ateneubc@gmail.

com
www.ateneu.info
Nr. 630

• Revistã editatã de Consiliul Judeþean Bacãu • Anul 59 (serie nouã) • februarie 2022 • 4,00 lei •

a
os NE
r
U În oaza insolitului:
D E
A
T maºinãria science-fiction
Lãsând la o parte faptul cã „main-
stream“ mi se pare un termen abuziv,
deoarece literatura SF face parte din
„curentul principal“ al literaturii (gãsim
destule elemente fantastice în literatu-
ra vechilor civilizaþii, iar în ziua de azi
mai toate romanele „normale“ au ieºiri
din real), eu cred cã deosebirea stã în
aceea cã literatura în sens clasic este
puternic intertextualã, având astfel un
bogat substrat cultural, într-un dialog
continuu cu anterioarele forme cultura-
le, paradigme, idei culturale ºi viziuni
ficþionale, pe când literatura science-
fiction pune accentul pe insolit. Fiind o
literaturã a insolitului, cu cât se aflã
mai departe de fondul nostru cultural,
cu atât scrierile sunt mai reuºite.
Dan PERªA

pagina 11

Ovidiu PETCU

De la marile teme
ale literaturii
„mainstream“,
la tematica
literaturii SF
paginile 12-13

Dan DOBOª

Desprinderea
de fandom
pagina 21

• Ilustraþia ediþiei:
lucrãri ale artistului plastic
Dionis Puºcuþã
• Dionis Puºcuþã – Don Quijote, 2019
(foto: Victor-Eugen MIHAI – VEM)
 actualitate

Fragmentarium
ARON PUMNUL, AL TUTUROR ROMÂNILOR. Aflãm cu bucurie
Artiºti plastici bãcãuani,
în colecþiile Muzeului de Artã
deplinã cã autoritãþile din Cernãuþi (Administraþia Regionalã de
Stat), sprijinite de Consulatul General al României, au demarat
preparativele pentru renovarea casei în care a locuit Aron
Pumnul, dascãlul lui Mihai Eminescu, spaþiu în care a vieþuit o
vreme ºi poetul. Consideratã „un fel de capitalã culturalã“, clãdi- Muzeul de Artã din Bacãu
rea va deveni un organism muzeal de interes pentru românii de desfãºoarã, începând din anul
pretutindeni. Trebuie subliniat cã unul dintre promotorii proiectu- 2015, proiectul „Artiºti plastici
lui este academicianul ºi poetul Vasile Tãrâþeanu. bãcãuani, în colecþiile Muzeului
O NOUÃ PRODUCÞIE MARCA C.J.C.P.C.T. Face parte din seria de Artã Bacãu“, prin care ºi-a
„Tezaure umane“, iniþiatã de Centrul Judeþean pentru propus sã valorifice o parte con-
Conservarea ºi Promovarea Culturii Tradiþionale Bacãu (mana- siderabilã a patrimoniului mu-
ger, Florin Zãncescu), ºi este o filmare de 38 de minute cu zeal, anume creaþiile plasticie-
Gheorghe Roºu, din Brusturoasa, „profesorul orchestrã“ al unei nilor nãscuþi sau stabiliþi în
clase externe a ªcolii Populare de Arte ºi Meserii Bacãu. Bacãu. Concretizatã în organi-
Realizator – Amedeo Spãtaru zarea unei expoziþii ºi tipãrirea
DOUÃ DESCHIDERI, DE ZIUA NAÞIONALÃ A LECTURII. Una unui album de artã, fiecare
permanentã (uºa Bibliotecii „Eugen Budãu“ a ªcolii Gimnaziale ediþie a proiectului prezintã câte
„Mihai Drãgan“ Bacãu este larg deschisã cât e ziua de curs, iar doisprezece artiºti plastici,
pe 15 februarie ni s-a pãrut mai îmbietoare sala) ºi una oferitã de selecþia acestora fãcându-se pe
Itsy Bitsy FM: un copil de la grupa mijlocie a recitat „Ce te le- baza criteriului cronologic, dar ºi
geni“, de Mihai Eminescu aºa cum l-a învãþat doamna educa- legat de volumul patrimoniului.
toare, adicã aproape foarte bine. Cea de-a V-a ediþie a acestei
CARTEA [UNEI] SÃPTÃMÂNI[I]. „Cu iubire tandrã, Elisabeta; manifestãri a avut loc joi, 10 deanul Ioan Lãzureanu (n. 1956, personalitate artisticã distinctã,
Mereu al tãu credincios, Carol. Corespondenþa perechii regale, februarie 2022, la Galeriile de Seliºte); prahoveanul Filip Köllö cu operã valoroasã ºi biografie
I, 1869-1888“ (Bucureºti, Editura „Humanitas“, 2020) este propu- Artã „Alfa“, prin vernisajul (1956-2018, n. Ploieºti) ºi, origi- bogatã, cu lucrãri în colecþii, mu-
nerea Bibliotecii Judeþene „C. Sturdza“. expoziþiei ºi lansarea albumului narã din judeþul Galaþi, Carmen zeale ºi private, ºi numeroase
TOT DE LA BJ. Mapa tematicã de la Periodice este dedicatã pic- omonim. Poenaru (n. 1964, Barcea). premii.
torului Ilie Boca, la 85 de ani. Volumul actual al albumului Exceptându-i pe Sorin Nicodim Acelaºi caracter unitar îl
VOCEA THALIEI. „Viaþa unui actor ºi a unui artist în general are Artiºti plastici bãcãuani, în patri- (care s-a stabilit în Timiºoara în prezintã operele expuse: cele
doza lui de hazard“ (Oana Leahu, la Scena ºi ecranul, de la moniul Muzeului de Artã Bacãu anii ’80) ºi pe Filip Köllö (a cãrui 95 de lucrãri de picturã, graficã
RRC). este cel mai unitar din punctul ºedere în Bacãu a fost de doar ºi sculpturã selectate din cele
DACÃ AI VREA SÃ ªTII... „Sã ne-ntoarcem de la-ntuneric la de vedere al selecþiei celor doi- ºase ani, între 1980 ºi 1986), 278 de lucrãri de patrimoniu
luminã“, îndemnul-vers al lui Constantin Catana, din volumul sprezece artiºti: aceºtia au de- toþi ceilalþi artiºti s-au alãturat muzeal care poartã semnãturile
„Gânduri legãnate-n lacrimã“. butat expoziþional pe parcursul treptat filialei Bacãu a Uniunii plasticienilor din aceastã ediþie.
DE LA UN PROZATOR LA ALTUL, CRITIC. „Carte diem e de pãs- unui deceniu ºi, majoritatea lor, Artiºtilor Plastici pe parcursul Dincolo de diferenþele stilistice,
trat pe raftul de lux al bibliotecii minþii ºi sufletului nostru“ (Ion activeazã ºi sunt la apogeul anilor ’80. Majoritatea profesori,
de tematicã ºi, evident, de
Fercu, despre volumul de cronici ºi eseuri al lui Mihai Botez). maturitãþii artistice. Este vorba dar ºi artiºti liber-profesioniºti,
despre bãcãuanii Sorin Nicodim tehnicã, chiar un vizitator nefa-
IAªI – BACÃU, O ANALOGIE. În octombrie 2009 s-a iniþiat „orga- s-au integrat repede mediului
nizarea Bibliotecii filialei Iaºi a Uniunii Scriitorilor din România“, (n. 1951, Târgu-Ocna), Mircea artistic ºi cultural bãcãuan. miliarizat cu creaþiile plasticie-
scrie „Convorbiri literare“. Odatã cu mutarea în strada Oituz, fili- Bujor (1953-2018, n. Moineºti), Cãutãrile lor artistice, par- nilor bãcãuani va constata un
ala Bacãu a U.S.R. ºi-a inventariat ºi ea cãrþile membrilor ei. De Gheorghe Zãrnescu (n. 1953, ticipãrile la expoziþii au fost ceva comun celor doisprezece
mare ajutor a fost poetul Theodor-George Calcan, absolvent de Caºin), Ion Vãsâi (n. 1953, apreciate de criticii ºi cronicarii artiºti, dat poate de apartenenþa
biblioteconomie. Moineºti), Dumitru Macovei vremii: ei au revigorat ºi diversi- la aceeaºi generaþie extinsã sau
ªCOALA, ÎN PILULE AMARE. Se întâmplã sã „punem florile în (n. 1953, Solonþ), Ionela ficat stilistic o comunitate artis- la aceeaºi comunitate artisticã,
vazã înainte de a face curat în sala de clasã“, iar deseori „ºcoala Lãzureanu (n. 1958, Bacãu); su- ticã din ce în ce mai dinamicã ºi de raportarea la aceleaºi repere
de la noi e pentru profesori, nu pentru elevi“. (Auzite la RRA) cevenii Dany-Madlen Zãrnescu puternicã. Debutanþi ºi tinere fundamentale.
IN MEMORIAM. Gheorghe Oprea (1937-2022), erou al culturii (1950-2014, n. Vama), Ovidiu- speranþe în anii ’80, fiecare din- Expoziþia va putea fi vizitatã
oituzene, dirijor de peste jumãtate de veac al Corului þãrãnesc George Marciuc (1959-2017, n. tre ei – chiar ºi cei plecaþi din- de iubitorii de artã pe parcursul
mixt din comuna bãcãuanã; Vasile Gavriliu, directorul „de profe- Rãdãuþi); botoºãneanul Ioan tre noi, dar care trãiesc prin lunilor februarie ºi martie.
sie“ al Colegiului Economic „Ion Ghica“ Bacãu, coautor (cu Burlacu (n. 1954, Botoºani); arã- creaþiile lor – este în prezent o Marcela GAVRILÃ
Stelian Nanianu) al monografiei „50 de ani de învãþãmânt co-
mercial la Bacãu“. • revista revistelor • revista revistelor • revista revistelor • revista revistelor •
Al. IOANID În Apostrof (nr. 1/2022), micã prozã) semnatã de
Marta Petreu scrie un Ioan Moldovan, cronicile li-
emoþionant rãmas-bun pen- terare semnate de Iulian
tru Dorli, fiica lui Lucian Boldea, ªtefan Bolea,
Blaga, evocând împre- Mirela Nagâþ, Ion-Bogdan
jurãrile în care a cunoscut-o, prietenia ºi fru- Lefter, Mircea Moþ, Constantin Cubleºan, Alice-
moasa, rodnica lor colaborare de la revistã ºi edi- Valeria Micu, Dan Gulea. Un articol comemorativ,
turã. Unde Dorli Blaga-Bugnariu (care s-a stins la 150 ani de la moartea cãrturarului Ion Heliade-
din viaþã la 91 de ani, în noiembrie) ºi-a publicat Rãdulescu, semneazã Ion Buzaºi („Heliade-
memoriile. „Era o femeie puternicã în fragilitatea Rãdulescu ºi Blajul“).
ei, de un farmec feminin care se dezvãluia încet Lucruri interesante, chiar „senzaþionale“, aflãm
dar definitiv, învelitã cum era ea în aura sau poate din episodul doi, intitulat „Ciulei ºi spectrul
chiar armura greu de strãpuns a demnitãþii ei ºi a tatãlui“, continuare a celui publicat anul trecut în
datoriei faþã de opera tatãlui ei“. Din acelaºi dens revistã de Anca Haþiegan, care lucreazã la o carte
numãr, aºa cum ne-a obiºnuit revista, semnalãm dedicatã marelui regizor. Credinþa, argumentatã,
articolul lui Eugen Uricaru „La despãrþirea de un a autoarei este cã „procesul tatãlui (acuzat de
mare artist – Octavian Bour“, dosarul Ben otrãvirea amantei sale, în final fiind achitat) a
Corlaciu (cuprinzând un schimb epistolar între funcþionat ca un fel de mit personal în creaþia
acesta ºi Ion Pop, care a publicat, la un moment artistului, mit care i-a orientat – conºtient-
dat, o cronicã la „Poeme florivore“ în Ateneu, poe- inconºtient – atât la nivel formal, cât ºi la nivel de
tul mulþumindu-i „din toatã inima“ pentru apre- conþinut alegerea pieselor montate, configurarea
cieri), pagina de poezie (acompaniatã ºi de o spaþiului scenic, lucrul cu actorii º.a.m.d.“ (M. C.)

Revista de Culturã ATENEU

02

Iniþiator al seriei noi (1964) : Radu CÂRNECI

5 948 465 00 005 8

Director : Carmen MIHALACHE

Redactori : Adrian JICU, Ioan DÃNILÃ (redactor asociat),
Marius MANTA, Dan PERªA,
ªtefan RADU (secretar gen. de redacþie), Violeta SAVU
• Contabilitate: Alina GRIGORAª • Culegere texte: Mãdãlina Olaru •
• Redacþia: Bacãu, Str. Caiºilor, nr. 7 • Tel./Fax: 0234-512497 •
• e-mail: ateneubc@gmail.com • Materialele nepublicate nu se restituie. •
• Tipãritã la Tipografia ELENA Bacãu • www.tipografiaelena.ro • ISSN 1221-5813 •
• Cititorii se pot abona direct, la redacþie, sau cu plata prin virament la Trezoreria Bacãu,
cont: RO42 TREZ 0612 1G33 5000 XXXX

2 februarie 2022

Dupã trilogia fanariotã (Manuscrisul
fanariot – 2015, Mâþa Vinerii – 2017 ºi
Homeric – 2019), Doina Ruºti îºi con-
tinuã aventura în eterna ºi fascinanta
lume dâmboviþeanã a sfârºitului de
secol XVIII, propunându-ne, de aceastã
datã, un volum de povestiri cu un titlu
incitant: Ciudãþenii amoroase din
Bucureºtiul fanariot („Litera“, 2021). E
acel Bucureºti pe care îl evoca Mateiu
Caragiale ºi care capãtã acum o nouã
viaþã prin investigaþiile autoarei, care
scormoneºte arhivele în cãutarea unor
documente pe care le valorificã ficþio-
nal, transformându-le în poveºti despre
mirajul unei epoci apuse. Sunt 47 de
asemenea micronaraþiuni, ingenios
combinate, ca piesele unui puzzle, din
care este recompusã imaginea
convingãtoare a Bucureºtiului de odi-
nioarã.
Avem de-a face cu o ineditã abor-
dare a aceluiaºi material suculent pe
care îl regãsim ºi în reconstituirile docte
ale Constanþei Vintilã-Ghiþulescu sau
ale lui Andrei Oiºteanu. Doina Ruºti
vine însã dinspre versantul ficþiunii,
drãmãluind informaþia cu ochi de sce-
narist, mereu în cãutarea amãnuntului
semnificativ. Pe ea o intereseazã istoria
micã, consideratã mai relevantã pentru
înþelegerea vieþii adevãrate ºi a menta-
litãþilor. De aici derivã ºi tonul explicit
polemic: „Ca sã ne facem o idee, cu un
taler puteai sã cumperi multe, chiar ºi
un rob, deºi aici exagerez mult, cãci
doar Curtea Domneascã avea privi-
legiul de-a da doar un taler per sclav.
Restul lumii, în cel mai bun caz, plãtea
3 taleri. Un bou costa 4, iar cea mai ief-
tinã cãruþã ajungea la 5 taleri. Un curcan
fãcea jumãtate de taler. Toate aces-
tea le-am aflat din diversele liste, pu-
blicate de V. A. Urechia, unele – foi de
zestre, altele – liste cu obiecte
cumpãrate, moºtenite sau furate. În lis-
tele astea e mai multã viaþã decât în
romanele smiorcãite sau în istoriile
alcãtuite cu trudã academicã“. E o ple-
doarie pro domo ºi o micã poeticã a
prozei, care, pentru Doina Ruºti,
înseamnã viaþã autenticã ºi nu artifi-
cialã.
Personajele sale sunt oameni
mãrunþi. Ei se numesc Tenica,
Bãjeasca, Trandafira, Toia, Tranca,
Maria Leurdeanca, Spurcatu, Gore
Ionicã din Gorgani, Petricã Hagi Voicu.
Alteori nici nu ºtim cum îi cheamã, mai
ales în cazul femeilor, desemnate prin
diverse apelative, semn cã nu valorau
mare lucru într-o societate conserva-
toare ºi patriarhalã, cu accente miso-
gine ºi falocratice. Sunt cel mai adesea
oameni pe care uitarea i-a acoperit ºi
care au ajuns la noi pentru cã s-au lovit
de necazuri pe care le-au reclamat
mitropoliei sau domniei. Oameni cãrora
Doina Ruºti le dã o viaþã nouã, bazân-
du-se pe atenþia fanarioþilor pentru
arhivarea documentelor de cancelarie.
Ei trãiesc mici drame din care autoarea
extrage secvenþe pline de miez pentru
a pãtrunde, ca sã parafrazez o carte
bine-cunoscutã, în intimitatea secolului
XVIII.
Rãmasã orfanã, o fatã sãrmanã, pe
nume Maria, cade victimã protopopului
Constandin Pop, vecinul grijuliu, care
se oferã sã o ajute, profitând de naivi-
tatea ei. Dupã care o combinã cu junele
Zamfir Braºoveanu, scriindu-i chiar el
jalba prin care ea cere sprijinul lui vodã
ca sã-ºi „gãseascã îndreptarea ca
atâtea fete sãrace“. Memorabilã se
dovedeºte ºi povestea femeii cu drac,
Tenica, „o precupeaþã cu nasul mare“,
intratã în mentalul colectiv (inclusiv în
iconografia bisericeascã) ca urmare a
relaþiei suspecte pe care o are cu robul
sãu, „un bãrbat mãrunþel, care-þi bãga
februarie 2022
cronica literarã
Adrian JICU
jicuadrian@yahoo.com
În intimitatea
secolului... 18
Bucureºti, Christodor Tolea. Nu adul- ticã, prin care scriitoarea trage din nou
terul în sine impresioneazã (s-au mai spuza pe turta sa: „Iar toate astea s-au
vãzut cazuri în literaturã), ci maliþia întâmplat pentru cã un poet exuberant
naratoarei, care îi taxeazã fãrã pãrtinire l-a salvat de la moarte, ridicându-i
pe cei implicaþi: „Se spune despre osanale, fãcând din el un erou
moldovence cã aºa ºi pe dincolo, ºtiu antiotoman. ªi nicio armã nu e mai pu-
ce vor de la viaþã, iar despre valahi, cã
ternicã decât cuvântul, când vine vorba
întâi fac ºi pe urmã gândesc“. E în tonul
de nemurire. Iar dacã acest cuvânt mai
povestirii o maliþie savuroasã, care mi-a
are ºi aura fermecatã, ieºitã din sufletul
amintit de limba de soacrã a lui Ion
Neculce, cronicarul care, în Letopiseþul unui poet, succesul e absolut“. Ironie a
Þãrii Moldovei ºi în O samã de cuvinte, sorþii: numele lui Pazvante a strãbãtut
biciuia nemilos nãravurile adversarilor secolii, în vreme ce Rigas rãmâne un
personali. Numai aºa se explicã insinu- ilustru necunoscut. Nu doar realitatea
ãrile strecurate în finalul textului, mai bate filmul, ci ºi creaþia bate creatorul...
ofertante, de fapt, decât întreaga întâm- Dintr-un alt unghi, Ciudãþenii
plare: „Bineînþeles, Nevasta a fost amoroase din Bucureºtiul fanariot
obligatã sã se întoarcã acasã, iar restul poate fi cititã ºi ca o istorie în imagini,
vieþii ei s-a scurs monoton, lângã o fe- având ceva din farmecul albumelor de
reastrã deschisã spre sud ºi spre visele artã, cu bogate ºi grãitoare reproduceri,
ei spulberate. Ori aºa ar fi trebuit, cãci
ele însele instructive pentru mai dreap-
cine bea din Dâmboviþa, ºtiþi cum se ta cinstire a acelei lumii. Sunt câteva
spune, capãtã obiceiul sã bea din nou“.
zeci de asemenea reproduceri, care vin
Nu lipsesc personajele celebre.
în prelungirea textului, lipindu-se pe
Doina Ruºti lãmureºte, cu aplicaþie de
detectiv, uciderea lui Ienãchiþã retina cititorului, care va gãsi în ele
frica-n oase: ceacâr, cu trei fire în
Vãcãrescu, dar ºi moartea nedreaptã a esenþa acestei perioade fascinante.
barbã, ca sã nu mai punem la
socotealã culoarea ca de ceaun afu- fiului sãu, la doar 30 de ani, în condiþii Portrete policrome, majoritatea dintre
mat, pãrul zburlit ºi, peste toate, o alu- umilitoare: „Dupã a doua venire a lui ele fixeazã chipuri definitorii, facilitând
niþã tatuatã-n obraz. Dupã cum era ºi Moruzi pe tron, Alecu e din nou arestat, accesul cãtre acest tãrâm încã insufi-
normal, îl chema Dracu“. sub aceeaºi învinuire de omor, ºi trimis cient cunoscut pe care îl reprezintã
Alte poveºti uimesc ºi intrigã. Este într-o închisoare din Tulcea, în fapt, un domniile fanariote.
cazul lui Dragomir (poreclit Inimã-Rea), þarc pãzit. Doarme afarã, în ploaie, pe o Povestirile Doinei Ruºti au ceva din
care pune la cale rãpirea ºi violarea rogojinã, doar cu hainele pe el“. O altã specificul jitiilor medievale. Lipseºte,
unei vecine, Uþa, care a refuzat sã se figurã celebrã este Pazvantoglu,
evident, filonul religios, precumpãnitor
cãsãtoreascã cu el. O face cu ajutorul supranumit Pazvante Chiorul, ale cãrui în cultura românã veche, dar rãmâne
jafuri ºi crime au marcat acea epocã.
unor amici ºi cu complicitatea unui interesul pentru cazuri atipice ºi pentru
Interesant este însã altceva. El a fost
popã, în casa cãruia fata este bãtutã ºi buna pãtrundere a sufletului omenesc.
salvat de la moarte de „un poet cu gura
agresatã sexual. Interesant este cã bãr- Plus o complicitate pe care autoarea
mare“, Rigas Feraios, un grec cu sânge
baþii n-au niciun fel de reþineri,
ºtie sã o þeasã fin, ca o vrajã, recurgând
acþionând în virtutea unor cutume care meglenoromân, care a reuºit sã-l îndu-
plece pe aventurierul domn Mavroghni la un limbaj accesibil, care amestecã
tolereazã asemenea practici barbare.
(„marinarul“) sã-l ierte, justificându-i arhaismul cu parfum de epocã cu angli-
Scandal provincial relateazã cazul unei
fãrãdelegile printr-un amor juvenil, care cismul recent. Pornind de la un capãt
infidelitãþi rãsunãtoare. Bogatul negus-
l-ar fi marcat iremediabil, transformân- de informaþie, prozatoarea intuieºte
tor Nicola Gheorghiu din Hârlãu se
contextul epocii, ficþionalizând cu ºart,
trezeºte cã frumoasa lui soþie, pe care du-l într-un „brigand sadic“. La final,
într-un volum atipic, la intersecþia prozei
o rãsfaþã, cumpãrându-i bijuterii peste povestea prea puþin cunoscutã
scumpe, a fugit cu bunul sãu prieten din se aºazã o observaþie de naturã teore- scurte cu istoria vieþii private.
• revista revistelor • revista revistelor • revista revistelor • revista revistelor • revista revistelor •
Ioan Holban dedicã un Corina Cernica îºi dovedeºte
comentariu larg poeticilor lui abilitatea de a decoda atitu-
Cezar Ivãnescu, echivalând dini, comportamente, cauze ºi
„realitãþile“ lirice cu o serie de consecinþe legate de joc ºi
cicluri baladeºti; astfel, crite- ficþiune în lumea de azi.
riul cronologic pierde din Doina Cernica semneazã
importanþã, iar din aceastã „Cernãuþiul ºtirilor din «Glasul
• nr. 10-11-12, 2021
nouã perspectivã poezia lui Bucovinei», Cernãuþiul lui
Cezar Ivãnescu devine o con- Mircea A. Diaconu“, altfel
tinuã încercare de a exorciza dintre cei mai autentici poeþi Adrian-Dinu Rachieru com- spus ne oferã o imagine a
frica, posibilã „spaimã urâtã contemporani, Valeriu Valegvi, pune un portret consistent oraºului interbelic prin lectu-
unde se dislocã zâmbetele“... despre care noteazã: Constantin Cãlin, având drept ra unor decupaje. La poesis
în sonuri aparte. Ici-colo, „Solaritatea imnicã îl apropie, „semn al orientãrilor“ acelaºi mi-au atras atenþia cele patru
într-adevãr, pe Valeriu „portofoliu al datoriilor“. Peste
muzica se exprimã prin secvenþe lirice aparþinând
Valegvi de Lucian Blaga, poe- toate, îi recunoaºte profe-
nuclee tonale ale doinei, Iuliei Modiga. Din prima,
tul poemelor luminii, cum s-a sorului, criticului, gazetarului
blestemului, colindului ori observat, dar lumina care-l etc. statutul de infatigabil decupez: „ce ºtiu ºi ce vreau
bocetului. Din aceste alteritãþi nu se amestecã/ ce simt nu
fascineazã e vecinã nu cu cercetãtor; dintre fiºe ºi note,
de facturã liricã apare un lumina selenarã, ci cu aceea din spaþiul arhivelor, cât ºi din se mai pune// în atâtea
sens profund creºtin, chiar încãperi// pentru ce ne-au
a corolei de pe muntele cu spatele tomurilor groase
dacã nu în maniera unui învãþat ai noºtri sã stãm cu
faþa spre luminã, Taborul, capãtã contur prelegerile lui
Daniel Turcea ori Dan poetul trecând astfel cu bine Constantin Cãlin. Cãlãtor spatele drept/ dacã am dus
Laurenþiu. Eseul-cronicã de ispita epigonismului“. Se printre neputinþele „primei atâta greutate/ iar inima s-a
semnat de Ioan Holban e un poartã în ultimul timp dia- modernitãþi“, ªtefan Bolea fãcut spumã de polistiren/
solid punct de plecare în logurile imaginare, aºa încât deschide o altfel de cutie a purtatã de vânt de colo-
retãlmãcirea unui univers de le consemnãm ºi pe cele ale Pandorei în „1888. Anul colo...“ Aºa cum era de aºtep-
o stranietate ºi forþã aparte. Angelei Martin cu Fernando zero“. Aici e locul unde se tat, în semn de omagiu, o se-
Rãmânem în universul Pessoa, în interpretarea lui gloseazã pe tema sfârºitului – rie de materiale mãrturisesc
poeziei pentru cã Theodor Constantin Cubleºan. sfârºitul eului, al divinitãþii, preþuirea pentru Carmen-
Codreanu se ocupã de unul Temeinic aºa cum îl ºtim, într-un final al tuturor. Niadi- Veronica Steiciuc. (M. M.)
3

– Punctul de discuþie al nos-
tru îl reprezintã pentru început o
„gãselniþã“ rebusistã descope-
ritã într-o povestire ºtiinþifico-
fantasticã a Dumneavoastrã ºi
semnalatã la vremea potrivitã
de Revista „Rebus“. Mai con-
cret, e vorba de o anagramã –
creaþia Dumneavoastrã –, prin
care plecând de la cuvântul
LNAGA, se ajunge la NGALA.
E un truc literal, evident, cu ros-
tul lui în trama cãrþii. Aºadar, vã
preocupã problemele de enig-
misticã.
Vladimir Colin: – Mãrturisesc
cã nu cunoºteam semnalarea
în Revista „Rebus“ a acestei –
ca sã reiau termenul de care
v-aþi folosit – gãselniþe, dupã
cum nu cred sã fi gândit real-
mente anagrama la care vã
referiþi. Pentru a aminti pe scurt
ascultãtorilor despre ce era
vorba, am sã spun doar cã în
cadrul unei acþiuni plasate în
Africa, am imaginat ciuperca
halucinogenã LNAGA, îngã-
duind trezirea memoriei ances-
trale, fapt cunoscut de un
bãºtinaº numit NGALA, care-l
ajutã pe eroul povestirii sã
retrãiascã unele evenimente
cumplite petrecute în prezenþa
strãbunicului sãu cu mai bine
de un secol în urmã. Anagra-
marea reprezintã probabil un fel
de act monkey, cum ar fi spus
Freud, legãtura dintre omul
NGALA ºi ciuperca LNAGA –
elemente indispensabile pentru
declanºarea procesului de
trezire a memoriei ancestrale –
fiind astfel subliniatã fãrã ca
faptul sã fi fost înregistrat de
mine la nivelul conºtiinþei. De
ce? Nu-mi dau seama. Presu-
pun totuºi cã involuntara ana-
gramã n-ar fi luat naºtere dacã
enigmistica ar fi fost un dome-
niu care mi-ar mai fi rãmas cu
totul strãin. Dar, ca foarte mulþi
scriitori preocupaþi sã sondeze
cu toate mijloacele natura
cuvântului (aceastã materie
primã vizibilã – odatã cuvântul
aºternut pe hârtie –, alãturi de
materia primã invizibilã a textu-
lui literar: idei, sentimente; sã
mai reamintesc exemplul pasi-
onatului rebusist care a fost
Tudor Arghezi), am alcãtuit ºi
eu careuri magice, am compus
rebusuri ºi cuvinte încruciºate.
E drept, fãrã sã le trimit vreo-
datã revistelor de specialitate,
pentru cã enigmistica însemna
pentru mine doar un exerciþiu
care mi se pãrea nu numai util,
dar ºi necesar, spre a pãtrunde
ºi pe aceastã cale în subtilitãþile
fantasticei lumi a cuvântului.
Existã bineînþeles tot felul de
tehnici menite sã-l familiarizeze
pe scriitor cu natura intimã a
cuvântului, cu ponderea lui in-
telectualã, afectivã, sonorã, cu
puterea lui de sugestie (ºi
numãrãtorile aparent absurde
ale copiilor constituie o primã ºi
excelentã ºcoalã în acest
sens), dar profit de ocazie pen-
tru a recomanda tinerilor care-ºi
încearcã talentul ºi condeiul sã
nu dispreþuiascã posibilitãþile
enigmisticii, care-i va învãþa sã
utilizeze cuvinte potrivite atunci
când se vor strãdui sã-ºi comu-
nice gândurile, viziunile în
viitoarele lor opere literare. Se
ºtie cã raporturile dintre litera-
turã ºi enigmisticã nu se reduc
4 februarie 2022
interviu
Cu Vladimir Colin,
speciei umane, acelaºi tip de
imaginaþie defineºte demersul
scriitorului de literaturã ºtiinþifi-
co-fantasticã. Iatã deci sensul
despre enigm(istic)ã, basm
în care triada basm – literaturã
ºtiinþifico-fantasticã – enig-
misticã la care v-aþi referit îi
ºi literatura ºtiinþifico-fantasticã
poate ajuta pe tineri sã
prospecteze viitorul, sã devinã
cercetãtori îndrãzneþi. Amintita
triadã nu le va pune la înde-
mânã modelul deschizãtorului
La data înregistrãrii interviului de faþã – toamna anului 1980 –, de conserve perfecþionat din
nu se stinseserã ecourile reuniunii creatorilor de literaturã anul 2005, pentru ca ei sã-l
ºtiinþifico-fantasticã din România, care a avut loc la Craiova. breveteze cu douã decenii mai
A fost un eveniment cu adevãrat memorabil, mãcar pentru fap- devreme, nici schema ºi modul
tul de a fi adunat în cetatea Bãniei floarea scriitorimii de acest de funcþionare a aparatului care
gen, venitã din toate colþurile þãrii. Atunci m-am apropiat de îl va face invizibil, nici liniile
Vladimir Colin (1921-1991), recunoscut nu doar ca autor de generale ale teoriei care va re-
scrieri science-fiction, ci ºi ca fondator al acestei specii literare. voluþiona fizica secolului XXV.
Cu cinci ani în urmã (1975), coordonase o antologie SF, con- Nu, nimic din toate astea. În
sideratã cea dintâi prezenþã semnificativã a scriitorilor români schimb, aliind nãzuinþele funda-
din aceastã categorie. Abandonând temele oportuniste din anii mentale ale omenirii exprimate
'50-'60 – a remarcat critica literarã –, Vladimir Colin a ales cândva prin intermediul basmu-
definitiv calea pertinentã, în care s-a afirmat cu pregnanþã, lui: setea de cunoaºtere (care
devenind un ilustru reprezentant al „basmului cult ºi pionier al stã de fapt la baza enigmisticii)
prozei science-fiction“ de la noi (Roxana Sorescu). Mãrturie a ºi meditaþia responsabilã asu-
valorii sale stã instituirea Trofeului „Vladimir Colin“, definit drept pra destinului omenirii (aºa cum
cel mai prestigios premiu acordat în prezent pentru operele SF îl prefigureazã revoluþia ºtiinþi-
ºi BD din România. ºire care îl caracterizeazã, ficã ºi tehnicã, obiect al litera-
Dialogul reprodus în continuare a fost difuzat de Radio aceea de a imagina. V-aþi refe- turii ºtiinþifico-fantastice), îi va
Craiova în 1980, în cadrul emisiunii „Magazin radiofonic dumini- rit la basm, exemplul cel mai ajuta sã se integreze plenar în
cal“ (redactori, Mihai Nicola ºi Mircea Pospai). evident al recursului la imagi- epoca noastrã, obiºnuindu-i sã
naþie, o imaginaþie compen-
însã la acest nivel euristic. Sunt le scrieþi, le rescrieþi ori le tra- gândeascã ºi sã acþioneze la
satorie în încercarea de investi-
bine cunoscute atâtea exem- duceþi. La aceste douã ele- nivelul ei, aºadar sã-ºi însu-
gare ºi de supunere a necunos-
ple! Cazul ilustru rãmâne cel al mente aº adãuga un al treilea – ºeascã mentalitatea lipsitã de
„Scarabeului de aur“ al lui Poe, enigmistica. În ce mãsurã triada cutului încã din vremea când prejudecãþi a omului acestui
în care enigmistica e exploatatã basm – literaturã ºtiinþifico-fan- cunoºtinþele omenirii erau mo- sfârºit de veac XX, devenit
ca temã literarã, în timp ce tasticã – enigmisticã îi ajutã pe deste ºi ca numãr, ºi ca va- conºtient de faptul cã nu e sin-
dezlegarea unei enigme stã la tineri sã prospecteze viitorul, sã loare. Într-adevãr, rolul basmu- gur într-un univers care a în-
baza nenumãratelor capodope- devinã cercetãtori îndrãzneþi? lui în istoria cunoaºterii a fost cetat sã se roteascã în jurul
re, de la povestirile populare – Vladimir Colin: – Întrebarea e imens, fie ºi numai pentru cã Pãmântului, conºtient deci de
în care eroul are de trecut o formulatã în aºa fel încât aº ºi-a deprins ascultãtorii cu faptul cã destinul sãu a cãpãtat
încercare constând în gãsirea putea rãspunde cu patru cu- ideea cã nimic nu e imposibil. dimensiuni cosmice. Triada de
rãspunsului la o ghicitoare, în vinte: în foarte mare mãsurã. Din vremea copilãriei ome- care ne ocupãm îl sileºte astfel
dezlegarea unei enigme –, Aº vrea sã precizez totuºi în nirii, când au început a se alcã- sã se dedea unei excelente
pânã la opere culte ca „Oedip prealabil câteva lucruri. Am vor- tui primele basme (se ºtie cã gimnastici intelectuale, care-l
rege“ sau „Baltagul“. Mai mult bit de atracþia pe care enigma – povestea „Cenuºãresei“ a fost pregãteºte pentru infinitatea
încã: înfãþiºând aºa-zise cazuri, în fond misterul, necunoscutul – însemnatã pentru prima datã cu surprizelor – fatalmente, nu
destine ale unor personaje cu o exercitã asupra scriitorului. El hieroglife egiptene), ºtiinþa a toate agreabile – cu care va fi
comportament singular, dacã nu e însã decât purtãtorul de progresat fantastic, elucidând confruntat în viitor. Iar datoritã
nu de-a dreptul bizar, o mare cuvânt al oamenilor în mijlocul sistematic o mulþime dintre componentei ei literare, triada
parte a literaturii nu face decât cãrora trãieºte; cu alte cuvinte, enigmele care ne înconjoarã ºi se constituie totodatã într-o
sã prezinte ºi sã elucideze el nu-ºi exprimã doar propria îngãduindu-ne sã descoperim necesarã ºcoalã a senti-
enigme psihologice, care nu se atracþie pentru necunoscut, ci e altele, dar imaginaþia rãmâne în mentelor, a simþului moral ºi a
deosebesc funciar de cele con- totodatã exponentul cititorilor continuare aliatul nostru în celui estetic, fãrã cultivarea
siderate distractive – apanajul sãi, al celor care au optat în stare atât sã prospecteze natu- cãrora omul, singurul creator
enigmisticii – decât prin sur- cunoºtinþã de cauzã pentru ra necunoscutului (depistat în conºtient de frumos de pe
plusul de complexitate rezul- operele sale fiindcã se regã- toate domeniile de cercetare, Terra, s-ar arãta nedemn nu
tând din implicaþiile lor sociale, sesc în ele. Izvorâtã din fasci- de la micro- la macrocosmos, numai de misiunea ce-i va
istorice, biologice, economice, naþie, teamã sau pur ºi simplu pe tãrâmul ºtiinþelor exacte ºi al reveni în cadrul viitoarei,
culturale ºi aºa mai departe. din curiozitate, nevoia de a celor speculative, în psihologie, inevitabilei civilizaþii galactice,
Jocurile distractive se pot rezol- cunoaºte, de a cerceta, de a sociologie, istorie etc.), cât ºi sã dar nedemn chiar de lungul ºir
va fãrã primejdii acasã sau pe o înfrunta misterul a fost dintot- ofere sugestii privind mijloacele de strãmoºi ale cãror vieþi au
bancã la soare. Enigmele psi- deauna ºi continuã sã fie în de a atenua, dacã nu de a spul- ºlefuit nestematele denumite
hologice implicã destine ome- firea omului, face parte dintre bera cu desãvârºire. Acest tip ideal, generozitate, cinste, artã.
neºti, având ca mizã viaþa sau constantele ei ºi i-a determinat de imaginaþie caracteristic pen- Nu sunt acestea vorbe mari, ci
moartea, iar esenþa ambelor în bunã mãsurã ridicarea pe tru omul de ºtiinþã îi cãlãuzeºte însãºi chintesenþa umanitãþii,
categorii e mai apropiatã decât scara evolutivã. Iar în abor- tenacele, rãbdãtoarele, mereu contribuþia specificã a omenirii
ar pãrea la prima vedere. Ea darea misterului, a necunoscu- repetatele experienþe. Aplicat la la concertul fiinþelor înzestrate
constã în atracþia pe care tului, omul s-a folosit de la bun efectele descoperirilor sale cu raþiune ºi populând planetele
necunoscutul o exercitã din început de extraordinara însu- asupra indivizilor ºi chiar a unui cosmos care începe sã-ºi
nevoia analizãrii ºi demontãrii deschidã porþile ºi pentru
acestui necunoscut, chiar dacã pãmânteni.
în domeniile la care mã refer Vedeþi cât de departe ne du-
operaþia e întreprinsã cu ce triada pe care aþi evocat-o?
mijloace diferite. În sfârºit, toate De la modesta anagramã cu
astea, asupra cãrora s-ar putea care ne-am început discuþia ºi
desigur stãrui dacã am avea la pânã la fascinaþia viitoarei civi-
dispoziþie rãgazul necesar, lizaþii galactice. Dar cum fructul
[sunt] pentru a justifica interesul se aflã în sãmânþã, trebuie sã
pe care un scriitor îl poate arãta presupunem cã ºi universul se
enigmisticii ºi pentru a explica ascunde într-o inocentã pro-
apariþia unei involuntare gãsel- blemã de enigmisticã pe care,
niþe anagramatice într-o scriere în fond, n-am fãcut decât s-o
a sa. dezlegãm împreunã.
– Literatura science-fiction Bucureºti,
pe care aþi abordat-o este rudã str. Arhitect Ion Mincu, nr. 19
bunã cu basmul – desigur, în 3 oct. 1980
planuri diferite. Sunteþi cunos- Dialog de
cut ca autor de basme pe care • Dionis Puºcuþã Ioan DÃNILÃ
 educaþie
Ioan DÃNILÃ
Bacãul (pre)primar* (XL)
Casei de Culturã a Sin-
dicatelor „Vasile Alecsandri“
Bacãu; bibliotecarã, mama
actriþei Diana Lupescu.)
ªedinþele supernoviºtilor se
þineau în sala de lecturã a
Bibliotecii „Ion Luca“ a actu-
alului Colegiu Naþional
Pedagogic. La una dintre
întâlniri (printre invitaþi,
Alexandru Ungureanu), le-am
oferit amatorilor de literaturã
SF un fragment din interviul
Cenaclul literar-artistic audio cu Vladimir Colin. În
No
ova, Supernova. Se urma parþial 1994, apare revista „Super-
modelul Cenaclului SF nova SN“ (SN = ªcoala
Supe
erno
ova „Clepsidra“, cu condeieri ca Normalã), recompensatã cu
Ovidiu Bufnilã, Alexandru menþiune la Concursul
23 ianuarie 1993. La Ungureanu, Adrian Ionescu Naþional al Revistelor
ªcoala Normalã „ªtefan cel ºi alþii. (Cu vreun an înainte, ªcolare de la Agafton, jud.
Mare“ Bacãu ia fiinþã erau de gãsit sãptãmânal la Botoºani. Genul abordat a
Asociaþia Culturalã Nova, cu Biblioteca „Vasile Sporici“ a fost nu doar SF-ul, ci tot ce
ºi-l fãcuse cu „Mama“ ºi „Învãþãtorul“,
însemna creaþie literarã ºi în
general mânuire a cuvântului.
Miºcarea normaliºtilor (liderul
ei, Ionel-Cãtãlin Diaconu) a
iradiat cãtre alte licee ºi ºcoli
bãcãuane, producând filiale:
superNOVA (la Colegiul
Naþional „Ferdinand I“),
NOVA (la colegiile naþionale
„Gh. Vrãnceanu“ ºi „Vasile
Alecsandri“), rEVOLUTION
(la ªcoala cu Clasele I-VIII
Nr. 15) etc. Cuvântul scris
ori rostit era pus în situaþia
de a fi unitatea de mãsurã a
performanþei. Indubitabil, fe-
nomenul Nova, Supernova
de la Pedagogicul bãcãuan
(viu pânã dincolo de anii
2000) va fi înregistrat ca
atare în istoria miºcãrii artis-
tice de tineret din Bacãu ºi
din þarã.
În fotografia din holul
central al Liceului, de la
dreapta, profesoara Tatiana
Scorþanu, elevul Rãzvan
Burleanu (al treilea; azi,
preºedintele F.R.F.), prof.
Mihai Butnaru ºi Ioan Dãnilã
(ultimii din stânga), Ionel-
Cãtãlin Diaconu (în centru).
Teleºcoala „Ateneu“
Literatura pentru
copii – o tematicã (II)
C. Literatura cultã
C.1. Genul liric
C.1.1. Poezia religioasã („Rugãciune“,
de Mihai Eminescu)
C.1.2. Poezia despre patrie ºi eroi („Trei,
Doamne, ºi toþi trei“, de George Coºbuc;
„Ostaºii noºtri“, de Vasile Alecsandri)
C.1.3. Poezia despre copilãrie („Iarna pe
uliþã“, de George Coºbuc)
C.1.4. Poezia despre naturã ºi
vieþuitoare („O furnicã“, de Tudor
Arghezi)
C.2. Genul epic
C.2.1. În versuri
C.2.1.1. Fabula („Greierele ºi furnica“, de
Jean de la Fontaine; „Tâlharul pedepsit“,
de T. Arghezi)
C.2.1.2. Legenda („Legenda rândunicãi“,
de Vasile Alecsandri)
C.2.1.3. Snoava („Isprãvile lui Pãcalã“,
de Petre Dulfu)
C.2.2. În prozã
C.2.2.1. Basmul („Fata de fum“, de
Vladimir Colin; „Cenuºãreasa“, de Fraþii
Grimm)
C.2.2.2. Legenda
C.2.2.2.1. Legenda etiologicã

Dupã plecare… poezii publicate în „Luminiþe

bãcãuane“, revista ºcolilor normale din
(„Povestea florii-soarelui“, de Cãlin
Gruia)
C.2.2.2.2. Legenda istoricã („Condeiele
Bacãu: 1943-1944.) A publicat poezie
lui Vodã“, de Dumitru Almaº)
Miniaturistul – Elena Rotaru; prefaþã: Maria Adam; în timpul studenþiei ieºene ºi a C.2.2.3. Povestirea
postfaþã: Mioara Bãluþã), Pictori frecventat cenaclurile „Junimea“ ºi
Octavian Mareº bãcãuani în ritm de haiku º.a. „Convorbiri literare“. Cu experienþã
C.2.2.3.1. Povestirea despre copilãrie
Antologatorii au notat acest haiku: („Dumbrava minunatã“, de Mihail
ulterioarã de ziarist, de cadru universi- Sadoveanu; „Fetiþa cu chibriturile“, de
Am gãsit sã-l numesc astfel pentru „Dupã ploaie –/ rochiþa-rândunicii/ la tar, de manager cultural, a abordat H. C. Andersen)
cã Octavian Mareº (19 nov. 1934, uscat pe gard“. istoria literarã în ceea ce aceasta are C.2.2.3.2. Povestirea despre trecutul
Scorþeni, jud. Bacãu – 1 febr. 2022, Elev al Elvirei Enea la ªcoala
Bacãu) a preferat exprimarea pe spaþii mai reprezentativ („Junimea ºi juni- istoric („Stejarul din Borzeºti“, de
Popularã de Artã Bacãu, Octavian miºtii“, 1973; debut editorial), dar a
restrânse în cele douã arte pe care Mareº a abordat sculptura micã, Eusebiu Camilar)
le-a îmbrãþiºat cu aceeaºi pasiune: scris despre ori a îngrijit ediþii avându-i C.2.2.3.3. Povestirea despre vieþuitoare
deschizând expoziþii personale în care în centru pe Ion Creangã, Mihai
poezia ºi sculptura. S-a dedicat cu („Albina Maia ºi aventurile ei“, de
a adãugat colaje de graficã. Codreanu, Otilia Cazimir, George
perseverenþã unui singur gen literar, Waldemar Bonsels; „Puiul“, de I. Al.
haikuul, publicând câteva volume în Topîrceanu, Al. Vasiliu-Tãtãruºi, Brãtescu-Voineºti)
general dupã anul 2000: Dinspre
Istoricul literar George Lesnea º.a. Concluzia privind C.2.2.4. Snoava („Pãcalã în satul lui“, de
soare-rãsare (cu o prefaþã de Dumitru în scris ºi faptã – dimensiunea acestor valori e în titlul Ioan Slavici)
Radu), Flori de cireº, Setea visului uneia dintre cãrþile la care a trudit: C.2.2.5. Romanul („La Medeleni“, de
(prefaþã: Petre Isachi; ilustraþii: Ica Ion Arhip „Iaºi, oraº al marilor destine“. Ionel Teodoreanu; „Singur pe lume“, de
Mareº; întâmpinare: Marius Manta), În Recita cu patos douã poezii Hector Malot)
amurgire, Ceasornic în turn (prefaþã: Pentru fapte i-am gãsit un posibil româneºti: „Moartea lui Fulger“ (expre- C.2.2.6. Literatura de aventuri
Cornelia Ichim-Pompiliu; desene: supranume: Iulian Antonescu al sie a forþei destinului, în viziunea lui („Aventurile lui Tom Sawyer“, de Mark
Alexandru-Ioan Mânecan), Chemarea Iaºiului, iar pentru cele scrise Ion Arhip G. Coºbuc) ºi „Melancolie“ (sã fi ºtiut Twain; „Toate pânzele sus!“, de Radu
anotimpurilor (prefaþã: Florin Grigoriu; (16 sept. 1928, Ardeoani, jud. Bacãu – oare cã Eminescu a scris, probabil, Tudoran)
portret: Mara Paraschiv), Lãutarii 29 ian. 2022, Iaºi) meritã inclus între aceastã poezie în aprilie 1876, în tim- C.2.2.7. Literatura ºtiinþifico-fantasticã
nopþii, Poemele mãrii, Poeme în stil criticii ºi istoricii literari, dar se cuvine a pul vizitei la ºcoala ºi biserica din satul („20 000 de leghe sub mãri“, de Jules
haiku, Curge ºipotul (desene: Anca- fi adãugatã calitatea de poet. (Debutul Valea Hogii, comuna Lipova?). Verne; „Oameni ºi stele“, de Ion Hobana)
C.2.2.8. Literatura de informare (colecþi-
• revista revistelor • revista revistelor • revista revistelor • revista revistelor • revista revistelor • ile „Mari descoperiri“, „Oameni de
seamã“ º.a.)
tizeazã cã „o radiografiere poezie ºi de la eseu la epi- C.3. Genul dramatic („Înºir'te,
a ultimilor ºase ani din gramã. Petre Rãu, direc- mãrgãrite!“, de Victor Eftimiu; „Sânziana
viaþa poetului [Mihai torul, ºi Mihail Gãlãþanu, ºi Pepelea“, de Vasile Alecsandri)
2/2022 redactorul-ºef, cu colabo- Alte resurse
Eminescu] s-a transformat
XIII, 2021 ratori destoinici din zonã 1. Reportajul („România pitoreascã“, de
într-o telenovelã“. Despre
Cassian Maria Spiridon (Brãila, Tulcea ºi desigur Al. Vlahuþã)
relaþia lui Mihail Sadoveanu 2. Benzile desenate
deschide un nou serial Publicaþia gãlãþeanã Galaþi), din þarã (Bucureºti,
cu francmasoneria scrie aºezatã sub egida 3. Emisiuni radio-TV, filme ºi publicaþii
(„Lumea fluidã a digita- Iaºi, Bistriþa) ori din afara
Ioana Diaconescu, iar Asociaþiei Scriitorilor pen- ei (Italia, Germania, pentru copii
lizãrii“), motivat convingã- despre romanele lui _____________
tru Promovarea Reali- Republica Moldova), dau
tor, pentru cã „trãim într-o Augustin Buzura, Adrian- zãrilor Artistice este de fiecare datã un numãr Note: 1. Informaþii suplimentare, în bibli-
lume a inconsistenþei, a Dinu Rachieru. „Biblioteca deschisã cãtre aproape dens, pe teme de actuali- ografia publicatã de Revista „Ateneu“
formelor golite de sub- revistei“ este rezervatã ver- toate subiectele de ordin tate, într-o þinutã graficã (nr. 627-628/2021, p. 5); 2. Prezen-
stanþã [...], o lume friabilã, surilor de Dorin N. Uritescu. literar, de la cronici la agreabilã. tarea tematicii are caracter orientativ
neaºezatã, care a renunþat (pot fi aduse alte exemple); gruparea
la busola care-i arãta pe genuri ºi specii este de asemenea
direcþia“. Meritã parcurse O notã orientativã. 3. Comentarii pentru lite-
ratura ºtiinþifico-fantasticã ºi benzile
cele 12 pagini, mãcar pen- desenate, în „Ateneu“, nr. 630, febr.
Din pãcate, o notã micã la capitolul p. 5), a fost omis titlul articolului
tru a afla ce este cu 2022
atenþie, pentru realizatorul paginii. Din „Toleranþa ca normã lingvisticã“, de
creierul social. Theodor
lista cuprinsã în textul „Ateneu, în Gheorghe Iorga. E valabilã scuza: numai
Codreanu, intervievat de Paginã realizatã de Ioan DÃNILÃ
DOOM3“ (ediþia din ianuarie a revistei, cine nu munceºte...
George Motroc, ne aver-

februarie 2022 5
 arte
Dupã 1990, literatura SF ºi-a Dodo NIÞÃ în timpul socialismului româ-
cucerit locul pe care îl merita nesc. Sandu Florea a publicat
pe drept în inimile ºi bibliotecile BD în mai toate revistele ºi

2021 – anul
cititorilor de SF de la noi: edi- almanahurile pentru copii ale
turi precum „Nemira“, iar în vremii ºi a desenat 9 din cele
prezent „Paladin“ au tradus 50 de albume BD publicate în
cam tot ce conta din SF-ul comunism (incluzând Galbar –

mondial, cu precãdere anglo-
saxon; edituri precum „Eagle“,
iar în prezent „Pavcon“ au pu-
blicat numeroºi autori români,
clasici sau contemporani;
existã un important aparat cri-
tic, susþinut în special de Mircea
Opriþã, Aurel Cãrãºel sau
Cãtãlin Badea-Gheracostea ºi,
mai ales, apar periodic mai
multe reviste de profil, online
sau tipãrite, fanii SF având de
unde sã aleagã ce sã citeascã.
Banda desenatã SF a fost ºi
a rãmas însã „cenuºãreasa“
„paraliteraturilor“, în ciuda fap-
tului cã diverse edituri au pu-
blicat BD SF de-a lungul timpu-
lui („Corint“, HACBD, LEX
COMICS etc.), pânã în anul
2021. Prin nu ºtiu ce miracol,
anul trecut au apãrut cele mai
multe albume ºi romane
grafice cu tematicã SF din
istoria BD româneºti. Astfel, în
luna aprilie, la supermarke-
turile din reþeaua Carrefour,
fanii BD au putut achiziþiona la
un preþ minuscul (15 lei pentru
250 de pagini în culori) o serie
de 10 comic-books din seria
„Marvel anii 2000“, colecþia
„Renaºterea“. Captain America,
Spiderman, Iron Man, X-Men,
Wolverine, Black Widow, Black
Panther, Phoenix, Avengers,
Deadpool vorbesc (din nou)
româneºte. De menþionat cã în
volumul Deadpool douã dintre
cele trei episoade au fost trase
în tuº de compatriotul nostru
Sandu Florea (stabilit în SUA).
Apoi, în octombrie, Editura
„Litera“, prin reþeaua de
difuzare a ziarului „Libertatea“,
a lansat ºi ea propria colecþie
de comic-books, promiþând
cititorilor nu mai puþin de 48 de
titluri, publicate în ritm de unul
pe sãptãmânã, vreme de
aproape un an de zile! „Marvel
Must Have“ se numeºte noua
colecþie! Au apãrut în 2021:
benzii desenate SF
Civil War (apãrut prima oarã în
America în 2006), Avengers
(1963), The Amazing Spider-
Man (2014), Wolverine (2003),
Deadpool Kills the Marvel –
Universe (2012), Thanos
Rising (2013), Daredevil The
Man Without Fear (1993),
Ultimate Comics Spider-Man
(2011), Ms. Marvel (2014),
Death of Wolverine (2014),
Infinity Gauntlet (1991), The
Incredible Hulk (2000),
Uncanny X-Men (1963). Co-
mic-bookurile au fiecare
aproximativ 250 de pagini în
culori ºi se vând la preþul de 30
de lei. În volumul Planeta Hulk
(din seria Incredible Hulk)
gãsim alte douã episoade
trase în tuº de Sandu Florea.
Au apãrut ºi câteva albume
SF ºi fantastice semnate de
autori români. Astfel, un
roman grafic deosebit este
Duminica pierdutã, scenariu ºi
desene de Ileana Surducan –
cu siguranþã una dintre cele
mai talentate creatoare de
benzi desenate din þara noas-
trã. Cartea spune povestea
unei fete muncitoare care se
luptã contra unor lupi sãlbatici
numiþi… Luni, Marþi, Miercuri,
Joi, Vineri ºi Sâmbãtã. Sora
Ilenei, Maria Surducan, a sem-
nat ºi ea scenariul unui exce-
lent mic roman grafic fantastic,
Fata ºtimei apelor, desenat de
Anna Benczedi. Trebuie nea-
pãrat menþionat faptul cã în
2021 cele douã autoare clu-
jene au primit Trofeul „Vladimir
Colin“ (cel mai prestigios pre-
miu acordat operelor SF ºi BD
din România) pentru romanul
grafic ªtima Apelor, publicat în
2019.
În fine, menþionãm albumele
BD publicate la Craiova de
Editura „Revers“, la iniþiativa ºi
sub îngrijirea profesorului
Marian Mirescu. Acesta a edi-
tat nu mai puþin de trei albume
cu operele (complete) ale lui
Valentin Iordache, fost profe-
sor de francezã la Orºova, în
prezent tânãr pensionar, deci
având timp liber ºi inspiraþie sã
deseneze: L`Ecole en folie,
After School, Pur ºi simplu. În
paginile lor gãsim mai multe
scurte povestiri grafice SF.
Marian Mirescu este ºi editorul
albumului Quarter Antological.
Dupã tomul colectiv Istorii
din ’89 (antologie cu 212 pagini
ºi 39 de autori), fanii BD de la
noi se pot bucura acum de un
alt superb album, reunind cre-
aþiile a 22 de autori, tipãrite –
alb-negru ºi color – pe 116
pagini. Spre deosebire de
primul, care a abordat o tema-
ticã istoricã, cel de-al doilea
album propune cititorilor mai
multe povestiri grafice SF, fan-
tastice ºi horror, unele publi-
cate deja în Ah, BD!, altele
complet inedite. Fanii BD ºi SF
vor descoperi aºadar, în
paginile antologiei, benzi dese-
nate de Cristian Loghin (cra-
iovean domiciliat în prezent în
Suedia), Viorel Pîrligras
(craiovean publicat în Italia),
Cristian Pãcurariu (sibian pu-
blicat în Franþa ºi Serbia),
Sandu Florea (bucureºtean
stabilit la New York), Victor
Drujiniu (timiºorean publicat în
Statele Unite), Adrian Barbu
(clujean publicat cam peste tot
în spaþiul anglofon) etc. Toate
aceste benzi desenate au fie
scenariul scris, fie sunt trase în
tuº, fie sunt colorate de Marian
Mirescu, factotumul acestui
album.
Cititorii recentului volum
Epoca mea de aur vor fi sur-
prinºi sã afle cã autorul Daniel
Horia a debutat cu BD în stil
manga în paginile revistei Ah,
BD! Din fericire, Daniel Horia a
ºtiut foarte repede sã-ºi per-
sonalizeze un stil grafic. Cam o
cincime din planºele publicate
în Quarter Antological sunt
desenate de Tudor Popa, care
semneazã ºi dubla copertã. Nu
existã atribute suficiente sã
descriu arta lui Tudor Popa ºi,
în aºteptarea unui album per-
sonal, fanii sãi ºi ai benzii
desenate, în general, trebuie
sã cumpere acest album anto-
logic.
Aºa cum s-a vãzut, un nume
apare de mai multe ori, atunci
când vorbim de BD SF: Sandu
Florea. Nãscut în 1946, ºi-a
abandonat meseria de arhitect
pentru a se consacra benzilor
desenate, lucru aproape unic
primul album BD SF din
România – ºi Carusel – primul
album BD fantastic). Cu toate
acestea, la începutul anilor
‘90, având deja vârsta de 45
de ani, ºi-a luat familia ºi a ple-
cat în America, pentru a publi-
ca benzi desenate cu su-
pereroi. Dupã 30 de ani, se
poate spune cã ºi-a îndeplinit
visul: a semnat nu mai puþin de
560 de comicsuri, cu aventurile
tuturor supereroilor cunoscuþi
ºi mai puþin cunoscuþi ai
Americii! Am abordat viaþa ºi
opera acestui mare artist
român în paginile Monografiei
Sandu Florea (Ploieºti, Editura
„LVS Crepuscul“, 2012).
Anul BD 2021 se încheie cu
o nouã bombã editorialã:
adaptarea în benzi desenate a
romanului Dune ! La 55 de ani
de la prima apariþie a romanu-
lui cult, în decembrie 2020,
Editura „Abrams ComicArts“ a
publicat romanul grafic cu
acelaºi titlu, adaptat de Brian
Herbert (fiul lui Frank) ºi Kevin
J. Anderson ºi desenat de Paul
Allen ºi Patricia Martin (primul
volum dintr-o trilogie).
În decembrie 2021, Editura
„Nemira“ publicã în româ-
neºte, în traducerea lui Dan
Doboº, romanul grafic Dune.
Lucrarea apare în colecþia
„Armada Comics“, ceea ce
lasã sã se înþeleagã cã vor
urma ºi alte titluri.
La final, câteva cuvinte des-
pre exegeza benzii desenate
science-fiction din România.
Cam toate revistele SF care
apar la noi au rubrici perma-
nente despre BD: Galaxia 42
(Eduard Pandele), Utopiqa ºi
CSF – Editura „Pavcon“ (Dodo
Niþã), Gazeta SF (Dodo Niþã ºi
Eduard Pandele). De altfel noi
doi am fãcut parte din juriul
Trofeului „Vladimir Colin“, unde

Bestii pictate am ales cea mai bunã bandã

Dacã eºti dispus sã acorzi timp pic-
turilor realizate de plasticianul Dionis
Puºcuþã, ciudatele lui personaje, care la
început þi s-au pãrut hidoase, îþi dai
seama cã sunt, de fapt, niºte creaturi
haioase, ludice. Cei mai sensibili privitori
ar intui cã aceste „bestii pictate“ (formula
îi aparþine prozatorului Dan Perºa) sunt
expresia inadaptãrii; suferã, ascund
traume. Le ascund fizic, acoperindu-se
cu aripi confecþionate, cu solzi sau cu
armuri; dar mai ales prin atitudine,
epatând. Fiecare dintre noi se poate
regãsi într-o ipostazã sau alta, nu de
puþine ori încercãm sã ne deghizãm
defectele sub masca autoironiei sau
mimând sluþirea. Dintre toþi, creatura lui
Frankenstein se distinge prin sobrietate;
paradoxal, exact împrumuturile din trãsã-
turile umane induc o copleºitoare teamã.
Impresia e posibil subiectivã, influenþatã
substanþial de mitologia celebrului per-
sonaj. Oare este portretul realizat de
artistul bãcãuan chiar o reprezentare a
monstrului imaginat în romanul ei de
Mary Shelley? „Sunt rãu pentru cã sunt
nefericit. Nu mã ocoleºte oare cu urã
întreaga omenire? Chiar tu, creatorul
meu, bucuros m-ai face bucãþele de-ai
putea. Gândeºte-te atunci ºi spune-mi:
de ce sã-mi fie mie milã de om când lui
nu-i este deloc? De-ai putea sã mã
azvârli într-una dintre prãpãstiile astea de
gheaþã, distrugând astfel opera propriilor
tale mâini, desigur, nu ai numi aceasta
crimã.“ Dacã ne vom aminti aceastã mãr-
turisire ºi vom privi din nou imaginea,
s-ar putea sã gãsim reflectate chinurile
creaþiei.
Dupã ce am vizitat în octombrie expozi-
þia „Bestiarium“ de la Galeriile „Karo“, am
realizat cã Dionis Puºcuþã are un discurs
plastic aparte, care meritã mai multã
atenþie ºi vizibilitate. Artistul creeazã
poveºti, personajele lui subtil se inter-
conecteazã (ceea ce deja a observat
criticul de artã Constantin Þînteanu, cura-
torul expoziþiei). Lucrãrile lui se remarcã
prin siguranþa desenului, curaj în
• Dionis Puºcuþã – Himerã
folosirea ºi distribuirea culorilor. Aºa cã
premiul ce i-a fost acordat în decembrie
2021 de filiala Bacãu a U.A.P. „pentru
cea mai bunã activitate artisticã“ a fost pe
deplin meritat. (V. SAVU)
desenatã SF româneascã.
Anul trecut nu a apãrut nici o
carte de exegezã; totuºi tre-
buie semnalat Micul dicþionar
al autoarelor de benzi dese-
nate din România, capitolul
scris de subsemnatul în volu-
mul colectiv coordonat de
Cosmin Nãsui, Artiste uitate
din România – cercetãri ºi
studii despre contribuþia fe-
meilor la istoria artei româneºti
(Bucureºti, Editura „PostMo-
dernism Museum“, 2021). Am
scris în paginile sale despre
cele mai importante 12 cre-
atoare de BD din România,
printre care Ileana ºi Maria
Surducan, Alexandra Gold ºi
Xenia Pamfil au desenat
numeroase BD SF ºi fantastice
atât pentru piaþa româneascã,
cât ºi pentru cea francezã sau
americanã.
Anul 2021 va rãmâne cu
adevãrat un jalon în istoria
benzii desenate din România.

6 februarie 2022

Oare se poate îndoi ade-
vãratul filozof de faptul cã fru-
museþea mai e capabilã de a
mântui lumea? Apoi, în ce fel
mai este astãzi acesta ancorat
în gândirea platonicianã, ce sau
cât mai þine minte din traseul pe
care l-a înfãptuit în lungul se-
colelor pânã spre contempo-
raneitate? Cãci da, este o zicalã
conform cãreia toatã gândirea
occidentalã echivaleazã cu o
serie de note de subsol la con-
cepþiile vehiculate mai întâi în
polisul grec. Care-i sunt alteritã-
þile? ªi nu într-un final, i se mai
aude vocea în vacarmul unei
lumi continuu postdezlãnþuite?
Chipul sãu mai poartã ceva vizi-
bil din singularitatea unui destin
aparte? Mai este filozofia calea
cunoaºterii, fie ea acompaniatã
de religie, ºtiinþã ºi artã? Haideþi
sã ne aducem aminte cum,
undeva în vechime, pe lângã
arhicunoscutul înþeles de „iubire
de înþelepciune“, grecii au soco-
tit filozofia a fi „cunoaºterea a
celor ce sunt ca fiind ceea ce
sunt“, „cunoaºterea deopotrivã
a celor divine ºi omeneºti“ sau,
mult mai direct, „pregãtirea pen-
tru moarte“. Atentã la tustrele,
Niadi Cernica gãseºte culoare
nebãtãtorite în efortul ei de a
oferi mãcar începuturi de rãs-
puns în faþa unor asemenea
întrebãri-problemã, cu certe
implicaþii în existenþa imediatã.
Angajându-se la un efort sisific,
Niadi Cernica se va afla mereu
în taina cuvântului, capacitân-
du-i corola de minuni pânã spre
mult aºteptata afirmare a
Logosului. Între literaturã ºi
filosofie, între confesiune ºi
argument, printre amãnunte,
impresii ºi pasaje descriptive,
vocea în discuþie îºi înalþã
povestea sub forma unui unic
blazon – scrisu-i fiind evident
singular în peisajul mai mult sau
mai puþin contemporan.
Undeva departe, cu prilejul
lansãrii „Indiilor greºite“ – sper
sã nu mã înºele memoria! –, am
avut ºansa sã vorbesc pentru
prima datã în faþa unui public
numeros ºi de calitate despre o
carte care, cum altfel, mã sur-
prinsese peste mãsurã, care
dezertase din spaþiul tuturor
grilelor de lecturã în care am
vrut-o închisã. Chiar dacã am
apropiat-o atunci fie de realis-
mul magic, fie de fantasticul eli-
adesc, aducând-o vag în preaj-
ma unor decupaje de ordin psi-
hanalitic, de altfel la modã, intu-
iam cã peste toate, scriitura
genereazã un soi de intertext
ciudat, în stare de a stabili
puncte de legãturã ultrarapid,
cum se întâmplã în raþiunile pro-
gresiei geometrice. Anunþa
ceva dintr-o altã literaturã a
viitorului, care aducea în acelaºi
loc ºi ideea, ºi taina, ºi maºi-
nãria, ºi vibraþia. Era o literaturã
a noii moderne, a unui dialog
pânã atunci imposibil de imagi-
nat, o iatrosofie (îngãduiþi-mi
aceastã joacã), o rostire polifoni-
cã în care se gãseau cufundate
atât energiile unor civilizaþii
strãvechi, cât ºi ale altora ce
urmau sã-ºi trãiascã deziluziile.
Totuºi, de fiecare datã, înþe-
legeam cã, plin de îngãduinþã,
iniþiatul îºi afirma plenar voinþa
de a se gândi/ întrupa în idee,
numele asigurându-i o „scenã“.
Decupez douã fragmente: „Am
februarie 2022
comentarii
preþuire reciprocã, iubire vor
strãbate o literaturã a adân-
curilor sufleteºti, aºezând armo-
nic, pe acelaºi portativ, aseme-
Marius MANTA nea valori eterne. Evadând din
statutul de fiinþã de hârtie, însu-
Când fantasticul
fleþit de voinþa unei copile,
Pierre Vaillant se trezeºte
locuind o iubire la care nici nu
spera, într-un joc al înde-
devine ºtiinþã
pãrtãrilor ºi al apropierilor cãro-
ra le gãseºte mai mereu însem-
nãtatea. Aflat într-o solitudine
impusã pe insula Musarah,
tânãrul comandant trãieºte luxul
dent... totul ce existã fiind valoreazã mare lucru, cã iubirea de a-ºi fi putut înºela creatorul,
cumva Ometeotl, pentru noi nu e decât o suitã conformã cu rãmânând în afara diegezei preþ
totul are suflet: fiara, iarba, neputinþa de a ieºi din anumite de ceva timp, aproape 18 ani,
omul. Suntem, în sistemul tipare. Da, ºi aici numele anunþã pentru a se bucura de prezenþa
vostru de denumiri, deopotrivã desfãºurarea (potrivnicã) unor copilei, mai apoi a adolescentei
monoteiºti ºi panteiºti“. Experi- destine: „Nu avea amintiri. ºi nu în ultimul rând a tinerei ce
enþele la limitã, imaginea Lucrurile se ºtergeau repede avea sã se pregãteascã pentru
bãtrânilor – a celor unsprezece din mintea lui. Nu avea memo- viaþa maturã ºi care iatã, acum
preoþi care conduc lumea (per- ria tristeþilor ºi cele câteva putea fi privitã prin mrejele unui
sonal mi-au adus aminte deo- bucurii chinuite nu le putea aso- rar erotism: „Nu voi uita curbele
potrivã de cãlugãrii Athosului ºi cia decât câte unui beþiv ge- corpului tãu, ca de corabie, ºi
de bãtrânii legii vechi din neros sau câte unei bãtrâne nici cuvintele tale înaripate ca
„Creanga de aur“), fotografiile miloase, oameni care îºi velele fluturând în vânt, nici
suferinþei, alternativa ºamanis- pierdeau repede faþa ºi nu înãlþimea ideilor...“ Conºtienþi
mului devin alternativele unei aveau identitate. Nu avea deopotrivã cã „rãmâne necesar
lumi mult mai anoste, un acolo nume. Cunoscuþii, copiii din sã ne respectãm singurãtãþile“,
ce trebuie sã rãmânã cât mai canale îl numeau Chico“. De la cei doi poartã discuþii despre
îndepãrtat, unde viaþa e asu- autoritatea falsã a instituþiilor toate minunile lumii, inventari-
matã doar din prisma victoriilor spre înºelãtorii stradale ce indu-le ºi capacitându-le în
un nume parcã alcãtuit sã ºi înfrângerilor trãite. Dar „Indiile pregãtesc minunile de-adevã- numele sentimentului cel mai
inducã în eroare. Are ceva exo- greºite“ oferã în mod voit ºi rudi- rat, de la prietenii chinuite pânã înalt. „Cartea sorþilor“ e ultima
tic, o stranietate care îi pro- mente biografice, procedeu la spre pierderea oricãrei dem- redutã a speranþei, e încrederea
voacã pe oameni sã creadã cã care Niadi Cernica apeleazã nitãþi umane (de vãzut episodul în om ºi Dumnezeu, în rosturile
el înseamnã ceva, cã ar conþine mai în toate scrierile sale litera- în care e relatatã „întâmplarea“ literaturii ºi ale filozofiei: „Dupã
o informaþie prin el însuºi, inde- re. Voluptãþile autoarei strãbat celor doi copii arºi de vii), mine rostul literaturii era acela
pendent de mine, care îl port“; ficþiunea ºi se întorc oferindu-i aceastã metaforã a eternului de a atrage atenþia asupra valo-
„Mi-au explicat cã numele meu, vinovat-fãrã-de-vinã e livratã în rilor vieþii, pe care noi, în rutina
noi temeiuri, aºa cum într-o pro-
tocmai prin faptul de a fi ciudat, tuºe groase, vâscoase, care cotidianã, le uitãm“. E poate cea
cedurã de plasmaferezã, sân-
prind sufletele în chingi cât se mai tonicã paginã de literaturã a
nu va fi gãsit uºor de moarte, gele e curãþat ºi pregãtit pentru
poate de strânse. În marginile lui Niadi Cernica, o luptã la
pentru cã moartea nu a mai luat noi cãlãtorii.
moralei, discuþiile dintre perso- sfârºitul cãreia imaginaþia iese
pânã acum pe nimeni care sã Dacã „Indiile greºite“ des-
naje sunt probabil glasuri ale invingãtoare.
fie astfel chemat“. Iar totul chide perspective, încearcã sã
spaimelor încã neobiectivate. ªi Ediþia celor trei romane
prinde contur ºi mai clar atunci te obiºnuiascã cu o experienþã
pânã la urmã, câtã suferinþã retipãrite la „Tipo Moldova“ în
când Yucuyatzin explicã dincolo continuã ºi insolitã, „În timpul
încape în lumea asta? – „Învã- 2021 e completatã de „Amore,
de timp ºi spaþiu cã pentru fratelui“ e un insidios chestionar
þãtoarea îl certase cã nu rezol- more, ore, re“ – o jucãrea cu iz
azteci numele este puterea cea filosofic de existenþã, un buletin
vase o problemã scrisã pe ta- medieval scrisã (drept o glumã)
mai însemnatã pe care o deþin; de analizã al tuturor atrocitãþilor
blã. Dar el, bãieþaºul de atunci, în postmodernism, care îi aºazã
e culoarea libertãþii înseºi. Aºa de care e în stare omul. Aºezat
la graniþa dintre viaþã ºi regret, nu vedea la distanþã ºi i-a fost la un loc ºi pe Don Quijote, ºi pe
cum se va întâmpla ºi în alte Shakespeare, ºi pe Budai-
dintre iubire ºi tabuizare, indi- ruºine sã i-o spunã. A izbucnit
scrieri, nu o datã ai senzaþia cã Deleanu, dar ºi pe Niadi
vidul pare sã nu aibã capaci- în lacrimi ºi, dintr-odatã, ca
personajele locuiesc idei ºi Cernica. Alãturi, în cânt, se aflã
tatea de a se înãlþa deasupra printr-o minune, a vãzut tot
jocuri de idei, ele sunt hyper- cu toþii, arãtând (pentru cine
propriului destin. „În timpul ceea ce nu vãzuse pânã atunci.
prezenþe ale cãror destine strã- are ochi sã vadã) spre eternele
fratelui“ poate fi cititã ºi sub Era un miracol: putea sã vadã
bat din poezie ºi imaginaþie. De prin lacrimi“. valori.
forma unei agonii a neputinþei,
altfel, suntem atenþionaþi cã un bestiar înãuntrul cãruia cele Dintre scrierile Niadei Cu arhitecturi ºi planuri com-
„adevãrul a rãmas încã în mai abominabile crime plutesc Cernica, întru totul subiectiv, poziþionale bine tocmite, du-
lumea voastrã. […] Adevãrul într-un firesc carnavalesc. Exis- „Cartea sorþilor“ mi-e cea mai blate de fine tuºe stilistice, Niadi
este poezie, dragã Nitzin, iar tenþa-încarceratã, viaþa-cavou, apropiatã inimii. Îndrãgostit Cernica rãmâne o voce aparte
acum îþi voi recita o cântare a lipsa oricãror perspective fac undeva demult de acelaºi ima- în romanul de dupã ’89, nefiind
tuturor cântãrilor – Cântarea din Mateo un spirit lipsit de orice ginar al romanului „Toate pân- atrasã de rezolvãri hilare, sen-
despre Ometeotl“. Ometeotl autoritate. Trãind într-un provin- zele sus“, am fost deosebit de zualitãþi de trotuar, de pariuri,
este divinitatea supremã în pan- cialism nordic, într-un oarecare entuziasmat de „rezolvãrile“ topuri º.a.m.d. Cãutãrile ei sunt
teonul tuturor seminþiilor de Santa dos Angelos, valorile jucate neoromantic de autoare. în chiar nucleul fiecãrei posibi-
limbã nahuatl. Generând la nes- sunt rãsturnate – aºa cum se Dacã „L’Esperance“ va strãbate litãþi, deloc anoste, dând sens
fârºit poezie, „el nu este situat întâmplã adesea –, ai putea marea-n lung ºi-n lat, senti- unor existenþe viabile pe care
în ceea ce voi numiþi transcen- avea surpriza cã libertatea nu mentele de prietenie totalã, nu ai cum sã le uiþi rapid.
• revista revistelor • revista revistelor • revista revistelor • revista revistelor • revista revistelor •
Rareori revistele de culturã nu publicã „Consideraþii generale asupra imaginativu-
în ediþiile lor poezii. Nu e nici pe departe lui poietic religios la popoarele primitive
un obicei al revistei bilunare „Tribuna“, dar ariene“, semnat de Mircea Arman; conti-
iatã cã în primul numãr al lunii februarie nu nuând cu eseurile: „Anton Dumitriu ºi
gãsim niciun grupaj. Însã cãrþi recente de argumentul Orientului“ (Iulian Chivu),
poezie sunt analizate: Adrian Lesenciuc • 1-15 februarie, anul XXI, 2022
„Medioplatonicii. Numenius. Teologia“
comenteazã amãnunþit antologia „De secþiunile care compun poezia lui (Viorel Igna), „Colecþia de artã regalã“
mâine suntem pãmânt fierbinte“, a poetu- (Vasile Zecheru), „Incursiune în geografia
Eminescu, iar ele trebuie evidenþiate ca
lui Andrei Novac; Alexandru Sfârlea face o
atare“. Virgil Diaconu situeazã în poezia subiectivitãþii“ (Andrei Marga). Consistente
incursiune în lumea „Awarda“, cel de-al
majorã acele creaþii eminesciene care sunt ºi paginile de istorie literarã ºi de isto-
doilea volum de poezii al Ruxandrei Novac
(„un fals jurnal de cãlãtorie, unde sunt „sunt tensionate existenþial, liric ºi ria artei. Ediþia este ilustratã cu lucrãri de
comentate stãri ºi reacþii“), iar Eugen vizionar“, iar de cealaltã parte „o poezie artã din douã expoziþii recente, dedicate
Cojocaru îºi exprimã entuziasmul faþã de romanticã minorã, care îºi face obiect din comemorãrii victimelor Holocaustului.
volumul de poezii al lui Ionuþ Þene, tradiþie“. Criticul literar argumenteazã ºi Petru Bejan, în „Calea suferinþei. Despre
„Solitudini“. Considerãm salutar eseul prin exemple pe care vã las plãcerea de a penitenþã, rezistenþã ºi sacrificiu“, face mai
„Cele douã poetici ale lui Eminescu“, în le descoperi singuri. Ediþia se evidenþiazã mult decât o cronicã plasticã, decodând cu
care Virgil Diaconu, nepãrtinitor, defalcã: prin tematicile socioistorice, esoterice ºi plus de sensibilitate mesajele artiºtilor. Un
„«Poezia majorã» ºi «poezia minorã» sunt filozofice, începând cu editorialul numãr dens, care nu ar trebui ratat. (V. S.)
7
 poesis

Poetul a..k..a.. kum

te-a
a ars poetika
ªtefan RADU kontemporanã
Ad r i a n
I. poetul îºi închipuie
LESENCIUC
Metafiinþare cã poate schimba metafora

în metavers poetul îºi închipuie cã poate schimba metafora

pe-o cinzeacã
atunci când îl strânge la buzunar
În 1992, când Neal Stephenson îºi publica romanul Snow limbajul celor care trec pe lângã tine
dar nu mai crede nimeni
Crash, puþini au fost cei care l-au luat în serios. Pasionat de în faþa gãrii
istorie, antropologie, lingvisticã, religie ºi informaticã, el a promisiunea îmbogãþirii
pofta nebunã de a încãleca pe situaþie
creat un meta-univers în care personajele sale interacþionau
pentru ca la final sã tragi învãþãtura
doar sub forma unor avataruri. Viziunea lui Stephenson a oamenii dornici
fost, poate, sãmânþa din care s-a „întrupat“ ceea ce astãzi despre cât de curvã e
sã soarbã din paharul soios
s-ar numi metavers. viaþa asta
Un deceniu mai târziu, în 2003, se lansa aplicaþia „Second transparenþa metaforei
Life“ ce propunea internauþilor o lume virtualã mai atractivã au adormit în ºanþ
rezultatul va fi un poem
decât viaþa realã. Astãzi, dupã încã 20 de ani, ceea ce oferã
platforme precum Facebook/Meta, The Sandbox, Decen- recunoscut ca atare de comunitatea celor ca tine
poetul e falit
traland, CryptoVoxels sau Somnium Space depãºeºte ima- mai mult în reþea decât pe hârtie
ginarul entuziaºtilor din 2003. Companiile de top din indus- dar îºi închipuie cã va veni vremea
încã nu s-a inventat autocorectul de mânã
tria jocurilor online (Roblox, Epic Game etc.) au dezvoltat, a doua aflare a propriei valori
ani la rând, tehnologii pentru construirea unor lumi virtuale în despre care n-a scris nimeni
care oamenii anonimizaþi (voluntar!) socializeazã, se joacã din când în când trebuie sã-i aminteºti
decât din complezenþã
de-a rãzboinicii, trãiesc „vieþi“ de miliardari ºi iau parte la dez- ºi pe ei în poemele tale
voltarea unei economii digitalizate. Conform studiilor, parti- niscaiva cronicari rataþi
e singurul preþ pe care-l ai de plãtit
cipanþii stau conectaþi zilnic între 2 ºi 16 ore! Adicã mulþi din- în fiþuici obscure
tre ei revin în viaþa realã doar pentru a dormi ºi a se hrãni pe care nu le mai cautã nimeni
(probabil vor fi rezolvate ºi aceste „probleme“!). Sunt de când cu reducerile la zewa III. poetul trãieºte din premii
nenumãraþi cei care îºi câºtigã existenþa vânzându-ºi pro-
dusele ºi serviciile digitale în aceastã „lume nouã“. La adã-
ºi pe bloguri prãfuite mai scriu unii poetul trãieºte din premii
postul avatarului sofisticat, (meta)individul scapã de toate
frustrãrile ºi spaimele din lumea realã; îºi poate alege ºi pe reþele la preþul de cinci like-uri dacã îi promiþi un premiu
(meta)sexul, (meta)biografia, (meta)cariera, (meta)povestea ºi un comment poþi sã-i ceri orice în schimb
de dragoste... mai ales nevasta
unde tot din complezenþã
Metaversul lui Hiro (personajul lui Stephenson) este spa-
þiul care îi oferã toate satisfacþiile posibile: cunoaºte alþi o mânã de babe fãrã poveste (poetul e de regulã acea specie rarã
(meta)oameni, se poate îndrãgosti, poate urî sau poate con- îºi închipuie cã vigoarea poetului care are amanta mai urâtã decât nevasta)
suma minunatul drog virtual Snow Crash! Nu trebuie decât le va aminti perpetuu de tinereþea la care visau el e conºtient de propria valoare
sã-ºi petreacã viaþa într-un spaþiu de depozitare, înconjurat ca broscoiul aflat în competiþie cu boul
ºi la care n-au ajuns niciodatã
de echipamentele tehnice de conectare. Astãzi, Mark
Zuckerberg ne propune (doar!) o cascã 3D care face posibilã babe pline ºi se bucurã de orice fiþuicã
plimbarea prin Luvru, participarea la concerte, ascensiunea de dorinþa de a întâlni prin el un poet adevãrat pe care scrie cât de tare i-a plesnit pielea
pe Everest sau scufundãrile la Marea Barierã de Corali. ªi nu care sã le imortalizeze chipul în preaplinul valorii
singur! Mergi în excursie cu prietenii tãi (reali, dar „avata-
în cinzeaca neplãtitã
rizaþi“!), organizezi mese festive unde angajezi bucãtari cele-
bri sau „pui“ de o partidã de schi pe cea mai celebrã pârtie poetul trebuie premiat pentru cum respirã
din (meta)univers! II. când îi zici dezordinii pentru cum reguleazã în imaginaþie
În metavers, NFT-urile fac legea. Totul – inclusiv viaþa! – pentru cum saliveazã
se tranzacþioneazã. Este nevoie doar de o bunã conectivitate din propria viaþã
ºi pentru cum îºi udã pantalonii
(ceea ce 5G promite sã rezolve!). Unity, o platformã de dez-
voltare 3D, investeºte în gemeni digitali (copii digitale ale pentru cât de prost se exprimã în propria limbã
când îi zici dezordinii din propria viaþã
lumii reale), iar Nvidia (companie de graficã) construieºte invocând (numai dacã e întrebat) licenþa poeticã
Omnivers, platforma de interconectare a lumilor virtuale. O boemie
altã aplicaþie, VRChat, este dedicatã doar pentru distracþia ºi-þi dai seama cã nu te ajutã nici vocea
eu i-aº da poetului câte trei premii pe zi
online în grup. Nu mai este doar un joc. Agenþia Bloomberg nici mâna nici ochiul nici faþa
anunþã cã micul stat caraibian Barbados îºi va „construi“ o sã n-apuce sã se trezeascã
te apuci sã scrii poezie –
reprezentanþã diplomaticã în Decentraland. „Asta va schim- din beþia premiului precedent
e cel mai simplu sã te justifici aºa
ba felul în care lumea funcþioneazã. Ambasada este un lucru ºi sã afle cã un alt poet a luat vreun premiu
mic. Ceea ce este mare aici este ceea ce pot face guvernele în faþa mãtuºii mustãcioase care se intereseazã
împreunã atunci când pãmântul nu mai are limitãrile fizice mai mare
de sãnãtate – sunt boem spui
tradiþionale, iar aceste mãrginiri nu mai fac parte din ecuaþie“ – ºi cã s-a scris mai mult despre el
pentru cã sunt poet
a declarat Gabriel Abed, oficialul aflat în spatele iniþiativei aº scrie în fiecare zi câte o istorie literarã
pentru diplomaþie digitalã a statului Barbados. Toatã lumea în care sã încapã toþi poeþii
se înghesuie sã fie „în trend“. Vedeta Snoop Dogg s-a dacã n-ai bani de cursuri de scriere creatoare
cadorisit cu o casã în metaversul propriu (Snoopverse), pen- sau de n-ai chef sã pierzi timpul ºi câte o antologie ºi i-aº bãga pe toþi poeþii
tru care a plãtit câteva milioane de USD. Imediat, preþul de-aiurea în manualele ºcolare
loturilor din vecinãtate a crescut, clienþii plãtind între 330.000 poate aºa vor înþelege de ce fug elevii
în loc sã bei liniºtit sau sã tragi universul
ºi 450.000 de USD doar pentru a fi vecini cu un rapper cele- de literaturã
bru. La aºa lume bunã în cartier, Nike a fãcut demersuri pen- pe nas
tru a putea vinde încãlþãminte ºi îmbrãcãminte de marcã vir- nu-þi rãmâne decât sã scrii despre ce vezi
tualã. În decembrie, a cumpãrat pentru o sumã importantã voma de la capãtul bãncii pe care te-ai aºezat premiile ar salva naþiunea de bolile
producãtorul de adidaºi virtuali RTKFT (pronunþat „artefact“). nu mai conteazã cine a þinut-o în el pe care le adulmecã poeþii
De asemenea, compania GAP a început sã vândã NFT-uri ºi le curãþã ca peºtii sanitari
ale hanoracelor sale emblematice cu preþuri cuprinse între pisica strivitã pe stradã
8,30 USD ºi 415 USD. Chiar ºi mãrcile de lux Gucci ºi Louis ºi ar include întreaga poezie
Vuitton ºi-au rezervat un loc în lumea virtualã. în generaþia beatnicilor
Probabil cã suntem în faþa eternei obsesii umane: ºi a urmaºilor urmaºilor lor generaþie
nemurirea. Renunþãm la palpabilul efemer în favoarea
dupã generaþie deceniu dupã deceniu
renaºterii digitale. Ne transformãm într-un pachet de date
binare (avatarul) pentru a fi arhivaþi, modificaþi cu algoritmi cãci în fond ce poate fi o literaturã
în baza 16, introduºi ca variabile în matricea multidimen- dacã nu o generaþie premiatã
sionalã a MetaCreaþiei din care am exclus Divinitatea. Oare mai ales într-o þarã în care tot omul
astfel vom împlini rostul Fiinþei? În metavers, unii cautã (ºi
s-a nãscut poet ºi beat
gãsesc!) bani, alþii vor o altã identitate. Toþi însã îºi trãiesc
neîmplinirile... nic

8 februarie 2022

Viole ta
S AV U
Amintiri
din carantinã
Iubim ceea ce este în imediata noastrã apropiere.
Ce este la distanþã tot mai mult se îndepãrteazã.
Ne înfricoºeazã lumina plãpândã a primãverii.
Pe mine mã întristeazã cã nu-i mai simt
mirosul de mosc.
Stãm atât de mult cu feþele lipite de ferestre,
încât eclerajul începe sã semene
cu cel al lui Vermeer.
Ne miºcãm rar.
Ne miºcãm pe centimetri de podea lustruitã.
ªi când te gândeºti la rândunicile arctice!
Ele cãlãtoresc cel puþin ºaptezeci de mii
de kilometri pe an.
Douã lumi:
a mea ºi a ta
Nu ne-am privit în ochi de luni întregi.
Despãrþiþi de ceþuri, arzând.
Îmi doresc atingerile tale,
senzaþia cã eºti aici, lângã mine.
Tu eºti identic þie, celui dinainte:
liber, deschis ºi muncitor
cât un roi de albine.
Mi te închipui discutând problemele omenirii
cu soþia, planificând, la orele serii, treburile
casnice pentru o nouã zi.
Mã întreb în ce ungher al casei te izolezi,
înainte de miezul nopþii, când scrii
despre artã, eros ºi ceva despre suflet.
Astãzi, am citit despre ghizduirea fântânilor,
aº fi vrut sã te întreb câte fântâni ai fãcut.
Sã-mi divulgi secretele pânzei freatice,
sã-mi explici sãparea unei fântâni
în cheson deschis.
ªi eu sunt o cutie ascunsã într-o adânciturã;
seceta mea e relativã. Absorb apã bunã.
Cernealã sepia
Corpul are conºtiinþã proprie.
ªi sufletul are nevoie de o legãturã
insondabilã cu materia.
În iubire, am nevoie
de intimitatea obiectelor personale.
Nu-mi este suficient erotismul
încadrat în peisajul fizic al bãrbatului.
Cândva, într-o bisericã,
am stat amândoi în faþa unei sfinte,
cu chipul de os ºi pielea de pãmânt.
El a fotografiat-o din unghiuri diferite.
Eu am rugat-o sã facã o minune
ºi cerneala de animal marin
a iscãliturii mele sã se întindã
pe buricele degetelor lui.
Sã nu mã poatã ºterge,
sã nu mã pãrãseascã.
februarie 2022
poesis
ªtiam cã dorinþa nu se poate împlini,
dar se pot întipãri iluzii.
Developând
amprenta invocaþiei.
Iub
birea
ca o isterie
Fierbinte pe fierbinte,
întuneric pe întuneric,
umbre pe umbre,
luminã pe luminã,
din ce în ce mai multã –
când intensitatea ei creºte,
otrava acþioneazã rapid.
Boala ne ciopleºte oasele,
privirile s-au înceþoºat.
Nu vedem oamenii,
doar proiecþiile lor,
într-un du-te-vino spre nicãieri.
Niciunde în niciunde.
Rostul ºi l-a pierdut
trupul de bãrbat pe trupul de femeie –
doar un tub care adunã lichidul seminal.
Gura datã cu var, umerii cãzuþi, tãlpile uscate.
Îþi aminteºti ultima despãrþire?
Aºteptam sã se facã verde la semafor,
când lângã noi a frânat zgomotos
un motociclist. Nu purta caschetã,
etalând un machiaj cadaveric.
Poþi sã râzi? l-ai întrebat.
A dat din cap cã da,
nu am vãzut niciun zâmbet,
era topit în noapte,
dar eu l-am ghicit
molatic ºi imediat
ºters.
Supradoza
unei poete
În seara aceasta,
cãlãtoresc clandestin cu autobuzul.
Dacã va urca poliþia întunericului urban,
atunci voi cotrobãi în poºetã.
Din ea voi scoate „Supradozã“,
cartea despre legãtura unei mame
cu pruncul nenãscut.
Cobor în staþia din cartierul meu.
Deºi e târziu, o adolescentã stã pe o bancã.
Þipã la telefon cã romanul ei n-a fost citit!
Am întors capul sã o vãd mai bine, nu-i politicos,
dar câtã mirare, o adolescentã a scris un roman!
A zis ºi mai tare, ºi mai supãratã:
Da, cã aºa þii tu telefonul aruncat
ºi nu citeºti mesajele mele kilometrice
ºi de aceea tu nu eºti cu mine aici.
Închide telefonul, aruncã-l, hai, vino!
Traversez strada corect,
la semafor, sunt singurul pieton.
Din primul rând de maºini,
ºoferii mã privesc în lumina farurilor,
nerãbdãtori sã treacã 20 de secunde.
La mijlocul trecerii, scot din poºetã „Supradozã“.
Scriitoarea are o conexiune misterioasã
cu acel suflet nevinovat, plecat
nimeni nu i-a putut rãspunde unde.
Nici medicii,
nici pãrinþii,
nici tatãl copilului,
nici Dumnezeu.
Scot „Supradozã“,
o ridic deasupra capului.
Învelitoarea-i roºie ca sângele
opreºte motoarele.
Traversez. Citesc. Traversez
Elena CIOBANU
Viaþã
fãrã de moarte
Sã presupunem, intrând într-un joc speculativ propus de
cercetãtoarea canadianã Regina Rini, cã ne aflãm în situ-
aþia în care ni s-a oferit ºansa de a deveni nemuritori, dar
cã pierdem aceastã ºansã în ultima secundã, din motive
independente de voinþa noastrã. În acelaºi timp, alþii, con-
temporani cu noi, ar avea aceastã ºansã garantatã, graþie
progresului ºtiinþific. Cum ne-am simþi?
Chestiunea pe care vrea sã o desluºeascã Regina Rini
este nu dacã nemurirea ca atare este cu adevãrat reali-
zabilã (ºtiinþa ar putea sã ne ducã într-acolo), beneficã sau
nu (se presupune cã este), eticã sau nu (de discutat cu altã
ocazie), ci felul în care ar reacþiona emoþional ultima sau
ultimele generaþii muritoare, contemporane cu o nouã ge-
neraþie privilegiatã din acest punct de vedere. În viziunea
acestei autoare, o astfel de societate ar fi marcatã de un
resentiment greu de gestionat. Imaginaþi-vã, ne îndeamnã
ea, ochii invidioºi cu care s-ar uita asistentele din mater-
nitãþi la nou-nãscuþii aflaþi în grija lor ºi programaþi deja
genetic sã trãiascã sute sau mii de ani...
Cã aceastã invidie ar fi realã ºi chiar dramaticã pe alocuri
nu încape îndoialã, dar dincolo de invidie, ca fenomen
social destabilizator principal, se va ascunde o realitate
mult mai cruntã: o angoasã fãrã leac venitã din dezinte-
grarea unor idei ºi principii milenare care au luat moartea ca
pe un fapt dat. Cum vor mai putea ultimii muritori sã
gãseascã vreo consolare în acea lume? Ce sens vor mai
avea literatura ºi filozofia care ne-au tot învãþat, de-a lungul
secolelor, cã moartea joacã un rol primordial în economia
sensului vieþii? Ce ne va mai putea învãþa stoicul Seneca?
Dar mitul jidovului rãtãcitor? Dar povestea religioasã a
morþii ºi învierii?
În general, literatura ºi artele au explorat ideea vieþii fãrã
de moarte cu scepticism, conturând existenþa eternã ca pe
una mai degrabã damnatã, marcatã de monotonie, plictis ºi
disperare. Eroii nemuritori sunt prinºi în cicluri repetabile la
nesfârºit, unde orice pieire ºi orice evoluþie sunt imposibile.
În versiunea despre care vorbeºte Regina Rini este însã
vorba despre ceea ce ea numeºte „nemurire biologicã“,
adicã una care poate fi compromisã de un accident de
maºinã, de exemplu. Este o nemurire credibilã, pentru cã ar
fi rezultatul unor proiecte ºtiinþifice care nu mai sunt deloc la
fel de ºtiinþifico-fantastice pe cât pãreau pe vremea unui
Isaac Asimov. Azi ºtiinþa e mai „fantasticã“, sã zicem aºa,
decât imaginaþia, mergând, de multe ori, chiar înaintea ei.
Accelerarea cunoaºterii a fãcut posibil acest lucru. Acum
ºtim cã îmbãtrânirea este rezultatul degradãrii ADN-ului
care controleazã regenerarea celulelor. Studii publicate
recent au demonstrat cã nu numai viaþa plantelor poate fi
prelungitã prin manipularea genelor, ci cã existã corelaþii
puternice de acelaºi tip ºi în cazul fiinþelor umane. Nu existã
niciun motiv pentru care sã nu ne putem imagina, pe baze
reale, cã ºtiinþa va reuºi sã ne facã nemuritori într-un timp
previzibil. Dar ne va face asta mai buni sau mai fericiþi?
Gândind la viitorul aºa-zis „postuman“, Francis
Fukuyama ne avertizeazã cã lupta împotriva suferinþei ºi a
morþii prin intermediul biotehnologiei poate duce la o umani-
tate lipsitã de trãsãturi morale indispensabile. „O persoanã
care nu s-a confruntat cu suferinþa sau moartea este lipsitã
de profunzime“, afirmã filozoful american care ºtie, aºa cum
au ºtiut mulþi alþii înaintea lui, cã suprimarea bolii sau durerii
prin intermediul ºtiinþei este un deziderat echivoc. Ce se
câºtigã pe o parte se pierde pe alta. În absenþa relelor pe
care vrem sã le combatem complet nu s-ar putea forma
compasiunea, mila, curajul, eroismul, solidaritatea sau tãria
de caracter, iar fãrã ele cum putem sã fim în comuniune cu
ceilalþi?
Regina Rini îºi asumã premisa cã viaþa veºnicã este o
binecuvântare ºi mediteazã doar la gelozia ultimilor muri-
tori ºi la cum ar putea aceºtia sã rãmânã, drept consolare,
în conºtiinþa generaþiilor fãrã de moarte. Acestea din urmã
sunt lãsate sã-ºi gãseascã sensul ºi fericirea pe cont pro-
priu. Dar este oare moral sã creãm oameni nemuritori atâta
vreme cât nu le-am pregãtit o constelaþie culturalã care sã
le asigure o umanitate cel puþin la fel de complexã ca
aceea pe care o ºtim? Vor putea ei fi împliniþi sau vor vrea
sã se întoarcã, asemeni eroului sfâºiat de dor al unui basm
românesc, sã fie izbãvitor pãlmuiþi de moartea aºteptându-i
într-un cufãr prãfuit?
9

Directoarea ieºi nervoasã din biroul ei
ºi strãbãtu în vitezã coridorul. Observã
cã doi-trei angajaþi se holbau la gea-
murile transparente ale clãdirii de birouri,
privind nemiºcaþi la ce se întâmplã afarã,
dar era prea mânioasã ca sã se
opreascã. Dãdu buzna în hala-departa-
ment, cea în care se aflau birourile celor
cincizeci de angajaþi aflaþi în subordinea
ei, ºi se îndreptã spre pupitrul expertului
a cãrui lucrare greºitã complet o þinea în
mânã. Intenþia ei era sã-i arunce dosarul
pe birou ºi sã þipe la el, cum îi era obi-
ceiul, dar, când ajunse în faþa lui, încre-
meni. Funcþionarul ridicã privirea spre
ea, pe jumãtate speriat de ceea ce
bãnuia cã urmeazã sã se întâmple, pe
jumãtate neînþelegând oprirea ei subitã.
Cu ochii mãriþi de spaimã, femeia reuºi
sã rosteascã doar atât:
– Nu te miºca. Este ceva deasupra
capului tãu.
* „Polirom“, 2020). Titlul de PhD l-a obþinut la UNATC Bucureºti cu un
Nimeni nu ºtia sã spunã exact în ce
mod apãruserã. Unii ziceau cã ar fi
coborât din cer ca un roi ºi s-ar fi
împrãºtiat apoi pe tot Pãmântul, alþii
pretindeau, din contrã, cã s-au ivit dintr-
odatã pretutindeni, ca ºi cum s-ar fi
materializat instantaneu dintr-un univers
paralel, de pe o altã frecvenþã a realitãþii,
cum le plãcea ezoteriºtilor sã spunã. Nici
astronomii nu au putut da o opinie certã;
erau zvonuri cã în orele premergãtoare
fenomenului unele telescoape ºi radiote-
lescoape înregistraserã o activitate
neobiºnuitã în spaþiul cosmic adiacent
Terrei, ca ºi cum ceva s-ar fi apropiat de
noi venind de niciunde, dar niciun comu-
nicat public nu a confirmat aceastã
ipotezã. Fuseserã, evident, o mulþime de
accidente ºi sinucideri pretutindeni în
lume, oameni care fãcuserã infarct,
oameni care se aruncaserã pe fereastrã
de fricã, oameni care se loviserã încer-
când sã se lupte din primul moment cu
bizarele entitãþi, dar cele mai multe
pierderi ºi materiale ºi de vieþi omeneºti
se înregistraserã din cauza caram-
bolurilor auto, câteva zeci de milioane
de-a lungul ºi de-a latul lumii, în doar
câteva ore. Se înregistraserã ºi câteva
avioane prãbuºite, datoritã stãrii de con-
fuzie în care intraserã piloþii la momentul
producerii evenimentului. Care eveni-
ment, aparent cel puþin, avusese loc în
acelaºi timp peste tot: la unii se produ-
sese în plinã zi, la alþii în noaptea cea mai
adâncã, la alþii pe înserat ºi tot aºa, în
funcþie de poziþia relativã a Soarelui faþã
de Pãmânt la momentul acela. Se spune
cã groaza cea mai mare au trãit-o
cuplurile care fãceau chiar atunci
dragoste ºi care s-au pomenit dintr-
odatã invadaþi de acele structuri bizare,
miºcându-se pe lângã ei, holbându-se la
ei, dupã cum li s-a pãrut unora. Atacuri
grozave de panicã ar fi avut ºi cei care
exact atunci se aflau în plinã activitate
infracþionalã: hoþii, spãrgãtorii, traficanþii
de droguri sau de carne vie, gulere albe
care exact în acel moment realizau tran-
zacþii oneroase; toþi aceºtia au perceput
arãtãrile acelea ca fiind trimise de cineva
pentru a documenta faptele lor criminale
sau ca pe o pedeapsã programatã de
undeva sã-i loveascã pe loc, exact în
clipa comiterii crimei. Mafioþii care aveau
arme la ei au început imediat sã tragã în
ele, dupã care, vãzând cã gloanþele lor
nu produceau absolut niciun efect, au
luat-o la goanã încercând sã scape de
ele, degeaba de altfel, pentru cã
entitãþile deja erau pretutindeni. De tras
în ele n-au tras numai bandiþii, ci ºi mulþi
alþii: civilii care aveau arme pe acasã,
poliþiºti care s-au pierdut imediat cu firea,
vânãtorii aflaþi pe câmp care au crezut cã
sunt atacaþi ºi, în cele din urmã, ºi sol-
daþii, la ordin, organizat ºi preventiv.
10
prozã
Eugen Cadaru este autorul romanului „Ciºmigienii“ (Iaºi, Editura
studiu dedicat realismului magic.
Fãrã niciun efect, de fiecare datã. Cum
fãrã efect au rãmas ºi încercãrile celor-
lalþi oameni care, mai puþin dotaþi cu
tehnicã militarã dar foarte speriaþi, au
încercat sã le îndepãrteze în orice fel,
lovindu-le ba cu pietre, ba cu mãturi, ba
cu beþe sau cu bâte, ba cu cuþite sau
topoare, ba aruncând gãleþi cu apã
asupra lor, ba unii încercând sã le dea
foc. Fiecare om panicat a încercat sã se
apere cum a putut. Fãrã niciun rezultat,
de asemenea. Dar un rezultat pozitiv se
produsese, fãrã ca cineva sã bage de
seamã: câteva sute de mii de vieþi, de-a
lungul ºi de-a latul planetei, care urmau
sã se piardã în tot felul de încãierãri
aflate în derulare, au fost salvate la
minut, cãci cei ce se snopeau cu îndâr-
jire, la apariþia lor, s-au oprit din pãruialã,
încercând sã-ºi scape pielea din calea
ameninþãrii nedefinite ce se arãta.
Evident, în primele ore, toatã planeta a
aºteptat un comunicat oficial din partea
guvernelor, dar acesta a întârziat destul
de mult, iar când a venit (în limbajul sec
ºi de lemn obiºnuit, deºi situaþia pãrea
apocalipticã), nu a spus nimic mai mult
decât ceea ce oricum se vedea cu ochiul
liber: „Ne confruntãm cu un fenomen de
origine necunoscutã. Nu putem aprecia
sau prevedea în niciun fel implicaþiile
acestuia. S-a constituit un comandament
de apãrare care urmãreºte situaþia.
Acesta va implementa mãsurile ce devin
necesare de la un moment la altul.
Sugerãm cetãþenilor sã menþinã pe cât
posibil distanþa faþã de entitãþi. Sugerãm
cetãþenilor sã nu intre în panicã.
Sugerãm cetãþenilor sã-ºi continue, pe
cât posibil, activitãþile obiºnuite“. Prima
recomandare, de altfel, era absolut
imposibil de aplicat pentru cã acele
structuri erau pretutindeni, în miliarde ºi
miliarde de exemplare ce pãreau iden-
tice, miºcându-se peste tot, imprevizibil,
fãrã nicio opreliºte, trecând prin orice
substanþã, traversând fãrã nicio piedicã
orice ziduri, pãmântul, apa, oameni ºi
animale, fiind peste tot, în orice secundã.
ªi, aºa, au trecut prima zi ºi prima
noapte.
În ziua urmãtoare, dupã ce ºocul
iniþial, starea de groazã paralizantã a
fost înlocuitã treptat de o fricã intensã ºi
de o suspiciune neagrã, ca un fel de
aºteptare îngheþatã de spaimã, reþelele
de socializare au început sã se
trezeascã uºor (dupã ce câteva ore
tãcuserã complet, fiecare fiind prins în
teroarea propriului fragment de realitate
direct perceptibilã) ºi au ºi început, cum
era de aºteptat, sã vânture supoziþii con-
spiraþioniste: ceea ce se întâmpla nu
putea fi decât un experiment, ba ameri-
can, ba rusesc, ba chinezesc, cãci imagi-
Eugen CADARU
Albastru
Motto: „De câte ori privesc
albastrul cerului ºi orice albastru,
încetez pe loc a aparþine lumii.“
Emil Cioran
„Albastrul nu e o culoare;
e ºi el o liniºte.“
Nicolae Steinhardt
narul colectiv nu putea atribui vreunui alt
stat un fenomen de o asemenea anver-
gurã. Probabil cã de vinã era ºi lipsa de
somn pentru cã, pe întreaga planetã (cu
excepþia alcoolicilor ºi drogaþilor care
oricum nu prea percepeau ce se întâm-
plã ºi a câtorva zeci de mii de flegmatici
extremi, pe care nimic nu i-ar fi putut tul-
bura, nici mãcar Apocalipsa, probabil),
nimeni nu pusese geanã pe geanã. ªi
cum sã fi dormit cineva cu o entitate din
aceea plutind pe deasupra capului sau
dând ture prin propriul dormitor? Levitau
de colo-colo, la vitezã redusã, oprindu-
se pentru câteva secunde ici ºi colo, apoi
trecând mai departe, ieºind ºi intrând de
oriunde ºi oricând. Spre jumãtatea zilei a
doua, cei care s-au dezmeticit mai
repede, jurnaliºtii, oamenii de ºtiinþã ºi
militarii, au început sã facã supoziþii ºi sã
emitã ipoteze. Prima constatare care
devenea evidentã, pe mãsurã ce timpul
trecea, era cã prezenþa lor nu aducea
niciun fel de perturbãri, în afara celor
produse de panica oamenilor. Nu ata-
caserã pe nimeni, nu se raportase niciun
fel de agresiune, nu afectaserã niciun fel
de echipamente, toatã tehnologia func-
þiona perfect, altfel spus nu interferau în
niciun fel cu lumea înconjurãtoare, iar
dacã nu ar fi fost atât de vizibile s-ar fi
putut considera cu uºurinþã cã nici nu
existã. Uneori se mai apropiau de
oameni ºi se miºcau în jurul celui care,
încremenit de groazã, pentru câteva
secunde uita ºi sã mai rãsufle, apoi levi-
tau mai departe în direcþii aleatorii. ªi
• Dionis Puºcuþã – Nãluci
nimeni nu le vãzuse sã se adune în
grupuri, orice ar fi fost pãreau fiinþe
solitare, cu toate cã mulþimea lor fãcea
imposibilã orice încercare de a le
numãra în oricare fel imaginabil. Totuºi,
spre sfârºitul celei de-a doua zile, toate
guvernele au decretat stare de urgenþã
ºi au scos armatele pe strãzi. Nimeni nu
ºtia în ce fel s-ar fi putut cineva lupta cu
ele, dar temerea cea mare, care se
rãspândise ca un foc pretutindeni, era cã
din ele ar putea, din clipã în clipã, sã
þâºneascã altceva, ceva îngrozitor ºi
letal, iar noi trebuia sã fim gata sã ne
apãrãm cu tot ceea ce am fi putut gãsi la
îndemânã.
ªi, aºa, au mai trecut o zi ºi o noapte.
În a treia zi, reþelele de socializare s-au
umplut de relatãri, mãrturii, poze, fil-
muleþe de toate felurile. Unii le filmau
îngroziþi, alþii mai curajoºi încercaserã sã
le atingã ºi constataserã cã acestea nici
nu se feresc, nici nu reacþioneazã, iar
mâinile lor treceau prin ele ca prin aer,
ca ºi cum nu ar fi fost acolo, alþii
povesteau exaltaþi cã acei vizitatori sau
ce-or fi fost ei, atunci când se apropiau
de unii oameni, le copiau chipurile ºi
expresia, alþii mãrturiseau cã au vãzut în
ei imagini celeste ale unor lumi eterice.
Comunitatea ºtiinþificã însã tãcea, fapt
ce tuturor le-a apãrut ca o probã a faptu-
lui cã nimeni nu putea determina în nici-
un fel structura sau compoziþia bizarelor
entitãþi. ªi, treptat, au înflorit speculaþiile.
Îngeri de luminã, mesageri ai zeilor cos-
mici sau care existau pe alte frecvenþe,
roboþi ultra-tehnologici ce explorau uni-
versul, cãlãtori în timp, adicã descen-
denþi de-ai noºtri veniþi dintr-un viitor în
care post-umanitatea aºa ar fi ajuns sã
arate, toate ipotezele au intrat pe circui-
tul plãsmuirilor imaginare. În unele locuri,
comunitãþi întregi au început sã le cânte,
altele au cãzut în genunchi ºi au început
sã li se închine, dupã cum pe alte
meleaguri alþii mai practici au început sã
le transmitã semnale, saluturi, pentru a
determina o cât de micã reacþie, încer-
când sã stabileascã o comunicare în ori-
care mod posibil. Toate, fãrã niciun
rezultat. Ele fãceau ce ºtiau ele, se
miºcau pretutindeni, fãrã sã rãspundã la
nimic ºi fãrã sã modifice nimic.
*
Fetiþa deschise ochii ºi îºi cãutã,
instinctiv, noul ei prieten, sfera aceea
micuþã ºi albastrã, cu care se tot jucase
în ultimele trei zile, de când apãruse în
casa lor aflatã pe culmea dealului. Era
una ca toate celelalte care împânziserã
satul, doar cã, spre deosebire de
suratele ei care se tot miºcau peste tot,
aceea rãmãsese cu ea ºi o urmase pre-
tutindeni.
– Unde e? întrebã micuþa.
Mama, care aºteptase sã se
trezeascã, o mângâie blând ºi îi zâmbi.
– Nu ºtiu, posibil sã fi plecat.
– A plecat? Pãi cum aºa? Cã abia a
venit...
Mama zâmbi din nou.
– Nu ºtiu. A plecat cu ai ei.
Fetiþa se mirã din nou:
– Adicã au plecat toate? Au plecat
toate sferele albastre?
Mama înclinã din cap.
– Da, au dispãrut toate sferele albas-
tre. Au plecat din satul nostru. Iar la ºtiri
au anunþat cã au dispãrut de peste tot,
ca ºi cum nu ar fi fost niciodatã.
Fetiþa se gândi câteva secunde, apoi
întrebã:
– ªi, oare, se vor mai întoarce vreo-
datã?
Femeia se gândi câteva secunde,
apoi rãspunse:
– Cine ºtie? Poate. Dacã o sã fim cu
toþii buni ºi cuminþi, poate or sã se mai
întoarcã într-o bunã zi, cine ºtie...
februarie 2022

Dacã în anii ’90 mi-a fost cât se
poate de uºor sã fac numere de revistã
dedicate literaturii sience-fiction ºi fan-
tastice, pentru cã lucrurile erau foarte
ateneu
atingã unele dintre chestiunile esenþiale
Dan PERªA ale fandomului. Ele chiar au fost atinse,
dar au suferit ºi mari reformãri pe par-

În oaza insolitului:
curs. Rodica Bretin a pomenit, spre
clare, acum ele se pare cã s-au compli- exemplu, de neîncrederea ce i-o inspirã
cat foarte mult. Noi curente, noi idei, noi în ziua de azi science-fictionul din
provocãri au curs ca o magmã, însã
cauza limitãrilor impuse scriitorului. Pe

într-o lume cu mult mai puþin atentã faþã
de literaturã în general, fãrã ca SF-ul sã
fie exclus din aceastã „nepãsare“. Un
dram de confort mi-a oferit Dan
Popescu (Piatra-Neamþ), cel care a avut
ºi o contribuþie importantã în realizarea
acestui numãr. Posedând o bazã de
date temeinicã ºi la zi privind fenomenul
science-fiction, mi-a spus cã autorii din
anii ‘90 sunt activi ºi acum, iar lor nu li
s-au adãugat decât foarte puþini alþii.
Însã cum eu nu m-am mai interesat în
anii din urmã despre ce se întâmplã în
fandom (o sã numesc astfel în bloc scri-
itorii ºi fanii SF-ului, publicaþiile de spe-
cialitate ºi cãrþile de ficþiune speculativã
ºi de eseisticã), nu mai aveam o imagi-
ne clarã asupra fenomenului. Singura
legãturã a vechii mele pasiuni pentru SF
am pãstrat-o datoritã unor întrebãri care
au continuat sã stãruie în mine. Una
dintre ele e aceasta: care este diferenþa
dintre literatura mainstream ºi literatura
science-fiction? Am scris un eseu
(nepublicat încã), în care cred cã am
rezolvat mãcar o parte a problemei sau,
altfel, am rezolvat problema dintr-un
anumit unghi. Dezvãlui acum ideea
eseului. Lãsând la o parte faptul cã
„mainstream“ mi se pare un termen
abuziv, deoarece literatura SF face
parte din „curentul principal“ al literaturii
(gãsim destule elemente fantastice în
literatura vechilor civilizaþii, iar în ziua de
maºinãria science-fiction
• Dionis Puºcuþã – Animal fantastic
azi mai toate romanele „normale“ au
ieºiri din real), eu cred cã deosebirea
stã în aceea cã literatura în sens clasic
este puternic intertextualã, având astfel
un bogat substrat cultural, într-un dialog
continuu cu anterioarele forme cultu-
rale, paradigme, idei culturale ºi viziuni
ficþionale, pe când literatura science-fic-
tion pune accentul pe insolit. Fiind o lite-
raturã a insolitului, cu cât se aflã mai
departe de fondul nostru cultural, cu
atât scrierile sunt mai reuºite. Iatã de ce
nu gãsim în fandom în ziua de azi rup-
turi cum sunt cele între scriitorii de
mainstream. Marin Mincu cãuta în anii
‘90 schimbãri de paradigmã. Nu mi s-a
pãrut atunci cã ar fi o schimbare realã
de paradigmã. Noua generaþie continua
sã scrie literaturã în aceeaºi mentalitate
ca ºi generaþia anterioarã, schimbãrile
fiind mai mult formale. Însã acum rup-
tura între generaþii este adâncã ºi de
nedepãºit fãrã puternice conflicte.
Sensibilitatea ºi mentalitãþile au falii pro-
funde între ele. Noua generaþie nu mai
simte ºi nu mai gândeºte deloc similar
cu scriitorii dinaintea lor. Scandaluri
mineazã scena vieþii literare. În vreme
ce în fandom, totul a rãmas calm. Când
un scriitor vine cu o carte insolitã, nu
produce nicio rupturã faþã de sensibili-
tatea ºi gândirea predecesorilor. Astfel
cã nu simte nici nevoia sã-i „ucidã“ pe
cei dinainte, pentru a le lua locul.
Împreunã cu Ovidiu Bufnilã ºi ªtefan
Radu am încercat sã imaginãm cum ar
trebui sã arate acest numãr din Revista
„Ateneu“. Iniþial, mi-am propus sã
de altã parte, autori ºi teoreticieni de SF
au contribuit la o înþelegere mai bunã a
ceea ce este literatura science-fiction ºi
fantasticã. Aurel Cãrãºel vine cu o nouã
teorie, foarte convingãtoare ºi uºor de
operat cu ea, privind vechea delimitare
a SF-ului: gen literar vs. specie literarã.
Aºa încât am lãsat fluviul sã iasã din
matca gânditã iniþial ºi am lãrgit cu mult
ceea ce intenþionam sã facem la
început, sprijinul avându-l de la deja
pomenitul Dan Popescu. Am cãutat sã
implic în acest demers ºi pe colabora-
torii permanenþi ai Revistei. Sã scrie ºi
ei, în mãsura în care gãsesc ceva la
subiect, despre fantastic ºi insolit.
Bunãoarã Dan Petruºcã, având mai
vechi contribuþii în analiza literaturii fan-
tastice, a venit cu un important eseu.
Tot ce s-a fãcut acum e departe de a
fi într-o perfectã coerenþã. Cauza este
mai ales datã de spaþiul Revistei, pen-
tru cã altfel entuziasmul stârnit de
realizarea acestui numãr ar fi putut
duce la un conþinut ºi mai bogat. Am
fost nevoiþi sã pãstrãm esenþialul. Ceea
ce înseamnã cã, în viitoarele numere,
vom mai publica articole pe aceastã
temã. Nu am nicio îndoialã cã fuziunea
culturalã a ficþiunilor de pe diverse
paliere literare o impune.

Nu e prima oarã când uti- Poate cã mai clar de atât nu

lizez norocosul hibrid lexical.
Dar acum îi aprofundez înþele-
sul dupã iniþiala senzaþie a
gãselniþei jucãuºe. Cum par
uºor de impus noi cuvinte în
dicþionar, de ce sã nedrep-
tãþesc un „prototip“ potenþial
semnificativ?
Robom ar putea surprinde o
dimensiune ocultatã a naturii
umane. Ca simptomul unei
exacerbate euforii a progresu-
lui tehnologic. Raportându-se
la neverosimila transfigurare a
omului sub efectul pervers al
conceptului de robot. Con-
secinþã în oglindã a dezamã-
girii creatorului (cu minusculã)
faþã cu propria fragilitate,
asiduu supusã deconstrucþiei
compensatorii, pe când experi-
menteazã demiurgia de atelier.
Ideal de niºã la care se opri
fiinþa umanã pe când hotãrî
sã-ºi ascundã esenþa în
mãruntaie lucitoare de maºinã.
Îmbunãtãþindu-ºi oarecum,
depãºindu-ºi relativ, în contul
anxietãþii, vechi neputinþe ºi
nedesãvârºiri. Captiv în viitorul
utopic, invidiat, jinduit, la care
tot mai aspirã din neîncredere
în propria forþã. Obsedat de
mecanisme ce mimeazã mã-
runta perfecþiune a unui abso-
lut experimental, incipient.
Ce altceva între ingredien-
tele frãmântãrii gãzduite de
aºa o retortã? Rãscrucea
specificã animalului crizic, cum
defineºte Edgar Morin omul,
împãrþit între iluzie ºi inventivi-
tate (Paradigma pierdutã:
natura umanã, Iaºi, Editura
Universitãþii „Al. I. Cuza“, 1999,
p. 150). Aºadar, robom
Daniel-ªtefan POCOVNICU
Robom
puncteazã ameninþarea iraþi-
onalului ce pândeºte marºul
progresului. De pildã, cu dog-
matismul ºtiinþei grav vulgari-
zate, în vogã acum.
Nodul acesta dilematic gãz-
duieºte însãºi conºtiinþa trezirii
într-o atmosferã de surprizã a
umanului. Psihocibernetica pu-
ne în emfazã strãvechi
automatisme pe care se spri-
jinã o parte a funcþionãrii noas-
tre. Învãþare înseamnã adesea
un ritual de predarea propriei
conºtiinþe în sarcina unui arc
reflex, în grija naturii de-a
doua, obiºnuinþa. Un robot se
iþeºte din noi, cã ne mândrim
sau ne ruºinãm cu el.
E spaþiul de joacã al un spi-
rit tragicomic generos de
amplu. Bergsonianul du
mecanique plaqué sur du
vivant traducea complexa
încruciºare (Teoria râsului,
Iaºi, Ed. „Institutul European“,
1998, p. 46) privitã de sus. Cu
o superioritate abia veselã, ce
suspecta un automatism prea
aproape de om, vechi duh uitat
în lampã.
În replicã, robotul bãnuieºte
un orizont al umanului amãgit
de transcendentul sintetic.
Cine nu crede, sã priveascã la
un serial american de come-
die, Teoria Big-Bang, unde
personajul Sheldon Cooper
imitã în mod evident androidul
C-3PO din celebra serie SF
Star Wars. ªi obþine un rezultat
convingãtor, spumos.
Aºa cã, fãrã o istorie oficialã
în spate, robom se articuleazã
deja din douã ipostaze, deja
familiare mentalului colectiv:
cyborgul ºi androidul.
Cyborg e omul hibridizat cu
robotul în diverse proporþii,
unele de-a dreptul ºocante, pe
un drum încã la început. E ide-
alul remedierii, ameliorãrii,
amplificãrii naturaleþii fizice ºi
psihice, prin augmentarea rea-
litãþii. La limitã, intervalul aces-
tor încercãri ºi speranþe
porneºte din ºi trimite la
Frankenstein, jucãtor radical,
avant la lettre, de Second Life,
A doua viaþã.
Android e robotul cu aspec-
tul uman. Prin el, literatura
ºtiinþifico-fantasticã, ca ºi
robotica, se revendicã de la
însuºi Pinocchio. Emfazã a
aspiraþiei de marionetã, ca
surogat, la autentica uma-
nizare.
Astfel regândit, robom
defineºte inclusiv aspiraþia
evadãrii omului din propria
umanitate, pe drumul cãtre ilu-
zorii paradisuri birocratice, sta-
tistice, cibernetice, digitale.
Spaþii imaginare de simplitate
confortabilã, ce mascheazã
hipercomplexitatea greu de
pãtruns a lumii noi, în timp ce
mizeazã prosperitatea nume-
relor mari, perceputã ca
bogãþie admirabil de greþoasã,
la ruleta fericirii unilaterale. Un
automat consolat de înþelep-
ciunea propriei dezumanizãri,
obsedat de trupul consumabil,
întreþinut ºi depanat (prin indus-
trie medicalã ºi mirajul clonei
împrumutate cu „psihic“ – fiind-
cã, altfel, sufletul e în grija
Altcuiva). Ceea ce trimite cul-
tura la statutul de balast greu
digerabil pentru ingineria
socialã (ºi sanitarã?).
O dureroasã concluzie
extrasã de tatonarea cuvântu-
lui robom este cã robotul tra-
duce în concret mesajul agre-
siv cã civilizaþia umanã e tot
mai neîncrezãtoare în om.
Parcã tocmai din cauza limi-
telor care cândva l-au demar-
cat, definit, singularizat ca atât
de uman.
aº putea fi decât prin exemplu.
De curând, în Italia, un auto-
mobil a fost surprins de radar
cu viteza de 803 kilometri la
orã. În locul unei reacþii logice
a rezonabilului din om, un
funcþionar a preferat sã aplice
sancþiunea pentru deplasarea
cu absurda vitezã. Un fel de
cineva care, din amuzament,
satistire birocraticã, reducþie
(fabricatã de instrucþia ºi edu-
caþia în curs de ºablonizare),
conformism (ce confundã
inteligenþa cu adaptarea), se
robomizeazã alert pe când
respectã litera legii.
E robomul inapt de spiritul
legilor? Poate. Aspiraþia
letargiei automatice, legea
minimului efort, se instaureazã
pe când umanismul se deºirã
printre ºabloanele algoritmului.
Noi, românii, ne-am remarcat
aici cu ºcoala postbelicã a
reºapãrii elitelor, unde prea
mult a fost glorificat învãþatul
pe dinafarã, pe de (fãrã) rost.
Mai grav e cã ameninþã-
toarea nouã specie se com-
portã câteodatã viral. Presat
de restricþii, robomul se face
brusc biciclist (nu ciclist), doar
cu drepturi, fãrã datorii, victimã
cãreia i se cuvine acces abso-
lut. Înlocuind orice regulã cu
privilegiul egoismului haotic.
Consolare slabã, minorã, când
cinismul devine cel mai bun
prieten al omului!

februarie 2022 11

O clarificare
Precum se ºtie, cuvântul
„mainstream“ provine din en-
glezã, în românã semnificând,
în sens propriu, curentul princi-
pal al unei ape curgãtoare, iar în
sens figurat, curentul dominant
într-un anumit domeniu – con-
cepþii, artã, modã etc.1 În con-
textul de faþã, sensul figurat al
vocabulei exprimã intenþia
unora de a izola literatura SF de
restul literaturii, procopsit fãrã
vinã cu apelativul amintit2; ape-
lativ pe care îl incriminez ºi aici,
punându-l între ghilimele din
motivele (rãs)prezentate mai
jos.
1) Conform sistemului de
clasificare pe care l-am învãþat
cu toþii la ºcoalã, întreaga
beletristicã se poate ordona
dupã urmãtoarele criterii: par-
ticularitãþile de expresie ºi
formã ale operelor, criteriu care
identificã genuri precum epic,
liric, dramatic, fiecare sub-
sumând specii ºi subspecii;
modelul de realitate cultivat, el
deosebind genuri realiste ºi
nerealiste; conþinutul operelor,
criteriu ce relevã genuri tema-
tice – º.a.m.d. Or, întrucât genul
SF devine evident prin modelul
de realitate, ca gen nerealist
(alãturi de fantastic), ºi prin
conþinut, ca gen tematic (spre
deosebire de fantastic), confun-
darea lui cu Mersul trenurilor
denotã lipsitã de profesionalism.
2) Spre deosebire de cele-
lalte genuri tematice, SF-ul este
pluritematic: invenþia sau desco-
perirea extraordinarã, cãlãtoria
în Spaþiu ºi în Timp, viaþa sau
conºtiinþa artificialã, invazia
extraterestrã, universurile para-
lele, nemurirea... lista e lungã;
dar oricare dintre temele
amintite este definitorie pentru
genul SF, cãci permite imagi-
narea unor modele de realitate
în care cunoaºterea raþionalã,
superioarã celei contemporane
autorului sau personajelor,
determinã fapte ºi consecinþe
existenþiale specifice 3 . Or,
deºi la fel de nerealist, dar nu
prin mimarea cunoaºterii
raþionale, ci prin sfidarea ei,
genul fantastic e totuºi recunos-
cut ca parte din restul literaturii
alãturi de toate celelalte genuri
(tematice, realiste, epice, lirice
etc.), fapt care subliniazã nete-
meinicia separãrii genului SF de
restul literaturii – adicã de
„mainstream“, de „curentul prin-
cipal“. De ce SF-ul ar fi „curent
secundar“? (Singurul asemenea
curent!) Întrebarea este retoricã.
3) Amintita separare e susþi-
nutã de o seamã de „gospodari“
ai literaturii, pe motiv cã SF-ul ar
fi lipsit de valoare esteticã; motiv
sã-l ascundã „sub preº“; motiv
sã le amintesc ºi aici (a câta
oarã?) cã nu-i aºa4.
Cãlãtoria
Literaturii
(o posibilã
istorie)
Necunoscutul stârneºte ori-
cãrei fiinþe nevoia de a-l explora,
cunoaºterea fiind o condiþie a
supravieþuirii. La om, necunos-
12
Ovidiu PETCU
De la marile teme ale literaturii
„mainstream“, la tematica literaturii SF
„Cântã-mi, zeiþã,-a Eroilor
luptã cu Morþii“
Lucian: Istorie adevãratã
„Istorie adevãratã“ ! Ce sorþi potrivnici au
fãcut ca SF-ul, gen cu tonalitãþi grave, sã
debuteze sub semnul parodiei?
cutul are în plus vocaþia extraor-
dinarului – un extraordinar care
te provoacã sã-l înþelegi. E tot
chemarea cunoaºterii. Omul a
cãutat sã-ºi reducã anxietatea
faþã de necunoscut printr-o
explicare fantasticã a lumii,
creând mituri. Ele sunt ade-
vãrate opere literare orale, cãci
apelul lor la imaginar a generat
personaje, trame ºi pilde.
Miturile au consolidat vechi
tradiþii ºi, alãturi de acestea, au
devenit sursa de inspiraþie a
primelor opere literare scrise.
Discursul beletristic timpuriu
aratã o preocupare accentuatã
pentru sugestivitatea ºi fru-
museþea imaginii literare. Vã
puteþi închipui figuri de stil
redactate în cuneiformã?
Traduceri inspirat-adaptate pen-
tru cititorul de azi redau com-
paraþii de o plasticã surprinzã-
toare („Temeliile þãrii se sfarmã
ca un vas“ [p. 19]5), epitete
repetate pregnant („Urukul-cel-
împrejmuit“ [pp. (...), 33, 34, 35,
36 – ºi în altele]), repetate fraze-
tipar („La capãtul celei de-a
patra [...a ºasea, ... a opta]
îndoite leghe“ [p. 86]), toate
susþinând expresivitatea epicã
ºi amplificând fascinaþia fabulo-
sului prin explicarea fantasticã a
necunoscutului, privit ca forþã
fatalã ce nu poate fi controlatã;
cãci destinul e scris de zei, ºi
„orice ar face oamenii, totu-i ca
suflarea vântului“[p. 47];
În timp, acumularea cunoaº-
terii empirice a micºorat
numãrul zeilor, a redus ºi mai
mult anxietatea în faþa necunos-
cutului ºi a sporit curajul de a-l
explora ºi explica pe cãi
raþionale. Aºa cã al doilea pas
era inevitabil: ideea cã necunos-
cutul este comprehensibil prin
abordare empiricã a dus la
imaginarea unui necunoscut
raþional-explicabil, fapt care a
marcat, în cadrul literaturii,
apariþia genului SF. A fost,
asemenea Renaºterii, o întoar-
cere a omului la sine, ceva ca
un reflex de apãrare a încrederii
în propriile-i forþe, creând acea
atmosferã de siguranþã care a
dat rãgaz ºi motiv de apreciere
a cunoaºterii raþionale. Con-
vertirea unor teme ale literaturii
anterioare în teme specifice
genului nou apãrut a fost tot un
pas inevitabil.
Ca ºi pasul care a urmat:
împãrþirea mulþimii autorilor în
douã tabere, în funcþie de
încrederea lor în valorile este-
tice ale cunoaºterii. Astfel despi-
eseu
Rãspunsul dovedeºte originea lui nobilã:
dacã parodia reprezintã semnul maturizãrii unui
domeniu artistic, Istoria adevãratã a lui Lucian
poate fi semnul maturizãrii Literaturii; sau al li-
teraturii „mainstream“, dacã agreaþi termenul...
catã, masa celor porniþi în
Marea Cãlãtorie a Literaturii
avea sã urmeze douã cãi
diferite, dar paralele; cãci þelul
rãmãsese acelaºi.
Cãlãtoria
iniþiaticã
Orice cãlãtorie aduce un plus
de cunoaºtere. Cãlãtoria iniþia-
ticã însã aduce cãlãtorului
cunoaºterea extraordinarã, pro-
vocându-i o schimbare marcan-
tã: el nu va mai fi niciodatã
acelaºi. Prin urmare, extra-
ordinarul are consecinþe pe
mãsurã – deci meritã consem-
nat; sau, de ce nu, inventat. Era
firesc deci ca prima temã a lite-
raturii sã fie cea a cãlãtoriei iniþi-
atice.
Tradiþii tribale de la începu-
turile omenirii impuneau tânãru-
lui candidat la maturitate pãrã-
sirea temporarã a spaþiului so-
cial originar, protector, spre a-ºi
dovedi pe cont propriu calitãþile
de adult în confruntarea cu
necunoscutul. Ecou al acestor
tradiþii, opere strãvechi precum
Epopeea lui Ghilgameº6,
Odiseea lui Homer sau Eneida
lui Virgiliu au imaginat în varii
moduri aceastã confruntare,
narând-o cu frumuseþea literarã
• Dionis Puºcuþã
a celor dintâi „trucuri“ stilistice
ºi, în consecinþã, cu o mare pu-
tere epicã, inspirând de-a lungul
timpului alþi ºi alþi scriitori. Aºa
l-au inspirat ºi pe Lucian.
Lucian din Samosata e siri-
anul care ºi-a pãrãsit þara pentru
a studia la mai toate ºcolile epo-
cii sale (secolul al II-lea d. H.);
care, apoi, a þinut conferinþe în
Grecia, Macedonia, Peninsula
Italicã; ºi care, spre sfârºitul
vieþii, a dãruit lumii insolita sa
Istorie adevãratã7: un fel de
miniroman cu un singur plan
epic, structurat în douã pãrþi ce
conþin „episoade“ nediferenþiate
ca atare, ci prin trecerea de la o
aventurã la alta; aventuri
neobiºnuite, narate la persoana
întâi în ordinea desfãºurãrii lor
ºi în maniera unui martor ocular,
stil în care sclipesc mereu
filoane de parodie ºi satirã; o
lucrare total diferitã de operele
sus-amintite, dar care, aseme-
nea lor, poate fi lecturatã cu
plãcere ºi azi.
Dacã se admite definiþia
genului SF aºa cum am formu-
lat-o anterior, aceastã Istorie
adevãratã conþine primul text
SF: a doua aventurã a perso-
najelor. Este episodul în care
autorul foloseºte cunoaºterea
raþionalã fictivã ca procedeu li-
terar pentru a-ºi uimi ºi distra
cititorul, deschizându-i printr-o
parabolã glumeaþã ºi nemai-
vãzutã o seamã de orizonturi
inedite, ceea ce stimuleazã
gândirea prospectivã; orizonturi
în care se reflectã, ironic,
defecte ºi nãravuri omeneºti,
ceea ce stimuleazã introspecþia
criticã; iar pentru cã însãºi
Teoria Generalã a Sistemelor
confirmã cã ºi acest amestec
are mai multe proprietãþi decât
suma proprietãþilor elementelor
ce-l compun8 (spre deosebire de
operele care contrazic aceastã
teorie), vorbim de o sporire de
sens lãuntricã, subsidiarã sen-
sului primar al textului – deci
vorbim de un plus de valoare li-
terarã, ca distincþie între infor-
maþie ºi mesaj. Dar, cu toate cã
prezenta abordare se va referi
doar la câteva fragmente din
episodul „spaþio-comic“ men-
þionat mai sus, nu pot sã omit
cã, în ansamblul ei, ºi aceastã
scriere a lui Lucian-limbã-
ascuþitã (maestre...) depãºeºte
informaþia brutã din text. Ea
abundã în aluzii ironice la per-
sonaje mitologice ºi literare, la
diferite personalitãþi notorii, scri-
itori ºi filosofi, toate asortate cu
un epic imaginativ de excepþie,
muzica acestei opere fiind mult
mai mult decât suma sunetelor
emise de fiecare instrument
amintit; iar erudiþia ºi spiritul
autorului demonstreazã ºi ele
cã, într-adevãr, cãlãtoria lui iniþi-
aticã prin lumea intelectualã a
vremii a rodit un scriitor de
excepþie.
Astfel, dupã o introducere
plinã de bun-simþ, echilibru ºi
înþelepciune, Lucian ni-i dã fãrã
scrupule în vileag pe Ctesias,
pe Iambulos ºi pe Homer ca
mincinoºi patentaþi (cu Ulise
drept „ghid ºi instructor în acest
soi de ºarlatanie“), cãci fiecare
dintre ei a descris lucruri „pe
care nu le-a vãzut niciodatã per-
sonal ºi nici nu le-a auzit de la
cineva recunoscut prin sinceri-
tate“ [p. 1] 9 ; ca apoi sã mãr-
turiseascã fãrã ocol: „pentru cã
eu însumi, datoritã vanitãþii
mele, eram dornic sã transmit
ceva posteritãþii, ca sã nu fiu
singurul exclus din privilegiile
licenþei poetice, ºi cum nu
aveam nimic adevãrat de spus,
neavând aventuri notabile“
(oare?), „m-am pus pe minþit.
Dar minciuna mea e mult mai
sincerã decât a lor, cãci, deºi
nicãieri nu spun adevãrul, cel
puþin sunt sincer când mã declar
mincinos“ [p. 2]. Astfel spul-
berând neîncrederea oricãrui
cititor, paradoxalul „mincinos“
din Samosata scorneºte o
tramã în care iraþionala fabulaþie
münchausenianã ºi raþionala
cunoaºtere imaginarã ani-
hileazã orice urmã de suprana-
tural, descriind aventuri pe care
autorul nu le-a trãit, avute într-o
cãlãtorie pe care n-a întreprins-o,
dar pe care o relateazã cu sobri-
februarie 2022

etatea unui istoric responsabil,
dând naraþiunii o aparenþã de
obiectivitate demnã de titlul ei...
spre hazul cititorului, desigur.
„Motivul ºi scopul cãlãtoriei
mele“, ne spune autorul, „sãlã-
ºuiau [...] în curiozitatea de-a
afla unde se sfârºeºte oceanul
ºi ce oameni trãiau dincolo de
el“ [p. 2], mãrturisire ce confirmã
supoziþiile anterioare privind
nevoia de cunoaºtere. Autorul
susþine „veridicitatea“ epicului
prin reducerea la minimum a
procedeelor stilistice con-
sacrate, menþinând astfel pe tot
parcursul operei iluzia relatãrii
unor evenimente reale, atenu-
atã subtil de frecvenþa trimite-
rilor parodice, pe care savantul
traducãtor A. M. Harmon le
sesizeazã cu acurateþe ºi le
comenteazã la subsol.
Plin de strategie scriitori-
ceascã, Lucian zugrãveºte
întâiul episod al cãlãtoriei cu
fantasmagorii oarecum familiare
cititorului – cãci parodia nu iartã:
o insulã cu un râu de vin... cu
peºti plini de vin... curgãtor din
strugurii unor butuci de vie... cu
aspect halucinant, cãci „partea
superioarã a fiecãruia era o
femeie, cu totul perfectã de la
brâu în sus“ [p. 3]; cu avansurile
fãcute cãlãtorilor... ºi cu
pierderea a doi confraþi care,
încurcându-se în feminitatea
acestor hibrizi, devin ºi ei butuci
de vie.
Astfel momit, cititorul pri-
meºte în plin cãscat ºocul epi-
sodului doi: o tornadã cum n-a
mai fost „a învârtit corabia-n
sus“ („de mai multe ori“, pre-
cizeazã alte surse – reþineþi
aspectul aerodinamic), „a
înãlþat-o la vreo trei sute de
stadii“ (adicã peste 55 de kilo-
metri) „ºi n-a mai lãsat-o sã
revinã pe mare“. Susþinând rea-
lismul fenomenului, „tãria vântu-
lui care bãtea în pânzele noas-
tre þinea corabia în aer ºi a tot
dus-o astfel încât am cãlãtorit
prin vãzduh ºapte zile ºi ºapte
nopþi“. Suspans... ºi apar pre-
mise pentru o Întâlnire de gradul
trei (Steven Spilberg, 1977); dar
nu „ei la noi“, ci „noi la ei“ – Star
Trek (Gene Roddenberry, 1966,
ºi tot restul): „În ziua a opta am
zãrit în depãrtare un petic de
pãmânt, un fel de insulã strãluci-
toare, în formã sfericã, scãldatã
într-o luminã puternicã. Am aco-
stat, am coborât ºi, dupã ce am
cercetat þara, am gãsit-o culti-
vatã ºi locuitã“ [p. 4]. Este Luna,
satelitul nostru natural, cu o
populaþie formatã exclusiv din
bãrbaþi. Sunt consideraþi
frumoºi doar cei complet lipsiþi
de pãr. (Pe comete însã, au
mare cãutare cei pletoºi, ne
dezvãluie Lucian spusa celor
ce-au fost pe-acolo [p. 10]). Nu
au organe sexuale ºi se
înmulþesc printr-un soi de
februarie 2022
• Dionis Puºcuþã
înmugurire... internã: fãtul se
dezvoltã în gambã, iar la soroc
se extrage de-acolo, ca nou-nãs-
cut, printr-o operaþie simplã; au
ochii demontabili, depozitabili,
împrumutabili, vandabili, tezau-
rizabili... [p. 11].
Regatul Lunii este condus de
Endymion, cioban despre care
cunoscãtorii spun cã ar fi fost
rãpit de pe Pãmânt de strãluci-
toarea Selene, zeiascã personi-
ficare a Lunii ºi mare amatoare
de aventuri (cam neselective)
cu muritorii. Discret, Lucian
divulgã numai declaraþia alteþei
sale, rãpitul: cum cã într-o zi,
„pe când dormea, fusese înãlþat
de la pãmânt, iar odatã coborât
a fost fãcut regele acelei þãri“
[p. 5]. Prilej ca eroii sã afle cã
tocmai au nimerit în „rãzboiul
stelelor“ – conflictul dintre
locuitorii Lunii ºi cei ai Soarelui,
ultimii având drept cezar pe un
oarecare Faeton, despre care
tot cunoscãtorii spun cã ar fi
avut un accident când îºi con-
ducea faetonul. Conflictul e
provocat de intenþia regelui
Endymion de-a face o colonie
pentru sãraci pe „Steaua
Dimineþii“, deci pe Venus (aluzie
la motivul rãzboiului peloponesi-
ac, acolo fiind vorba de colonia
de pe insula Corint). Ceea ce
urmeazã pare scenariul unui
nou film din cunoscuta serie a
lui George Lucas (proiectatã din
1977 încoace), cu luptãtori la fel
de pitoreºti, veniþi sau absenþi
din toate colþurile galaxiei (sic!),
deci nu e cazul sã insist.
Privitor la epic, textul câºtigã
prin imaginaþia ºi hazul investite
în scornirea luptãtorilor, indife-
rent de provenienþa lor [p. 6],
preluarea scrupuloasã, în
scenele de luptã, a schemelor
tactice ale vremii [p. 7],
maimuþãrirea, în tratatul semnat
de seleniþi ºi solarioþi dupã
rãzboiul spaþial, a tratatului din-
tre atenieni ºi spartani, semnat
dupã rãzboiul peloponesiac [p. 8],
nãscocirea unei biologii aparte a
indigenilor, precum ºi a unor
elemente ale civilizaþiei
selenare (obiceiuri, artefacte,
tehnici ºi tehnologii anticipative
[p. 11]) ºi, nu în ultimul rând,
inspirarea prin toate acestea a
unor autori de SF mai studioºi
din epocile ulterioare.
luziile parodic-satirice ale lui
Lucian transpar din substanþa
operei ca reliefurile unui schelet
epic, peste care autorul gre-
feazã cu sobrietate nãscociri ºi
mai uimitoare, ºi sunt relevate
frecvent la subsol de A. M. Harmon:
„Seneca spune cã au existat
stoici care s-au întrebat dacã
Soarele ar putea avea o popu-
laþie proprie“ [p. 5]; „Herodot
(3.102) vorbeºte despre furnici
mai mari decât vulpile“ [p. 6];
„Îmbrãcãmintea de sticlã a“
eseu
seleniþilor „lui Lucian parodiazã
printr-un joc de cuvinte îmbrã-
cãmintea din lemn, adicã bum-
bac (Irod. 7, 65)“ [p. 11] etc.
ªi toate aceste comentarii
grãbite le-am fãcut pe marginea
unor fragmente dintr-un text
care ocupã doar zece pagini din
cele 35 ºi câteva rânduri ale
acestei „istorii adevãrate“! O
aºa densitate specificã de sen-
suri a unui sistem literar text-
subtext n-am remarcat nici în
Epopeea lui Ghilgameº, nici în
Odiseea, nici în Eneida; ºi ea nu
se datoreazã temei, ci autorului!
Cum ar putea fi el separat de
„restul literaturii“ pentru vina cã
în aceastã Istorie adevãratã a
îndrãznit sã includã un episod
din „paraliterar“-ul, „de consum“-
ul gen SF?!
Totuºi: v-aþi întrebat vreodatã
cum aþi fi receptat o Istorie ade-
vãratã care s-ar fi încheiat cu
„decolarea“ din Insula Fericiþilor
spre Lunã ºi cu aventurile în
Spaþiu? Întrucât „relatarea“
ajunge pripit la episodul în care
este valorificat literar extraordi-
narul cunoaºterii empirice ima-
ginare – al doilea! („lipsa
gradaþiunii în culminare“, ar zice
Maiorescu). S-ar pãrea cã
Lucian a acordat mai multã
importanþã aventurilor terestre,
ceea ce sugereazã ºi o anume
reþinere la adresa noii tehnici li-
terare amintite. Ce motiv sã fi
avut? Nimic straniu în faptul cã
regãsim ochii detaºabili ai
seleniþilor [p. 11] în Omul fãcut
bucãþi (E. A. Poe, 1839), cã
rãzboaiele între alianþele galac-
tice [pp. 5-6] se repetã în
Rãzboiul Stelelor (G. Lucas,
1977) sau cã podul care lega
Luna de Venus, construit din
pânza uriaºilor pãianjeni lunari
[p. 6], reapare sub forma
lianelor ce legau Pãmântul de
Lunã în Sera (Brian Aldiss,
• Dionis Puºcuþã
1962). A fost la fel de natural cã
gândirea pãtrunzãtoare a lui
Lucian a putut sã întrevadã prin-
cipiul telescopului optic [p. 11]
inventat de Galilei (1609) sau cã
a reuºit sã anticipeze lichefierea
gazelor prin presare [p. 10], pro-
cedeu utilizat de Faraday
(1845). Nu-i aºa? Iar dacã-i aºa,
ce l-a fãcut sã afirme cã a scris
despre fenomene care, subli-
niez, „nu pot exista în natura
lucrurilor“ [p. 2]? Poate n-a vrut
sã recunoasã faptul cã doar a
vrut sã testeze iarãºi „terenul“
apetenþei pieþei pentru extraor-
dinarul raþional imaginar, ca
atunci când scrisese, cu oare-
care timiditate, Icaromenip?
Oare sã fi adoptat aceastã atitu-
dine „încuiatã“ pentru a nu se
trezi sub „preºul“ separatiºtilor?
Sã se fi temut cã era prea
devreme pentru SF?
Nu a mai recidivat.
Cu toate astea, tornada cre-
atã de Lucian ca sã-ºi lanseze
personajele spre Lunã a lansat
ºi prima temã din science-fic-
tion: cãlãtoria în Spaþiu – o cãlã-
torie iniþiaticã dincolo de
hotarele planetei... ºi ale
înþelegerii comune.
De-a lungul timpului, tema în
cauzã a fost abordatã de o
mulþime de scriitori seduºi de
acest tip de extraordinar,
aparent realist, însã imaginar pe
de-a-ntregul. Sã fie oare o
nevoie inconºtientã de evocare
a periplului originar al umani-
tãþii? Cred mai degrabã cã este
expresia setei nestãvilite de
cunoaºtere, proprie omului –
deci la fel de veche. Doar ea ar
fi putut naºte algoritmul mitului
primordial, „monomitul“, cum îl
numea Joseph Campbell, un soi
de „cod genetic“ al tuturor
miturilor. De-aici ºi nevoia de-a
ne explica lumea prin cu-
noaºtere: concretã, necesarã,
fictivã la nevoie, dar mereu fru-
moasã – ca în mituri, ca în
ºtiinþã, ca în SF; o cunoaºtere
care ne-a ajutat sã supravie-
þuim, ca specie ºi civilizaþie; o
cunoaºtere dobânditã din greu
pe parcursul cãlãtoriei omului
de-a lungul spaþiului, timpului,
vieþii.
_____________
1. Prima atestare a utilizãrii
acestui cuvânt în sens figurativ
dateazã din 1599. În 1831
(poate chiar mai devreme),
Thomas Carlyle a folosit cuvân-
tul în acelaºi sens pentru a
desemna gustul sau modul de
gândire predominant.
2. Este ilar faptul cã, în orice
dicþionar din zilele noastre,
„mainstream“ semnificã, de
asemenea, toatã cultura popu-
larã ºi cultura media, de obicei
difuzate de... mass-media. Or,
dacã SF-ul ar fi un gen „popu-
lar“, „de consum“, dupã cum îl
calificã cei care nu îl neaga pe
de-a-ntregul, ar trebui inclus ºi
el în „mainstream“, nu-i aºa?
3. Cu toate cã folosesc abre-
vierea „SF“, consacratã la fel de
consacratei expresii science fic-
tion, tradusã ca „ficþiune despre
ºtiinþã“, mã alãtur celor ce susþin
cã genul SF nu se bazeazã doar
pe diversele ºtiinþe, ci pe cu-
noaºterea raþionalã în general,
inclusiv pe elementele timpurii
de cunoaºtere care au dus la
formarea ºtiinþelor actuale.
4. ...fie ºi doar pentru cã
„nouãzeci la sutã din orice este
rebut“, aserþiune aparþinând lui
Theodore Sturgeon (1953).
Numitã ºi legea lui Sturgeon
(statisticile o confirmã cu bunã
aproximaþie), afirmaþia amintitã
este o reformulare a unei idei
emise de Voltaire în Le Monde
comme il va (1748) ºi de Kipling
în The Light That Failed (1890).
5. ...din Epopeea lui
Ghilgameº, traducere de
Virginia ªerbãnescu ºi Al. Dima,
Bucureºti, Editura „Mondero“,
1996. Citatele urmãtoare sunt
extrase din acelaºi volum, cu
consemnarea paginii fiecãruia
între paranteze pãtrate.
6. Acest poem epic anonim,
aparþinând culturii sumeriene,
scris în cuneiformã ºi cotat ca
fiind cea mai veche lucrare lite-
rarã cunoscutã, confirmã cã li-
teratura s-a nãscut din magia
necunoscutului înfruntat în cãlã-
toria iniþiaticã, devenitã prima ei
temã. Menitã sã-i amplifice extra-
ordinarul prin raþional, prima
temã SF – cãlãtoria în Spaþiu –
nu mai putea sã întârzie.
7. Alethe diegemata în greaca
veche, Vera Historia în latina
veche.
8. Cei mai dotaþi cu potenþial
critic superior par sã fie oamenii
de ºtiinþã (ceea ce ar fi, desigur,
în firea lucrurilor).
9. ...din volumul A True Story/
by Lucian of Samosata/ 1913,
translated by A. M. Harmon,
©GlobalGrey 2018, file:///C:/-
Users/Stas/AppData/Local/-
Temp/true-story-1.pdf Întrucât
diferenþele semnificative dintre
cele câteva traduceri în românã
mi-au creat unele dubii, am
folosit aceastã traducere a lui
A. M. Harmon, bruma mea de
englezã ºi... Google translate.
Menþionez cã numãrul paginii
fiecãrui citat figureazã între
paranteze pãtrate, evitând
repetiþiile inutile.
13

Este destul de greu în zilele acestea
de sfârºit de ianuarie 2022 sã te
gândeºti la culturã, tocmai când marile
puteri militare ale lumii „îºi aratã
muºchii“. Iarãºi. Când zãngãnesc
armele, cultura dispare. În vremuri re-
volute, regii îºi luau în campaniile lor
rãzboinice poeþi, care sã le consem-
neze faptele, convinºi fiind cã operele
sunt nemuritoare. Homer este primul
care, prin epopeile sale, i-a scos din
uitare pe eroi. Fãrã el, n-am fi ºtiut nici
de Ahile, nici de ceilalþi. Dar toate aces-
tea sunt strâns legate de cultul pe care
vremurile revolute îl aveau pentru eroii
rãzboinici, ale cãror atribute erau în
legãturã cu multele calitãþi puse pe
seama masculinitãþii, între care curajul,
demnitatea, loialitatea etc., care astãzi,
într-un rãzboi total, de care poate ne va
feri Dumnezeu, nu mai au relevanþã
când e vorba de armele teribile de dis-
trugere în masã pe care le avem la
îndemânã. Ideea umaniºtilor cã omul
învaþã din istorie îmi pare, dacã nu chiar
este, o utopie... κi þin cuvântul marile
puteri militare faþã de vecini mai mici?
M-am întors la paginile cronicarului
moldovean Ion Neculce, din
„Letopiseþul Þãrii Moldovei“, scrise în
urmã cu trei sute de ani. Pe când þarul
Petru cel Mare era în Polonia ºi urma sã
viziteze Moldova, parcã prin 1711,
Dumitraºco-Vodã, adicã Dimitrie
Cantemir, i-a trimis un sol, „pe Luca vis-
ternicul“, pentru a face o înþelegere.
Principiile consemnate atunci vizau
neamestecul „moscalilor“ în treburile
interne ale Moldovei, þara nefiind obli-
gatã a da vreun bir împãrãþiei; iar dupã
rãzboiul cu turcii, oastea
„moschiceascã“ avea obligaþia sã
pãrãseascã cetãþile de graniþã ale
Moldovei. Acel „tratat“ în toatã regula
preciza cã hotarul între Moldova ºi
imperiul rus era hotãrât pentru totdeau-
na pe Nistru. Neculce afirmã în
letopiseþul sãu: „ªi pre aceste ponturi
au giurat tare împãrãþia Moscului ºi au
ºi iscãlit mai gios ºi i l-au trimis (înapoi
lui Dimitrie Cantemir; nota mea, D. P.)
pe Luca visternicul“. Cu înþelegerea
scrisã ºi semnatã. Ce s-a întâmplat
dupã aceea? Prin 1812, Moldova a pier-
dut Basarabia, iar mai târziu, sudul ei a
fost atribuit Ucrainei de cãtre fostul
U.R.S.S. Tot astfel s-a întâmplat cu nor-
dul Bucovinei ºi Þinutul Herþei. Iar
Transnistria, care, zice-se, face parte
din Republica Moldova, este ocupatã
astãzi de armatã ruseascã... Între
fotografiile familiei, din perioada interbe-
licã, am una în care niºte unchi ºi
mãtuºi de-ale mele, pe care i-am
cunoscut, dar care astãzi sunt oale ºi
ulcele, se aflau pe plaja Mãrii Negre, la
Cetatea Albã... Cu puþin noroc, îmi
spunea ºãgalnic un prieten, cu toþii vom
ajunge poate într-o fotografie, pe care o
vor privi cu nostalgie vreun fiu sau
nepot.
Dar sã mã întorc la problema sugera-
tã de titlu... Nu chiar cu mult timp în
urmã, un amic, care tocmai constata cã
e mulþumit cu viaþa sa, asocia cu ironie
starea lui de „automulþumire“ de o
secvenþã din „Aºteptându-l pe Godot“, a
lui Samuel Beckett. Cititorul prezumtiv
al acestor rânduri ºi-ar putea aminti cã,
într-un anumit moment al desfãºurãrii
evenimentelor, Vladimir, unul dintre per-
sonajele celebrei piese, afirmã:
„Suntem mulþumiþi“; iar celãlalt,
Estragon, se întreabã: „ªi acum, când
suntem mulþumiþi, ce facem?“ Evident,
cei doi îl aºteaptã pe Godot. Asta pare
sã fie treaba lor zilnicã, deºi nu ºtiu prea
bine cine e acesta sau dacã venirea lui
i-ar ajuta cu ceva. Aºteptarea, pânã la
urmã, e sensul vieþii lor. Problema,
14
eseu
Dan PETRUªCÃ
Despre fantastic
ºi alte întâmplãri
schimbând registrul ideilor, pare sã fie
asemãnãtoare cu aceea din
„Ecleziastul“. Dumnezeu, creând
lumea, nu ne-a lãsat ºi sensul ei. Însã
asaltul nostru constant asupra acestei
aparente lipse de sens e poate chiar
sensul vieþii noastre...
Tot atunci, acelaºi amic îmi mãr-
turisea cã, aºa cum era, adicã „mulþu-
mit“ de viaþa sa, într-o dimineaþã, la
cafea, ºi-a adus aminte pe nepusã
masã de o femeie pe care o iubise.
Trecuse foarte mult timp de când n-o
vãzuse ºi nu ºtia dacã ea mai era prin
oraº, dacã se mutase sau dacã, pur ºi
simplu, murise. Dar s-a bucurat mult de
amintirea aceasta ºi a încercat,
închizând ochii ºi strângând pleoapele,
sã-i recompunã chipul. N-a reuºit. Aºa
cã a uitat-o din nou. Însã, a adãugat el,
peste câteva sãptãmâni, într-o noapte,
a visat-o. „Stãteam într-un cot, lângã ea
dezbrãcatã, în pat. ªi vorbeam. Despre
ce? Nu-mi aduc aminte. Dar trãsãturile
feþei îi erau acum atât de limpezi, încât
m-am mirat, amintindu-mi în vis, cã nu
reuºisem cu niºte zile în urmã sã-i
recompun chipul... E ciudat, mai zicea,
cã faþa ei ºi toate celelalte erau atât de
clare în vis, iar treaz nu reuºisem sã-i
recompun chipul“... Dupã o vreme, visul
amicului meu mi-a readus în memorie
„Solaris“, minunata povestire ºtiinþifico-
fantasticã a polonezului Stanislaw Lem,
o capodoperã a genului, desigur. Iar
mãrturisirea lui m-a fãcut sã recunosc
faptul cã visul este o zonã despre care
încã nu ºtim prea multe. Altfel spus,
existã în creierul nostru zone pe care –
e foarte posibil – le putem „accesa“ doar
în vis. Uitate, unele trãiri, imagini,
obsesii etc. dispar cu totul din atenþia
• Dionis Puºcuþã
conºtiinþei ºi ajung într-un „coº“ al
creierului, de unde doar în vis ne mai
putem aduce aminte de ele. Oceanul
„gânditor“ de pe planeta Solaris
pãtrunde în lumea oniricã a personaju-
lui-narator, pe nume Kelvin,
descoperind acolo imaginea tinerei
femei pe care o iubea încã, deºi aceas-
ta murise cu mult timp în urmã. Dincolo
de tehnologia care ne-ar putea ajuta sã
ajungem poate în preajma altor stele,
imaginatã cu frenezie de creatorii de li-
teraturã ai genului, mi s-a pãrut „fantas-
tic“ adevãrul cã oriunde am ajunge în
univers, vom lua cu noi toate amintirile,
toate trãirile, bucuriile, temerile, împlini-
rile ºi neîmplinirile speciei. ªi asta în
mãsura în care am putea vreodatã con-
strui „maºinãrii“ capabile sã zboare, ani
la rând, în fiecare secundã, cu viteza
luminii...
Fantasticul
ºi vecinãtãþile sale
Prin 1969 sau 1970, nu mai ºtiu,
întâlnindu-mã pe stradã cu poetul Horia
Gane, care urma sã fie sau era deja
corector al revistei „Ateneu“, dupã o
micã ezitare, a scos din buzunar o
cãrþulie, „Solaris“, pe care mi-a dãruit-o,
îndemnându-mã s-o citesc. Cam tot pe-
atunci, cineva, nu mai ºtiu de data
aceasta cine, mi-a împrumutat
„Antologia nuvelei fantastice“, carte
îngrijitã ºi prefaþatã de Matei Cãlinescu.
Momentul era important, de altfel, fiind-
cã am luat cunoºtinþã cu fenomenul
„fantastic“ în mai multe literaturi.
Adolescent fiind, am citit operele, fãrã
sã fiu interesat de teoria literarã pe care
o presupunea înþelegerea conceptului.
Urma sã fiu captivat de acest aspect
mult mai târziu, când am observat
sinonimiile supãrãtoare dintre fantastic
ºi alte concepte, precum miraculosul,
straniul, supranaturalul, sacrul...
„Fantastic“, în vorbirea de toate zilele,
era, ca astãzi, un simplu superlativ: „Am
vãzut un tip fantastic“, ar zice o fatã
bântuitã încã de masculinitatea unui
bãrbat... Iar în epopee, de pildã, unde
oamenii ºi zeii se amestecã în acþiune,
nu avem a face cu fantasticul, ci cu
supranaturalul, caracteristic acestei
specii epice. Sacrul, de asemenea,
camuflat în profan, cum afirmã Eliade,
presupune ieºirea din perisabil, din
amorf ºi conectarea noastrã la esenþial,
prin retrãirea eternitãþii în duratã, cum
se întâmplã, de pildã, în „La þigãnci“, cu
protagonistul, profesorul Gavrilescu...
Mult mai târziu m-am reîntors la
antologia lui Matei Cãlinescu, care gãz-
duieºte un mic studiu, esenþial, al lui
Roger Caillois, intitulat „De la basm la
povestirea ºtiinþifico-fantasticã“. De aici,
bibliografia mi s-a diversificat continuu,
astfel cã, dupã o vreme, am înþeles, cât
de cât, problematica fantasticului în li-
teraturã. Am descoperit o preocupare
teoreticã privitoare la fantastic în cultura
româneascã, începând cu Mircea
Eliade, apoi Adrian Marino, Nicolae
Ciobanu, Sergiu Pavel Dan, Gheorghe
Glodeanu, Nicolae Manolescu, Eugen
Simion, Sabina Fînaru... Nu e locul aici
pentru descrierea concepþiei acestora
despre fantastic. Voi porni totuºi de la
studiul lui Roger Caillois, amintit mai
sus, unde putem identifica prima încer-
care reuºitã în descrierea conceptului,
cât ºi disocierea pe care acesta o face
între fantastic ºi miraculos: „Este impor-
tant sã distingem, afirma Caillois, între
cele douã noþiuni apropiate (feeric,
adicã miraculosul, ºi fantastic, nota
mea) ºi des confundate. Feericul e un
univers miraculos care se suprapune
lumii reale fãrã sã-i pricinuiascã vreo
pagubã sau sã-i distrugã coerenþa.
Fantasticul, dimpotrivã, vãdeºte o
ameninþare, o rupturã, o rupere insolitã,
aproape insuportabilã în lumea realã“.
Apoi, mai departe: „Basmul se petrece
într-o lume unde minunea este fapt
obiºnuit“. În acelaºi context, criticul
adaugã: „În fantastic, dimpotrivã, su-
pranaturalul (minunea; nota mea, D. P.)
apare ca o spãrturã în coerenþa uni-
versului. Miracolul devine aici o agre-
siune, o ameninþare, distrugând stabili-
tatea unei lumi“... Dacã în basm mi-
nunea este fapt obiºnuit, universul
rãmâne stabil, fiindcã nimeni nu se mirã
atunci când un cal zboarã sau mãnâncã
jar. În operele nãscute sub semnul fan-
tasticului, spune Caillois, fantasticul
este un element al structurii acestora.
Mai întâi, înþelegem noi, creatorul unor
astfel de opere creeazã un plan
verosimil, unde toate obiectele ºi întâm-
plãrile sunt din lumea noastrã. În acest
plan verosimil apare un obiect, o întâm-
plare, un personaj care neagã logica
realitãþii verosimile, creând un alt plan,
neverosimil, al fantasticului. Aºadar,
fantasticul nu se poate manifesta decât
atunci când, într-o creaþie literarã, nara-
torul construieºte mai întâi o lume
verosimilã, în sânul cãreia apare ceva
care neagã legile lumii obiºnuite.
Înþelegem deci cã fantasticul nu vine din
afarã; el se naºte în interiorul lumii
verosimile; altfel spus, el este un ele-
ment al structurii operei, fiind consub-
stanþial planului verosimil, însã mani-
festarea lui creeazã o altã realitate, un
plan al fantasticului...
Un alt mare cercetãtor al fantasticului
(ºi nu numai), de care mã voi folosi în
rândurile urmãtoare, este Tzvetan
Todorov, cu „Introducere în literatura
fantasticã“. Criticul mutã accentul de pe
fantastic, ca element al structurii operei,
pe impactul pe care acesta îl are fie
asupra naratorului sau personajului, fie
asupra receptorului. Apariþia unei rea-
litãþi insolite, neverosimile în planul
verosimil al lumii operei genereazã, la
nivel psihologic, atât naratorului sau
personajului, cât ºi receptorului, o
„ezitare“. Todorov „povesteºte“ pe scurt
ºi esenþial multe opere literare
aparþinând fantasticului, pornind de la
ideea, tacitã, cã cititorii cãrþii sale fie au
uitat conþinutul lor, fie nu le-au citit.
Printre multe altele, criticul citeazã gân-
durile naratorului din „Diavolul îndrãgos-
tit“, al lui Jacques Cazzote: „Ori diavolul
este o iluzie [...], ori existã într-adevãr“.
februarie 2022

• Dionis Puºcuþã
Fantasticul, conchide criticul, „ocupã
intervalul acestei incertitudini“. Câtã
vreme naratorul, personajul sau recep-
torul „ezitã“ cu privire, în cazul sugerat
de Todorov, la existenþa diavolului,
locuim în plin fantastic. Dacã vom încer-
ca o explicaþie naturalã a fantasticului,
alunecãm spre teritoriul altui concept,
straniul; iar dacã vom încerca o expli-
caþie supranaturalã, vom aluneca spre
miraculos...
Nu vom gãsi nicio explicaþie pentru
„puterea“ pe care Antipa, protagonistul
romanului „Lumea în douã zile“, al lui
George Bãlãiþã, o are ºi o foloseºte în
glumã. Iar problema glumei o su-
gereazã, grav, mottoul pãrþii a doua a
romanului, o secvenþã din „Coran“
(XLIV, 38, Sura fumului), din care se
aude glasul divinitãþii: „Cerurile ºi
pãmântul ºi toate câte se aflã între ele,
credeþi cã le-am fãcut în glumã?“ Într-
adevãr, Antipa, un „terchea-berchea“,
cum zice în gândul sãu un personaj,
care n-a fost în stare sã facã ºi el o fa-
cultate la „fe-fe“, este, de fapt, un ratat.
Dar, ca mic funcþionar la Consiliul din
Dealu-Ocna, completeazã pe 23 iunie,
când e solstiþiul de varã, actul de deces
al lui Costache Onu, ºeful staþiei C.F.R.,
care va muri în condiþiile acestei com-
pletãri anticipate. Întâlnirea de la câr-
ciumã, cu amicii, din ziua aceea canicu-
larã, este urmarea decesului ºefului de
garã amintit. Unul dintre prieteni, ultimul
sosit, un preot – care, dupã cum
vorbeºte, ºi-a pierdut credinþa în
Dumnezeu –, contestã puterea lui
Antipa, provocându-l sã-i precizeze
când va muri el. Iar protagonistul, cinic,
îi spune: „Foarte curând [...], azi chiar“.
Iar acest lucru se întâmplã... Folosindu-
mã de comentariile lui Lucian Blaga,
dintr-un capitol al „Trilogiei valorilor“,
intitulat „Gândire magicã ºi religie“, pot
afirma cã Antipa corespunde unui „ins
magic“, adicã unui magician, care,
crezându-se identic cu fiinþa divinã prin
cunoaºtere magicã, devine „factor mo-
dificator“ al universului. Dar aceastã
explicaþie privitoare la „potenþa magicã“
a personajului nu satisface raþiunea
receptorului. Bãnuim totuºi cã dezechili-
brul maxim dintre zi ºi noapte pe care îl
presupune solstiþiul de varã ar putea fi
sursa acestui atribut extraordinar al per-
sonajului. Fiindcã numai pe 23 iunie
Antipa putea hotãrî, prin completarea
anticipatã a certificatului de deces sau
prin simpla pronunþare, cine va muri.
Pânã sã ne hotãrâm asupra acestui
atribut al protagonistului ºi sã-i identi-
ficãm o cauzã (raþionalã sau nu), trãim
în plin fantastic.
februarie 2022
eseu
Umanizarea
fantasticului
Ce înþeleg prin umanizarea fantasti-
cului în contextul rândurilor de faþã? În
marile opere literare ale genului, proble-
mele profunde care þin de umanitatea
noastrã subordoneazã fantasticul. De
pildã, în „La þigãnci“, minunata nuvelã a
lui Eliade, profesorul de pian
Gavrilescu, locuitor al Bucureºtiului
interbelic, trãieºte o experienþã cu totul
insolitã: stã trei ore în casa þigãncilor,
dar, ieºind din spaþiul acesta, constatã
cã între timp s-au schimbat banii, cã
eleva sa Otilia, la care îºi uitase
dimineaþa servieta cu partituri, se
mutase de mai mulþi ani din Bucureºti ºi
se mãritase. În casa lui locuia acum
altcineva, iar soþia sa Elsa, nemþoaicã
din Charlottenburg, pe care o
cunoscuse pe când era student, dupã
ce l-a aºteptat câþiva ani, s-a întors la
pãrinþi în Germania... Toate acestea
satisfac nevoia de insolit a receptorului,
care, negãsind nicio explicaþie logicã a
întâmplãrilor, trãieºte, asemenea pro-
tagonistului, în fantastic. Dar, dincolo
de aceste întâmplãri, mult mai tulburã-
toare este ceea ce Gavrilescu numeºte
„tragedia vieþii mele“. Jocul în care îl
atrag cele trei fete din spaþiul þigãncilor
îl pune în situaþia sã-ºi aminteascã de
un moment fundamental al vieþii, pe
care încercase ºi reuºise sã-l uite.
Crezând cã fetele glumesc pe seama
lui, om matur, de 49 de ani, profesorul
are o rãbufnire de orgoliu:
„Domniºoarelor! [...] Vãd cã nu ºtiþi cu
cine aveþi de-a face. Eu nu sunt
oarecine. Eu sunt Gavrilescu, artist. ªi
înainte de a fi ajuns, pentru pãcatele
mele, un biet profesor de pian, eu am
trãit un vis de poet. Domniºoarelor,
exclamã patetic, dupã o pauzã, la
douãzeci de ani, eu am cunoscut, m-am
îndrãgostit ºi am iubit pe Hildegard“...
Poate de aceea omenirea este formatã
din oameni „de serie“, oameni care ºi-au
trãdat idealurile vârstei exuberante a
tinereþii, ratându-se. Viaþa lui Gavrilescu
e o adevãratã „monografie a medio-
critãþii“, aºa cum o numeam în alt loc
(„Mister ºi literaturã“, Iaºi, Editura
„Timpul“, 2009, pp. 47-60). Profesorul
este protagonistul unei duble ratãri.
Cândva, la Charlottenburg, pe când era
student, avusese „un vis de poet“.
Simþise, altfel spus, cã poate deveni
creator de muzicã. Dar, din pricina unei
întâmplãri sentimentale penibile, pe
care tocmai urmeazã s-o consemnez,
devenise „un biet profesor de pian“,
adicã un interpret al operelor altora; ºi
în loc sã se însoare cu iubirea vieþii lui,
cu Hildegard, s-a însurat cu Elsa. Ca
majoritatea oamenilor, el cautã ºi
gãseºte scuze pentru „pãcatele“ lui,
încercând ºi reuºind sã uite întâm-
plarea care i-ar fi generat un disconfort
psihic continuu dacã nu s-ar fi strãduit
s-o uite. Trecuserã douãzeci de ani,
recunoaºte el în faþa fetelor, de când
nu-ºi mai adusese aminte de întâm-
plarea penibilã de la Charlottenburg.
Gavrilescu îºi recunoaºte „vina“, dar nu
ºi-o asumã, ratându-ºi astfel „condiþia
tragicã“. Un mediocru, profesorul era
„mulþumit“ cu viaþa lui, fiindcã, aseme-
nea majoritãþii oamenilor, nu avea cura-
jul sã fie nemulþumit. Singurul moment
cu Sens al vieþii lui Gavrilescu a fost
atunci, la Charlottenburg, când avusese
un ideal, „un vis de poet“, ºi iubise cu
adevãrat o femeie, pe Hildegard...
Întâmplãrile amintite au legãturã cu vi-
ziunea despre fantastic a lui Eliade, pe
care acesta o comunicã, pe scurt, ºi în
prefaþa volumului sãu de nuvele „În
curte la Dionis“, apãrut prin 1981.
Concepþia sa are legãturã cu „gândirea
misticã ºi universurile imaginare pe
care aceasta le fundeazã, universuri
paralele lumii de toate zilele ºi care se
disting în primul rând printr-o altã expe-
rienþã a timpului ºi a spaþiului“.
Profesorul Gavrilescu iese din spaþiul
profan al Bucureºtiului ºi intrã în spaþiul
sacru al þigãncilor; totodatã, el iese din
„vreme“, care este amorfã, ºi intrã în
„timp“, care este esenþial: momentul
trãit cândva la Charlottenburg a fost
fundamental. Dupã aceea, viaþa sa a
curs fãrã semnificaþie...
Poate cã nu este întâmplãtor cã
amicul de care vorbeam pe la începutul
acestor rânduri ºi-a amintit brusc de o
femeie pe care o iubise cândva. Iar
acest amãnunt se întâmpla tocmai
când, cum mãrturisea el, era „mulþumit“
de viaþa sa. Încercarea lui ratatã de a
recompune chipul femeii, compensatã
peste câteva sãptãmâni de visul în care
pãrul, ochii, nasul, gura ºi toate cele-
lalte ale ei i-au apãrut cu atâta claritate,
mi-au amintit mie de „Solaris“. Odatã cu
aceastã amintire, în minte mi-a apãrut
de niciunde o propoziþie: „Morþii rãmân
tineri“. M-am gândit cã propoziþia aceas-
ta are legãturã cu visul atât de limpede
al amicului meu, unde femeia îi apãruse
aºa cum arãta atunci, demult. ªi fiindcã
trecuse ceva timp, cu siguranþã cã, între
timp, femeia îmbãtrânise. Atunci când
am recitit „Solaris“, ca sã reintru în
atmosferã, pentru a scrie aceste rân-
duri, spre uimirea mea, am identificat
aceastã propoziþie într-un dialog. În
mod miraculos, zicerea aceasta
„dormise“ vreo cincizeci de ani într-un
colþ al „fantasticei maºinãrii“ care este
creierul nostru. Dar sã mã întorc...
Despre ce este vorba pânã la urmã în
povestirea lui Stanislaw Lem?
Pe staþia de pe Solaris, rezidenþii
sting sau aprind lumina folosind comu-
tatorul, închid uºile cabinelor cu cheia
sau citesc cãrþi pe suport de hârtie
aflate într-o bibliotecã... Deºi noi
tehnologii se aflau doar la o aruncãturã
de bãþ, autorul nu ºi-a imaginat în 1961,
când i-a apãrut povestirea, cã o
întreagã bibliotecã încape doar pe câte-
va stickuri. În schimb, ºi-a imaginat cã
undeva, în galaxie, existã o planetã
care orbiteazã în jurul a doi sori: unul
albastru ºi altul roºu. Dar, mai ales, a
avut viziunea cã „oceanul gânditor“ al
acestei planete pãtrunde în somnul/
visul omului, scormonind în adâncul
creierului sãu... Kelvin, protagonistul,
cel care relateazã întâmplãrile la per-
soana I, ajunge pe Solaris. Aici sunt trei
rezidenþi: Snaut, Sartorius ºi Gibarian.
Ultimul, care îi fusese cândva profesor
lui Kelvin, din motive ininteligibile deo-
camdatã, s-a sinucis cu o zi înainte.
Chiar în prima searã, pe culoarul staþiei
va întâlni o negresã, pe care Kelvin o va
regãsi, vie, parcã de veghe, în congela-
torul unde este depus cadavrul lui
Gibarian. Noul venit va auzi zgomote,
ºoapte, glasuri la propriu, care rãzbat
din cabinele colegilor sãi. Snaut îi
spune cã va înþelege ce se întâmplã pe
staþie dupã ce va primi ºi el „oaspeþi“. A
doua zi dimineaþa, când se trezeºte din
somn, Kelvin constatã cã lângã el este
Harey, prezenþa concretã a femeii pe
care o iubise, dar care murise. O ceartã
între îndrãgostiþi îl fãcuse pe Kelvin sã o
pãrãseascã, în urmã cu zece ani, iar
fata, care nu putea sã trãiascã fãrã el,
s-a sinucis... Multora dintre rezidenþii de
pe Solaris, de-a lungul timpului, trebuie
sã li se fi întâmplat lucruri asemãnã-
toare, însã comisiile de pe Pãmânt
înclinau sã creadã cã aceste apariþii nu
sunt reale, ci închipuiri, iar cosmonauþii
au probleme psihice din pricina „ocea-
nului gânditor“ al planetei. Kelvin studi-
ase pe Pãmânt o mare parte a bibli-
ografiei despre Solaris. Biblioteca de pe
staþie cuprinde ºi ea sute de tomuri de
cãrþi pe suport de hârtie, iar pe unele
dintre ele protagonistul le frunzãreºte
din nou, încercând sã înþeleagã ce se
întâmplã ºi, mai ales, ce i se întâmplã.
Fata, deºi e construitã din „materie neu-
trinicã“, trãieºte în interiorul psihologiei
umane, are probleme sufleteºti, între-
bându-se cum e posibil sã fi ajuns pe
Solaris. Ea îl iubeºte ca atunci, demult,
dar va înþelege în cele din urmã cã nu
va putea pãrãsi niciodatã staþia de pe
Solaris ºi-ºi va pune la cale moartea,
ajutatã de Snaut. Kelvin aflã de la Snaut
ce crede colegul lor Sartorius despre
aceste apariþii. El bãnuieºte cã oceanul
îi creeazã pe „oaspeþi“ folosindu-se de
somnul lor, din moment ce creaturile
apar dimineaþa, când ei se trezesc...
ªtim de la cei care se pricep, cât de cât,
cã zona din creierul nostru folositã
conºtient reprezintã doar o foarte micã
parte din el ºi cã restul creierului
conþine atât moºtenirea geneticã a
speciei, cât ºi amintiri, imagini, „obsesii“
etc., despre care Snaut spune cã sunt
ascunziºuri, „procese izolate, închise în
sine, inhibate, capsulate, ca niºte
focare de infecþie ale memoriei“. Dacã
zona cea mai cuprinzãtoare din creierul
nostru noi n-o putem stãpâni conºtient,
e de presupus cã „oceanul gânditor“
crede cã starea umanã esenþialã este
cea oniricã. În consecinþã, identificând
„atomul cel mai dureros“ încapsulat
undeva în creierul lui Kelvin, oceanul a
recreat-o pe Harey pentru Kelvin, ca pe
un dar. Dar Sartorius vrea sã comunice
cu oceanul, încercând un experiment:
bombardarea suprafeþei gelatinoase cu
raze Roentgen, care conþin encefalo-
grama lui Kelvin, conþin o informaþie
adicã, din care oceanul sã înþeleagã
faptul cã nu starea de somn, ci aceea
de veghe este specific umanã ºi cã
oamenii nu-ºi doresc de fapt „oaspeþii“
care le pricinuiesc în cele din urmã
suferinþã. Fiindcã – nu-i aºa? – amintiri-
le neplãcute sau dureroase sunt arun-
cate într-un „coº“ din zona de umbrã a
psihicului nostru, pentru cã cel mai ade-
sea omul nu are curajul sã se confrunte
cu ele. ªi toate astea se întâmplã ca sã
ne apãrãm prin uitare, ca sã fim „mulþu-
miþi“, asemenea amicului meu sau per-
sonajelor din „Aºteptându-l pe Godot“...
Voi lãsa însã povestea lui Kelvin
neterminatã, amintind doar cã problema
strict umanã a personajului e mai tul-
burãtoare decât minunata lume ºtiinþifi-
co-fantasticã imaginatã de Stanislaw
Lem... Am mai înþeles însã cã ºi eu, ºi
amicul care ºi-a revãzut iubita de
demult în vis, cu atâta claritate, suntem
azi în situaþia de a avea mai mult trecut
decât viitor. ªi cã, vrând-nevrând, tre-
buie din când în când sã vizitãm spaþiul
privilegiat al þigãncilor din nuvela lui
Eliade: suntem aºadar condamnaþi sã
ne amintim. Dacã avem curaj...
15

Sunt trei ecranizãri, mai cunos-
cute publicului larg, ale romanului
ºtiinþifico-fantastic „Solaris“ (1961),
al scriitorului polonez Stanislaw
Lem: prima ecranizare s-a fãcut
în 1968 ºi este un film rusesc de
televiziune, regizat de Lidiya
Ishimbayeva ºi Boris Nirenburg.
O variantã mai recentã ºi care s-a
dorit a fi mai „digerabilã“ (prin
romanþare) este cea realizatã în
2002 de Steven Soderbergh, care
i-a distribuit pe George Clooney ºi
Natascha McElhone în rolurile
principale. Cea mai celebrã este
adaptarea genialului regizor rus
Andrei Tarkovsky, realizatã în
1972, avându-i în rolurile princi-
pale pe Donatas Banionis ºi
Natalya Bondarchuk. „Solaris“
(1972) – la al cãrui scenariu au
mai contribuit, pe lângã Stanislaw
Lem, atât Tarkovsky, cât ºi sce-
naristul ucrainean Friedrich
Gorenstein – este deopotrivã film
de artã ºi film ºtiinþifico-fantastic,
cu insignifiante note de atmosferã
sovieticã. Din pãcate, Stanislaw
Lem ºi Tarkovsky nu au fost pe
aceeaºi lungime de undã ºi cu
greu scriitorul s-a împãcat, în cele
din urmã, cu viziunea artisticã a
regizorului. Tarkovsky, la fel ca în
creaþiile sale anterioare ºi în cele
care vor urma, pune accentul pe
umanitate, pe Om, pe problemele
psihologice, sufleteºti ºi de
conºtiinþã ale acestuia. Stanislaw
Lem, rigid în acceptarea „con-
venþiei cinematografice“ (care
aproape niciodatã nu reproduce
cu fidelitate textul), a vociferat cã
el nu a scris o carte pentru a
prezenta „problemele erotice ale
oamenilor în spaþiu“! Ceea ce, din
fericire, i-a apropiat pe cei doi
mari artiºti, presupun cã a fost
încrederea în Vis, interesul pentru
psihologie/ para-psihologie ºi
afinitãþile între concepþiile lor filo-
zofice. Astfel, s-a putut produce
opera cinematograficã „Solaris“
(Rusia, 1972). În 2010, criticul de
film Andrew Pulver avea sã o
plaseze pe locul ºase în topul 25
al celor mai bune filme ºtiinþifico-
Apãrut recent la Editura „Creator“, volu-
mul de povestiri Amurgul elkilor al Rodicãi
Bretin este o uluitoare tapiserie de cuvinte
þesutã din întâmplãri ºi personaje de acum
30.000 de ani, un subiect unic pânã acum
în literatura românã. Oamenii cavernelor
nu erau diferiþi faþã de noi, constatã
autoarea. Aveau probleme existenþiale
mereu actuale, care izbutesc sã emo-
þioneze ºi sã convingã un cititor al seco-
16
arte
lumea copilãriei, legãtura omului
cu natura, (in)stabilitatea relaþiilor
de familie ºi modificarea rapor-
turilor odatã cu trecerea timpului
Violeta SAVU (familia e prezentatã fãrã cosme-
tizãri, cu micile conflicte ce se pot
isca oricând între membrii ei,
chiar dacã aceºtia se iubesc),
Nevoia de acasã,
tradiþia ospitalitãþii, cultul priete-
niei.
Vizita personajului principal pe
staþia „Solaris“ apare în filmul
în filmul „Solaris“
tarkovskian ca o acoladã în timp
(el pãrãseºte Terra cu teama în
suflet cã nu-ºi va revedea pãrin-
tele), dar fundamental se va
dovedi o explorare a propriilor
fantastice din toate timpurile.
Totuºi, trebuie spus cã coridoare sufleteºti (reuºite
metafora vizualã, paralela cu cori-
Tarkovski pãstreazã suficient din
trama romanului cât sã fie uºor doarele austere ºi degradate ale
navei spaþiale). La scurt timp
recognoscibilã amprenta scri-
itorului: psihologul astronaut Kris dupã sosirea pe „Solaris“, Kris
Kelvin aflã de la cei doi oameni
Kelvin (Donatas Banionis) este
trimis pe o staþie spaþialã care or- de ºtiinþã rãmaºi în viaþã – Snaut
(Jüri Järvet) ºi Sartorius (Anatoliy
biteazã planeta numitã „Solaris“.
Misiunea sa este de a investiga Solonitsyn); pe Gibarian nu-l mai
gãseºte; acesta a recurs la ace-
moartea cosmonautului Fechner,
de a psihanaliza stãrile mentale laºi gest extrem ca Fechner – cã
ciudate ale rezidenþilor ºi de a Regizorul rus a afirmat cã în prieten de-al sãu, pilotul Anri în urma unor experienþe sã le
stabili veridicitatea ipotezei cã realizarea acestui film a simþit Burton (Vladislav Dvorzhetskiy), spunem „onirice“, dupã ce dorm,
oceanul „Solaris“ (care acoperea obligatorie legãtura teluricã: sosit împreunã cu fiul sãu, un rezidenþii de pe staþie primesc
în întregime planeta) are o „Aveam nevoie de Pãmânt pentru bãiat de vreo zece ani. Kris se „oaspeþi“, un fel de „clone“ (sau
gândire proprie ºi puterea de a a sublinia contrastele. Voiam ca apropie însã timid de casã, le-am putea numi ºi doppel-
sonda ceea ce se aflã ascuns în spectatorul sã poatã aprecia fru- zãbovind în naturã, chiar ºi atunci gängers) ale unor persoane
subconºtientul omenesc. Aceste museþea Pãmântului, sã se gân- când începe ploaia, o ploaie de importante pentru ei, dar care nu
„mistere“ au fost prezentate cu deascã la ea ºi revenind de pe varã, torenþialã. În casã, se aflã ºi se mai numãrã printre vii. Astfel,
ceva timp în urmã de predece- «Solaris», sã simtã durerea mis- Anna (Tamara Ogorodnikova), Kris va fi vizitat de fosta soþie Hari
sorul sãu, pilotul Burton, dar care tuitoare a nostalgiei“. Filmul mãtuºa lui Kris. Adulþii vor viziona (Harey, doar fostã iubitã, în
nu a putut prezenta o concluzie începe cu imagini din naturã: o de pe o casetã video un film adus carte), care în urmã cu zece ani
fãrã echivoc. frunzã arãmie pluteºte peste de Burton, pe care îl vom vedea, ºi-a curmat viaþa. Nu voi insista
E cazul sã menþionez acum câ- algele verzi ale unei ape curgã- în cadre alb-negru, cu câþiva ani asupra acestui aspect ºi asupra
teva diferenþe dintre carte ºi film. toare. E apã din belºug, multã mai tânãr, prezentând în faþa unei dimensiunii sale psihologice ºi
În carte, despre cercetãrile lui ceaþã, dar ºi vegetaþie luxuriantã, comisii propriul sãu raport despre morale, deoarece cei mai mulþi
Andre Berton (evident, anagramã caracteristicã terenurilor mlãºti- fenomenele stranii, inexplicabile dintre comentatorii atât ai filmului,
parþialã a numelui fondatorului noase: papurã, izmã de baltã, ºi tulburãtoare care se petreceau cât ºi ai cãrþii au fãcut-o. S-a scris
suprarealismului André Breton) rogoz, sãlcii etc. În vãzduh, se pe staþia Solaris. Acest raport deja mult mai bine decât aº putea
aflãm din niºte documente pe înalþã trilul pãsãrilor. Kris apare apare în roman, dar e plasat eu sã o fac; inclusiv în acest
care le parcurge Kris Kelvin; tãcut în mijlocul acestui peisaj, aproape pe la mijlocul cãrþii, nu în numãr al Revistei „Ateneu“ se aflã
Andre Berton nu are prezenþã fizi- apoi se îndreaptã spre casa introducere. o subtilã analizã cuprinsã de poe-
cã. În film, Berton se numeºte... pãrinteascã, situatã în vecinã- Aºadar, revenind: Tarkovsky tul Dan Petruºcã în eseul „Despre
Anri Burton ºi apare în carne ºi tatea râului. Din curte, de la micã spunea cã a avut nevoie de fantastic ºi alte întâmplãri“. For-
oase, în casa tatãlui lui Kelvin. În distanþã, îl strigã tatãl sãu (Nik Pãmânt. Dar nevoia lui de midabile ºi obligatorii de parcurs
carte, Kris îºi menþioneazã tatãl în Kelvin, interpretat de Nikolay Pãmânt e mai ales un pretext sunt trei eseuri pe care criticul de
treacãt, într-unul dintre mono- Grinko), care în acelaºi timp pentru a insera o parte din pre- artã Marian-Sorin Rãdulescu le
logurile sale. întâmpinã doi musafiri: un vechi ocupãrile sale: nostalgia dupã dedicã filmului „Solaris“: „Un alt-
fel de Twilight Zone“; „Ruºinea
va salva omenirea“; „Gânduri pe
marginea unui anumit tip de
Fragmente de frescã
ã film“ (în care sunt decodificate
simbolurile, bogatele referinþe
livreºti ºi trãsãturile metafizice
lului 21. Lumea prezentului nu este cu ce vizeazã când condiþia umanã, când din Solaris-ul tarkovskian; decu-
nimic diferitã faþã de cea din zorii omenirii. avatarurile cunoaºterii, când categoriile pez din primul eseu menþionat:
Tehnologia a evoluat, dar sentimentele nu mari ale eticului. „«Solaris» devine astfel o cele-
s-au schimbat deloc, psihologia umanã Prozele din acest volum reprezintã o brare a valorilor umane ºi a puterii
confruntându-se cu aceleaºi drame imersiune ficþionalã în epoca de piatrã a de a iubi într-un univers indiferent
ºi chiar ostil. [...] Final de odisee:
retrãite de mereu alte generaþii, cu între- fiinþei ºi conºtiinþei umane. „Amurgul elkilor“
Kris se întoarce (sau îºi închipuie
bãri ce încã nu ºi-au gãsit rãspuns, oricâte nu seamãnã cu nimic din ce s-a scris pânã
cã se întoarce) la casa pãrin-
râuri de cernealã au fãcut sã curgã filosofii acum în literatura autohtonã, originalitatea teascã ºi îngenuncheazã în faþa
ori scriitorii. fiind unul dintre atuurile cãrþii. În plan idea- tatãlui sãu, într-o ipostazã ce
Despre povestirile din Amurgul elkilor, tic, autoarea demonteazã un adevãr para- aminteºte clar de tabloul lui
publicaþia italianã „Corriere Veneziano“ doxal: oamenii cavernelor nu erau Rembrandt. Deodatã, atâtea ºi
remarca: „Dovedind o uimitoare putere de neapãrat inferiori celor de astãzi, ci diferiþi. atâtea neînþelesuri se preschim-
evocare, Rodica Bretin reînvie spectacu- Iar unele caractere s-au pierdut irevocabil, bã-n gândul limpede (o replicã
los, aproape cinematografic, lumea cum ar fi capacitatea neanderthalezilor de rostitã de Kris, în momentul în
Cuaternarului târziu. Nu doar cea sãlba- a se naºte cu „memoria speciei“, posesori care a început sã deprindã lecþia
ticã, violentã, fãrã cruþare a neanderthalie- ai cunoºtinþelor acumulate de generaþiile oceanului gânditor), care poate
nilor, ci ºi fascinanta epopee a oamenilor anterioare. Rodica Bretin remarcã aportul sta drept coda acestui film:
de Cro-Magnon, în care eroii înfruntã individualitãþilor – lideri ºi elite – în opoziþie «Ruºinea va salva omenirea»“.
adversari redutabili, monºtri sau catastrofe cu mulþimile-turme. Aceºtia au curajul de a Iatã, aºadar, nevoia de Pãmânt
naturale – totul în numele unui altfel de lupta cu forþe superioare, chiar având capãtã, prin întoarcerea acasã, ºi
viitor“. Povestirile Rodicãi Bretin nu se hrã- ºanse minime de reuºitã, ºi tocmai lor li se o altã importantã valenþã: cea a
reversibilitãþii. Imaginea dinaintea
nesc numai din revãrsãri de evenimente, datoreazã progresul omenirii. Totuºi, une-
genericului poate fi receptatã ca
din suspansul aventurii, ci ºi din atmosfera ori selecþia naturalã acþioneazã haotic, su-
aluziv-escatologicã, dar în profun-
de lirism în care autoarea înfãºoarã o isto- pravieþuind doar cei mai norocoºi, astfel zime e romanticã: existã o simili-
rie simplã, nesofisticatã. Fragmentele de încât zorii civilizaþiei nu au fost o perioadã
tudine între oceanul gânditor
frescã dinaintea timpului încep surprinzã- paradisiacã, de armonie cu natura, ci un „Solaris“ ºi cel miniatural, nostal-
tor, pregãtind o avalanºã de imagini, tensi- purgatoriu evoluþionist. Unele fragmente gic, terestru, imperfect, dar sensi-
unea povestirilor se naºte din acþiunea ale cãrþii aduc o atmosferã aproape apo- bil-uman al familiei din care se
alertã, dar ºi din zãbava asupra amãnun- calipticã, însã ceea ce pare un sfârºit se trage fiecare om în parte, indife-
tului simbolic. În felul acesta, istorisirile vãdeºte a fi un început de lume rent dacã e un savant sau un
prozatoarei se transformã într-o parabolã Mircea DOREANU banal „contabil“!
februarie 2022

Deºi bugetele filmelor noas-
tre nu au permis efecte spe-
ciale extraordinare care sunt
necesare de obicei în producþii
de acest gen, este de notat cã
ºi în cinematografia naþionalã
avem filme cu subiect SF, în
majoritate realizate de cãtre Ion
Popescu-Gopo, care a avut
intuiþia sã compenseze lipsa
despre care aminteam prin alte
mijloace cum ar fi metafora,
comedia, parodia sau animaþia.
Voi discuta în continuare doar
douã titluri ale acestui cineast,
din lipsã de spaþiu.
Faust XX – 1966. Este un film
fantastic de comedie, alb-ne-
gru, care reia tema lui Goethe
aducând-o în zilele noastre.
Doar cã în aceastã poveste
eminamente fantasticã, în film
irupe o temã eminamente SF.
ªi anume Mefisto, diavolul
venit pe Pãmânt ca sã corupã
suflete, fiind pasionat de ºtiinþã,
inventeazã o maºinãrie care
poate transmuta conºtienþa
unui om dintr-un corp în altul.
Aceastã invenþie tehnicã rea-
lizatã pe principii ºtiinþifice
aproape cã eclipseazã premisa
fantasticã iniþialã a filmului,
transformându-l într-un SF ve-
ritabil în care sunt analizate
implicaþiile atât fizice, cât mai
ales morale ale impactului cu o
tehnologie am spune aproape
miraculoasã. ªi folosesc aici
termenul de miraculos având în
minte citatul unui celebru autor
SF – Arthur C. Clarke: „Orice
tehnologie suficient de avan-
satã nu poate fi deosebitã de
un miracol“.
Comedie Fantasticã – 1975.
Referitor la acest film, Ion
Popescu-Gopo a afirmat cã nu
a dorit sã creeze un film SF, ci
o comedie. Dupã cuvintele
sale: „Deºi pare ºi chiar este
plin de informaþie modernã ºi
prognozã ºtiinþificã aproape
fantasticã, filmul acesta nu tre-
buie privit ca un film ºtiinþifico-
fantastic; el trebuie privit ca o
comedie“. Alice Mãnoiu a com-
parat acest film cu filme ca
„Fahrenheit 451“, „Odiseea
spaþialã 2001“ sau „Solaris“.
Avem în acest film douã teme
pur SF. O civilizaþie extrateres-
trã, care suferã din lipsã de
energie, trimite pe Terra un
robot construit dupã chipul ºi
asemãnarea oamenilor ca sã
obþinã informaþii despre sursele
de energie folosite de cei de
aici. A doua temã o constituie
dorinþa de a trimite un om spre
stele. Dar având în vedere fap-
tul cã o astfel de cãlãtorie ar
dura milioane de ani, pe navã
sunt trimise doar niºte celule,
într-un laborator special în care
ar urma sã se reia tot ciclul de
evenimente derulat de la prima
celulã vie, pânã la apariþia
omului; proces care ar trebui sã
dureze câteva milioane de ani,
astfel încât la apariþia omului,
nava ar ajunge la destinaþie.
Din nou sunt luate în discuþie
implicaþiile unui astfel de expe-
riment. Asistãm astfel la desti-
nul unui copil care creºte singur
într-o navã spaþialã, departe de
Terra, având ca unic însoþitor
un robot-dãdacã.
februarie 2022
Bogdan MIHÃILESCU
Reprezentarea temelor Sci-Fi
în cinematografia autohtonã
În domeniul animaþiei, cititorii
ºtiu deja despre studioul
Animafilm, care a activat din
1964 pânã în 1989. Despre
istoria acestui studio ºi despre
epoca în care el a activat ar fi
foarte multe de spus, dar aces-
tea nu fac obiectul textului de
faþã. Vreau doar sã menþionez
cã în perioada cât a activat
acest studio de animaþie, au
fost produse douã lungmetraje
de animaþie cu subiect SF de
care ne vom ocupa în conti-
nuare. Este vorba despre
Misiunea spaþialã Delta, al lui
Victor Antonescu, ºi de Fiul
Stelelor, al lui Mircea Toia.
Misiunea Spaþialã Delta –
1984. Acest lungmetraj SF de
animaþie românesc este reali-
zat în continuarea serialului cu
acelaºi nume. Aici avem ca
temã SF o staþie spaþialã com-
plexã denumitã Delta, con-
ceputã în scopul stabilirii dia-
logului cu civilizaþiile intergalac-
tice. Dar la inaugurarea ei par-
ticipã ºi Alma, o frumoasã
reporteriþã, fascinatã de fru-
museþea unui cristal uriaº care
constituie creierul staþiei. Iar ca
rãspuns la admiraþia reporteri-
þei, cristalul, deci creierul, se
îndrãgosteºte de ea. ªi dupã
cum e de aºteptat, orice
inteligenþã artificialã atunci
când se îndrãgosteºte devine
paranoicã, o ia razna. Ca
urmare, staþia spaþialã se
defecteazã ºi devine ostilã
oamenilor. Filmul este realizat
în tehnica desenului animat
clasic, folosindu-se însã în
mare mãsurã ºi rotoscopia.
Interesant este faptul cã atunci
când echipajul spaþial naufra-
giazã pe o planetã îndepãrtatã,
gãsesc o junglã periculoasã.
Dar jungla nu seamãnã deloc
cu junglele terestre. Astfel, pe
• Dionis Puºcuþã – Tradiþii II, 2007
film
aceastã planetã, incursiunea în
junglã pare mai degrabã o cãlã-
torie în lumea microscopicã
printre celule. Iar fãpturile
extraterestre din baltã care se
joacã cu cãþelul spaþial Þim
sunt foarte fluid animate. Filmul
are anumite influenþe din Star
Wars, prima serie, care la acea
vreme era în apogeu în toatã
lumea, dar aminteºte ºi de
Stãpânii timpului al lui René
Laloux, un film de animaþie SF
notoriu. Sã mai menþionãm cã
muzica filmului este semnatã
de Rodion-Ladislau Roºca, un
pionier al muzicii electronice
din România.
Fiul stelelor – 1988. Iatã un
al doilea film de lungmetraj de
animaþie SF românesc, la nici
patru ani dupã Misiunea
spaþialã Delta. De aceastã datã
avem o navã Argos, care întor-
cându-se dintr-o misiune galac-
ticã eºueazã. Filmul este
povestea maturizãrii lui Kenno,
care rãmâne de copil singur din
cauza unui incident în care îºi
pierde ambii pãrinþi. Kenno are
însã un medalion magic pe
care învaþã sã-l foloseascã.
Conform unei formule de intrigã
deja clasicã, el pierde meda-
lionul, dar în final aflã cã pute-
rile nu vin din medalion, ci din
el însuºi. Muzica filmului este
semnatã de acelaºi Rodion-
Ladislau Roºca.
La capitulul scurtmetraj de
animaþie SF aº vrea sã
menþionez filmul Ecce homo
(1977, Ion Popescu-Gopo).
Toatã creaþia lui Ion Popescu-
Gopo este populatã, dupã cum
am mai spus, cu teme SF ºi
fantastice atât în filmele de ani-
maþie, cât ºi în cele cu actori. În
lumea animaþiei, este deja o
imagine iconicã omuleþul care
îºi planteazã floarea sa pe
fiecare planetã întâlnitã în cale,
o imagine care ne duce cu gân-
dul la Micul prinþ, al lui Antoine
de Saint-Exupéry. Încã din
Scurtã istorie, 1957, apãrea o
metaforã cosmogonicã a ge-
nezei sistemului nostru solar, în
care Pãmântul aºezat drept
nas pentru soare, fiind umed, îl
face pe acesta sã strãnute ºi,
din acest strãnut cosmic, se
naºte sistemul solar. În scurt-
metrajul Ecce homo, apare în
mod explicit un extraterestru de
formã mai mult sau mai puþin
umanoidã. Spre sfârºitul filmu-
lui, când omuleþul pleacã cu
racheta sa pe altã planetã sã-ºi
sãdeascã floarea lui aºa cum
are obiceiul, surprizã: întâl-
neºte inteligenþã extraterestrã.
În acest contact, de gradul trei
sau chiar patru am putea
spune, omuleþul îi aratã
extraterestrului toate aspectele
pozitive ale omenirii, toate
descoperirile ºtiinþifice ºi toatã
istoria artei rezumatã în câteva
imagini. Dar extraterestrul se
pare cã e deja informat cu cine
are de-a face, cãci îi oferã
omuleþului în rãspuns imagini
înfãþiºând cele mai neplãcute
aspecte ale umanitãþii. Avem
aici o temã recurentã SF, în
care un E.T. în rol de arbitru
judecã valorile pozitive ºi cele
negative ale omenirii. Aº vrea
sã amintesc doar secvenþa dru-
mului de întoarcere din Al cin-
cilea element/ The Fifth
Element (Luc Besson, 1997),
când extraterestra care repre-
zenta acest al cincilea element
(Milla Jovovich) învaþã succint
dintr-un program gen enciclo-
pedie despre toate cele bune ºi
rele ale omenirii. Am dat doar
acest exemplu, dar tema revine
în multe creaþii SF, acest motiv
al extratereºtrilor, ca o oglindã
moralã în care omenirea se
vede pe sine însãºi. Intrãm în
acea zonã a temelor în care
SF-ul propune teme profunde
de meditaþie. Dacã ne punem
problema, chiar ºi ipotetic, cum
ne-ar percepe pe noi oamenii o
rasã extraterestrã, asta în-
seamnã cã ne punem de fapt
problema cum suntem noi
oamenii în realitate, cum este
omenirea de fapt, chiar dacã
existã sau nu alte entitãþi
extraterestre care ne-ar putea
judeca. Aici parabola rãzbate
chiar din titlul filmului, care s-ar
traduce din latinã Iatã, acesta
este omul, cu toate ale sale:
bune ºi rele. Dacã privim cu
atenþie, filmul ne oferã niºte
sugestii interesante. Astfel,
omuleþul ajunge pe aceastã
planetã înfofolit într-un costum
de cosmonaut supradimen-
sionat, care îi dã un aer comic,
ieºind din racheta sa înfiptã în
planetã precum celebrul sfârºit
al unui la fel de celebru film al
lui Méliès. Dar deodatã
omuleþul se dezbracã, îºi dã jos
casca ºi costumul supradimen-
sionate ºi rãmâne gol-goluþ.
Astfel, fãrã niciun accesoriu
vestimentar, fãrã niciun ascun-
ziº se înfãþiºeazã el în faþa
judecãþii acestui extraterestru.
Desigur, este oarecum ilogic
sã-ºi dezbrace costumul de
cosmonaut odatã ajuns pe o
altã planetã, dar aici nu
opereazã logica, ci metafora.
Omuleþul prezintã adevãrul
omenirii, fãrã cosmetizãri vesti-
mentare. În cele din urmã,
bilanþul pare nefavorabil pentru
omenire; imaginile care rezumã
pe scurt toate atrocitãþile ome-
nirii sunt terifiante. În aceste
condiþii, ruºinat, omuleþul îºi
strânge jucãriile ºi pleacã de pe
aceastã planetã. Iar extrateres-
trul îl urmãreºte cu privirea cum
se duce cu racheta lui. Dar
când acest extraterestru co-
boarã privirea înapoi desco-
perã, ºi noi odatã cu el, floarea
omuleþului plantatã pe aceastã
planetã. Combinaþia de graficã,
montaj ºi muzicã din acest
moment final este de naturã sã
declanºeze în spectator o pu-
ternicã emoþie esteticã, Gopo
dovedindu-ºi ºi aici mãsura ta-
lentului ºi mãiestriei sale în ale
cinematografiei. Rãzbate astfel
mesajul, întâlnit în multe creaþii
SF, fie ele filme sau literaturã,
cã doar candoarea ºi puritatea
vor salva moral omenirea.
În încheiere, aº dori sã
menþionez ºi alte titluri de filme
româneºti (în ordine alfabeticã)
având tematicã SF: Asteroidul
(ªtefan Munteanu, 1971),
Copilãria lui Icar (Alex
Iordãchescu, 2009), Galax,
omul pãpuºã (Ion Popescu-
Gopo, 1983), Hyperion (Mircea
Veroiu, 1975), Oraºul în
miniaturã (Ted Nicolaou,
1998), Paºi spre Lunã (Ion
Popescu-Gopo, 1963), Pisica
verde (Narcis Constantinescu,
2019), Povestea dragostei (Ion
Popescu-Gopo, 1977) S-a furat
o bombã (Ion Popescu-Gopo,
1962), Zãpadã, Ceai ºi
Dragoste (Cãtãlin Bugean,
2020).
17

“In the Heart of the Heart of
the Country“ evocã ºi sociolo-
gismul, al cãrui câmp de investi-
gare îl constituie, de data
aceasta, fermele ºi satele din
“Middle West“, mai degrabã
decât universul urban de pe
coasta de Est. Titlul ne pune
totuºi pe gânduri: gãsim aici un
„fond“ mai mult decât prevãzut.
Gass nu dispreþuieºte câtuºi de
puþin atitudinea sociologicã, dar
se strãduieºte necontenit, în
filozofie, sã descopere dincolo
de comportamente o ordine
esenþialã, „coeficientul acþiunii,
principiul lucrului“: subtilul fond
al fondului. Noteazã cu acuitate
cã Barthelme „a reuºit sã se
instaleze în inima conºtiinþei
moderne“ graþie unei abordãri
inflexibil ironice, care respinge
fãrã drept de apel orice noþiune
esenþialã, cum ne anunþã,
zeflemitor, în „Kierkegaard
nedrept cu Schlegel“. Nu tre-
buie uitat cã existã o diferenþã
între centrul conºtiinþei ºi subli-
mul fond al fondului. Femeia
care vorbeºte în „Organizarea
insectelor“ împrumutã vocea lui
Gass: „Fusesem mereu convin-
sã cã iubirea scãpa constrân-
gerilor ordinii ºi cã viaþa însãºi
nu era decât agitaþie ºi tumult
[...]. Mi-am lãsat mintea sã
rãtãceascã ºi, spre marea mea
ruºine, m-am bãtut. Dar insecta
asta þinutã în cãuºul palmei, pe
care o ºtim moartã, e frumoasã,
bucuria sãlbaticã ce se dega-
jeazã din liniile ei micºoreazã
orice altceva, e vioiciunea
stâncii, ºi gângania mea trã-
ieºte în mormântul sãu cu
mãreþia unui leu.“ „Nu ºtiu ce
este mai surprinzãtor: sã
descoperi o aºa organizare la
un gândac ori astfel de idei în
capul unei femei.“
Maniera cu totul distinctã în
care Gass ºi Barthelme înfã-
þiºeazã fenomenele frizând
comportmanetul se reveleazã
cu claritate când îi surprindem
pe amândoi faþã în faþã cu un
obiect unic, o minge de
baschet:
„De ce îl aplaudã ei mereu pe
cel care aruncã la coº?“
„De ce nu aplaudã balonul?“
„Balonul e cel care intrã cu
adevãrat în coº.“
„Omul nu intrã în coº.“
„Niciodatã n-am vãzut un om
intrând în coº“ („Balul agentului
de poliþie“, în „City Life“).
Sau, în altã parte (“In the
Heart of the Heart of the
Country“, din volumul omonim):
„Doar balonul se strecoarã cu
seninãtate în vacarmul ãsta
ameþitor. Respectând legile,
de-abia îl auzi, în timp ce el
sare ºi planeazã departe de
scene.“
Tonul sarcastic al lui
Barthelme, ritmul imperturbabil
din „Întâia mea carte de citire“,
subminarea deliberatã a logicii
converg spre absurditatea exis-
tenþei ºi fac posibilã naºterea
imaginii groteºti a unei fiinþe
umane traversând fileul coºului
de baschet, omul devenit
obiect. Gass face apel la toate
resursele aliterative ale engle-
zei într-o frazã ce se transformã
într-un distih iambic. Demersul
lui e opus ºi înalþã obiectul la un
18
Gheorghe IORGA
Un experiment literar:
metapovestirea (2)
nivel de existenþã sensibilã,
armonioasã. Gass urmãreºte
ordinea poeticã dincolo de
prozã. Barthelme dezgoleºte
banalitatea afirmaþiilor curente.
Amândoi au o viziune comunã
asupra comportamentelor epo-
cii lor, dar cea a lui Gass e însu-
fleþitã de concepþia sa metafi-
zicã despre ordine, în timp ce
Barthelme insereazã orice idee
de ordin metafizic în istoria
socialã.
În „Leziune la creier“,
Barthelme atrage atenþia asu-
pra „leziunii la cerc cauzate de
artã. Mi-ar fi mai uºor sã
vorbesc despre asta dacã n-aº
fi fost mâhnit de aºa ceva“.
Încheie cu tabloul parodic al le-
ziunilor cerebrale plutind ca
zãpada ce se împrãºtie peste
cei vii ºi cei morþi, în ultimul
paragraf al unei alte culegeri de
povestiri despre viaþa citadinã:
„Oameni din Dublin“, de James
Joyce („Cei morþi“).
„ªi leziunile cerebrale au
câºtigat Arizona, întinzându-se
pânã la Maine, micile oraºe din
Idaho n-au scãpat nici ele,
cerurile mele de azur s-au
înnegrit, neuronul stricat sufocã
tot, ca un contract de închiriere
ce se poate rezilia. La schi pe
întinderea moale a celulelor
degenerate, susþinute pe veci,
deoarece gravitatea primejdiei
ne scapã“ („Leziune la creier“,
în „City Life“).
E mai mult decât o ºarjã a lui
Joyce, mai mult decât ilumina-
rea cvasireligioasã a sfârºitului
povestirii „Cei morþi“. E un reper
al distanþei parcurse dupã
„Oameni din Dublin“. Cãderea
ca o ninsoare a celulelor moarte
nu este numai o trimitere la
poluarea terestrã, ci ºi mocirla
existenþei fenomenale ce se
depune pe un peisaj mental, al
nostru, ne rupe de esenþa fiinþei
noastre, îi atinge ºi pe artiºti.
Pentru Barthelme, omul a
devenit un fenomen printre
altele. „Ce recurs?“ ches-
tioneazã titlurile cu caractere
groase din „Leziune la creier“.
În „Kierkegaard nedrept cu
Schlegel“, Q ºi R discutã despre
douã domenii principale
deschise metapovestirii: fantas-
ma ºi ironia.
„Q: Asta e o fantasmã dintre
cele mai rãspândite.
R: Toate ale mele sunt
incredibil de comune.
Q: Ele provoacã plãcerea?
R: Un amãrât de bine... Ceva
puþin satisfãcãtor...“
„R: Dar îmi ador ironia.
Q: Asta vã provoacã
plãcerea?
R: Un amãrât de bine... Ceva
puþin satisfãcãtor...“
Într-adevãr, ce recurs pentru
cei pe care degenerescenþa
fenomenologicã îi paralizeazã?
eseu
Ei se plaseazã dincolo de bine
ºi rãu, în afara fiinþei, abia
existã, zãpada i-a îngropat. În
cazul lui Gass, disperarea
fenomenologicã oferã tentaþia
unui refugiu pe care nu-l poate
accepta în întregime: „Mi-ar
plãcea mai mult sã se poatã da
vina pe climatul a ceea ce sunt,
a ceea ce sunt prietenii, vecinii
mei, noi toþi care trãim aici într-o
fundãturã de la þarã. În mãsura
în care existã timpul, vârful,
terna zãpadã muribundã...
zãpada, de ce nu?“ (“In the
Heart of the Heart of the
Country“, din volumul omonim).
Însã nu este vorba nici
despre zãpadã, nici despre
timp. Deºi naratorul încearcã sã
se asigure cã „trupul este egalul
fiinþei, iar dacã pierdeþi din greu-
tate, existaþi mai puþin“, când se
încheie ºi culegerea, ºi poves-
tirea ce îi dã titlul, el întinde ure-
chea spre a distinge „de-a lun-
gul rãmuriºului smocurilor apã-
sãtoare“ „accente chinuite ºi
metalice ale unei melodii“ de
care nu eºti sigur cã e un cântec
de Crãciun. Lumea lui Gass e
îngropatã în zãpadã, dar
supravieþuieºte totdeauna în ea
un element activ, de exemplu,
misteriosul asasin cu bonetã
neagrã bântuind prin furtunã, în
„Puºtiul Pedersen“. La Gass,
zãpada nu este o crustã ce
rezistã la greutatea omului, ci o
perdea prin care trebuie sã
treci. Zãpada nu relevã vreun
fenomen, ci o apocalipsã: „Iatã-l
în zãpada groasã. ªi se pre-
gãtea de alta. Noi rafale se
întindeau pe jos. Era cu totul
înãuntru, nimic nu-l împiedica
sã continue, ieºea de acolo cum
o fãcuse înainte. Poate cã era
• Dionis Puºcuþã
locul sãu. Poate cã era bine cã
trãia ca peºtele în apã.
Primãvara nu poseda nimic
foarte asemãnãtor“ („Puºtiul
Pedersen“, în “In the Heart of
the Heart of the Country“).
Odatã purificatã violenþa ce
stârneºte zãpada, cine ºtie
dacã o viaþã nouã nu va începe,
liniºtea, bucuria însãºi? „Era
destul de plãcut sã nu fie nevoie
sã-mi scutur zãpada de pe
cizme, sporovãiala focului era
îmbietoare, în timp ce fierbã-
torul huruia molcom. N-aveam
niciun motiv de întristare. Eu
eram acela care fusese cel mai
curajos ºi acum eram liber.
Zãpada m-ar proteja. I-aº
înmormânta pe Papa, pe
Pederseni ºi pe Hans ºi chiar pe
mãmica dacã voiam sã-mi dau
silinþa. N-avusesem deloc chef
sã vin, dar acum asta nu mã
mai jena. Puºtiul ºi eu
fãcuserãm lucruri mari, demne
de amintire. Maniera cum înain-
tase acest tip prin zãpadã pen-
tru a ne face un deosebit servi-
ciu mã ducea cu gândul la tot
ceea ce mi se spusese sã re-
simt la bisericã. Iarna îi înghiþise
în sfârºit pe toþi, iar eu speram
din toate puterile cã puºtiului îi
fusese mai cald decât mie, cald
la inimã ºi la membre, cã ardea
de bucurie prin toþi porii.“
În “Pricksongs and Descants“
ºi în “Lost in the Funhouse“,
Robert Coover, respectiv John
Barth se preocupã mai puþin de
condiþiile de a fi, cum o fac Gass
ºi Barthelme, ºi îºi pun proble-
ma ordinii narative înseºi. Dife-
renþa de accent se vede în titluri
ºi se dezvoltã de-a lungul
fiecãrei serii. “Pricksongs“
(cuvânt inventat: „penisuri care
cântã“, „instrumente muzicale în
formã de penis“) ºi “Descants“
(„tehnici compoziþionale în stil
polifonic în Evul Mediu“) sunt un
dublu exemplu de contrapunct
muzical. Ei iau acest cantus fir-
mus („melodie preexistentã ce
constituie baza unei compoziþii
polifonice“) sociologic în con-
tracurent. Dar a merge împotri-
va curentului nu semnificã a se
scurge în derivã. Aceste cân-
tece trebuie, în definitiv, sã ne
întreþinã ideea de realitate,
oricât de ocolit ar fi demersul
lor. La Barth, „pierdut în galeria
oglinzilor“ se referã la o istori-
sire unde un bãiat se pierde „cu
adevãrat“ într-o galerie de
oglinzi „realã“. Dar povestirea
trateazã ºi dificultatea de a nara
aceastã experienþã „trãitã“, aºa
cum cartea expune problemele
pe care le înfruntã scriitorul a
cãrui poziþie în viaþã e defor-
matã de dorinþa de a surprinde
echivalenþe ficþionale ale con-
diþiilor de a exista. Pentru Barth,
natura ºi opera lui Homer pre-
zintã o simetrie terifiantã ºi e
gata sã adauge cã o astfel de
corespondenþã era ºi mai
ameninþãtoare pentru Homer.
„Pe cine amuzã labirintul?
Poate pe îndrãgostiþi.“ Dar nici
pe artiºtii, nici pe gânditorii care
trec de la cântece despre penis
la „opriþi muzica!“ Prins în cap-
cana existenþei ca un puºti
rãtãcit într-o baracã de bâlci,
acest tip de om, intelectualul, se
strãduieºte sã-ºi conserve stã-
pânirea de sine imaginându-se
rãtãcind printr-un labirint de
bâlci.
Ambroise al lui Barth nu-ºi
mai gãseºte drumul în labirintul
de bâlci. Puºtiul, portret al omu-
lui gânditor, dezamorseazã neli-
niºtea de a se fi pierdut într-un
„labirint adevãrat“ inventând o
construcþie fantezistã: „Cât timp
va dura asta? Construi un
labirint absolut tulburãtor, uimi-
tor de complex, dar a cãrui
funcþionare ar fi reglatã în cel
mai mic detaliu printr-un enorm
tablou de comandã asemãnãtor
cu claviatura marilor orgi.
Nimeni nu dovedise vreodatã
atâta imaginaþie. Se ºtie capabil
sã punã la punct un aºa ansam-
blu, inclusiv instalaþia electricã,
ºi n-are totuºi decât treispre-
zece ani. Doar el e acela care ar
face sã meargã totul: becuri
luminoase de semnalizare ar
arãta ce se petrece în toate
ungherele acestei suprafeþe
multiple ºi perfide; un întrerupã-
tor ar degaja calea spre acest
model, ar obtura-o la nas cu un
altul ca sã menþinã echilibrul;
dacã vreunul dãdea impresia cã
s-a rãtãcit ori înspãimântat,
responsabilul n-avea decât“
(„Pierdut în galeria cu oglinzi“).
Ce sã faci? Este ceea ce
Ambroise nu poate sã se
întrebe fãrã sã perceapã cã
locul unde se aflã nu e bine con-
ceput, atât de deosebit echipat,
cã este chiar „real“. „Regretã cã
a pãtruns în labirint. Dar a
fãcut-o. Ar vrea sã fie mort. Or e
viu. Atunci va prevedea galerii
pentru ceilalþi ºi va deveni
maºinistul secret; ar prefera
totuºi sã se gãseascã printre
îndrãgostiþii cãrora le sunt desti-
nate aceste atracþii.“
februarie 2022
 comentarii

Într-o societate mãcinatã din Constantin D. PAVEL SF, în primul rând în mediul
ce în ce mai mult de analfa- elevilor ºi adolescenþilor, cãci a
betism funcþional ºi educaþie lãsa tânãra generaþie pradã

Nevoia de ºtiinþã ºi ficþiune

precarã, nevoia de literaturã
ºtiinþifico-fantasticã devine un
must have! Cei doi ani de pan-
demie au scos la ivealã, din
pãcate, nivelul acut de bigo-
tism, fãcându-ne sã ne confrun-
tãm cu o serie de idei recrudes-
cente care nu pot aduce nimic
bun românilor ºi României.
Îndepãrtarea de ºtiinþã, neîn-
crederea acutã a populaþiei în
medici, în cercetãtori, în oa-
menii educaþi în general, fac din
literatura SF un vehicul obliga-
toriu de utilizat pentru a putea
echilibra balanþa, mãcar în rân-
dul copiilor ºi adolescenþilor.
Generaþia mea a crescut
într-o perioadã în care profe-
sorii erau respectaþi, oamenii
de ºtiinþã apreciaþi ºi scriitorii
stimaþi; ideile lui Jules Verne –
ale cãrui cãrþi le devoram, pur ºi
simplu! – deveniserã realitate
(ºi vorbim aici despre submarin,
insule plutitoare, elicopter,
rachetã etc.), ºi ºtiinþa aducea
ºi continua sã aducã un nivel
de trai din ce în ce mai bun.
Medicina eradica boli care în
trecut fãcuserã ravagii, în agri-
culturã recoltele ajunseserã la
cantitãþi imposibil de închipuit
pe vremea aratului cu calul,
oamenii ajunseserã în spaþiu,
pe Lunã – aºa cã poveºtile sci-
ence-fiction au venit ca o
mãnuºã ºi ne-au ajutat sã
vedem/ construim viitorul pe
care îl trãim astãzi. Ficþiunea
ºtiinþificã are rolul ei principal de
netãgãduit în evoluþia societãþii
umane ºi este suficient sã între-
baþi primii zece cei mai buni
oameni de ºtiinþã ai momentului
ºi veþi afla cã au fost ºi sunt
îndrãgostiþi de SF, unii dintre ei
recunoscând deschis cã au
ajuns ceea ce sunt datoritã
cãrþilor ºi ideilor SF citite în
copilãrie sau adolescenþã.
Drept care, dupã o ucenicie
de ani buni în redacþia ªtiinþã ºi
tehnicã, în tinereþe, dupã ce am
pus umãrul vreme de ºapte ani
la revista CPSF – Colecþia de
Povestiri ªtiinþifico-Fantastice
• Dionis Puºcuþã
Anticipaþia, din postura de
tehnoredactor ºi secretar de
redacþie, dar ºi ca tânãr debu-
tant în publicaþiile de gen de la
începutul anilor ’90, pentru cã
dragostea dintâi nu se uitã
niciodatã ºi prieteniile legate în
fandom sunt pe viaþã, cu ºase
ani în urmã am luat decizia, ca
editor, de a investi în autorii
români de literaturã SF. ªi ast-
fel s-a nãscut cea mai nume-
roasã colecþie de carte SF
exclusiv româneascã, izbutind
sã oferim scriitorilor români de
literaturã science-fiction, fan-
tasy, horror, fantastic, heroic-
fantasy o platformã profesio-
nistã de unde se pot face auziþi
ºi pot ajunge la cititorii pasionaþi
de aceste genuri literare. Am
depãºit de mult borna de 100
de cãrþi: volume de povestiri,
nuvele, romane, criticã literarã,
dicþionare, articole ºi eseuri,
romane grafice – un univers în
care doamne ºi domni scriitori
români, trãitori atât în þarã cât ºi
în strãinãtate, s-au adresat
iubitorilor acestui univers de
graniþã între ºtiinþã ºi literaturã,
cuprins, la rândul sãu, în ma-
rele univers al literaturii clasice
atât de necesarã unui popor.
Mii de cititori au descoperit în
anii aceºtia autori încã neºtiuþi,
noi opere literare s-au creat
fiindcã au avut unde sã vadã
lumina tiparului, iar de doi ani
am izbutit sã editãm ºi singurul
periodic de gen tipãrit din
România la ora actualã, revista
„CSF – Colecþia Science-
Fiction“, devenitã deja, în
memoria colectivã, o continua-
toare a iubitei CPSF Anticipaþia.
Revenind la ideea cu care
am început, echipa Editurii
„Pavcon“ s-a concentrat în toþi
aceºti ani sã disemineze cãrþile,
revistele ºi benzile-desenate
analfabetizãrii ºtiinþifice ºi
habotniciei este echivalent cu a
ne prãbuºi, peste doar câteva
decenii, într-un obscurantism
distrugãtor de neam.
Indubitabil, seminþele unui
viitor luminos conþin în ele
ºtiinþã, iar þãrile care au investit
masiv în educaþie, cercetare ºi
dezvoltare – SUA, China,
Europa vesticã, þãrile nordice –
au investit, de asemenea, la fel
de masiv ºi în literatura ºtiinþifi-
co-fantasticã, cu rol de vehicul
pentru transmiterea ideilor
ºtiinþifice novatoare, care au
puterea de a proiecta în mintea
cetãþenilor lor viitorul. Cãci nu
existã o sursã mai mare de
bucurie pentru un copil care
doreºte sã creascã mai repede,
sã se împlineascã mai repede
pentru a-ºi putea aduce con-
tribuþia la progres decât o
poveste bine scrisã despre
viitor, în care se regãseºte pe el
însuºi, cu ochii minþii.
Fie cã vrem sau nu, ome-
nirea este „condamnatã“ sã
plece printre stele ºi acest lucru
se va întâmpla mai curând
decât credem; important este
însã ca în echipajele navelor
stelare sã se afle ºi români. ªi
singurul atu care ne-ar putea
duce la bord ar fi sã ne pri-
cepem ºi noi la ºtiinþã. Nu de
alta, dar meseria de mãturãtor
a fost deja luatã de micii roboþei
autonomi, care ne fac încã de
pe acum curãþenie în case...

Turnesolul este o substanþã chimicã

numitã „indicator“, destinatã sã-ºi schimbe
culoarea în funcþie de proprietãþile mediu-
lui. Dacã în condiþii obiºnuite o hârtie de fil-
tru (sau o sugativã) îmbibatã în turnesol
este violetã, odatã pusã în leºie devine
albastrã, în vreme ce în oþet capãtã
culoarea roºu-aprins. Sucul proaspãt de
sfeclã roºie ori mustul de struguri negri
reacþioneazã asemãnãtor cu bazele ºi
acizii, însã acestea se oxideazã rapid în
contact cu aerul ºi devin brune.
Ideea de a folosi schimbãrile de culoare
pentru a semnala variaþii ale calitãþilor
ambientale a generat recent o soluþie
ºocantã, care implicã ºi pisicile negre:
„Don’t change color, kitty.
Keep your color, kitty.
Stay that midnight black.
The radiation that the change implies
can kill, and that’s a fact.“
„Nu-þi schimba culoarea, pisicuþo.
Pãstreaz-o, mâþ adorat.
Rãmâi negru ca Miazãnoaptea.
Radiaþia care provoacã schimbarea
ne poate ucide, e adevãrat.“
Aþi citit câteva versuri dintr-un cântecel
obsedant intitulat „10,000-Year Earworm
to Discourage Settlement Near Nuclear
Waste Repositories“ („Un vierme de stre-
curat în urechi vreme de zece milenii pen-
tru a descuraja locuirea regiunilor din
preajma gropilor de gunoi nuclear“), scris
de Chad Matheny, aka Emperor X.
Radiaþiile nucleare constituie un pericol
insesizabil simþurilor noastre; ele sunt
invizibile, tãcute, fãrã gust, fãrã miros.
Doar aparatele cu contoare Geiger-Müller
sau cu senzori semiconductori ne pot
avertiza, dar ele sunt foarte scumpe ºi
foarte rare, inaccesibile publicului larg,
care rãmâne la cheremul mãsurãtorilor
efectuate de agenþiile guvernamentale de
control al calitãþii mediului. ªi în lipsa
acestora, cum ar putea fi avertizatã popu-
Györfi-Deák GYÖRGY
Pisica-tturnesol
laþia despre existenþa unei ameninþãri
radioactive? Pisicile-turnesol ar putea con-
stitui o soluþie. Altfel ar dura ani sau
decenii pânã când oamenii ar observa
numãrul mare de nou-nãscuþi cu malfor-
maþii sau creºterea cazurilor de cancer din
zonã.
În articolul „Mâþa a trecut pe deasupra
muntelui radioactiv“ („The Cat Went Over
Radioactive Mountain“), publicat în revista
trimestrialã de ºtiinþã „Method“, Sarah
Zhang prezintã monumentalele galerii
sãpate în interiorul muntelui Yucca, un
complex subteran destinat pãstrãrii pro-
duselor de reacþie rezultate în urma expe-
rienþelor din poligonul nuclear din Nevada.
El a fost construit pe banii contribuabililor
americani consumatori de energie elec-
tricã, pe factura cãrora s-au încasat câþiva
cenþi în fiecare lunã din 1983 pânã în
2014, deºi nu s-au forat decât 5 kilometri
din cei 40 prevãzuþi iniþial, iar administraþia
Obama a suspendat lucrãrile în 2010.
Sub „Mount Yucca“ ar fi trebuit sã fie
depozitate produsele prelucrate de celula-
pilot de izolare a deºeurilor radioactive
(WIPP = Waste Isolation Pilot Plant).
Prima instalaþie de vitrificare a fost con-
struitã în deºert, lângã orãºelul Carlsbad,
din New Mexico. Dar ºi aici au apãrut
probleme în 2014. Din cauza faptului cã
firma de încãrcare ºi sigilare a înlocuit
materialul stabilizator cu un absorbant
plastic, butoaiele cu reziduuri radioactive
s-au încãlzit, au pornit o reacþie chimicã ºi
au eliberat substanþe care au afectat 21 de
muncitori.
Ceasul rãu, pisica neagrã?
Ironic este cã pentru absorbþia ºi stabi-
lizarea deºeurilor nucleare s-a folosit iniþial
aºternutul pentru pisicile domestice,
amestec utilizat pentru a fi pus în lãdiþele
de nisip ale mâþelor þinute în casã. Dacã
producãtorul nu s-ar fi zgârcit cu
absorbantul casnic, butoaiele cu sub-
stanþe deosebit de periculoase ar fi rãmas
intacte. Dar atunci când executantul nu
respectã întocmai specificaþiile proiectan-
tului, intrã în vigoare legea lui Murphy:
„Dacã existã o ºansã ca un lucru sã
meargã prost, natura va conspira în
favoarea împlinirii acelei ºanse“.
Iatã cum într-un domeniu atât de sensi-
bil, problemele au apãrut încã de la
început, iar peste ani ºi ani ele se pot
agrava, mai ales dacã locuitorii au pãrãsit
regiunea, iar urmaºii urmaºilor lor au uitat
• Dionis Puºcuþã – Aries
de motivul plecãrii ºi vor încerca sã se
reîntoarcã.
Muzicianul Chad Matheny a pus pe
muzicã versurile scrise de semioticienii
Françoise Bastide ºi Paolo Fabbri, desti-
nate sã ne avertizeze strãstrãnepoþii cã, în
urmã cu multe milenii în urmã, anumite
locuri au fost folosite pentru depozitarea
unor produse radioactive ºi continuã sã
reprezinte un pericol pentru sãnãtatea
tuturor. Ei au propus sã se foloseascã
„pisicile-turnesol“, capabile sã-ºi schimbe
culoarea blãnii pentru a semnala creºterea
nivelului de radiaþii dintr-o regiune, dupã
ce au citit lucrãrile lui Thomas Sebeok,
publicate în 1984 în revista „Zeitschrift für
Semiotik“. Sebeok a avut ºi alte idei: înte-
meierea unui ritual, fondarea unei sãrbã-
tori anuale când taþii sã le povesteascã
fiilor legendele muntelui blestemat ori
chiar constituirea unui ordin religios pentru
prevenirea nuclearã.
Însã nici una nu se comparã cu imagi-
nea pisicilor care se întorc, cu ochii strãlu-
citori, de pe muntele la suprafaþa cãruia
particulele alfa bombardeazã cactuºii pie-
trificaþi, iar radiaþiile gamma coboarã lumi-
na fantomaticã a aureolelor boreale printre
stâncile presãrate cu sulfuri metalice:
„Keep your color, kitty.
God said it’s not right.
So don’t change color
or flash your eyes.
Lord knows if you do,
I hope you think it’s cozy
in your travel case,
because it’s time to move.“
„Pãstreazã-þi culoarea, mâþiºor.
Dumnezeu spune cã nu-i a bunã,
deci nu-þi schimba culoarea,
rãmâi fãrã strãlucire în privire.
Domnul ºtie cã dacã totuºi va fi aºa,
sper sã te simþi confortabil
în cutia de transport
pentru cã e timpul sã ne mutãm!“
(Fragment dintr-un volum aflat în lucru)

februarie 2022 19

Îmi imaginez iritarea de care
era cuprins un cititor englez
mediu în urmã cu 80 de ani,
adicã atunci când se apuca sã
citeascã romanul Finnegans
Wake. Agasarea lor o asemu-
iesc cu a cititorilor români ai
„Curierului de ambe sexe“, care
erau obiºnuiþi, aproape de
jumãtatea secolului al XIX-lea,
prin marea abilitate a lui Heliade
(alãturi de a altor membri ai
societãþilor literare), cu alfabetul
de tranziþie de la scrierea cu
litere chirilice („cârligate“ ºi
„þapoºe“) la aceea cu litere
latine. Li se pãrea abonaþilor
gazetei cã, pe alocuri, o literã
nu este scrisã cum trebuie în
chirilicã, dar bãnuiau cã este o
greºealã de tipar ºi, tot obiº-
nuindu-se ei cu asemenea „cai
troieni“ romani, la un „plebicist“,
propus de Heliade, au votat tre-
cerea la scrierea gazetei cu
alfabet latin. Cred cã aºa s-au
obiºnuit ºi cititorii de limba
englezã cu pocirea cuvintelor
operatã de James Joyce în
romanul sãu. Dar au fost ºi alþi
cititori, care au rãmas refractari
la asemenea invenþii lexicale,
aºa cum s-a întâmplat ºi la noi,
dupã ce s-a adoptat oficial alfa-
betul latin, în 1860.
Ordinul semnat de Ion Ghica,
în calitatea sa de prim-ministru
al Munteniei, a dat mari bãtãi de
cap boierilor conservatori în ale
cititului ºi în ale scrisului. Astfel,
boierul bãcãuan Gheorghe
Cantemir, primind din partea fis-
cului, în 1861, o adresã oficialã
în grafie latinã, o restituia cu
urmãtorul rãspuns anexat, scris
în tradiþionala slovã chirilicã:
„Nici franþuzãºti, nici lãtineºti,
nici pãsãreºti n-am învãþat. Sã
fiu cine de am putut ceti literile
de mai sus ºi prin urmare nu
înþãleg ce sã mai ceri di la mine,
cãci eu toati dãrile le am plãtite,
dupã cvitanþiele ce pãstrez“.
Desigur cã sistemul birocratic,
chiar dacã era la începurile sale
la noi, nu a cedat ºi a retrimis o
somaþie, la care boierul a repli-
cat din nou, dar plin de nostal-
gie: „Pe când m-au dat tatãl
meu la ºcoalã în Botoºãni, la
psaltul Iordache, Dumnezãu sã-l
ierte ºi sã-i fie þãrâna uºoarã, nu
sã slujã Moldova cu litere
strãine. De aceea nici cunosc
asãmine schimonosituri de
slove. Prin urmare, fiindcã dupã
douã ceasuri de straºnicã
muncã n-am fost în stare a mã
lãmuri de adresa de faþã, apoi
mã rog ca sã mi se trimatã,
odatã cu ea, ºi pe amploiantul
ce au scris-o, ca sã mi-o citeas-
cã“ (ªtefan Cazimir, Alfabetul
de tranziþie, Buc., Ed. „Cartea
Româneascã“, 1986, p. 122).
Cu schimonositurile de slove
operate în interiorul limbii
engleze de „amploiantul“ Joyce
s-a obiºnuit Mircea Mihãieº în
timpul lucrului la cartea
Finnegans Wake, 628. Romanul
întunericului (Iaºi, Ed. „Polirom“,
2021), iar impresionantul sãu
efort este cu atât mai mult de
apreciat cu cât, prin datul sorþii,
el nu este totuºi britanic (ºi nici
mãcar american!). Sunt convins
cã ºi exegetul timiºorean –
adoptând parcã deviza de
tranziþie a lui Heliade „Grã-
beºte-te cu încetul!“ – a suferit
douã experienþe inedite. Pe de
20
Vasile SPIRIDON
Între cuvintele tribului
ºi limbajul creator
o parte, s-a obiºnuit cu stâlcirea
cuvintelor pe care o opereazã
romancierul, aºa cum s-au
învãþat cititorii „Curierului româ-
nesc“ cu scrisul în „pãsãreºti“
(„Evident, pe mãsurã ce avan-
sam, lectura a devenit nu atât
mai uºoarã, cât mai pre-
dictibilã. Chiar dacã dificultãþile
rãmãseserã la acelaºi nivel,
ºtiam cel puþin la ce trebuie sã
mã aºtept“ – p. 13). Pe de altã
parte, nu mai are cum sã scrie
un text cu greºeli de tehnore-
dactare, dupã ce a fost nevoit
sã silabiseascã orice cuvânt al
poticnitorului roman joycean.
Mãcar pentru o bucatã de
vreme, Mircea Mihãieº nu va
mai fi în stare sã facã o lecturã
grãbitã a niciunui text, oricât de
previzibil i-ar fi conþinutul.
Deºi marele romancier irlan-
dez nu trebuie crezut niciodatã
pe cuvânt, cuvintele sale îºi
cautã parcã originile pierdute ºi
posibilele sensuri. Deoarece
exegeza romanului Finnegans
Wake l-a atras înspre zone pa-
raliterare, specialistul în opera
lui Joyce a consultat cu rãbdare
diferite dicþionare, lexicoane,
tratate ºi enciclopedii. Se sub-
înþelege cã a trebuit sã parcurgã
ºi rafturi întregi de bibliotecã
afectate ediþiilor adnotate ºi
interpretãrilor critice propriu-
zise. Despre felul cum herme-
neutul a intrat în contact cu
capodopera scriitorului irlandez,
citez un pasaj sugestiv: „La sim-
pla parcurgere a paginilor, expe-
rienþele anterioare se dovedesc
întru totul nefolositoare. E ca ºi
cum ai explora un continent
scufundat folosindu-te de o
aparaturã depãºitã, riscând în
fiecare clipã sã se termine oxi-
genul. Însã din metafora scu-
fundãrii rãmâne ideea cã nu poþi
sã-i aproximezi forma decât
revenind la suprafaþã, în apele
mlãºtinoase care înconjoarã
pãmântul submers, ºi coborând
din nou. Aºadar singura lecturã
posibilã pare a fi aceea prin
sondaj (s. a.), prin identificarea,
centimetru cu centimetru, a
porþiunilor solide ºi a trasãrii lini-
ilor de unire dintre ele. Fiecare
cuvânt e parte a întregului din
care a împrumutat caracteristici,
deºi subzistã o notã de agresi-
vitate, generatã de însuºirile
individuale ale fiecãrei compo-
nente (în acest caz, e vorba de
cuvintele ca atare ºi de istoria
lor)“ (p. 607).
Mircea Mihãieº se supune
protocoalelor de lecturã impuse
de romancier, atenþionându-ne
asupra intenþiilor auctoriale ºi
asupra metodelor prin care el a
construit/deconstruit o carte care
pune sub semnul contestãrii în-
treaga tradiþie apuseanã a cre-
eseu
aþiei ficþionale: „Pentru Joyce,
un text era masa informã lucratã
ºi rãslucratã pânã nu se mai re-
cunoaºte nimic din materia pri-
mã. Dependenþa de «revizii» ºi
«refaceri» nu constituie semnul
nesiguranþei de sine, ci al asu-
mãrii stilului exploratoriu (s. a.),
perfecþionat pe vremea adãugi-
rilor finale la Ulysses. Se poate
specula cã Work in Progress e
partea vizibilã a unui laborator
aflat în adâncimile minþii scri-
itorului, din care ies la supra-
faþã, aleatoriu, pãrþi ºi pãrticele,
schije ºi straturi de pulbere.
Acestea aºteaptã sã fie mode-
late de alchimistul în aparenþã
nebun ce ºi-a propus sã surpe
întreaga structurã de rezistenþã
a literaturii existente pânã la el“
(p. 98). Deºi este utilizat un lim-
baj comun, redactat cu o mania-
calã grijã, scrisul lui Joyce se
articuleazã, la nivelul limbaju-
lui... articulat, într-o formã aiuri-
toare, care face dificilã ghicirea
intenþiilor narative, violentând
legile gramaticii, ale semanticii
ºi ale logicii discursive. Este
motivul pentru care „Finnegans
Wake aparþine categoriei de
cãrþi din care nu poate fi elimi-
nat niciun cuvânt. Orice tãieturã
operatã în text riscã sã ducã la
prãbuºirea fragilului castel de
nisip din care e alcãtuit întregul“
(p. 553).
Nu sunt expuse de-a lungul
exegezei doar puncte de vedere
„conþinutiste“, ci este împânzitã
ºi o întreagã reþea de interogaþii
asupra textului romanului, ple-
cându-se chiar de la aspectul
fonematic. Însuºi titlul (þinut
secret de autor pe toatã perioa-
da, de 17 ani, a scrierii romanu-
lui), care a fost dezvãluit prin
transformarea lui „Finnegan’s“
în „Finnegans“, a produs o ade-
vãratã rupturã ontologicã a
mesajului romanesc. Foneti-
cienii nu au curmat nici pânã
astãzi polemicile pe tema
putinþei de a desluºi sonor
absenþa apostrofului. În orice
caz, marea lecþie predatã de
Joyce laboratoarelor de fonolo-
gie mondiale este, pe cât de
simplu datã în timbru rãspicat,
pe atât de greu de asimilat:
Finnegans Wake ne învaþã sã
privim ºi sã ascultãm paginile
unei cãrþi altfel de cum suntem
obiºnuiþi. „Audio-vizualul“ îºi
impune în roman stratagemele
de creaþie în raport cu orice alte
forme de expresie. Început al
unei continue serii de noi
începuturi, tehnica „apostrofalã“
a titlului a avut un efect catas-
trofal asupra acelora care au
dorit sã atace frontal textul
joycean.
În cercetarea sa, exegetul
ºi-a dat seama, încetul cu înce-
tul, cã în straturile de adâncime
ale textul complicatei cãrþi
existã reþele de comunicare
unde cuvintele îºi recapãtã nu
doar formele genuine, ci ºi o
uimitoare prospeþime, „astfel
încât aventura lecturii mi s-a
revelat a fi un tratat despre
moartea violentã a cuvintelor ºi
despre extraordinara lor resu-
recþie în cadrul unui scenariu
mitico-lingvistic de-o uluitoare
expresivitate. La relecturile
succesive, discrepanþa între
stratul narativ ºi cel lingvistic
mi-a apãrut încã mai evidentã.
Am avut, cu claritate, imaginea
a douã entitãþi complet sepa-
rate, care evoluau dupã propria
partiturã. Pe de o parte, istoria
meschinilor exponenþi umani ai
unei istorii evenimenþiale, în
esenþã meschinã ºi ea. Pe de
alta, spectacolul sideral al unei
gândiri exprimate în cuvinte
într-un fel pe care omenirea nu
l-a mai experimentat cu o ase-
menea inventivitate, la aceastã
scarã, niciodatã“ (p. 635). Iar
toate acestea, pentru cã
Finnegans Wake nu este o
carte prietenoasã, din care sã
poþi înþelegi multe lucruri deo-
datã, ci este una care prile-
juieºte întâlnirea cu un experi-
mentalism radical.
Cele 628 de pagini ale cãrþii
nu sunt analizate ca ºi cum ar fi
aparþinãtoare doar convenþiei
literaturii ºi nici nu se aplicã o
unicã metodã criticã, ci se lasã
piste deschise pentru o navetã
între privirea punctualã ºi per-
spectiva amplã asupra materiei
de cercetat. Mircea Mihãieº
rãmâne conºtient de limitele
interpretãrii sale, de faptul cã nu
este posibilã nicio judecatã
definitivã asupra conþinutului, a
cãrui esenþã ne scapã mereu.
Iar acestea, mai ales când este
vorba despre textul joycean:
„Adevãrul e cã nu poþi avea pre-
tenþia de a emite decât ade-
vãruri parþiale ºi provizorii.
Repetiþia ameþitoare a întâm-
plãrilor, lipsa unui scenariu
coerent, întoarcerea pe toate
feþele a evenimentelor produce
nu un text literar ca atare, ci un
vast poliedru (s. a.), a cãrui
descifrare depinde nu de
înscrisurile de pe laturile sale, ci
de lumina care cade asupra lor.
Or, e evident cã, prin modifi-
carea intensitãþii sau a unghiu-
rilor luminii, sensurile se schim-
bã. Acelaºi cititor va ajunge la
concluzii diferite în funcþie de
momentul ºi perspectiva din
care a citit romanul“ (p. 627).
În scopul ca lectorii aventuroºi,
ºi aºa puþini (din motive obiec-
tive), ai romanului Finnegans
Wake sã nu orbecãie prea tare
în pãtrunderea unor semnificaþii
ascunse de un prestidigitator
genial precum a fost Joyce,
hermeneutul dã câteva sfaturi,
ca unul cãruia i-a trebuit tot atât
timp pentru buchisirea cãrþii, cât
pentru redactarea amplelor ºi
profundelor reflecþii asupra
acesteia: „Dacã Joyce îºi dina-
miteazã mereu demersul, cum e
posibilã citirea (s. a.) cãrþii? Nu
e uºor de dat un rãspuns.
Întunericul e brãzdat de petice
de luminã care ajutã sã aproxi-
mezi dacã nu amãnuntele,
mãcar formele mari ºi structurile
de rezistenþã. În mod cert,
Joyce n-a dorit sã-ºi alunge citi-
torul, ci sã-l supunã unor probe
de rezistenþã, vigilenþã ºi perspi-
cacitate. Altfel spus, þinta lui a
rãmas, ºi în Finnegans Wake,
mintea conºtientã, chiar dacã
metoda de scriere se revendicã
inconºtientului ºi subconºtientu-
lui. Pornind din acest punct, ne
dãm seama cã, pentru a
înþelege textul, trebuie – aºa
cum se va vedea – sã prelu-
crezi, sã redai fiecare cuvânt ºi
fiecare imagine în limbajul
obiºnuit, riscând adeseori sã
comiþi erori“ (p. 22). Aºa cum
am vãzut eu, Mircea Mihãieº nu
a comis erori de interpretare
asupra celei mai întunecate ºi
mai de nepãtruns capodopere
(profund logicã, totuºi) ce s-a
scris vreodatã.
Se pare cã profesorul timiºo-
rean a ajuns cu... Work in
Progress-ul preocupãrilor sale
interpretative despre opera lui
Joyce la final. Prin efortul sãu
hermeneutic de excepþie, graþie
cãruia a întreprins exegeza
romanului Finnegans Wake,
Mircea Mihãieº oferã un model
al felului cum trebuie sã ne
dezbãrãm de proastele obiceiuri
de lecturã (urmãrirea acþiunii,
sãrirea peste pasajele descrip-
tive, parcurgerea rapidã a dia-
logurilor, pentru a ajunge cât mai
rapid spre final). Ni se indicã,
implicit, o cale despre maniera
de abordare a unui roman pe
care nu-l vom citi niciodatã (!).
Eu, cel puþin, nu voi face acest
lucru, dar mã bazez pe faptul cã
l-a citit foarte bine exegetul
român. Merg la sigur pe mâna lui
exersatã, mai ales cã a scris
despre opera lui James Joyce,
ca nimeni altul în lume, trei cãrþi
– ºi toate importante – însumând
2500 de pagini.
Postura lui Mircea Mihãieº
îmi pare a fi de prezentator al
unei case de modã celebre care
defileazã prin faþa mea cu un
costum excentric, pe care îl
admir nespus, dar despre care
ºtiu cã nu-l voi purta nicicând pe
stradã. ªi aceasta nu pentru cã
nu aº avea mãrimea potrivitã
sau pentru cã mi-ar fi ruºine cã
toatã lumea s-ar uita dupã mine.
Motivul ar fi altul: costumul nu
este de vânzare, nu are un preþ,
deci este de nepreþuit. Dar
rãmân cu învãþãminte despre
felul cum va trebui sã port de
acum înainte costume cu preþul
pus ºi accesibile mie. Finnegans
Wake, 628. Romanul întunericu-
lui este un exponat de vitrinã
luminatã de care sã-þi striveºti
nasul.
februarie 2022
 ateneu
Multã vreme nu am înþeles FILIT – Casa Fantasy venit. Din cauza numãrului li-
cu adevãrat ce înseamnã fan- mitat de invitaþi, din cauza tim-
domul, crezând cã grupul rela- pului, din cauza suprapunerii

tiv constant ºi deloc eterogen
de scriitori/ promotori /grafi-
cieni care se reunea la mani-
festãrile SF de peste an e
reprezentativ acestui fenomen.
Mi se pãrea cumva normalã
relativa enclavizare a amato-
rilor de SF deºi, încã de la
începutul anilor ‘90, existau
semne care ar fi trebuit sã dea
de gândit.
În pofida faptului cã în Iaºi
existau la un moment dat
(1994 – 2000) trei suplimente
SF ale gazetelor locale, iar la
nivel naþional apãrea un sãp-
tãmânal, „Jurnalul SF“, în pofi-
da unei avalanºe de cãrþi de
gen, în pofida unui anumit ecu-
menism ieºean al genurilor
ficþionale, care fãcea ca scri-
itorii SF sã fie obiºnuiþi ai tutu-
ror cenaclurilor ºi nu doar ai
Quasarului, reuniunile noastre
denumite fie „festivaluri“, fie
„zilele...“ adunau cam aceiaºi
oameni, fãrã sã adere la pu-
blicul larg. Aveam sã înþeleg ce
înseamnã fandom abia dupã
ce am vãzut la televizor
Comicon-ul de la San Diego ºi,
mult mai târziu, am participat la
cel bucureºtean. Am constatat
în ambele locuri existenþa unei
mulþimi de fani care veneau din
pasiune pentru autori, actori
sau reviste de benzi desenate,
gata sã plãteascã pentru între-
girea colecþiilor lor sau pentru
a-ºi vedea idolii. Dar, mai
important, publicul acela nu
era compus din fani care creau
la rândul lor, ci doar din
pasionaþi. Ei bine, SF-ul româ-
nesc n-a prea avut niciodatã
aºa ceva.
De-a lungul ultimului dece-
niu al secolului trecut, au exis-
tat câþiva oameni care mi-au
semnalat dihotomia inexplica-
bilã dintre fandomul nostru SF
ºi publicul cu adevãrat larg, de
la regretatul Valentin Nicolau,
cel care a creat colecþia
Nautilus la Editura „Nemira“, la
Vlad T. Popescu ºi ªtefan
Ghidoveanu, cei care au dat
forma colecþiei respective, la
Desprinderea de fandom
fantasticul editor care e Ovidiu
Enculescu, directorul Editurii
RAO, ºi la imensul gazetar
care a fost Constantin
Pãlãduþã, directorul ziarului
„Evenimentul“, unde eu îngri-
jeam suplimentul SF
„SuperNova“. Cu toþii spuneau
cã existã o mare diferenþã între
ceea ce eu denumeam fandom
ºi ar fi trebuit sã fie un feno-
men de masã ºi publicul care
cumpãra cãrþi ºi ziare.
Cu timpul, dupã intrarea în
Uniunea Scriitorilor, unde am
fost primit fãrã prejudecãþi
legate de genul ficþional în care
scriam, am realizat necesitatea
unei separãri între ceea ce se
numea fandom ºi destinul pro-
fesional al scriitorilor de SF.
Am considerat ºi consider ºi
acum cã enclavizarea SF-ului
a fost o vreme expresia faptu-
lui cã mulþi dintre cei care
populau acest teritoriu cultural
închis ºi autosuficient nu pu-
teau sau nu doreau sã se con-
frunte nici cu establishmentul
literar românesc ºi nici cu pu-
blicul larg, preferând un soi de
tãmâieri carteziene. Ca atare,
contactele mele cu fandomul
s-au rãrit ºi mi s-a cristalizat
dorinþa de a separa complet
ideea de creator SF de cea de
fan SF.
Prima încercare de a uni
fandomul cu nou înfiinþatul
Festival Internaþional de
Literaturã ºi Traducere a venit
chiar în 2013, la prima ediþie a
manifestãrii, când scriitorul
Dan Lungu, unul dintre iniþia-
torii FILIT ºi un om care
preþuieºte literatura genurilor
ficþionale, ºi-a manifestat des-
chiderea pentru o secþiune SF.
Ideea mea a fost aceea de a
organiza un RomCon în cadrul
Festivalului, adicã o întâlnire a
asociaþiilor, cenaclurilor ºi cre-
atorilor din domeniu. Ar fi fost o
manifestare bugetatã de Mu-
zeul Literaturii Române Iaºi, cu
invitaþi din þarã, cu drepturi de
autor pentru participanþi, cu
premii substanþiale ºi, mai
ales, cu posibilitatea pentru
scriitorii de SF de a se integra
într-un peisaj cultural ºi literar
ceva mai larg.
A fost un fiasco. Nu intru în
detalii cu privire la motive,
fiindcã m-am convins cã ele nu
pot fi înþelese din exterior. De
altfel, încercând sã explic, am
reuºit strania performanþã de
a-l supãra pe domnul Mihai
Iovãnel, care a citit probabil
fragmentar un interviu în care
încercam sã spun cum s-a
fãcut de am organizat o întâl-
nire de douã ore într-un con-
text care ar fi permis mult mai
mult. Domnia Sa mi-a reproºat
afirmaþia conform cãreia lipsa
de colaborare manifestatã
atunci de unii reprezentanþi ai
literaturii SF ºi ai fandomului
se datoreazã ºi conºtiinþei fap-
tului cã, de multe ori, afirmaþii
de gen „criticilor nu le-a plãcut
fiindcã e SF“ ascund ºi o oare-
care lipsã de valoare literarã.
Ceea ce cred ºi acum cã, în
contextul fandomului de acum
zece ani, era o tezã valabilã.
În 2014, nu a mai fost SF în
FILIT. El a apãrut abia dupã ce
director al Muzeului Naþional al
Literaturii Române, adicã în
2017, a devenit Lucian-Dan
Teodorovici, un scriitor ºi un
editor de primã mânã al scenei
literare româneºti. El a insistat
ca, din acel an, sã organizãm
împreunã (atât ca directori de
instituþii de culturã ieºene, cât
ºi ca pasionaþi de literaturã)
ceea ce se numeºte ºi astãzi
Casa Fantasy, adicã o secþi-
une a FILIT care sã propunã
publicului festivalului câte un
scriitor român de SF în toate
cele cinci zile. Ne-am imaginat o
manifestare altfel decât cele din
fandomul SF de pânã atunci,
dedicatã exclusiv scriitorilor, în
care aceºtia sã se prezinte cu
cãrþile pe masã, cu disponibili-
tate la dialog cu confraþii ºi cu
publicul. S-a conturat astfel o
„reþetã“ care a fost valabilã
pânã în 2021, evident cu aven-
turile pandemiei din 2020.
Ajuns în acest punct, ar tre-
bui poate sã explic care a fost
motivul profund al schimbãrii.
Iar rãspunsul e simplu: cele
douã întâlniri anuale de la târ-
gurile de carte Bookfest ºi
Gaudeamus, care au ocazio-
nat agregarea unui grup mai
larg de scriitori români de SF,
oameni care au luat contact
nemijlocit cu publicul, editurile
ºi cu întreaga lume literarã
româneascã. În plus, aceste
târguri au prilejuit apariþia mul-
tor zeci de romane SF scrise
de autori români ºi au constituit
probabil un factor esenþial pen-
tru profesionalizarea acestora.
Ele au demonstrat tuturor cât
de ofertantã este postura de
scriitor care se prezintã unui
public necunoscut, care dã
autografe ºi rãspunde între-
bãrilor, care asistã la lansãrile
cãrþilor altor scriitori ºi adastã
apoi la un pahar de apã cu cei
care împãrtãºesc aceleaºi
pasiuni. Tot în aceastã peri-
oadã, au apãrut creatori care
au atacat cu multã vigoare ºi
genul fantasy, ceva mai puþin
reprezentat la noi la începutul
anilor 2000. Zilele petrecute
împreunã cu acele prilejuri au
fost creuzetul în care s-a topit
bronzul din care a luat apoi
forma Casei Fantasy din FILIT.
Lista participanþilor la dife-
ritele ediþii ale FILIT e una
lungã ºi nu cred cã e ilustrativã
fiindcã, din pãcate, nu toþi cei
care ar fi trebuit sã vinã au
unor evenimente. Am primit ºi
refuzuri... Important este însã
cã în cei cinci ani de Casã
Fantasy între autorii SF&F
veniþi la Iaºi se aflã cei cu cele
mai multe premii ºi cu cel mai
mare succes de librãrie, dar ºi
cã, fãrã sã pomenesc nume,
concluzia multora dintre ei a
fost „La FILIT chiar m-am simþit
scriitor“.
M-am codit destul de mult
pânã sã scriu rândurile de mai
sus, fiindcã ele nu mã pun într-o
posturã comodã. Rãuvoitorii
m-ar putea acuza cã îmi arog
prea multe merite, pornind de
la scrierea la persoana I ºi ter-
minând cu exagerarea impor-
tanþei Casei Fantasy în
aceastã trecere a scriitorilor de
SF&F de la statutul de membri
ai fandomului la acela de
obiect al fandomului. Tocmai
de aceea vreau sã spun cã
FILIT e o muncã de echipã, în
care au fost implicaþi zeci de
oameni, colegi de la Biblioteca
Judeþeanã „Gh. Asachi“ ºi de
la Muzeul Naþional al Literaturii
Române Iaºi, voluntari, pri-
eteni ºi chiar membri de fami-
lie. În plus, aºa cum am mai
subliniat, în ultimii zece ani,
peisajul SF&F de la noi s-a
schimbat profund, în sensul
unei profesionalizãri care,
chiar dacã deocamdatã nu
face din meseria de scriitor un
full-time job, permite clãdirea
unor cariere literare, contu-
rarea unei anumite notorietãþi
ºi, mai nou, pãtrunderea în
tratatele de literaturã modernã.
Merite au ºi editorii care pro-
moveazã SF&F-ul românesc
ºi, nu în ultimul rând, sutele de
mii de oameni care le cumpãrã
cãrþile. Cu toate acestea – mai
ales cã, indiferent cât te strã-
duieºti, tot creezi niºte animo-
zitãþi –, îmi place sã cred cã
toamnele timpurii ale SF-ului
de la Iaºi au contribuit ºi ele,
într-o anumitã mãsurã, la
aceastã transformare.
Dan DOBOª

Opere centenare (II)

Ciuta, de Victor-Ion Popa a avut premiera pe 13
septembrie 1922, pe scena Teatrului Naþional din
Bucureºti, în regia lui Vasile Enescu ºi a autorului,
care ºi-a propus o reprezentare a vieþii banale din
provincie, dar dominatã de orgolii. În casa doc-
torului Micu se discutã banalitãþi. Viaþa celor doi
bãtrâni este animatã de veºtile din târg, mai cu
seamã despre Carmen, o tânãrã aflatã în preajma
majoratului, pe care doamna Anta urmãreºte s-o
mãrite cu Moceanu, un parvenit care a fãcut avere
dintr-o umilã slujbã de vechil. Acesta stârneºte
uimirea locuitorilor deoarece reuºeºte sã scape de
fiecare datã din toate afacerile necurate. Având
simþ practic ºi fiind obiºnuit sã speculeze, sã
ºantajeze ºi sã-ºi exercite autoritatea în relaþiile cu
cei din jur, Moceanu a devenit un om influent, care
simte cã pentru o imagine favorabilã în societate
are nevoie de o soþie virtuoasã. Îi atrage atenþia
Carmen ºi este surprins când fata nu înþelege sã-l
accepte ca soþ pentru a-ºi salva familia.
Tema centralã a piesei este cãsãtoria vãzutã ca
aranjament pentru a obþine statut social ºi bani.
Aparent, nimic nou, însã se pot cita mai mulþi
autori dramatici care au abordat tema. Noutatea
propusã de Victor-Ion Popa constã în conturarea
personajului feminin Carmen Anta, care se opune
aranjamentelor ºi realizeazã cã Octav, alesul ei,
este un bãrbat care nu se situeazã printre puter-
nicii momentului ºi nici nu are tãria de a lupta pen-
tru visurile lui.
Titlul ales de autor trebuie înþeles în sens sim-
bolic, drept o metaforã pentru o tânãrã elegantã,
educatã ºi aparent fragilã, aflatã în preajma majo-
ratului, care este hãituitã de cei din jur pentru pro-
priile interese. Carmen Anta rãmâne consecventã
în visul ei romantic de împlinire în iubire ºi, inca-
pabilã de compromisuri, vede moartea drept o
eliberare de constrângerile sociale.
Premiatã ºi elogiatã de presa vremii, piesa lui
Victor-Ion Popa atrage atenþia spre omul simplu ºi
nãzuinþele sale, spre capacitatea acestuia de a
înfrunta limitele sociale ºi de a-ºi asuma deciziile.
Provincialul duce o existenþã stereotipã purtând
discuþii banale ºi îndeplinind treburi casnice
mãrunte, trãind cu scopul de a omorî timpul ºi fãrã
sã îl preocupe cã neîmplinirea visurilor duce la
ratarea destinului. Tema ºi tipurile umane rãmân
actuale.
Gabriela GÎRMACEA • Dionis Puºcuþã

februarie 2022 21

Motto: Fiecare cuvânt
este o prejudecatã.
Friedrich Nietzsche
Serafim Rose (Eugene
Dennis Rose, pe numele sãu
de mirean) este unul dintre
cugetãtorii care apreciind cã
pânã ºi unele doctrine progre-
siste precum liberalismul sunt
prejudecãþi – amenajând, ast-
fel, teritorii pentru prejudecãþi
noi –, are ºi intuiþii care scot
nietzscheanul „Dumnezeu a
murit“ din registrul atât de uzat
al defãimãrilor. Cãlugãr ameri-
can cu origini norvegiene, nãs-
cut în religie protestantã, va
deveni, convertindu-se, unul
dintre marii mãrturisitori ai
Ortodoxiei. A aparþinut de
Biserica Ortodoxã Rusã din
afara Rusiei, fiind primul ame-
rican care preia/ continuã
tradiþia sfinþilor pãrinþi. S-a
apropiat de Ortodoxie prin
opera dostoievskianã: „Dacã
s-a spus cã Dostoievski i-a
dãruit lui Eugene Ortodoxia,
atunci pe bunã dreptate se
poate afirma cã Bach i l-a dat
pe Hristos“ (Ieromonah
Damaschin, „Viaþa ºi lucrãrile
Pãrintelui Serafim Rose“,
Bucureºti, Editura „Cartea orto-
doxã“, 2005, p. 48). Într-o dis-
putã cu profesorul Peter Alexis
Boodberg – savant, lingvist ºi
sinolog rus-american –, pe
care-l aprecia mult, dar care
era un admirator al lui Tolstoi,
îºi manifestã fãrã rezerve
preþuirea... partizanã: „Odatã,
au pornit o discuþie foarte
aprinsã asupra a doi mari
romancieri ruºi: Tolstoi ºi
Dostoievski. Boodberg sus-
þinea cu tãrie cã Tolstoi este de
departe cel mai bun, însã
Eugene îi replica faptul cã
Dostoievski era mai profund.
Cum Boodberg era de neclintit
în pãrerile sale, Eugene l-a
întrebat care este, dupã pãre-
rea lui, romanul cel mai pro-
fund al lui Tolstoi. – «Rãzboi ºi
pace», a rãspuns Boodberg.
Vrând sã afle cine are totuºi
dreptate, Eugene s-a dus glonþ
acasã ºi s-a apucat sã citeascã
romanul. Peste câteva zile,
Boodberg aude un ciocãnit la
uºã. Deschide ºi-l vede pe
Eugene cu romanul în mânã.
«– V-aþi înºelat. Dostoievski
este mult mai profund»“ (ibidem,
p. 57). Dostoievski devine pen-
tru el un mit, de vreme ce
crede cã „un duhovnic poate
sã-ºi opreascã ucenicul de la
citirea unor cãrþi duhovniceºti
ºi sã-i dea în schimb un roman
de Dostoievski“ (ibidem, p. 865).
Aceasta este deja o declaraþie
de dragoste necondiþionatã.
Nu lipsesc argumentele:
„Fervoarea ºi compasiunea lui
Dostoievski te pot ajuta sã-þi
depãºeºti iubirea de sine ºi
suficienþa“ (ibidem, p. 868).
Dar Boodberg, admiratorul lui
Tolstoi, i-a spus cu sinceritate
lui Serafim Rose: „Da, înþeleg
perfect de ce îl apreciezi aºa
de mult pe Dostoievski, pentru
cã ºi mie îmi vine uneori sã mã
opresc în mijlocul drumului, pe
Shattuck Avenue din Berkeley,
sã mã pun în genunchi ºi sã-mi
mãrturisesc pãcatele înaintea
22
Ion FERCU
Prejudecãþile: infern
ºi provocare eternã (25)
tuturor“ (ibidem, p. 110).
Abordând problematica nihi-
lismului, Serafim Rose schi-
þeazã „etapele dialecticii
nihiliste“ în „lumina limpede a
Adevãrului creºtin ortodox“
(„Nihilismul. Rãdãcina Revo-
luþiei în epoca modernã“,
Bucureºti, Editura „Sophia“,
2013, p. 33): liberalismul, rea-
lismul, vitalismul ºi nihilismul
distrugerii. „Enciclopedia Uni-
versalã Britannica“ (vol. 9,
Bucureºti, Editura „Litera“,
2010, p. 143), echidistantã,
prezintã liberalismul ca pe o
doctrinã politicã ºi economicã
„în care se pune accentul pe
drepturile ºi libertãþile individu-
lui ºi pe necesitatea limitãrii
puterii în stat […]. Liberalismul
contemporan rãmâne ataºat
reformelor sociale, inclusiv
reducerii inegalitãþilor ºi extin-
derii drepturilor individuale“.
Aceeaºi operã analizeazã dis-
cursul liberalismului teologic,
privit ca „ºcoalã de gândire reli-
gioasã caracterizatã prin grija
pentru motivaþia internã, în
contrast cu controlul extern“
(ibidem). Demersul critic în
filosofia contemporanã sus-
þine, cu puþine excepþii, virtuþile
liberalismului. Abordând la
început o strategie a prudenþei,
Serafim Rose afirmã cã „libera-
lismul [...] nu este un nihilism
fãþiº; el este, mai curând, un
nihilism pasiv sau, ºi mai bine
spus, pãmântul neutru din care
au crescut etapele mai
avansate ale nihilismului“
(„Nihilismul. Rãdãcina Revolu-
þiei în epoca modernã“, ed. cit.,
p. 33). Apoi, argumentând cã
„liberalul, omul lumesc, este
omul care ºi-a pierdut credin-
þa“, conchide cã „liberalismul
este prima etapã a dialecticii
nihiliste, atât pentru cã propria
lui credinþã este goalã, cât ºi
pentru cã acest caracter
gãunos dã naºtere la o reacþie
încã ºi mai nihilistã“, care
„poartã omenirea mai departe
pe calea erorii“ (ibidem, p. 51).
Realismul, cea de-a doua
etapã a nihilismului, este în
opinia lui Rose, „în forma lui
cea mai simplã, doctrina care a
fost popularizatã exact sub
numele de «nihilism» de cãtre
Turgheniev în Pãrinþi ºi copii“
(ibidem, p. 51). Ne amintim cã
Evgheni Vasilievici Bazarov,
protagonistul romancierului
rus, susþinut de prietenul
Arkadi Kirsanov, este într-un
conflict de idei permanent cu
pãrinþii, rudele, prietenii, cei
care susþin aspiraþiile... clasice
ale poporului rus. „Sunt gata,
zice Bazarov, sã vã dau drep-
tate [...] când îmi veþi arãta
mãcar o singurã instituþie din
viaþa noastrã de azi [...] care sã
eseu
nu stârneascã cea mai vie ºi
mai necruþãtoare criticã“
(„Pãrinþi ºi copii“, Bucureºti,
Editura pentru Literaturã,
1962, p. 77). Arkadi Kirsanov
oferã ºi... definiþia nihilistului:
„Nihilist este omul care nu se
apleacã în faþa niciunei
autoritãþi, care nu crede
orbeºte în niciun principiu,
oricât ar fi de preþuit acel prin-
cipiu“ (ibidem, p. 31). Serafim
Rose crede cã dacã liberalis-
mul a înceþoºat „cu fumul «to-
leranþei» ºi al agnosticismului
adevãrurile înalte privitoare la
Dumnezeu ºi la viaþa duhov-
niceascã“, sarcina realismului,
pe care nu-l reduce doar la
Turgheniev, „a fost sã desfi-
inþeze total acele adevãruri“
(„Nihilismul...“, ed. cit., p. 62).
Descriind vitalismul ca pe „o
respingere a adevãrului creºtin,
alãturi de o anumitã preten-
þie pseudospiritualã“ (ibidem,
p. 67), opinând cã „formele
vitalismului care au avut cel
mai mult succes au fost cultul
activismului ºi al violenþei, al lui
Mussolini, ºi cultul întunecat, al
«sângelui ºi pãmântului», al lui
Hitler“ (ibidem, p. 73), consi-
derã cã aceastã etapã a dia-
lecticii nihiliste – „un tip mai
avansat de realism“, care „în
chiar cãutarea lui dupã viaþã
miroase a moarte“ (ibidem,
p. 83) – deschide drumul cãtre
nihilismul distrugerii, un
„nihilism aproape «pur», o furie
împotriva creaþiei ºi a civiliza-
þiei care nu se va domoli pânã
ce nu le va fi nimicit cu totul“
(ibidem, p. 84). În aceastã
ultimã etapã „se instaleazã
orbirea, iar boala se
rãspândeºte în tot corpul,
provocând agonie, convulsii ºi
moarte“ (ibidem, p. 89).
Serghei Neceaev, care l-a
inspirat pe Dostoievski în
zãmislirea personajului Piotr
Verhovenski, din „Demonii“,
este cel care ar fi „pus în prac-
ticã aceastã teorie atât de
desãvârºit, încât ºi în ziua de
astãzi pare a fi un personaj
mitologic“ (ibidem, pp. 85-86),
dar nu sunt uitaþi nici Bakunin,
Lenin ºi Hitler.
Chemãrile lui Serafim Rose
cãtre decriptarea unor sensuri
prezente în labirinturile nihilis-
mului sunt umbrite de prejude-
cata potrivit cãreia orice dis-
curs axiologic trebuie sã aibã
ca reper adevãrul creºtin ºi
numai adevãrul creºtin. În
raport cu doctrinele/ opiniile
care nu curteazã acest stan-
dard, toleranþa sa este zero.
Nici mãcar oftatul timid al teo-
riei dublului adevãr nu-l impre-
sioneazã. Despre Nietzsche
spune cã este „orb faþã de ade-
vãrul creºtin, care este singura
doctorie pentru concepþia ab-
surdã despre viaþã“ (ib., p. 164).
Cine este, pentru el,
Nietzsche?... „Profetul nebun
al nihilismului“ (ib., p. 6),
„izvorul nihilismului filosofic“
(ib., p. 15), un „nihilist siste-
matic“ (ib., p. 91), unul dintre
„copiii prematuri ai secolului ce
vine“ (ib., p. 68)... Interesant
este cã în vreme ce privirea
criticã pe care o aruncã asupra
liberalismului, de pildã, are
vãdite nuanþe de nihilism, pen-
tru Nietzsche gãseºte ºi virtuþi
reale care rãsar, crede el, din
ruinele fumegânde pe care
acesta le lasã în urma sa:
„Antihrist nu se gãseºte, în
principal în cei care neagã cel
mai puternic, ci în cei care afir-
mã cu micime de suflet, care Îl
au pe Hristos numai pe buze.
Nietzsche, spunându-ºi anti-
hrist, ºi-a dovedit foamea
intensã de Hristos“ (ib., p. 6).
Poate cã în universul zvârco-
lirilor care vizeazã acel
„Dumnezeu a murit“ Nietzsche
primeºte din partea lui Serafim
Rose creditul cel mai neaºtep-
tat. Rãmâne însã întrebarea:
Nietzsche n-ar crede cã
dobânda pentru acest credit
este mult prea mare? Vorbele
acestea, „Dumnezeu a murit“,
scrie Rose, „exprimã un oare-
care adevãr: desigur, nu
despre firea lucrurilor, ci
despre starea omului modern;
ele constituie o încercare de a
descrie un fapt pe care, fãrã
îndoialã, niciun creºtin nu-l va
nega“ (ib., p. 93). „Dumnezeu“,
adaugã acesta, „este mort în
inima omului modern; acesta
este înþelesul «morþii lui
Dumnezeu», fapt adevãrat atât
în cazul ateilor ºi sataniºtilor
care se bucurã de el, cât ºi în
cazul mulþimilor de oameni
simpli dinãuntrul cãrora simþul
realitãþii spirituale a dispãrut
pur ºi simplu“ (ib.). Pur ºi sim-
plu, în opinia lui Rose,
„Nebunul“ lui Nietzsche ºtie cã
oamenii L-au ucis pe
Dumnezeu, cã ºi-au ucis pro-
pria credinþã.
Serafim Rose nu aminteºte
de Blaise Pascal, cel care ne
vorbea despre „un Dumnezeu
pierdut“, nici despre Hegel,
care, în „Fenomenologia spiri-
tului“, scrie „despre marea
durere pe care o produce
vestea cã Dumnezeu este
mort“. O fi cunoscut Rose
opera lui Philipp Mainländer,
cel care în 1876 scria cã
„Dumnezeu a murit ºi moartea
lui a fost viaþa lumii“? Între
Pascal, Hegel ºi Mainländer,
pe de o parte, ºi Rose, pe de
altã parte, existã apropieri din
perspectiva percepþiei morþii lui
Dumnezeu. De Max Picard,
unul dintre spiritele de referinþã
ale secolului trecut, cu sigu-
ranþã i s-au apropiat lui Rose
interogaþiile. Avem dovezi în
acest sens. Max Picard, ºtim,
aºazã faþã în faþã, în „Fuga de
Dumnezeu“, douã lumi pe care
le numeºte „lumea Credinþei“ ºi
„lumea Fugii“. „Lumea
Credinþei“ e aceea în care
omul percepe prezenþa lui
Dumnezeu în toate; miºcã ºi
„aripa fluturelui“. În „lumea
Fugii“, Dumnezeu e absent
sau cel puþin aºa cred/ ar dori
unii sã fie. Picard constatã
amar cã în toate timpurile unii
oameni au fugit de Dumnezeu.
Astãzi însã n-ar mai exista dru-
muri ale oamenilor, ci linii ale
fugii. Fiecare om fuge ºi de
celãlalt om. Fiecare om îºi
priveºte aproapele bãnuitor.
Fiecare om este singur... În
„lumea Fugii“ nu existã întâm-
plare, nu existã mângâiere;
înãuntrul Fugii nu existã con-
sistenþã... De aceea viaþa în
„lumea Fugii“ este singurãtatea
însãºi, mai crede Picard.
Descriind tragismul fugii din
faþa lui Dumnezeu, Picard
noteazã cã „individul este mai
întâi de toate un fugar; abia
prin reflecþie el descoperã cã
existã ceva Ne-fugitiv. ªi-a
apropiat într-atât Fuga, încât
pare starea naturalã ºi nu
neobiºnuitul. Fuga fiind un
prilej în sine, independent de
om, omul nu se mai întreabã
de ce fuge; el uitã cã fuge de
Dumnezeu“ („Fuga de
Dumnezeu“, Bucureºti, Editura
„Anastasia“, 1998, p. 13).
Omul înceteazã sã cugete, se
înscrie în competiþia pentru
fuga cât mai departe de sine,
de aproapele ºi de Dumnezeu,
iar aceastã fugã naºte
înstrãinarea, anomia socialã.
„Fenomenul Fugii e unica certi-
tudine, aºa cum în lumea
Credinþei unica certitudine e
Dumnezeu... E imitat
Dumnezeu ca fundal al exis-
tenþei ei. Aºa cum în lumea
Credinþei Dumnezeu e fondul
pe care se miºcã omul ºi
numai pe fundalul care este
Dumnezeu devine limpede
apariþia omului, tot astfel
fenomenul Fugii e fundalul
omului. Însã omul nu devine
limpede prin ea; el devine ne-
statornic, fãrã contur ºi se
aruncã mereu înainte, fuge
mereu mai rapid, pentru ca
Fuga ºi mai rapidã sã iasã în
evidenþã faþã de aceea mai
lentã din urma ei. Fenomenul
Fugii e peste tot: e imitatã
omniprezenþa lui Dumnezeu“
(ibidem, p. 58), mai scrie filoso-
ful elveþian, cel care a evadat
din iudaism cãtre romano-
catolicism. Uneori, în glasul lui
Rose gãsesc ºi ecouri din
Picard. Pentru el, nu
Dumnezeu a murit, dar omul
deºertãciunii deºertãciunilor
nu-l mai poate percepe pe
Dumnezeu, într-o lume despre
care Ivan Karamazov zice cã
dacã Acesta nu existã, „totul
este permis“.
februarie 2022
 ateneu
„Alfred Rex Saxonum“. In- Dacã viitorul poate fi conside-
scripþia de pe monedele de argint Rodica BRETIN rat o ecuaþie cu un numãr infinit

bãtute între 871 ºi 899 certificã
faima postumã a lui Alfred cel
Mare, considerat eliberatorul ºi
unificatorul anglo-saxonilor. Da-
toritã lui, Anglia a supravieþuit
pericolului danez – cel puþin aºa
se credea pânã acum câteva
decenii. Dar a fost Alfred cu ade-
vãrat cea mai puternicã persona-
litate a Evului Mediu timpuriu
englez pe plan politic, militar ºi
administrativ? Eroul legendar ale
cãrui isprãvi erau cântate de
menestreli în castele, sate ºi
oraºe?
Alfred ºi-a început domnia cu
o înfrângere ºi, cel puþin pânã în
878, a fost în defensivã, mereu
surprins de iniþiativele adversaru-
lui, gãsind doar soluþii de com-
promis sau lãsându-se purtat în
vâltoarea evenimentelor pe care
nu le putuse nici anticipa, nici
controla. „Regele tuturor saxo-
nilor“ datoreazã mult modului
extrem de favorabil în care a fost
prezentat în „Cronica anglo-saxo-
nã“ (începutã din iniþiativa lui) ºi
faptului cã biograful sãu, Asser
(care a scris, în 893, „Viaþa
Regelui Alfred“), îi era prieten ºi
admirator fervent.
Totuºi, Asser este unul dintre
puþinii „cronicari de rãzboi“ care
nu doar au scris despre istorie, ci
au fãcut-o, în mlaºtinile unde se
ascundea cu regele pãrãsit de
toþi, la asedii, pe câmpurile de
bãtãlie. Majoritatea istoricilor
medievali, ca ºi cei de astãzi, se
mulþumeau sã adune mãrturii, sã
indexeze cronologic date, sã
consemneze evenimente vechi
ori în desfãºurare. A fost cazul
venerabilului Beda, care a lãsat
posteritãþii o imagine destul de
fidelã ºi completã a Angliei aºa
cum fusese înainte de venirea
vikingilor. Considerat primul
istoric englez, Beda a scris
despre „tot ce nu trebuie uitat“,
începând din vremea lui Cezar ºi
pânã în anul 731, deºi nu a ieºit
niciodatã din izolarea mãnãstirilor
Saint Peter din Wearmouth
(Northumbria) ºi Saint Paul
(Jarrow), ale cãror biblioteci
Adevãrul cronicarilor
reunite ajungeau la cinci sute de
manuscrise. Cultura, inteligenþa
ºi obiectivitatea îi compensau
experienþa de viaþã limitatã.
Astfel, într-una dintre scrierile
sale, Beda afirma fãrã echivoc:
„Pãmântul este rotund ca o bilã,
nu plat ca un scut“ – declaraþie
incendiarã pentru secolul opt al
unui Ev Mediu tot mai întunecat
(pentru idei similare, Nicolaj
Kopernic, Giordano Bruno,
Galileo Galilei, Francis Bacon,
Leonardo da Vinci ºi Tycho
Brahe au fost persecutaþi de
Inchiziþie sute de ani mai târziu).
Discipolii Venerabilului Beda
au trãit în vremuri nu la fel de po-
trivite pentru izolare ºi studiu, iar
lecþia pe care au deprins-o de la
invadatorii veniþi din Scandinavia
a fost una singurã: nu existã
ziduri destul de înalte, nici sanc-
tuare destul de sacre ca sã-i
opreascã pe rãzboinicii Nordului.
Mulþi martori-cronicari au ars
împreunã cu scrierile lor în
mãnãstirile jefuite ºi apoi incendi-
ate. Manuscrisele salvate au fost
multiplicate de copiºti, iar istoricii
generaþiilor urmãtoare au încer-
cat sã refacã din informaþiile frag-
mentare ºi, adesea, subiective,
un tablou cât mai veridic al
perioadei vikinge în Anglia.
Simeon din Durham a scris
„Historia regum Anglorum et
Dacorum“, ce continuã cronolo-
gic istoria lui Beda. Autorul – care
a ales viaþa monahalã în 1083,
întâi la mãnãstirea Jarrow, apoi
la Durham – a „relatat“ despre
atacurile vikingilor de la
Lindisfarne (794) ºi Jarrow (795),
cu implicarea afectivã a cuiva
prezent la evenimente. Însã cele
douã tragice episoade ale
invaziei daneze au fost reconsti-
tuite de Simeon pe baza unor
anale vechi de douã secole!
• Paginã din cronica lui Florence din Worcester
Un alt istoric medieval intere-
sat retrospectiv de perioada
vikingã a Angliei a fost Florence
din Worcester, cãlugãr din seco-
lul al XII-lea. A sa „Chronicon ex
chronicis“ („Cronicã din cronici“)
– care începe cu „Creaþia“ ºi se
terminã în 1117 – reprezintã o
compilaþie dupã scrierile lui Asser,
episcop de Sherborne, dupã ere-
mitul irlandez Marianus Scotus ºi
dupã o versiune astãzi dispãrutã
a „Cronicii anglo-saxone“.
Potrivit unei tradiþii larg
rãspândite în Evul Mediu, fiecare
istoric plasa începutul cronicii
sale la „Facerea Lumii“, „dupã
izgonirea primilor oameni, Adam
ºi Eva, din Paradis“ sau mãcar
„în zilele Potopului“. Mai modest,
Alredus (Alfred of Beverley) a
pornit sã nareze evenimentele
din „Annales sive Historia de
gestis regum Britanniae“
(„Analele istoriei faptelor regilor
Britaniei“) începând cu vremea lui
Brutus ºi a redat istoria Angliei,
trecând prin perioada invaziei
daneze, pânã în 1129. Obiectivã
ºi realistã, remarcându-se prin
precizie, cronica lui Alredus
dateazã din 1143, având ca
surse principale scrierile lui
Geoffrey of Monmouth ºi Simeon
din Durham.
Perioada vikingã în Anglia
face parte din fragmentele tem-
porale rãmase într-un con de
umbrã al istoriei. Informaþiile
scrise provenite de la martori
direcþi s-au pierdut, au fost dis-
truse sau deteriorate. Dacã la
asta se adaugã aportul personal
al compilatorilor de mai târziu, se
pune întrebarea: ce proporþie de
adevãr conþin, de fapt, cronicile?
Câtã credibilitate poate fi acor-
datã unui cronicar ca Asser, ce
slujea, în primul rând, interesele
regelui sãu?
de variabile, trecutul rãmâne o
problemã de interpretare. Croni-
carii nu se mulþumeau sã expunã
faptele, lãsând posteritatea sã
emitã judecãþi ºi concluzii. Mani-
festau adesea tendinþa – absolut
omeneascã ºi explicabilã – de a
altera realitatea: exagerau efec-
tivele unei armate, numãrul
morþilor într-o bãtãlie ori al
corãbiilor dintr-o flotã de rãzboi,
tocmai pentru a evidenþia impor-
tanþa unei victorii sau a justifica
înfrângerea trupelor proprii. Bio-
grafii nobililor, prelaþilor sau
capetelor încoronate obiºnuiau
sã le idealizeze calitãþile, trans-
formându-i în sfinþi ºi arhangheli.
La polul opus, defectele unor
conducãtori din tabãra adversã
erau exacerbate, duºmanii cei
mai detestaþi devenind, pentru
urmaºi ca ºi pentru contempo-
rani, „fiare“ sau „demoni“.
Cronicarii Evului Mediu, în
aceeaºi mãsurã istorici ºi literaþi,
se simþeau totodatã atraºi de
fenomenele stranii, inexplicabile.
Mistici prin naturã ºi preocupãri,
erau convinºi de existenþa unei
forþe divine care crease ºi menþi-
nea ordinea în univers, echili-
brând balanþa între Bine ºi Rãu.
Credeau, de asemenea, în mira-
cole, fiind gata sã accepte fãrã
rezerve un adevãr pe care
savanþii secolului XXI îl considerã
greu de digerat: existã încã, pe
Pãmânt ºi în Cosmos, lucruri din-
colo de înþelegerea umanã sau
imposibil de explicat deocam-
datã, ceea ce nu le face mai puþin
reale. Disponibilitatea învãþaþilor
medievali ºi, ulterior, ai Renaºterii
de a-ºi accepta limitãrile ºi igno-
ranþa a dus, doar aparent para-
doxal, la progresul ºtiinþei. Fãrã a
fi creduli ori lipsiþi de discernã-
mânt, unii cronicari au consemnat
fenomene meteorologice neobiº-
nuite, creaturi improbabile gene-
tic sau alte manifestãri ce puteau
fi etichetate drept paranormale,
dar care astãzi sunt identificate,
studiate ºi acceptate.
Istoricii Evului Mediu dramati-
zau ºi, uneori, greºeau. Însã nu
puteau sã mintã. Oricât de defor-

Simpozionul Internaþional „Taina omului – firescul rugãciunii”
Patriarhia Românã a decretat anul 2022
drept „Anul omagial al rugãciunii în viaþa creº-
tinului ºi a Bisericii”, deopotrivã „Anul comemo-
rativ al sfinþilor isihaºti Simeon Noul Teolog,
Grigorie Palama ºi Paisie de la Neamþ”. În
acest context, cu binecuvântarea IPS Ioachim,
arhiepiscopul Romanului ºi Bacãului,
Protopopiatul Oneºti a organizat în zilele de
15-16 februarie prima ediþie a Simpozionului
Internaþional „Taina omului – firescul rugãciu-
nii. Experienþa isihastã în mileniul III”. Lucrãrile
simpozionului au adus în acelaºi loc nume
importante, cu autoritate în spaþiul ortodox, ale
cãror prezentãri au circumscris un fenomen
prea puþin analizat la început de mileniu III.
Astfel, printre participanþii cu opinii argumen-
tate s-au aflat John Farina (George Mason
University, USA), Tone Svetelj (Holy Cross
College, USA), Constantinos Athanasopoulos
(Open University, UK), arhim. Andrei Ioniþã,
Ionuþ-Alexandru Amãrinii, pr. cons. Valentin
Bãltoi, Ionel Adam, Ilarion Mâþã (Arhiepiscopia
Romanului ºi Bacãului), Mihai-Dan Chiþoiu,
Ioan-Alexandru Tofan, Liviu Petcu, Cezar
Hârlãoanu, Marius Popescu (Universitatea
„Alexandru Ioan Cuza” Iaºi), Ciprian Bahrim
(Liceul Teologic „Sfântul Vasile cel Mare” Iaºi),
Paul Siladi (Universitatea „Babeº-Bolyai” Cluj-
Napoca), Valentin Istrati (Universitatea
„Ovidius” Constanþa), Costel Toma (Univer-
sitatea „Dunãrea de Jos” Galaþi), Mihai-Iulian
Grobnicu (Arhiepiscopia Bucureºtilor), Valentin
Istrati (Universitatea „Ovidius” Constanþa),
Gabriela Gârmacea (Colegiul „Grigore Moisil”
Oneºti), Marius Manta (Colegiul Naþional de
Artã „George Apostu” Bacãu), Adrian
Alexandrescu (Inspectoratul ªcolar Judeþean
Bacãu), Cristian Necula, Gelu Marcu, Cosmin
Grigorescu (de la Universitatea Bucureºti).
Succesul manifestãrii a fost asigurat pe de o
parte de calitatea materialelor prezentate – de
þinutã academicã –, iar pe de altã parte de
disponibilitatea participanþilor de a intra într-un
dialog viu, departe de formalismul adesea
întâlnit cu prilejul unor asemenea manifestãri.
Plecând de la certitudinea cã rugãciunea „nu
se teoretizeazã, ci se experimenteazã”, în cen-
trul comunicãrilor s-a aflat experienþa isihastã a
Sfinþilor Pãrinþi; analizând ediþii ºi posibilitãþi de
lecturã, cei prezenþi au conturat în special
importanþa operei Sfântului Simeon Noul
Teolog drept reper duhovnicesc pentru omul
augmentat al contemporaneitãþii.
Lucrãrile simpozionului au continuat în cea
de-a doua zi cu Sfânta ºi Dumnezeiasca
Liturghie în Capela „Sfântul Apostol ºi
Evanghelist Ioan Teologul”, deplasãri la
Biserica „Sf. Împãraþi Constantin ºi Elena”
(Târgu Ocna), la Biserica „Sfântul Simeon Noul
Teolog” (Mãnãstirea-Caºin). În întregul sãu,
manifestarea organizatã exemplar de pãrintele
Ioan Bârgãoanu prezintã toate datele pentru a
se transforma, cu timpul, într-un reper solid în
a descoperi adevãrata tainã a omului în lumea
prezentului. Am plecat din acest spaþiu cu
încrederea cã isihasmul nu e o realitate „de
muzeu”, ci încã ne poate redescoperi Lumina
lumii.
Marius MANTA
matã ar fi fost viziunea lor asupra
unei situaþii, faptul în sine era
întotdeauna redat corect; nu se
inventau personaje istorice, bã-
tãlii, molime, asedii. Dacã un
cronicar ºi-a indus cititorii în
eroare, atunci a fãcut-o fãrã voie
ºi fiind de bunã-credinþã, cãci o
minciunã ar fi reprezentat încãl-
carea flagrantã a eticii profesio-
nale! Iar dacã cercetãtorul con-
temporan eliminã balastul de
exagerãri inerente, interpretãri
partizane sau pledoarii pentru o
anume cauzã, vor rãmâne doar
faptele ºi din ele se poate recon-
stitui Istoria.
De când s-a inventat scrierea,
în conflictele umane a apãrut ºi
un plan secundar al ostilitãþilor.
Fiecare dintre tabere îºi are ade-
vãrul ei (dat de propriii cronicari
ºi istorici) ºi, mai târziu, o teorie
propagandisticã în mãsurã sã
demonstreze cã dreptatea este
de partea sa. Însã douã ade-
vãruri absolute ºi opuse nu pot
sã coexiste.
Iar istoria este scrisã, de obi-
cei, de învingãtori. În Insulele
Britanice a fost altfel. Anglo-saxo-
nii, care au pierdut aproape toate
bãtãliile, au câºtigat totuºi un
rãzboi: cel al cronicilor.

februarie 2022 23
 meridiane

Costi GURGU (Canada)

O l i t e ra t u r ã
a noului mileniu

Costi Gurgu s-a nãscut la 1 aprilie Colocviul „Dincolo ºi dincoace de main-

1969, la Constanþa. ªi-a luat licenþa în
drept ºi relaþii internaþionale în 1995, la
Bucureºti, apoi a absolvit un program de
design la Westminster College, Londra, în
1998. A lucrat pentru diverse reviste, iar în
2004 s-a stabilit la Toronto, unde în
prezent este designer.
A debutat în 1993 cu povestirea
Minunata Caoara, în „Jurnalul SF“. A pu-
blicat în reviste, almanahuri („Anticipaþia“,
1997 ºi 1999-2000; „Nautilus“, 2001) ºi
antologii, fiind unul dintre autorii români
publicaþi ºi în spaþiul anglo-saxon:
Hologram Tales (Anglia) ºi Quantum
Muse (SUA). A primit Marele Premiu la
stream“ (Cãlãraºi, 1999) ºi premiul al II-lea
la Concursul „Nemira“ 1994, pentru
romanul Reþetarium (publicat în 2006). A
câºtigat Premiul Vladimir Colin cu volumul
Ciuma de sticlã (Editura „ProLogos“,
2000; conþine povestirile „Ciuma de sti-
clã“, „Minunata Caoara“, „Focul“,
„Coroziunea“ ºi „Coroziunea roz“). La
Millennium Books, în 2011, a publicat
Cronici de la Capãtul Pãmântului. A fost
nominalizat, în 2018, la Premiul „Aurora“
(premiu canadian de science-fiction) pen-
tru romanul RecipeArium (varianta în
englezã a romanului Reþetarium).

Existã o diferenþã clarã între maºinile apar ºi împing societatea pe

fenomenul SF&F din Canada ºi cel
din Statele Unite. În Canada, literatu-
ra speculativã este mai întunecatã.
Nu chiar ca în Europa, dar mult mai
întunecatã decât este în State.
Canada a preluat puþin din fatalismul
european, în timp ce în State se simte
mai mult cã este o þarã tânãrã ºi încã
plinã de speranþã. În al doilea rând,
dacã vrei utopii, cele mai multe vin
totuºi din Canada. O þarã a
extremelor. Pentru un exemplu în
acest sens, vezi Robert J. Sawyer cu
trilogia WWW („Wonder“, „Watch“ ºi
„Wake“). Iar ficþiunea speculativã
mexicanã vine cu propria sa aromã.
În general însã, ficþiunea specula-
tivã nord-americanã trece printr-o
perioadã de asimilare a miºcãrilor
sociale ºi politice (diversitate, include-
re, Black Lives Matter, Me Too etc.),
ceea ce a dus la o redefinire ºi o
expansiune a graniþelor. În ultimul
deceniu a început sã se renunþe la
tiparele anglo-saxone pentru definirea
genurilor ºi sã se nascã noi direcþii.
Se simte ca un fel de descãtuºare ºi
eliberare a energiei creative.
Voi da câteva exemple care sã ilus-
treze noile direcþii. Fiecare autor vine
cu o mai micã sau mai mare schim-
bare de direcþie, care însã împreunã
pot defini ultimul deceniu ca unul al
schimbãrii. Seria „The Imperial
Radch“ a lui Ann Leckie a redefinit
genul space-opera prin crearea unui
imperiu interstelar masiv care reflectã
lumea noastrã realã, compus din
multe culturi extrem de diferite, aflate
într-o continuã încleºtare a unor valori
diferite sau uneori chiar opuse. Cum
administrezi o asemenea societate?
Cum reuºeºti sã þii unit un mozaic atât
de divers? Trilogia „The Age of
Madness“ a lui Joe Abercrombie este
un fantasy în care a avut loc progresia
normalã a societãtii ºi tehnologiei.
Regula a fost dintotdeauna ca în fan-
tasy: societãþile rãmân într-o stare
medievalã ºi magia este singura forþã
a progresului din lume. În aceastã
trilogie, revoluþia industrialã are loc,
calea industrializãrii, iar magia nu dis-
pare, ci existã în paralel.
Seria „The Green Bone Saga“ a lui
Fonda Lee a introdus o lume fantasy
bazatã pe culturile insulare ale ocea-
nului Pacific. Cultura de gen anglo-
saxon este perifericã în aceastã saga
ºi este legatã de stilul colonial. Seria
„The Expanse“, de James S. A. Corey
propune un space-opera de viitor
apropiat, tangibil ºi realizabil, struc-
turat pe tarele sociale contemporane
ºi luptele politice ale marilor puteri,
care ne transportã cãtre un viitor
întunecat fãrã nicio consideraþie pen-
tru viaþa individului de rând. În seria
„Teixcalaan“, Arkady Martine imagi-
neazã un imperiu galactic care com-
binã societatea aztecã cu cea bizanti-
nã. O lume construitã complex ºi
stratificat, în care genul anglo-saxon
de societate este clientelarã ºi supusã
unor norme sociale ºi politice strãine
nouã. Rebecca Roanhorse, în seria
„Black Sun“, creeazã un fantasy epic
bazat pe mitologia precolumbianã. Ca
sã nu mai vorbesc de Nnedi Okorafor,
autoare nigeriano-americanã de mare
succes, ale cãrei cãrþi au la bazã rea-
litãþile sociale ºi politice nigeriene,
mixate cu experienþa americanã a imi-
grantului.
În noul deceniu, deja nu se mai
simte nevoia unui fantasy medieval
european sau a unui science-fiction
cu valori ºi structurã occidentalã.
Crearea de noi lumi originale este la
mare preþ. Personaje diverse din
toate punctele de vedere (sex, etnie,
culturã etc.) sunt noua normalitate.
Magia ºi farmecul lumilor au la rãdã-
cini mitologii diferite. Creativitatea
este primul lucru care conteazã. Iar
încadrarea în anumite tipare a devenit
istorie. Cumva, ficþiunea speculativã
nord-americanã a reuºit sã se
adapteze noilor realitãþi ºi sã spargã
ºabloanele care o þineau încãtuºatã.
A reuºit sã devinã o literaturã a noului
mileniu înaintea altora care încã se
mai agaþã de tiparele secolului
douãzeci. • Dionis Puºcuþã – Personaj fantastic III, 2008