fabule
de Puşkin şi Krîlov. În cooperare cu Constantin Negruzzi traduce şi publică o mulţime de creaţii
ale clasicilor literaturii universale. În anii 1840 şi 1842 editează două cărţi de "Fabule" cu opere
proprii, dar şi traduceri. Donici a avut un deosebit spirit de observaţie, criticând în fabulele sale,
pe exemplul unor animale, moravurile proaste din societatea umană…
Fabula este, prin definiţie, o poveste cu tâlc, o istorioară moralistă, povestită în versuri, cu
personaje necuvântătoare (adesea animale) ce critică moravurile societăţii, în general, sau
defectele omeneşti, în particular. Alte caracteristici ale fabulei sunt: este compusă din naraţiune
(un text epic, cu acţiune simplă, subiect, personaje, narator, cea mai folosită figură de stil fiind
personificarea) şi morală uşor de înţeles, iar în plus – are un caracter educativ.
Lucrările lui Alecu Donici:
Greierul și furnica, Leul și iepurele, Gâștele, Racul, broasca și știuca, Vulpea și
măgarul, Măgarul și privighetoarea, Musca, Măgarul, Furnica, Doi câini, etc.
Greierul şi furnica
de Alecu Donici
Greierul în desfătare,
Trecând vara cu cântare,
Deodată se trezeşte
Că afară viscoleşte,
Iar el de mâncat nu are.
La vecina sa furnică
Alergând, cu lacrimi pică
Şi se roagă să-i ajute,
Cu hrană să-l împrumute,
Ca de foame să nu moară,
Numai pân’ la primăvară.
Furnica l-au ascultat,
Dar aşa l-au întrebat:
– Vara, când eu adunam,
Tu ce făcei?
– Eu cântam
În petrecere cu toţi.
– Ai cântat? Îmi pare bine.
Acum joacă, dacă poţi,
Iar la vară fă ca mine.

Morala fabulei este subinteleasa, putand insa a fi cu usurinta deslusita din povestirea
alegorica. Este vorba despre nesocotinta oamenilor care nu isi planifica viata, ci o vad doar ca o
distractie, "o desfatare", fara a se pregati pentru vremurile vitrege ("iarna") ce ii pot astepta. Daca
unii - reprezentati de furnica- muncesc din greu pentru a-si asigura existenta si a se pune la
adapost de eventuale evenimente nefaste, altii -intruchipati de greier- nu fac decat sa huzureasca,
sa traiasca de azi pe maine, fara a avea intelepciunea de a pune ceva deoparte sau, cum se spune
intr-o expresie populara, " a strange bani albi pentru zile negre".
Intr-o singura fraza, morala acestei fabule ar putea fi: "Prevederea este mama
intelepciunii".

Musca
de Alecu Donici
De la arat un plug
Venea încet spre casă
Şi, la un bou pe jug,
O muscă se-aşezase.
Iar ei, spre-ntâmpinare,
O altă muscă-n zbor
Îi face întrebare:
– De unde, dragă sor’?
– Şi mai întrebi de unde!
Ei musca îi răspunde
C-un aer supărat.
Au nu pricepi ce facem?
Nu vezi că noi ne-ntoarcem
Din câmp, de la arat!
Spre laudă deşartă
Mulţi zic: noi am lucrat,
Când ei lucrează-n faptă,
Ca musca la arat.

Morala:
Nu te lauda cu munca altuia si nu iti insusi eforturile acestuia. Nu vei fi deloc apreciat de catre
cei din jurul tau!

În concluzie, este bine ca fabula să-și găsească locul ei în viața tuturor preșcolarilor,
deoarece are un rol important în formarea personalității acestora. Fabula are un caracter educativ.
Morala ei poate fi destinată și copiilor, nu doar adulților. Cu ajutorul ei, părinții reușesc să
explice reguli de conduită și principii morale, în așa fel încât educația celor mici să nu aibă de
suferit, ci să fie întărită prin cunoașterea principiilor sănătoase de viață. Specialiștii consideră că
fabula are un rol moralizator, dar și unul educator, și că trebuie să facă parte obligatoriu din viața
celor mici. Fabula este o scurtă povestire, în proză sau în versuri, în care se critică greșelile
oamenilor, cu scopul de a-l îndrepta.