Metodele de cercetare ale ştiinţei juridice

Unitatea de învăţare 3

Metodele de cercetare ale ştiinţei juridice

CUPRINS
Obiectivele unităţii de învăţare nr. 3
3.1. Înţelegerea modului în care a apărut şi s-au dezvoltat
metodele de cercetare a ştiinţei juridice
3.2. Metoda logică
3.3. Temă de reflecţie pentru unitatea de învăţare nr. 3
3.4. Test de autoevaluare pentru unitatea de învăţare nr. 3
3.5. Răspunsuri la testul de autoevaluare pentru unitatea de
invăţare nr. 3
3.6. Bibliografie pentru unitatea de învăţare nr. 3

Obiectivele unităţii de învăţare nr. 3

După studiul acestei unităţi de învăţare veţi reuşi să:

 înţelegeţi apariţia si dezvoltarea metodelor de cercetare ale
ştiinţei juridice;
 înţelegeţi şi să descrieţi metoda logică

1
 Dreptul ca ştiinţă, este prin natura lui social. Romanii
spuneau că ubi societas ibi ius1. Prin urmare, determinarea
identităţii dreptului şi a modului său de acţiune se vor raporta
Dreptul este prin
natura sa o ştiinţă totdeauna la celelalte sfere sociale şi la sistemul social în
socială.
ansamblu. Totodată, dreptul trebuie înţeles de către
destinatarii săi. Înţelegerea dreptului va duce la o eficienţă a
statului din punct de vedere al impunerii normelor juridice în
societate.
Iată cum se manifestă o normă juridică în stat din
punct de vedere cognitiv, afectiv şi voliţional:

Analiza normei
Analiza normei juridice din punct de vedere: Efectul
juridice Cognitiv Afectiv Voliţional
 Înţelegere  Atracţie (plăcere)  Conformare Eficienţă mare
 Îndoială  Neutralitate  Acceptare Eficienţă redusă
 Neînţelegere  Respingere  Neconformare Ineficienţă

Orice normă juridică ce nu va fi înţeleasă de către

cetăţeni va fi repudiată de către aceştia. Pentru înţelegere
corectă a unei norme este nevoie şi de o interpretare corectă
a ei, atât de către cei ce elaborează norma, cât şi de către
destinatarii ei.
Fenomenele sociale apărute spontan sau generate de
alţi factori necesită studierea lor de către diferite ştiinţe
apărute sau existente la un moment în societatea noastră.
Adoptând principiul din domeniul ştiinţelor fizice că nimic nu
Ştiinţa juridică se pierde, totul se transformă, dreptului, la rândul său, îi
elucidează evoluţia
relaţiilor şi a revine sarcina elucidării evoluţiei relaţiilor şi a realităţii
realităţii sociale. sociale. Pentru aceasta, dreptul utilizează un şir de metode
1
Acolo unde există societate, există şi drept.

2
 specifice lui ca ştiinţă juridică. Dar pentru definirea completă
este nevoie nu numai de metodele tradiţionale adoptate, ci şi
de cele întrebuinţate de alte discipline de graniţă ce au, într-
o oarecare măsură, trăsături comune (istoria, politologia,
psihologia, medicina, cibernetica etc.).
Dacă ştiinţele naturii au ca obiect de reglementare
natura cu legile ei de existenţă şi de manifestare, ştiinţa
dreptului are ca obiect de reglementare normele juridice care
orientează şi definesc relaţii sociale.
Metodologia juridică poate să apară ca o ştiinţă despre
ştiinţa dreptului care dezvăluie aspecte din cele mai
importante şi pasionante cum ar fi: modul cum lucrează omul
de ştiinţă, dar şi artizanul dreptului, regulile ştiinţei dreptului,
caracterul său.
Într-o exprimare plastică, Mircea Manolescu consideră
că metodologia juridică ar fi „sistemul care organizează
legăturile dintre apele adânci – uneori liniştite, alteori
tumultuoase – din diferite regnuri juridice”. Spre deosebire
de alte concepţii care consideră că metodologia juridică
este, de fapt, filozofia dreptului în domeniul metodei, Mircea
Manolescu susţine existenţa unei metodologii juridice auto-
nome, în sensul independenţei de orice concepţie filozofică
(„fără a se subordona unei anumite icoane de lume şi
viaţă”)2.
Metodologia juridică Ca şi în orice domeniu, cercetarea ştiinţifică juridică se
este un ansamblu
de metode şi bazează pe folosirea unei metodologii, a unui ansamblu de
procedee cu
ajutorul cărora are metode şi procedee cu ajutorul cărora are loc studierea
loc studierea dreptului în toată complexitatea sa. Metodele de cercetare în
dreptului în toată
complexitatea sa. domeniul ştiinţelor sociale s-au dezvoltat şi perfecţionat şi

2
N. Popa, op. cit., p. 22-23.

3
 ele în contextul general al impulsului dat cunoaşterii ştiin-
ţifice de noua revoluţie ştiinţifică contemporană, evidenţiat
mai ales prin folosirea noilor cuceriri ale informaticii şi
tehnicii de calcul.
Dacă natura operează spontan, gândirea, în mod
special, cea ştiinţifică, acţionează pe bază metodică. Metoda
apare aşadar ca un mijloc eficace al gândirii. Modul în care
cugetarea omenească se desfăşoară, reproduce pe cel al
realităţii. Din momentul în care s-a stabilit că drumul către
adevăr este mai preţios decât însăşi stăpânirea lui, problema
căilor pe care cugetarea le urmează şi a mijloacelor pe care
le foloseşte a devenit aproape chinuitoare.
Problema metodelor de cercetare în domeniul ştiinţelor
Metodologia juridică sociale este deosebit de complexă în condiţiile dezvoltării
implică şi utilizarea contemporane, a întrepătrunderii diferitelor ştiinţe, inclusiv a
unor metode
interdisciplinare apariţiei aşa-numitor discipline de graniţă sau de intersecţie.
complexe.
De aceea, pe lângă metodele specifice fiecărei ramuri de
ştiinţe sociale sau ale naturii, astăzi se recurge la generali-
zarea şi extinderea unor metode, altădată proprii altor ştiinţe.
În această ordine de idei, menţionăm extinderea cercetărilor
interdisciplinare cu folosirea evident şi a unor metode
complexe. Ştiinţele juridice nu au fost nici ele scutite de
această orientare, deşi, din păcate, în acest domeniu s-a
făcut destul de puţin pentru cercetarea teoretică a noilor
metodologii şi, ca o consecinţă firească a acestei stări de
lucruri, nici utilizarea practică a noilor metode nu a înregistrat
progresele necesare.
În condiţiile revoluţiei ştiinţifice actuale şi tehnologice
au loc profunde transformări – de structură, de viziune – ce
determină ca cercetarea ştiinţifică să treacă printr-o mutaţie

4
 fecundă. Această mutaţie aduce în prim plan un spaţiu
privilegiat – acela al întâlnirii ştiinţelor, al dezvoltării unor
cercetări la confluenţa şi la limita ştiinţelor.
În plan metodologic, asistăm la importante „împrumu-
turi”, la o adevărată contaminare metodologică. Fenomenul
este resimţit şi în domeniul cercetării dreptului, în care se
În metodologie sunt îmbină metodele tradiţionale cu cele moderne. Vorbind de
îmbinate metode de
cercetare metodele de cercetare ale dreptului avem în vedere de fapt
tradiţionale cu
metode moderne.
metodele de cercetare ale ştiinţei juridice, în general, şi
abordarea lor teoretică, sarcină ce revine teoriei dreptului.
Ştiinţa dreptului îşi afirmă statutul epistemologic printr-o
preocupare constantă şi veche pentru perfecţionarea mijloa-
celor gândirii obiectului său. În ultimul timp, această preocu-
pare este concentrată în cadrul teoriei şi sociologiei juridice.
Prin metodele şi Metodele şi tehnicile de interpretare a dreptului nu pot
tehnicile de
interpretare se fi însă decât cele compatibile cu textul de lege deoarece
concretizeaza aceste metode şi tehnici nu sunt decât rezultatul activităţii de
substanţa dreptului.
jurisdicţie depuse de-a lungul timpului3. Prin intermediul
metodelor şi tehnicilor de interpretare se concretizează nu
doar calea de realizare a dreptului, ci chiar substanţa sa.
În contextul unei mobilităţi sociale sporite, utilizarea
metodelor şi a tehnicilor de interpretare juridică asigură
corelaţia dreptului cu noul stadiu al evoluţiei societăţii şi cu
evoluţia sistemului juridic în ansamblu.

A. Metoda logică

Cunoaşterea pe cale deductivă pleacă şi în drept de la

Cunoaşterea pe cale premisa că nu se poate dovedi deductiv nimic decât pornind
deductivă.

3
M. C. Eremia, Interpretarea juridică, Ed. All, Bucureşti, 1998, p. 33.

5
 de la principii anterioare. Conceptele matematice – scrie
Wundt – rezultă din raportul abstract al formelor intuiţiei şi se
reduc întotdeauna la elementele de cea mai simplă formă
intuitivă. Jurisprudenţa scoate conceptele ei din relaţiile cele
mai complicate ale comerţului uman şi ale comportamentului
arbitrar. Astfel, matematica este după natura problemei cea
mai simplă din toate ştiinţele, iar jurisprudenţa, cea mai
complicată4.
În literatura de specialitate din ţara noastră, s-a
discutat îndelung în legătură cu existenţa logicii juridice ca o
logică raţională. Punctele de vedere asupra poziţiei logicii în
sistemul ştiinţelor juridice diferă de la autor la autor. În timp
ce profesorul Gheorghe Enescu consideră că există o logică
Dreptul are un aport
la construirea judiciară în cadrul logicilor normative, profesorul Petru
teoriei argumentării.
Botezatu recunoaşte aportul dreptului la construirea teoriei
argumentării. În general, se are în vedere utilizarea regulilor
în activitatea practică de realizare a dreptului (logica juridică)
şi mai puţin ca un domeniu distinct de aplicare a logicii în
procesul specific de cunoaştere juridică, ca o dialectică a
gândirii juridice, a logicii actului de creaţie în drept.
Athanase Joja: Deducţia în drept este în întregime dominată de
„Tehnica juridică şi
retorica sunt o altă silogismele de subsumare. Nu întâmplător, Athanase Joja
obărşie a logicii”. considera că „tehnica juridică şi retorica sunt o altă obârşie a
logicii”.
Indiferent însă de poziţiile exprimate, principiile logicii
formale nu se transpun mutatis mutandis în domeniul juridic.
Ele capătă o expresie specifică în drept5. Exprimând o
asemenea calitate, G. Kalimowski, defineşte astfel logica
4
W. Wundt, Logik, vol. III, p. 616, citat de A. Joja, Studii de logică, Ed.
Academiei, Bucureşti, 1960, p. 154.
5
N. Popa, op. cit., p. 25.

6
 juridică: „Studiul gândirii juridice discursive în toată
întinderea acestuia adică în toate operaţiile ei intelectuale pe
care le efectuează în elaborarea, interpretarea şi aplicarea
dreptului”6.
Încă la începutul secolului se consideră că pentru a
interpreta dreptul sau pentru a construi un sistem de
cunoştinţe bazat pe categorii şi concepţii funcţionale, trebuie
să se aplice metoda clasică a jurisconsulţilor. Această
Metoda clasică a metodă se compune din inducţie şi deducţie şi se constituie
jurisconsulţilor: se
compune din în mod esenţial din cercetări ce trebuie efectuate asupra
inducţie şi deducţie. constituţiilor, a acordurilor, a legilor, precum şi a deciziilor
juridice şi a practicii. Ulterior, utilizarea instrumentelor logice
a privit nu numai analiza construcţiei tehnice a dreptului –
cea care pune în lumină virtuţile teoretice ale unui sistem de
drept – dar şi finalităţile pe care le urmăreşte dreptul şi
valorile pe care le ocroteşte sistemul juridic în ansamblu.
Această extindere a întrebuinţării metodei a legat-o mai
strâns de celelalte metode, a implicat-o în „defrişarea” unor
zone de cunoaştere, ignorate până atunci. Referindu-ne la
principalele metode ale cercetării juridice, menţionăm în
primul rând metoda logică.
Termenul de ,,logică’’ are multiple sensuri conturate
de-a lungul istoriei, sensuri care sugerează la fel de multe
piste metodologice. Într-o accepţiune generală, logica
semnifică ştiinţa gândirii corecte. În ştiinţa dreptului însă,
logica, analizată ca logică juridică, vizează analiza
procesului complex al gândirii juridice

6
G. Kalimowski, De la specificité de la logique, citat de
Gh. Mihai, Elemente constructive de argumentare juridică,
Ed. Academia, Bucureşti, 1982, p. 24.

7
 În cercetarea dreptului, a fenomenului juridic atât de
complex, teoria dreptului, se foloseşte de categoriile şi raţio-
namentele logice. Făcând abstracţie de ceea ce nu este
esenţial, întâmplător în existenţa dreptului, teoria caută să
dezvăluie, folosindu-se de metoda logică, ceea ce este
esenţial, caracteristic dreptului. De importanţa aplicării logicii
în cercetarea fenomenului juridic vorbeşte însuşi faptul că s-
a conturat ca o disciplină aparte logica juridică.
Dreptul nu este o ştiinţă exclusiv deductivă. Atât în
construcţiile sale teoretice, cât şi în practica juridică, nece-
sitatea argumentării se prezintă ca o cerinţă sine qua non.
Cunoaşterea pe cale deductivă pleacă şi în drept de la
premisa că nu se poate dovedi deductiv nimic decât pornind
de la principii anterioare.
Metoda logică este Metoda logică este de largă utilitate în orice act de
de largă utilitate în
orice act de gândire gândire ştiinţifică. În drept, ea este o totalitate de procedee şi
ştiinţifică. operaţiuni metodologice specifice, prin care se creează posi-
bilitatea surprinderii structurii şi dinamicii raporturilor
necesare între diferite componente ale sistemului juridic al
unei societăţi.
Ca ştiinţă eminamente sistematică, dreptul se apropie
Dreptul este o
„matematică a
considerabil de matematică, astfel că putem defini dreptul ca
ştiinţelor sociale”. o „matematică a ştiinţelor sociale”. O asemenea apropiere
este posibilă datorită caracterului pregnant logic al dreptului.
Obiectul lor fiind deosebit, matematica şi dreptul au
puncte comune sub aspectul formei, rezultând din necesi-
tatea stringentă a formei şi formării ipotezelor. O normă
procedurală de drept obligă pe acela care face o afirmaţie în
faţa instanţei s-o dovedească, stabilind şi reguli ce

8
alcătuiesc tehnica dovedirii. Dacă ştiinţa înseamnă folosirea
sistematică a puterii intelectuale umane pentru producerea
cunoaşterii, ştiinţa dreptului îşi propune să expună tematic şi
să analizeze logic dreptul.
Juristului îi este necesar şi util întregul aparat al logicii.
Aceasta se explică prin simplitatea rezolvării problemelor de
gândire sau a celor de practică. Adesea, se crede că este
suficient să stăpâneşti formele şi perceptele gândirii logice
pentru ca succesul să fie asigurat.

9
 3.3.Temă de reflecţie

Comentaţi în maxim 300 de cuvinte modul in care metoda logică ajută la

cunoaşterea dreptului.

Folosiţi spaţiu de mai jos pentru scrierea răspunsului:

10
 3.4.Test de autoevaluare pentru unitatea de învăţare nr.3

1. Pentru a-şi procura informaţii în legătură cu măsura în

care o lege este respectată şi în ce proporţie legea îşi
găseşte suport din partea cetăţenilor, legiuitorul poate utiliza:
a) Metoda logică de cercetare
b) Metoda istorică de cercetare
c) Metoda sociologică de cercetare

2. Logica judiciară are în vedere:

a) Sursele dreptului
b) Modul de redactare a normei juridice
c) Modul de interpretare şi punere în aplicare a normei
juridice

3. Metoda logică de cercetare:

a) Reprezintă totalitatea procedeelor şi operaţiunilor
metodologice specifice dreptului
b) Reprezintă un set de norme de conduită
c) Reprezintă totalitatea normelor juridice cu aplicabilitate
într-un stat

4. Cel care a pus bazele cercetării sociologice a dreptului a

fost:
a) Hugo Grotius
b) Mircea Manolescu
c) Eugen Erlich

3.5. Răspunsuri la testul de autoevaluare

Răspunsurile corecte sunt:

1 – c; 2 – c; 3 – a; 4 – c;

11
 3.6. Bibliografie pentru unitatea de învăţare nr. 3
1. Jean-Louis Bergel – Méthodologie juridique, Ed. PUF,
Paris, 2001
2. David Bonnet - L'essentiel de la méthodologie
juridique, Ed. Ellipses Marketing, Paris 2006
3. Ion Craiovan – Metodologie juridică, Ed. Universul
Juridic, Bucureşti, 2005
4. Stefan Deaconu – Metodologie juridică, Ed. Hamangiu,
Bucureşti, 2013
5. Emil Durkheim – Regulile metodei sociologice, Ed.
Ştiinţifică, Bucureşti, 1974
6. Mihail-Constantin Eremia – Interpretarea juridică, Ed.
All, Bucureşti, 1998
7. Mario Losano – Marile sisteme juridice. Introducere în
dreptul european şi extraeuropean, Ed. All Beck,
Bucureşti, 2005
8. Mircea Manolescu – O disciplină nouă: Metodologia
juridică, Revista Fundaţiilor Regale, Octombrie, 1944
9. Mircea Manolescu – Teoria şi practica dreptului:
Metodologie şi sociologie juridică, Ed. Fundaţia
Regele Mihai I, Bucureşti, 1946
10. Mircea Manolescu – Ştiinţa dreptului şi artele
juridice, Ed. Continent XXI, Bucureşti, 1993
11. Friedrich Müller – Discours de la méthode
juridique, Ed. PUF, Paris, 1996
12. Sofia Popescu, Dragoş Iliescu – Probleme actuale
ale metodologiei juridice, Ed. Ştiinţifică şi
Enciclopedică, Bucureşti, 1979
13. Raphaël Romi - Méthodologie de la recherche en
droit, Ed. Litec, Paris, 2006
14. Victor Dan Zlătescu – Mari sisteme de drept în
lumea contemporană, Ed. De-Car-Complex, Bucureşti,
1992

12