CENTRU NAŢIONAL DE FORMARE ŞI PERFECŢIONARE A ANTRENORILOR

ŞCOALA NAŢIONALĂ DE ANTRENORI

LUCRARE DE ABSOLVIRE

INIŢIEREA ÎN TENIS. MINITENISUL

Profesor Îndrumător:
Prof. Costel Curcă

Absolvent:
Ifrim Ana-Maria

MARTIE
2017
 Cuprins

CAP.I Introducere...................................................................................................2
1.1. Istoric..................................................................................................................2
1.2. Motivarea alegerii temei.....................................................................................4
1.3. Minitenisul..........................................................................................................5
1.3.1. Importanţa minitenisului în pregătirea copiilor........................................5
1.3.2. Elemente definitorii ale minitenisului......................................................7
1.3.3. Beneficiile practicării minitenisului.........................................................8

CAP.II Desfăşurarea antrenamentului de minitenis...........................................10

2.1. Modul de organizare ale grupelor de minitenis.................................................10
2.2. Echipamentul necesar........................................................................................11
2.3. Lecţia de antrenament........................................................................................17

CAP.III Aspecte tehnico-tactice ale jocului..........................................................21

3.1. Etapele tehnice ale jocului de minitenis.............................................................21
3.2. Importanţa pregătirii şi evoluţiei tactice în perioada de iniţiere.........................25
3.3. Importanţa antrenorului în dezvoltarea jocului tehnico-tactic al copiilor..........26

Concluzii şi propuneri.............................................................................................29

Bibliografie...............................................................................................................32

1
 CAP.I Introducere

1.1. Istoric

În zilele noastre, o importanţă tot mai accentuată în formarea noilor şi viitorilor sportivi
de performanţă o are minitenisul. În această etapă, copiii sunt atraşi de culorile mingilor şi ale
terenului, dar şi de dimensiunile reduse ale acestora şi ale rachetelor.

Prezentarea tenisului într-un mod corect tinerilor jucători este deosedit de importantă,
astfel debutul fluxului de formare a potenţialului viitor jucător de performanţă se realizează de la
vârstele fragede de 4-7 ani şi nu la 10 - 11 ani, aşa cum se obişnuia cu ani în urmă.

Sunt multe ţări care deja au aderat şi desfaşoară programele de minitenis. Printre
acestea: Olanda, Belgia, Elveţia, Canada, Franţa, Anglia, USA, Australia, etc.

Federaţia Internaţională de Tenis a lansat un program de minitenis destinat pentru copii.

Se numeşte “Tennis Play and Stay, aged 10 and under” şi a fost prezentat la congresul antrenorilor
de la Poznan - Polonia încă din anul 2007, unde şi federaţia noastră a avut participanţi.

La Centrul Naţional de Tenis, se desfăşoară deja programul de minitenis: "Sperăm să

atragem cât mai mulşi copii la tenis. Prin minitenis ei sunt fascinaţi de jocurile şi culorile pe care le
dezvoltă aceste programe”.

Seturile de minitenis distribuite fac parte din lista celor agreate de Federaţia
Internaţională de Tenis.

De asemenea, încă din anul 2008, Federaţia Româna de Tenis a făcut şi face şi în
continuare toate demersurile necesare pentru implementarea proiectului minitenis în cluburile din
Romania.

În privinţa practicării jocului de tenis într-un cadrul organizat, ITF a decis că, începând
din 2012, introducerea unor altfel de norme pentru copiii mai mici de 10 ani care să devină
obligatorii.

2
 În 2013, Federaţia Română împreună cu Ministerul Educaţiei a lansat proiectul, care s-a
intitulat „Născuţi pentru Tenis”, s-a desfăşurat în 15 oraşe din ţară şi s-a adresat copiilor cu vârste
între 6 şi 10 ani, care a avut ca obiectiv selectarea a minimum 400 de copii pentru tenisul de
performanţă. Federaţia a ajutat cu terenuri de minitenis, rachete, mingi de burete şi insigne, copiii
arătându-se încântaţi de practicarea sportul alb.

În prezent, o serie de cluburi, din Bucureşti şi din ţară, au implementat aceste programe:
Tenis Club Bucureşti, Tenis Club AS Pitesti, CS Dinamo Bucureşti, CS Steaua Bucureşti, CSS
Dinamo Braşov, Smiley Sport Club Arad, CS 2000, etc.

Se desfăşoară competiţii, precum Turneul Campionilor Tenis 10, care a ajuns deja la
ediţia VII (2017) şi care a reunit la CS Dinamo Bucureşti, cei mai buni jucători din ţară, dar şi din
Republica Moldova şi Bulgaria, toţi deţinând deja titluri de campioni câştigate în perioada aprilie-
octombrie 2016 în Circuitul Tenis10.

Este o dovadă clară că “Povestea Tenis 10 merge mai departe” şi în primele file din
2017 şi rezultatele au început să apară.

Copii cu vârste cuprinse între 6 şi 10 ani au demonstrat şi demonstrează că pot oferi un

spectacol, un tenis de calitate şi că, în scurta experienţă de viaţă, pot avea o atitudine de adevăraţi
campioni. Şi aici intervine şi remarcăm rolul deosebit al minitenisului în viaţa viitorului sportiv de
performanţă.

Tenis10 a avut şi are un rol important în descoperirea şi dezvoltarea pasiunii copiilor

pentru acest sport şi turneele organizate la acest nivel sunt şi ele de un nivel înalt calitativ.

Ideea care stă la bază e aceea că, fluxul de formare a jucătorului care începe la vârsta
de 4 - 5 ani, atunci când au primul contact cu minitenisul, se continuă şi se dezvoltă în Romania,
pregătindu-se astfel pentru tenisul de mare performanţă prin participarea în cadrul Circuitului
Internaţional de Tenis al României.

În Romania, ca şi în alte ţări, rezultatele remarcabile ale foştilor şi actualilor campioni

au făcut ca tenisul să coboare în stradă şi să determine copiii ca de la vârste tot mai fragede, să se
îndrepte şi să dorească să cunoască tainele acestui sport.

3
 Ion Ţiriac şi Ilie Năstase, care “au marcat cu amprenta lor viitorul tenisului modern”,
Virginia Ruzici - prima campioană româncă care a câştigat Roland Garros, Roger Federer, Novak
Djokovic, Rafael Nadal, Andrei Pavel, Victor Hănescu, Simona Halep, Horia Tecău, Florin Mergea
sunt nume mari care apar des pe buzele copiilor pasionaţi de sportul alb, dar prin minitenis distanţa
nu mai pare atât de uriaşă între aceşti sportivi de talie internaţională a tenisului şi micii tenismeni.

1.2. Motivarea alegerii temei

Tema pe care o voi dezbate în cadrul lucrării mele de licenţă se intitulează “Iniţierea în
tenis. Minitenisul” şi este rezultatul curiozităţii mele ca fost jucător, cât şi al provocării ca actual
instructor de tenis.

Curiozitatea intelectuală s-a format şi dezvoltat atunci când am descoperit minitenisul în

urmă cu doi ani şi încă de atunci i-am intuit perspectivele şi importanţa şi am hotărât aplicarea sa,
întrucât am realizat că modul în care noi prezentăm tenisul, începând de la o vârstă fragedă, este
deosebit de relevant.

În plus, mă captivează posibilitatea de-a învăţa mânuirea corectă a rachetei şi tainele

acestui frumos sport, printr-un joc abil construit, pe copiii care păşesc atât de timpuriu pe terenurile
de tenis. Talentele trebuie descoperite de la cele mai fragede vârste pentru a putea fi îndrumate
corect, “să fie printre cei mai buni”.

Pe de altă parte, mesajul meu pentru oricare părinte este: Doriţi un copil sănătos?
Lăsaţi-l să facă sport! Doriţi un copil vesel şi competitiv? Aduceţi-l să facă sport!

Noţiunile dobândite în cadrul acestui nivel de studiu m-au făcut să accept şi să mă

apropii tot mai mult de dorinţa de-a îndruma copiii.

Motivul alegerii acestei teme s-a născut şi din dorinţa de documentare, de a efectua o
cercetare mai profundă, de a aduce noi informaţii atât de necesare evidenţierii rolului, locului şi
importanţei minitenisului în zilele noastre, deoarece consider minitenisul ca fiind deosebit de
important, mai ales privit din prisma viitorului sportiv de performanţă.

Prin urmare, mi se pare binevenit acest studiu amănunţit şi aprofundat asupra eficienţei
minitenisului în vederea reevaluări la un nivel superior a întregii metodologii de performanţă în

4
tenis. Având în vedere şi faptul că reflectarea temei în literatura de specialitate necesită şi sunt
benefice noi studii, motivul alegerii temei mele se justifică şi mai mult.

Importanţa pe care o capătă acest studiu este dublată şi de o autoprovocare lansată în

momentul în care am realizat cât de important este minitenisul în economia jocului viitorului
sportiv.

Apreciez că argumentele, atât ale specialiştilor, cât şi ale mele, vor justifica importanţa
acestui studiu care sper că va putea să aducă informaţii necesare formării corecte şi modelării
viitorilor campioni.

1.3. Minitenisul

1.3.1. Importanţa minitenisului în pregătirea copiilor

Studiile referitoare la tenisul de câmp au demonstrat faptul că, viteza de reacţie,

gândirea şi mişcarea în teren la vârste fragede (4-7 ani) sunt total diferite faţă de etapele din anii
următori şi astfel, în ultimii ani, a apărut şi s-a dezvoltat continuu acest fenomen numit
MINITENIS.

Se impune ca tenisul să fie adaptat vârstei şi capacităţilor fizice ale copiilor, pentru ca
micuţul jucător să nu-şi piardă interesul, să iubească tenisul si să-l deprindă uşor. Este nevoie de
terenuri mai mici, mingi mai uşoare şi rachete mai scurte.

Minitenisul este creat să atragă copiii către tenis, dezvoltându-le şi pasiunea pentru
sport, printr-o abordare a antrenamentelor ca pe un joc, într-un mod distractiv şi pe înţelesul lor.

Importanţa minitenisul derivă din asigurarea dezvoltării:

- stării afective a copiilor: orice reuşită a acţiunilor întreprinse de copii creşte nivelul
lor de încredere, în plus apare şi dorinţa lor de continuare a antrenamentelor. În caz de nereuşită,
antrenorul trebuie sa găsească jocuri astfel încât copilul să treacă peste situaţie, să îi ofere copilului
mai multe moduri de efectuare a exerciţiilor, cât şi timp suficient de execuţie;

5
 - motricităţii – la această vârstă, copiii au dificultăţi de apreciere a traiectoriei,
deoarece viteza lor de reacţie este de 2 ori mai mică faţă de un adult şi astfel, minitenisul prin
mingiile, rachetele, fileul şi culorile folosite vine în sprijinul celor mici pentru a putea practica acest
sport;

- intelectului – la această vârstă, copiii au o capacitate fragilă de atenţie, nu deţin

capacitatea de a efectua multe sarcini, iar minitenisul le asigură posibilitatea de evaluare a propriilor
evoluţii;

- socializării – exerciţiile care se efectuează în minitenis, necesită cooperarea şi

integrarea fiecărui copil într-un grup, fiecare fiind responsabil de o parte a exerciţiului, înţelegând
astfel că, între el şi ceilalţi copii există o relaţie de colaborare, conştientizând astfel că sunt
“parteneri”;

- responsabilizării - prin trasarea unor obiective şi explicarea (detaliată, dar scurtă), a

modului cum trebuie să se joace cu materialele, cum să nu se lovească unii pe alţii etc., copiii vor
beneficia de:
- jocuri distractive şi vor deveni motivaţi;
- atitudinea generală şi atenţia se îmbunătăţesc;
- spirit competiţional;
- învaţă cum trebuie să se comporte cu partenerii lor şi jocul în echipă;
- învaţă sa gândească;
- să îşi folosească memoria;
- o mai bună organizare şi rezolvă mult mai facil temele pentru acasă;
- creşterea interesului pentru sportul - tenis de câmp.

- sănătăţii optime a copiilor din cadrul programelor de minitenis.

De asemenea, importanţa minitenisului pe linia sportului constă în posibilitatea

dezvoltării de la vârste fragede a:
- mânuirii corecte a rachetei;
- lovirii şi controlării mingii;
- coordonării mişcărilor, lovitura de dreapta şi lovitura de rever, serviciul, voleul;
- mişcării şi balansului picioarelor;
- controlului şi consistenţei loviturilor;

6
 - controlului direcţiei de lovire.

Importanţa minitenisului pe linia sportului derivă din faptul că, fluxul de formare a
jucătorului începe atunci când copiii au primul contact cu minitenisul, ulterior urmând a se
dezvolta, pregătindu-se astfel pentru tenisul de performanţă.

În funcţie de abilităţile şi performanţele înregistrate, copiii cu aptitudini deosebite pot fi

orientaţi către tenisul de performanţă şi pregătiţi în continuare.

În zilele noastre, studiile au arătat că debutul drumului, pentru a obţine rezultate

deosebite în viitor, trebuie să înceapă de la vârstele fragede de 4-7 ani şi de aceea există
preocuparea noastră asupra creării acestui sistem benefic - MINITENISUL, în care jucătorul să se
poate dezvolta.

1.3.2. Elemente definitorii ale minitenisului

Până nu demult, tenisul era considerat un sport dificil de practicat pentru cei mici
datorită echipamentului neadecvat ca dimensiuni.

O dată cu noul marketing în lumea tenisului de câmp s-a dezvoltat noul segment,
minitenisul, ca etapă a iniţierii şi au început să se creeze şi materialele sportive cu dedicaţie pentru
copii.

Astfel dimensiunile, culorile şi materialele folosite pentru echipamente s-au adaptat

nevoilor copiilor şi tenisul, ca multe alte sporturi a început să fie practicat începând cu frageda
vârstă de 4 ani.

Prin urmare a apărut necesitatea unor programe speciale de pregătire a copiilor care se
orientează către sportul alb.

Astfel noile programe de formare a antrenorilor au inclus capitole speciale de predare a

minitenisului, prezentând:
- echipamente;
- instrumente specializate;
- moduri de abordare a lecţiilor, ca format, conţinut şi pedagogie.

7
 Cu o astfel de pregătire şi specializare, orice antrenor poate să lucreze mai uşor la
formarea copiilor, aceasta etapă fiind foarte importantă şi implicand un efort deosebit din partea
celor care pun copiilor racheta în mână pentru prima oară.

Practic această etapă nu mai este una în care antrenorul este dur şi care îşi obligă copiii
să efectueze exerciţii care nu le plac sau care îi plictisesc.

Minitenisul este etapa în care:

- dotările;
- echipamentul: terenul, fileul, rachetele si mingile sunt mai slab presurizate;
- diversitatea jocurilor;
- atmosfera de buna dispoziţie;
- dialogul;
- exemplul personal al antrenorului, trezeşte dorinţa de a învăţa acest sport în fiecare
copil.

Dupa parcurgerea acestei etape, copiii vor fi apţi să treacă la un nivel superior de
pregătire, unde exerciţiile vor fi mult mai dinamice şi totul se va desfăşura într-un ritm mult mai
alert.

Minitenisul poate fi considerat, atât de către antrenori, cât şi pentru copii, “magnetul”
pentru tenisul de înaltă clasă.

1.3.3. Beneficiile practicării minitenisului

Tinerele talentele trebuie descoperite de la cele mai mici vârste pentru a putea fi corect
îndrumate, ”printre cei mai buni”.

Astfel evidenţiem beneficiile care s-au remarcat pentru copiii practicanţi:

- este conceput pentru timpul liber “părinţi + copii”;
- posibilitatea atragerii copiiilor de vârste mici, între 4-7 ani;
- permite învăţarea unui sport “pentru o viaţă”, este cheia practicării în viitor a
tenisului de câmp ca viitor sportiv de performanţă;

8
 - învăţarea elementelor necesare pentru o viaţă sănătoasă şi organizată de la vârste
fragede;
- facilitează învăţarea tenisului la un cost scăzut, o parte din echipament este gratuit (cel
folosit în timpul lecţiilor);
- echipamentul este accesibil tuturor;
- se caracterizează prin exerciţii facile care pot fi executate de către toţi copiii;
- prezintă o varietate a exerciţiilor fizice executate în mod distractiv;
- exerciţiile sunt adaptate conform nivelul fizic şi psihic al fiecărui copil, ceea ce asigură
o dezvoltare motrică avansată la o vârstă fragedă, implicând şi o dezvoltare a coordonării
mişcărilor.

La minitenis copiii nu vor învaţa şi nu se vor antrena cu o minge normală, de culoare

galbenă, pe un teren de dimensiuni standard pentru că:
- mingile normale sar prea sus;
- fileurile normale sunt prea înalte;
- schimburile de mingi între copii ar fi mult prea scurte, în aceste condiţii.

De asemenea, evidenţiem o serie de beneficii existente la nivel organizatorilor

(federaţiei, al cluburilor):
- este o oportunitate de atragere a unui număr cât mai mare de practicanţi ai acestui
sport elegant şi astfel promovarea tenisului ca sport de masă;
- este sursa de identificare a noilor talente pentru următoarea perioadă - etapa de
juniorat, deoarece mulţi copii care practică în prezent reprezintă un număr mare de jucători în
viitor;
- se constituie acea perioadă de pregătire pentru intrarea efectivă a copiilor în rândul
sportivilor de înaltă performanţă, asigurând creşterea bazei de selecţie;
- stă la baza dezvoltării tehnice corespunzătoare a viitorului sportiv;
- asigură creşterea numărului de posturi pentru antrenorii calificaţi;
- echipamente gratuite din partea federaţiei pentru aceste programe;
- posibilităţi de sponsorizare;
- susţinere la nivel înalt în favoarea dezvoltării şi aplicării minitenisului;
- crearea condiţiilor optime de dezvoltare pentru programele competiţionale.

Eleganţa sportului, bunădispoziţia, accesibilitatea sunt cuvintele de cheie care stau la

baza minitenisului

9
 CAP.II Desfăşurarea antrenamentului de minitenis

2.1. Modul de organizare ale grupelor de minitenis

Înainte de începe organizarea unei noi grupe de minitenis, trebuie să se aibă în vedere
dacă copiii care s-au înscris:

1. Au vârsta de 4 ani;

2. Sunt apţi din punct de vedere medical;

3. Au primit acceptul din partea antrenorului care pregăteşte organizarea noii grupe de
minitenis;

4. Au achitat taxa de minitenis;

5. Deţin echipamentul sportiv minim necesar pentru lecţiile de tenis.

Aceste condiţii fiind îndeplinite, antrenorul poate iniţia organizarea unei noi grupe
de minitenis, având în vedere următoatele puncte:

1. Stabilirea zilei în care va organiza noua grupă de copii începători în minitenis;

2. Stabilirea, atât a numărului minim, cât şi a numărului maxim de copii cu care va

începe noile antrenamente;

3. Stabileste legătura şi comunică ceea ce a stabilit tuturor părinţilor care şi-au exprimat
dorinţa ca copiii lor să păşească în tainele acestui sport;

4. În cazul în care numărul celor care doresc să se iniţieze, nu acoperă necesarul minim
de copii în vederea organizării noii grupe, se stabilesc o serie de promovări ale programului şi
selecţii în gradiniţe şi şcoli până în momentul în care se va ajunge la numărul minim stabilit de
copii;

10
 5. Se asigură, în calitate de organizator că dispune de echipamentul necesar desfăşurării
lecţiilor de antrenament; în special, se impun programări din timp pentru obţinerea terenului necesar
noii grupe, la data şi ora stabilită deja şi care s-a comunicat părinţilor;

6. Anunţă părinţii şi se asigură că copiii care s-au înscris pentru minitenis deţin
echipamentul adecvat ca să poată desfăşura un antrenament corespunzător şi în condiţii de siguranţă
pentru sănatatea lor;

7. Realizează un tabel de prezenţă pentru a-i motiva şi răsplăti pe copiii care nu lipsesc;

8. Ca o recomandare deosebit de importantă: nu introduce noi copii în cadrul grupei,

daca au fost deja susţinute 6-8 lecţii.

2.2. Echipamentul necesar

A. Echipament personal al copiilor

Copiii au nevoie de:

* Tricouri;
* Pantaloni / fuste sport specifice acestui sport;
* Treninguri - în anotimpul friguros;
* Şosete sport;
* Adidaşi specifici pentru tenis (vârf rotunjit);
* Prosoape;
* Apă plată pentru hidratare;
* Încălţăminte de schimb, mai ales pentru anotimpurile ploioase.

B. Echipamentul pus la dispoziţie de organizatori cuprinde:

* Terenul de joc:

** Dimensiuni:

Terenul de tenis are o suprafaţă plană, dreptunghiulară alcatuită din

zgură/hard/iarbă/iarbă sintetică/suprafaţă sintetică interior.

11
 Terenul are o lungime de 23,77 m şi o lăţime de 8,23 m pentru jocul de simplu şi
10, 7 m pentru jocul de dublu.

Terenul normal de tenis reprezintă un spaţiu suficient de mare pentru împărţirea

acestuia în mai multe terenuri de mini tennis.

Terenurile pentru minitenis au culorile: portocaliu şi roşu

12
 În funcţie de jocurile stabilite de antrenor în cadrul lecţiei, se împarte terenul
normal de tenis în 4 terenuri pentru nivelul roşu sau un singur teren pentru nivelul portocaliu
utilizând cretă, fie bandă adezivă, fie linii gata pregătite pentru a fi montate pe teren.

Aceste terenuri cu aceste dimensiuni reduse conferă siguranţă, astfel copilul nu se

simte mic într-un spaţiu mare, iar dimensiunile vor creşte gradual cu vârsta.

În tenis 10, instalarea terenurilor este o etapă importantă şi are la dispoziţie trei
posibilităţi, uşor de pus in practică, în funcţie de preferinţe, dimensiunile dorite, de spaţiul avut la
dispoziţie.

În funcţie de nivelul de pregătire, terenul are ca dimensiuni: 11 m lungime/5-6 m

lăţime pentru nivel roşu; 18 m lungime/6,5-8,23 m lăţime pentru nivel portocaliu şi standard -
23,77 m lungime/8,23 metri lăţime pentru nivel verde.

** Fileul:
- cel normal, are o înălţime de 0,91 m;
- pentru minitenis, fileul are înălţimea cuprinsă între: 0,6-0,8m pentru nivel roşu;
0,8-0,91 m pentru nivel portocaliu; standard – 0,91 m pentru nivel verde.

** Linia mediană de serviciu şi semnul de mijloc trebuie să aibă o lăţime de 5 cm.

Toate celelalte linii ale terenului trebuie să aiba o lăţime de 5 cm cu excepţia liniilor de fund care
pot avea până la 10 cm lăţime.

* Rachetele:

Se impune să se ţină cont de elemente precum, înălţimea şi greutatea corporală a

copilului. Ca o indicaţie, atunci când copilul stă drept, cu mâna pe lângă corp, dacă racheta pe care
o ţine de mâner atinge solul, înseamnă că este prea mare şi jocul de tenis i s-ar părea copilului greu,
13
pentru că va întâmpina dificultăţi în controlul mingei şi ar putea dezvolta un stil de joc mult prea
pasiv sau chiar s-ar putea accidenta.

** Lungimea rachetei variază:

- lungimea normală a unei rachete - peste 68 cm;

- pentru minitenis - Tenis10 se recomandă anumite dimensiuni ale rachetei în
funcţie de nivelul de joc: roşu (41-58 cm), portocaliu (58-63 cm), verde (63-68 cm).

De regulă, rachetele până în 68 cm sunt pentru începători/amatori, fără a fi

fabricate din materiale scumpe, astfel preţurile acestora sunt accesibile şi mult mai scăzute decât
cele ale sportivilor de performanţă.

** Greutatea rachetei - o altă caracteristică importantă a rachetelor

14
 - în mod normal, are o valoare între 220 g - 340 de g;
- pentru etapa de minitenis sunt recomandate rachete cu o greutate cât mai mică.

** Mărimea suprafeţei capului rachetei - în funcţie de măsuri, putem estima care

este controlul rachetei asupra loviturii:

- variază de la 22 cm-30 cm, valoarea maximă asigurând o viteză mai mare

mingei;
- pentru minitenis, rachetele au un cadru alungit şi cu o suprafaţă mai mare a
racordajului fiind destinate în principal începătorilor.

** Mânerul adecvat pentru mână - este alcătuit din terminaţia ramei, de unde se
ţine racheta, aceasta fiind acoperită cu un material sintetic (grip/overgrip). Gripul rachetei este un
element important, unul prea gros sau prea subţire nu e benefică fluenţei loviturii.

- există două formate clasice de exprimare a mărimii mânerului: american şi

european, astfel încât pentru a uşura deciziile la cumpărare, unii producători afişează ambele
variante de exprimare a mărimii;

- mărimea mânerului este corespunzătoare dacă introducând degetul arătător de la

cealaltă mână, acesta va atinge podul palmei într-o parte şi in cealaltă parte va atinge varful
degetelor mainii care tine racheta.

* Mingile - sunt diferenţiate prin: greutate, săritura acestora şi culoare.

O minge "standard", nouă, trebuie să sară între 1,35-1,47 m atunci când este lasată să
cadă de la 2,5 m.

Juniorii până la vârsta de 10 ani folosesc mingi mai lente, scopul mingilor mai lente este
de a oferi jucătorului mai mult timp, mai mult control asupra execuţiei şi o înălţme potrivită de
lovire, pentru ca copilul să poată efectua serviciul, să ţină mingea în joc şi să facă puncte încă de la
început.

Campania ITF "Play and Stay" a introdus pentru vârstele mici 4-11 ani (minitenis)

15
mingi spongioase „de burete” şi slab presurizate de diferite culori: roşii - până la 8ani (cu 75% mai
decompresată decât una standard; dintr-un buret sau dintr-o fibră specială; este pentru începători:
moale la pipăit, nu sare mult, iar ca dimensiune este ceva mai mare decât una portocalie sau verde),
portocalii - până la 9ani (cu 50% mai decompresată decât una standard; dintr-un material identic
cu cea galbenă, standard; e mai iute şi sare mai sus decât cea roşie) şi verzi – până la 10ani (cu 25%
mai decompresată decât una standard; este foarte asemănătoare cu mingea standard, galbenă, dar
este ceva mai lentă şi sare mai puţin).

Mingile pierd din energie în timpul impactului minge-rachetă, se deplasează mai încet
prin aer şi sar mai puţin decât mingile standard, prin urmare copii începători au mai mult timp la
dispoziţie să se pregătească pentru lovitură.

Aceastea au implicaţii asupra acurateţii loviturii la jucătorii începători, acurateţe care

scade pe măsură ce viteza mingei creşte.

* Alte materiale ajutătoare necesare susţinerii lecţiilor de antrenament sunt:

16
 - ţinte pentru mingi, coşuri pentru mingi;
- jaloane;
- scăriţe;
- mingi mari de tenis.

2.3. Lecţia de antrenament

Există mai multe criterii care se iau în considerare atunci când avem în vedere lecţiile de
tenis:
Un criteriu are în vedere căror copiii se adresează:

1. lecţii pentru începători:

- lecţii de învăţare care constau în antrenamente pentru acumularea de noi deprinderi
tehnice;
- lecţii de repetare;

2. lecţii de evaluare, pentru cei avansaţi, în care se desfăşoară testări.

Un alt criteriu are în vedere modalitatea în care se desfăşoară, altfel spus se au în

vedere formele cunoscute de lecţii :
17
 1. pe grupe - mai mulţi copiii;

2. individuale – un singur copil;

3. mixte – de unul singur, alternând cu lecţii în care sunt mai mulţi copii;

4. libere – fiecare lucrează singur dupa o temă stabilită de către antrenor, dar nu se
poate aplică în etapa de iniţiere şi minitenis.

A. Alte aspecte care se impun a fi luate în considerare de către antrenor pentru o bună
desfăşurare a lecţiei sunt:

- pregătirea materialelor necesare desfaşurării lecţiei până la sosirea copiilor/impreună

cu aceştia înainte de începerea lecţiei;

- poziţionarea materialelor în zone accesibile;

- echipamentul antrenorului: coşul de mingi, racheta, fluierul, mapa cu desfăşurătorul

lecţiei şi tabelul de prezenţă;

- numărul de terenuri disponibile;

- stabilirea locurilor pentru însoţitorii copiilor;

- numărul şi vârsta copiilor;

- ora la care începe antrenamentul;

- respectarea duratei lecţiei 60-90 minute.

Organizăm lecţia pe 3 componente - încălzire - elemente tehnice – încheiere.

B. Conţinutul lecţiei trebuie să aibe în vedere:

18
 1. Obiectivele lecţiei - vor fi foarte simple la început;

2. Accentul - se va pune pe încălzire şi pe corectitudinea execuţiei mişcărilor; lecţia va

fi realizată de antrenor care îi şi va ajuta pe copii;

3. Exerciţiile, elemente tehnice şi jocurile selectate din timpul lecţiei urmăresc:

** folosirea jocurilor pentru învăţarea mişcărilor;

** întreceri pe echipe;
** micşorarea suprafeţei terenului, dacă e cazul;
** modificarea regulilor jocului;
** modificarea mărimii ţintelor;
** creşterea dificultăţii exerciţiilor;
** să nu se efectueze pe timp îndelungat un exerciţiu, deoarece scade motivaţia;
** acordarea de puncte, de mici recompense;

De asemenea, există o serie de observaţii asupra exerciţiilor în timpul lecţiilor de

antrenament:

* poziţia antrenorului - trebuie să se situeze, atât într-un unghi în care să fie

observat cu uşurinţă de toţi copiii, cât şi el, la rândul său, trebuie să îi vizualizeze pe toţi şi să se şi
asigure dacă au înţeles ceea ce au de efectuat;
* debutul fiecărei lecţii cu exerciţii cu dificultate redusă;
* participarea tuturor copiilor;
* dacă numărul de copii care prezintă dificultăţi de execuţie e mare, antrenorul va
opri exerciţiile pentru corecţii;
* dupa analizarea ratei de efectuare corectă a exerciţiului prezentat, antrenorul
trebuie să modifice nivelul de dificultate, să crească/să uşureze, după caz;
* antrenorul trebuie sa reia explicaţiile şi execuţia, în cazul în care toţi copiii au
întâmpinat aceeaşi dificultate în înţelegerea şi punerea în practică;
* se impune efectuarea exerciţiilor sub formă de rotaţie permanentă a copiilor
astfel încât să-i poata vedea executând pe fiecare;
* acordarea unui timp egal acordat tuturor copiilor, chiar dacă unii prezintă
dificultăţi mai mari care impun o atenţie mărită;
* încurajarea permanentă, aceasta fiind la fel de importantă ca şi corectarea.

19
 Pentru atragerea şi motivarea copiilor, antrenorul trebuie să selecţioneze un număr
mare de jocuri specifice tenisului (22-25 şi fiecare să nu depăşească 1,5-2 minute), să fie
interactive, distractive, cu condiţia ca la prima lecţie să nu se nu realizeze încă exerciţii care să
necesite şi folosirea rachetei, iar în finalul fiecărei lecţii toţi sa fie câştigători.

4. Finalul lecţiei de antrenament – va cuprinde exerciţii uşoare/de alergare cu nivel

mediu de viteză;

5. Atitudinea antrenorului – relaţie de prietenie bazată pe respect şi întelegere încă de la

primele lecţii între antrenor şi copii.

Toate cele prezentate, au un impact major asupra obţinerii ataşamentului reciproc dintre
copil - antrenor, determinând în final dorinţa acerbă de continuare antrenamentelor şi devenirea
unui sportiv de performanţă în anii următori.

20
 CAP.III Aspecte tehnico-tactice ale jocului

3.1. Etapele tehnice ale jocului de minitenis

Fiecare etapă are obiectivele sale distincte.

Etapa I: Acomodarea (familiarizarea) are ca scop:

1. coordonarea mişcărilor prin efectuarea unor diferite deplasări, parcurgerea

distanţelor cu/fără obstacole, cu o creştere treptată a vitezei de execuţie, exerciţii de detenţie şi
îndemânare.
2. jocul in echipă – folosirea rachetei în cât mai multe jocuri;
3. tactici de acomodare, atât ca şi partener, cât ca şi adversar;
4. controlul mişcării;
5. controlul direcţiei;
6. acomodarea cu mingea;
7. acomodarea cu racheta;
8. acomodarea rachetă-minge;
9. controlul echilibrului rachetei şi al mingii;
10. coordonarea şi aruncarea cu precizie;
11. coordonare cu accent pe deplasare şi aruncare;
12. jocul în colaborare.

Etapa II: Aruncarea mingii urmăreşte:

1. aruncarea şi prinderea mingii cu mâna - controlul traiectoriilor;

2. lovitura de dreapta şi de rever - mingea e aruncată de antrenor;
3. controlul şi precizia traiectoriei;
4. controlul forţei loviturii;
5. punerea mingii în joc, iniţial de către antrenor, cât şi singuri (terenul recomandat
trebuie să aibă ca dimensiuni 6/12m).
6. jocul în colaborare.

Etapa III: Returnarea mingii urmăreşte:

21
 1. jocul de picioare - poziţionare şi plasarea mingei;
2. aprecierea şi controlul traiectoriei mingii;
3. deplasarea şi repoziţionarea celui care loveşte mingea;
4. pregătirea loviturii şi precizia loviturii;
5. controlul mişcărilor şi al rachetei.

Etapa IV: Schimbul de mingi urmăreşte:

1. coordonarea în jocul de doi;

2. controlul comportamentului;
3. precizia acţiunilor;
4. aprecierea şi controlul traiectoriilor;
5. precizia traiectoriilor;
6. conştientizarea diferitelor zone ale terenului;
7. deplasarea înainte şi înapoi pe teren;
8. deplasari laterale pe teren;
9. tehnici apărare şi atac;
10. luarea de iniţiative.

La nivelul începătorilor se are în vedere:

În etapa I:

1. acomodarea rachetă – minge;

2. recepţia fără rachetă;
3. învăţarea loviturilor fără minge : este necesar şi trebuie folosit în toate procesele;
4. lovirea şi controlul mingii: direcţie – distanţă – înălţime;
5. controlul mingii:
a. jocul propriu-zis cu un alt copil;
b. cooperarea;
c. competiţia.

În etapa II – se urmăreşte însuşirea propriu-zisă ale elementelor şi a procedeelor

tehnice şi corectarea acestora atunci când e necesar (elementele tehnice se învaţă înaintea
elementelor tactice).

22
 - se învaţă mecanismele de bază ale mişcării; veriga de bază o reprezintă lovirea mingii,
celelalte verigi - pregătirea loviturii;
- se porneşte de la lovirea mingii, adăugându-se treptat elemente noi: mişcarea corpului,
picioarelor, acţiunea braţelor;
- se acordă atenţie modului în care antrenorul trimite mingea celui care urmează să o
lovească pentru a uşura execuţia copilului începător;
- pentru corectarea unui procedeu este bine să se înlăture cauza care a generat-o, cel ce
pune diagnosticul este antrenorul, iar corectarea îi revine celui care joacă.

Pentru a se asigura că se pune un diagnostic corect trebuie să aibă în vedere:

1. atitudinea;
2. poziţia – de aşteptare, plecare, execuţie;
3. priza - corectitudinea ei;
4. traiectoria şi viteza mingii;
5. jocul picioarelor:
a. modul şi tipul paşilor folosiţi;
b. folosirea balansului în lovirea mingii;
c. viteza de reacţie la sosirea mingii;
d. eficienţa mişcării în poziţia de lovire.
6. pregătirea loviturii;
7. balansul rachetei;
8. punctul de contact (minge-rachetă);
9. transferul de greutate;
10. modul în care copilul termină lovitura;
11. revenirea – dacă revine la poziţia iniţială după lovitură.

Există tehnici de corectare care se impun în vederea obţinerii:

1. corectării poziţiei de aşteptare - se fac exerciţii în grup şi individuale şi se poate

realiza şi prin folosirea unor cuvinte cheie;
2. corectării traiectoriei mingii - antrenorul face o demonstratie printr-o serie de lovituri;
3. corectării prizei - se pot folosi cuvinte cheie;
4. corectării pregătirii loviturii - pot fi folosite elemente de determinare când se întârzie
execuţia;

23
 5. corectării deplasării - atunci când copilul are reacţie prea lentă/nu încetineşte faţă de
locul în care trebuie să lovească mingea şi nu mai are poziţia corectă de lovire;
6. corectării transferului de greutate - se foloseşte lovitura într-un picior pentru a învăţa
transferul de greutate;
7. corectării finalului de lovitură – cănd necesită să fie corectată, copilul trebuie să
rămână în poziţia finală pentru a putea fi analizată.

Etapa III urmăreşte consolidarea şi perfecţionarea elementelor şi procedeelor tehnice:

1. perfecţionarea procedeelor cu toate detaliile tehnice;

2. integrarea tuturor procedeelor tehnice;
3. executarea corespunzătoare ale acestora în condiţii de joc.

Procesul de învăţare cuprinde : procesul de acumulare (implică procedee statice) şi

procesul de joc (procedee dinamice)

a. Procedeele statice implică învăţarea unei lovituri, ca de exemplu:

1. Poziţia de aşteptare;
2. Retragerea rachetei;
3. Transferul de greutate;
4. Punctul de lovire al mingii.

Întâi, copiii realizează execuţia fără minge, apoi creşte dificultatea, prin trecerea la o
nouă etapă, aruncarea mingii:

1. Se lasă mingea să cadă pe lângă corp;

2. Antrenorul aruncă mingea cu mâna, fără fileu;
3. Antrenorul aruncă mingea cu mâna peste fileu;
4. Antrenorul aruncă mingea cu racheta peste fileu;
5. Se foloseşte coşul cu mingi şi se simulează jocul;
6. Se foloseşte coşul cu mingi din voleu;
7. Se foloseşte coşul cu mingi de pe fundul terenului;
8. Jocul în sine - schimbul de mingi.

24
 Avantaje – înţelegerea a ceea este o lovitură corectă, se învaţă elementele importante, de
lovire şi astfel se poate corecta execuţia.

Dezavantaj major – nu se lucrează la recepţia mingii şi exerciţiile pot deveni

plictisitoare.

b. Procedeele dinamice – cuprind, atât recepţia, cât şi lovirea mingii, deplasarea la

minge şi abilitatea de-a urmări mingea.

Procedeele dinamice presupun ca sarcinile de deplasare să crească treptat în

dificultate; la început, se aplică strategii uşoare şi lovirea mingii peste fileu de la distanţă mică de
fileu şi apoi se depărtează progresiv, până se va joacă de pe linia de fund a terenului.

c. Combinarea procedeelor statice si dinamice

Procedeele statice ajută să se înţeleagă care e lovitura corectă, iar procedeele dinamice
ajută îmbunătăţirea recepţiei asupra mingii, fiind necesară corecţia tehnicii în timpul jocului.

Se poate recomandă sa fie:

- 1/3 procedee statice;
- 2/3 procedee dinamice.

3.2. Importanţa pregătirii şi evoluţiei tactice în perioada de iniţiere

Toate cunoştinţele pe care copilul le dobândeşte în etapa de minitenis îl vor ajuta să îşi
dorească să pătrundă cât mai mult în tainele acestui sport, să aibe răbdarea să continue
antrenamentele în viitor, să acumuleze performanţe, să treacă într-o nouă etapă şi să devină in
sportiv de performanţă.

Pe lângă elementele şi procedeele tehnice trebuie să se acorde importanţă şi pregătirii

tactice şi să se asigure şi o evoluţie continuă a acesteia.

În vederea atingerii acestor rezultate, se impune urmărirea şi atingerea următoarelor

obiective:

25
 1. folosirea optimă a terenului, atât în lăţime, cât şi în lungime, astfel încât jucătorul să
înţeleagă că se impune o bună acoperire a terenului;

2. trecerea cu uşurinţă a mingii peste fileu, evitând oprirea acesteia în propriul teren de
joc care presupune pierderea de puncte;

3. obţinerea unei anumite regularităţi şi precizii în schimbul de mingi;

4. să se asigure o variaţie a lungimii şi traiectoriei mingii;

5. acomodarea cu schimbarea ritmului de joc sau a lungimii loviturii (când primeşte de

o lovitură scurtă de la partener şi apoi o lovitură mai lungă);

6. efectuarea unui voleu care să îi asigure obţinerea punctelor cu uşurinţă – la începutul

loviturii va urmări trecerea mingii peste fileu şi apoi, să acţioneze printr-un lung de linie sau o
plasare a mingii pe diagonala terenului;

8. învăţarea corectă a noţiunii de partener de joc;

9. trimiterea mingii doar în zonele delimitate şi efectuarea unui număr cât mai mic de
greşeli, astfel vor apărea şi rezultatele pozitive care vor ambiţiona copiii antrenaţi spre performanţă.

În minitenis, antrenorul are o sarcină deosebit de mare, întrucât el este cel care
introduce copiii în acestă lume minunată a tenisului de câmp, dar care, prin modul în care
abordează lecţiile de antrenament, modul în care îi învaţă elementele tehnice şi tactice, îi poate
determina pe copii să continue/să renunţe şi să îşi dorească să atingă performanţe deosebite în
viitor.

3.3. Importanţa antrenorului în dezvoltarea jocului tehnico-tactic al copiilor

Vârsta este cel mai frumos element cu care se mândreşte minitenisul, dar e şi elementul
care creează dificultate în această etapă.

Dacă avem ca punct de plecare vârsta fragedă a copiilor care se înscriu la minitenis, e
deosebit de important modul în care antrenorul se prezintă ca persoană:

26
 a. să aibe o expresie facială şi fizică plăcută;
b. să fie un model, un exemplu de urmat, punctual;
c. să deţină echipament corespunzător;
d. să fie atras de copii, să fie încrezător în capacităţile sale de-a îi învăţa, precum şi în
capacităţile copiilor pe care îi antrenează.

Antrenorul stabileşte obiectivele, pregăteşte, organizează şi asigură desfăşurarea optimă

a lecţiei de antrenament.

Pentru ca lecţia să se desfăşoare corespunzător e necesar ca antrenorul să îndeplinească

şi următoarele condiţii:

a. să deţină cunoştinţe ale jocului de tenis:

a1. cunoaşterea istoriei tenisului de câmp;

a2. cunoaşterea regulamentelor şi regulilor jocului de tenis de câmp;
a3. cunoaşterea elementelor tehnico-tactice specifice acestui sport.

b. să deţină cunoştinţe care stau la baza ştiinţei sportului şi anume cunoştinţe de:

b1. pedagogie pentru o mai bună explicare a noţiunilor;

b2. psihologie pentru o înţelegere mai uşoară a comportamentului copiilor şi pentru
sprijinirea acestora;
b3. biomecanică;
b4. medicină sportivă pentru a evita accidentările copiilor;
b5. alimentaţie datorită efortului pe care il pune practicarea sportului.

c. să deţină cunoştinţe ale metodei de bază a predării:

c1. să se bazeze pe o metodică corectă de învăţare a copiilor.

d. să prezinte abilităţi în comunicare cu copii:

d1. să folosească un nivel diferit de limbaj în functie de vârstă;

d2. să vorbească încet şi clar;

27
 d3. să poată să menţină atenţia grupului;
d4. sa folosească analogii pentru explicarea noţiunilor;
d5. să folosească umorul pentru asigurarea atractivităţii lecţiilor de antrenament, o
condiţie majoră pentru vârsta fragedă a copiilor;
d6. să evite folosirea unei atitudini dure;
d7. să aibă o bază sigură atunci când se impune să facă o critică;
d8. să-şi asculte copii pentru o bună comunicare;
d9. să pună întrebări prin care să-i capteze pe copii;
d10. cunoaşterea numelor copiilor pentru o bună legătură antrenor-copii.

e. tonul vocii folosit de către antrenor:

e1. să vorbească într-o manieră în care sa fie înţeles de către toţi copiii;
e2. să se asigure că este auzit/ascultat corect pentru o desfăşurare eficientă a
antrenamentelor;
e3. să evite monologurile, să fie într-o permanent dialog cu copiii;
e4. să alterneze tonalităţile vocii în funcţie de situaţia din teren;
e5. un ton ferm atunci când îi adună pe elevi pentru instrucţiuni;
e6. să vorbească în moduri diferite în funcţie de numărul de copii prezenţi (într-un mod
va explica grupului şi într-un alt mod, va explica atunci când antrenamentul este individual).

Ca o concluzie, e deosebit de important rolul antrenorului, el trebuie :

- să fie responsabil;
- să susţină antrenamentele sub o formă cât mai atractivă, ţinând cont de vârsta fragedă
a copiilor;
- să asigure o experienţă plăcută copiilor pentru ca aceştia să continue şi să îşi dorească
să înveţe şi să practice tenisul.

De asemenea, antrenorul trebuie să se asigure că lecţia de antrenament conţine

urmatoarele elemente:

- bunădispoziţie;
- activitate;
- scop.

28
 Concluzii şi propuneri

În primul rînd, în această etapă – de minitenis, antrenorul trebuie să-şi facă

antrenamentele cu drag şi să transmită aceste trăiri şi copiilor.

Cu siguranţă se vor obţine rezultate pozitive în ceea ce priveşte:

- atragerea şi menţinerea pe terenul de tenis a copiilor aflaţi la vârste atât fragede;

- însuşirea principiilor de bază ale tenisului în cadrul minitenisului;

- şansa de-a descoperi tenisul, eleganţa şi fineţea acestui sport, iniţiere care debutează la
minitenis şi care poate continua cu performanţă;

- posibilitatea de-a oferi copiilor o activitate în care aceştia învaţă, atât să coopereze cu
alţi copii, cât învaţă să fie şi competitivi;

- dezvoltarea personală a copiilor, atât pe plan fizic, cât şi emoţional la parametri

optimi.

Antrenorul trebuie să dispună de calitea de jucător, organizator, să practice jocul de

tenis la un nivel performant, precum să deţină abilităţi în ceea ce priveşte modalităţile de învăţare a
copiilor.

Antrenorul trebuie să aibă şi calităţi de conducător de grup şi abilitatea de-a menţine

disciplină în grupa pe care o antrenează.

Încă din prima lecţie, pentru a avea un impact pozitiv asupra copiilor, am în vedere să
se acorde importanţă următoarelor propuneri:

- să se alcătuiască un tabel de prezenţă care va asigura copiilor, încă din prima lecţie, o
acomodare şi cunoaştere, atât antrenor-copii, cât şi a copiilor între ei;

29
 - prezentarea pe scurt a condiţiilor minime de disciplină: să nu se lovească, să nu se
îmbrâncească, să nu folosească cuvinte urâte, să păstreze distanţa faţă de colegul din faţă, din spate
şi lateral;

- prezentarea materialelor multicolore pregatite pentru ei: mingi, rachete, jaloane,

scăriţe, mingi mari de tenis;

- efectuarea de exerciţii distractive de încălzire, la începutul şi sfârşitul

antrenamentului, de jocuri distractive, cu complexitate mică la început şi creşterea dificultăţii pe
măsură ce numărul antrenamentelor creşte;

Varietatea exerciţiilor, atitudinea caldă faţă de copii şi materialele pregătite sunt cheia
atragerii pe terenul de tenis;

- explicarea exerciţiilor într-un mod în care sa îi captiveze: în linie, cerc sau semicerc;

- în momentul unui dialog cu ei – trebuie să ne lăsăm înghemuit – fiind la acelaşi nivel

cu ei, au sentimentul şi prind curajul de-a vorbi de la egal la egal, fără a fi intimidaţi de diferenţa de
înălţime/vârstă;

- recompensarea lor la sfârşitul lecţei de antrenament şi efectuarea de poze care să le

aducă aminte de aceste momente, precum să le dea posibilitatea de-a se mândri acasă/la şcoală cu
activitatea pe care o desfăşoară;

- încheierea lecţiei de antrenament printr-un salut special, care să le dea sentimentul de

echipă şi parte integrantă a acestui sport.

În minitenis, ca antrenor ai o satisfacţie imensă, vezi copiii cum reuşesc să schimbe

mingi peste fileu cu ceilalţi copii şi care atunci când au păşit pentru prima oară nu puteau sa prindă
nici măcar o minge.

Te poţi bucura de primul lor joc adevărat de tenis, de primul lor concurs.

30
 În prezent, prin avansul tehnologic şi programele de pregătire de care dispunem pot
spune că acest sport e îndrăgit de copii încă de la cele mai fragede vârste, astfel aceşti copii care
vin la minitenis pot deveni baza de recrutare a talentelor şi a celor captivaţi de complexitatea şi
frumuseţea acestui sport.

Prin minitennis, printr-o bună promovare şi programe eficiente de pregătire, se crează

magnetul pentru dezvoltarea acestui sport, se asigură resursele necesare formării sportivilor de
performanţă asigurâdu-se continuitatea rezultatelor remarcabile pe care acest sport le-a adus şi le
aduce ţării noastre.

La nivel Tenis10, pentru că tenisul înseamnă competiţie, se stabilesc pentru fiecare

sezon competiţional, turnee în zeci de oraşe din ţară. Scopul este de a-i ajuta pe copiii cu vârsta
până în 10 ani să deprindă strategia şi tactica jocului, întrucât cu cât vor juca mai multe meciuri, cu
atât vor ajunge să cunoască tot mai multe despre tenis şi, de asemenea, în urma participării la un
turneu, fiecare copil va primi premii, o diplomă, medalie şi se va bucura de multa distracţie.

Tenis10 aduce un plus - distracţia pe teren, însa nu în detrimentul elementelor care

compun jocul adevărat de tenis, astfel că însuşirile specifice tenisului se menţin, inclusiv în ceea ce
priveşte, atât competiţia, cât şi meciurile în sine.

31
Bibliografie
1. Dunning, E., Malcom, D. (2004) - “Sport Histories”, London: Routledge.
2. Pop- Moldovan A., Murariu D. (2013) “Manualul Viitorilor Campioni”, Bucureşti.
3. Schonborn R. (2011) - “Tenis. Metodologia instruirii”, editată sub egida Federaţiei Române de
Tenis şi a Editurii CASA, Colecţia Sport, Bucureşti.
4. Teuşdea C. (2012) - “Tenis”, Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti.
*www.frt.ro/ro/statice/centrul-national-de-tenis

**www. tcas.ro
***www.tenis10.ro

****www.tenispartener.ro

*****www.tenisdecamp.ro

32