IV.

SISTEMUL ŞI DREPTUL

În anii 1950, cibernetica a furnizat un prim model de funcționare a sistemului juridic descris ca un
proces de decizie bazat pe informație. Administrația este atunci analizată ca o mulțime de entități,
coordonate în interiorul unui sistem finalizat, maturizat printr-o energie informațională, normele.
Din punctul de vedere al prelucrării informației juridice, dreptul a putut fi recunoscut ca o altă
tehnologie a informației, precedând informatica. Totdeauna a fost remarcat rolul fundamental al
informației în sistemul supus analizei, fie din punctul de vedere al lucrătorului („actorului”) din
domeniu, fie din punctul de vedere al guvernantului și instituției. Sistematica nu și-a propus numai
modele pentru îmbunătățirea acțiunii (ameliorarea eficacității administrației și mai general
activitatea de comandă și de control a organizațiilor); ea este un instrument conceptual pentru
analiza funcționării procesului normativ și decizional, un fel de nouă apropiere teoretică de drept.

Se poate pune atunci întrebarea despre modul cum se poate explora dreptul-sistem:

. din punctul de vedere al producerii sale și din cel al auto-reproducerii lui: este sistemul juridic
auto-reproductibil? Cum se conectează el la alte sisteme sociale (politice, economice …) și cum
retroactivează el asupra sistemului global?

. din punctul de vedere al evoluției sale: este dreptul un sistem dinamic? Întrebarea este utilă când
este vorba de reperarea punctelor de ruptură, sau de emergență în lege sau jurisprudență;

. din punctul de vedere al complexității sale: ce zice judecătorul când califică complexe anumite
decizii sau anumite contracte, unde se încâlcesc acte și evenimente? Este această complexitate
relevată și de științele complexității? Răspunsul este pozitiv dacă decizia observată se înscrie într-
un sistem complex unde determinarea izolată a unei ilegalități sau unei responsabilități devine
imposibilă (precum marile afaceri ale ultimilor ani ca cele cu vaca nebună, sângele contaminat
etc.);

. din punctul de vedere al echilibrelor sale „paradoxale”: cum poate face referire un decident la
noțiunea de ordine publică fără să definească pe cea de libertate? Lărgirea utilității publice fără
garantarea proprietății private? Întărirea descentralizării fără o regândire a centralizării?
. din punctul de vedere al predictibilității sale: legea nu poate prevedea totul. Informația juridică
este imperfectă, incompletă față de mediu. Cum umplu „actorii” lacunele? Cum poate sistemul de
informații să administreze întâmplarea, șiretenia, interpretarea?

Temele de studiu ce apar drept consecințe:

.. ierarhia sistemelor și întrepătrunderea rețelelor;

.. dinamica evoluției, adaptării, instabilității și schimbărilor în sisteme;

.. noțiunile de autonomie, responsabilitate, marjă discreționară la distincția între persoane și

sisteme;

.. procesele de interacțiune sistem – mediu;

.. luarea deciziei în situații de risc și incertitudine;

.. „factorii umani” în organizații și mecanisme;

.. reglarea, hetero-reglarea și autoreglarea.

În toate temele, utilizarea tehnologiilor nu poate decât să reactiveze întrebarea frontierelor între
sistemele umane și cele artificiale și cea a efectelor deciziilor administrative.

Analiza mișcării de raționalizare a proceselor de edictare a dreptului, care arată că norma juridică
nu este mai asigurată de o legitimitate de principiu, dar că este ținută de cucerirea prin rigoare
științifică în modurile sale de elaborare (legitimitate „procedurală”). Politica de codificare a
dreptului sau sistematizarea consultării publice pre legislative, cel mai adesea prin Internet, sunt
principalele ilustrări.

Cu sosirea Internetului, problema reglementării a devenit un subiect la modă. Internet nu este o

lume care se autoreglează, refractară la hetero-reglare? Politicile au găsit o alternativă care
salvează rolul Statului, cel puțin ca „partener”: co-reglarea. Acești termeni trebuie analizați mai
riguros în dimensiunea lor conceptuală, istorică și politică. Trebuie și o precauție științifică dar și
atitudine civică pentru că cele două aspecte sunt legate de discursul privind pseudodemocrația
electronică.
SISTEMUL INFORMATIC JURIDIC ROMÂNESC (SIJUR)

Sistemul Informatic Juridic Românesc (SIJUR) a fost studiat la începutul anilor ’70 și proiectat în
anul 1972 de o echipă mixtă de informaticieni și juriști.

El urmărește ca obiective principale:

a) constituirea fondului centralizat de acte normative ce reprezintă legislația activă (actele în

vigoare, precum și actele normative abrogate dar care își mai produc efecte) sau legislația
istorică (actele abrogate care nu mai au efecte);

b) înmagazinarea textului integral al acestor acte normative și indexarea automată a bazei de

date corespunzătoare, obținând astfel posibilitatea căutării informației după orice cuvânt
sau combinații de cuvinte folosite de legiuitor;

c) completarea bazei de date conținând fondul de acte normative românești cu date

corespunzătoare din dreptul comparat și din dreptul internațional și comunitar;

d) oferirea de informații legislative eficiente, ca:

• prezentarea stării generale a actelor normative (elemente de identificare, structură și

valabilitate-vigoare);

• identificarea legăturilor exprese și implicite dintre actele normative, descompuse în norme

care intră în relații active și pasive cu alte norme, respectiv acte;

• identificarea materiilor (juridice) reglementate prin legislația românească;

• istoricul modificărilor fiecărui act normativ, cu memorarea textelor corespunzătoare

diferitelor faze care s-au succedat în evoluția aceleași norme sau instituții juridice;

e) semnalarea inadvertențelor și paralelismelor de reglementare, precum și a lacunelor

acesteia prin determinarea tuturor corelărilor explicite și implicite;

f) servicii de consultație juridică, pe baza determinării stării reale de la un moment dat a

sistemului normativ, în litera și spiritul său, cu toate actualizările și implicații pe care le
cunoaște;
 g) analiza normelor și în general a fenomenelor juridice în contextul efectelor lor sociale (în
cadrul și pe măsura informatizării paralele a altor domenii de activitate);

h) pregătirea informatică a proiectelor de acte normative, asistenta de tip expert la elaborarea,

avizarea și adoptarea lor, păstrând istoricul fazelor de elaborare și avizare ale fiecărui
proiect, inclusiv textele referitoare la aceste faze și amendamentele și interpelările
corespunzătoare;

i) stocarea jurisprudenței judiciare și notariale (în perspectivă și a celei arbitrale) de referință,

precum și a celei administrative cu caracter juridic;

j) perfecționarea activităților desfășurate de instanțe și de unitățile asimilate acestora, prin

aportul facilităților pe care le oferă tehnica de calcul și birotica, creându-se și
concentrându-se pe cale automată diversele evidente, registre, condici, tabele și fișiere
necesare;

k) stocarea tuturor informațiilor bibliografice de referință;

l) informatizarea treptată a statisticii legislative, judiciare și notariale, precum și a celei

privind executarea penitenciară a hotărârilor judecătorești;

m) gestiunea informatică a tuturor unităților din sistemul justiției, din punct de vedere operativ,
economic-administrativ.

Pentru realizarea acestor obiective, SIJUR a fost structurat pe trei subsisteme principale:

1. SILEG – Sistemul Informatic al Legislației;

2. SIPRA – Sistemul Informatic al Practicii Juridice;

3. SITEO – Sistemul Informatic al Teoriei Juridice.

Fiecare dintre acestea se subdivid, la rândul lor, în alte și alte subsisteme, module și
compartimente, după caracteristicile activităților și informațiilor pe care le comportă.

Dintre subsistemele principale, cel mai complex și exigent și - de aici – cel mai aprofundat și
cuprinzător este cel ce se ocupă de legislație (SILEG), unde se pornește dintru început de la cerința
stocării și regăsirii textului integral și exact al actelor normative respective. Cum în asemenea
texte orice alterare trebuie evitată, sunt semnificative nu numai fiecare literă, dar și fiecare semn
de punctuație al legiuitorului. În consecință, SILEG recurge hotărât la evitarea tratării informației
prin rezumare, procedeu afectat vrând-nevrând de o anume doză de subiectivitate și, în orice caz,
de incertitudine asupra drepturilor și obligațiilor stabilite de lege. De altfel, opțiunea pentru textul
integral, deși mai complicată și mai fastidioasă ca metodă, ne oferă imediat în compensare
posibilitatea de a folosi indexarea automată, eliminând astfel într-o proporție deosebit de
însemnată subiectivismul indexării clasice manuale.

SILEG cuprinde, desigur, informația asupra legislației – dar în acest sens sunt necesare unele
precizări, care profilează de altfel și modulele sale. Informațiile care interesează în primul rând
sunt cele ale „legislației în vigoare”. Dar nu este suficient. Practica ne arată că, de cele mai multe
ori nevoia de informație se referă la „legislația care se aplică” (sau care „s-a aplicat”): deci, este
necesară nu numai legislația în vigoare, ci și cea abrogată dar care mai este activă prin efectele pe
care le-a produs sau le mai produce încă. De aceea, SILEG cunoaște ca prim modul constituent
„legislația activă”, SILEGAC, cuprinzând la rândul său două capitole: cel al legislației în vigoare
(SILEGAVIG) și cel al legislației active prin efectele sale (SILEGAEF), rămânând alături de acest
modul „legislația istorică” (SILEGIST) reprezentată prin legislația abrogată care nu mai produce
efecte (nu mai este activă). În același timp, în echilibru cu acest modul „istoric”, un alt modul este
rezervat legii în devenire, adică proiectelor de acte normative și informațiilor cu privire la evoluția
acestora de la inițiere până la adoptare: este SILEGPR, cu date ce informează asupra studiilor
preliminare, asupra primelor redactări, asupra stadiilor de anteproiecte și proiecte de acte
normative, asupra demersurilor și documentelor de avizare și procedurilor de adoptare – inclusiv
rapoartele moțiunile, opiniile separate etc., cuprinzând de asemenea, actele și informațiile de
promulgare și publicare, inclusiv mențiunile necesare cu privire la intrarea în vigoare.

Separat, pentru o informație juridică completă și pertinentă sunt constituite alte două module, care
sunt luate în considerare după aceleași principii ca actele legislației interne propriu-zise dar în
cazul cărora se permite, după caz, și recurgerea la rezumat și indexări clasice-manuale cu
descriptori tematici organizați într-o corespunzătoare clasificare specifică (compatibilă, de
exemplu, cu clasificarea zecimală universală adaptată la drept, care se va practica la SITEO, sau
utilizând metode moderne de trimitere la un document – legături de tip hypertext).

Este vorba de SILEGC, cu informații de drept comparat, din legislația altor state, necesare juriștilor
români fie în procesul propriu de legiferare (ca termen de comparație și optimizare), fie în
activitatea practică a statului, a agenților economici și sociali sau a cetățenilor în raporturile cu
străinii sau în activitățile lor în străinătate.

În fine, este vorba de SILEGT, modulul cuprinzând tratatele, convențiile, acordurile etc. din plan
internațional sau comunitar, și anume în chip obligatoriu cele la care România este parte, dar și,
facultativ și în completare, celelalte tratate (mai ales generale, multilaterale) care ar putea prezenta
interes la un moment dat.

În felul acesta, SILEG ajunge să înglobeze întreaga informație despre ceea ce reprezintă sfera
normelor, a normativului, a prescriptivului în cadrul fenomenului juridic. SILEG a fost abordat
cu text integral, analizat și prelucrat conform unei metodologii specifice (îmbunătățit prin analize
adecvate de ordin lingvistic, logic și juridic, integratoare ale relațiilor exprese și implicite ale
normelor); această ultimă modalitate face posibilă abordarea regăsirii informației cu ajutorul
indexării automate, metodă care în afară de obiectivitate, celeritate și siguranță oferă și
posibilitatea unei largi aplicații ale diverselor aspecte de inter-relaționare normativă. Caracterul
global al obligației de legalitate ne impune, în același timp, să recunoaștem și să afirmăm că
obiectul final al cunoașterii – consonantistă, deci cibernetică – în SILEG nu se limitează la lista
actelor normative, cu datele lor primare, ci adaugă întreaga problematică a relațiilor și a stării lor,
înmănunchind astfel întreg fondul normativ global. De altfel, fiecare dintre noi, ca cetățean este
supus nu uneia sau alteia dintre legi, ci întregului ansamblu de legi în vigoare, așa cum acționează
și interacționează ele, sprijinindu-se și completându-se, condiționând-se și, eventual, limitându-se
reciproc.

SILEG care se construiește pe aceste relații nu se rezumă însă numai la acest aspect, ci trebuie să
acorde o atenție asemănătoare și relațiilor dintre informațiile inter-normative și celelalte categorii
de informații juridice, privind respectarea și îndeplinirea legii, aplicarea ei, executarea
prescripțiilor normative, precum și reflectarea juridicului în teoria dreptului, în doctrinele juridice,
în critica vieții judiciare și juridice în general, în întreaga bibliografie a domeniului.

Sfera aplicativului, a realizării practice a prescripțiilor legislative, a organizării și funcționării

personalului și structurilor organizatorice menite să exercite activități de ordin juridic, revine celui
de-al doilea subsistem al SIJUR, sistemul informatic al practicii juridice – SIPRA. Menționăm că
în concepția SIJUR, practica juridică înseamnă nu numai ceea ce se denumea cu această expresie
(dar pe care noi o desemnăm cu termenul clasic de „jurisprudență”), ci toate aspectele de
transpunere în viață a prescripțiilor legislative și de soluționare a drepturilor și intereselor legitime
ale cetățenilor și ale structurilor la care aceștia participă. SIPRA se compune, deci, dintr-un număr
de module constituite pe criteriul activităților practice corespunzătoare: instanțele judecătorești
(SIPRAJ), eventuale instanțe arbitrale (SIPRAARB), notariat (SIPRANOT), procuratură-parchete
(SIPRAP), avocatură (SIPRAAV), consilieri juridici – jurisconsulți (SIPRACJ), ori diversele
activități administrative cu conținut juridic, de natură juridică sau cu efecte juridice (SIPRAADM),
ca de exemplu: starea civilă, evidenta populației, cazierul judiciar, evidenta funciară, diverse
jurisdicții administrative etc. La rândul lor, aceste module sunt servite de instrumente informatice
constituite prin fișiere și registre, dintre care unele cu caracter general iar altele specifice. Din
categoria acestor instrumente fac parte: fișierul unităților structurale din sfera justiției (instanțe,
parchete, laboratoare, penitenciare, barouri, notariate etc.), fișierul personalului, fișierul dosarelor
(proceselor, activităților, lucrărilor), fișierul participanților la procese (pârți, solicitanți, experți,
martori etc.), fișierul soluțiilor (hotărâri – jurisprudență, decizii și rezoluții), fișierul executării
hotărârilor, fișierul cazierului judiciar etc. etc.

În general, subsistemul SIPRA se dispensează de textul integral. Mai mult, el este în bună parte
modelat informatic pe cartoteci și registre tipizate, în care însăși dispunerea elementelor variabile
de menționat corespunde unei anumite concepții informaționale asupra bazei de date respective.
SIPRA procedează prin rezumate, completate sau nu cu citate și opinii atunci când informația este
de natură jurisprudențială; îndeobște, însă, subsistemul SIPRA este un sistem al fișelor și al
prelucrării lor și se completează cu informații corespunzătoare de ordin statistic sau de tipul
desfășurării calendaristice a activităților ca, de pildă, agenda informatică etc. Această caracteristică
generală nu exclude posibilitatea memorării în text integral a unor informații ca de exemplu unele
hotărâri, iar în imediata perspectivă generalizarea realizării cu calculatorul, în text integral, a unor
asemenea hotărâri. Odată cu creșterea gradului de dotare cu resurse materiale și umane
(calculatoare și personal calificat), se preconizează obținerea, prin mijloace informatico-birotice,
la locul producerii a textului integral al hotărârilor, deciziilor și al celorlalte documente care,
împreună cu documentele originale (pe suport hârtie) scanate să constituie „dosare electronice” și
punerea acestora, împreună cu datele de îmbunătățire și adăugire impuse de metodologia
sistemului informatic, la dispoziția celor care le-au produs, dar și la îndemâna celor interesați.

Cel de-al treilea subsistem general al SIJUR este cel al teoriei, doctrinei, literaturii juridice.
Denumit fiind ca sistemul informatic al teoriei juridice – SITEO, el este un sistem bibliografic
dezvoltat, în care datele sunt organizate în fișiere, diferențiat după gradul lor de complexitate: a)
fișe cu datele bibliografice standard; b) idem a), plus indexări și trimiteri ; c) idem b), cu regeste;
d) idem c), cu rezumate; e) idem d), cu citate; f) idem e), cu comentarii informative sau critice.
SITEO se subdivide în module destinate cărților și periodicelor ca atare, sau articolelor din
periodice, la rândul lor fiecare din acestea tratând separat originalele (în limba română sau în alte
limbi), și traducerile (în limba română sau în alte limbi), de fiecare dată adăugându-se locul de
păstrare (depozitare) și cota.

Ca și la SIPRA, se întrevede utilizarea în viitorul imediat a bibliotecii electronice, valorificând

progresul tehnologic în domeniul informatic și al comunicațiilor, dar și rezultatele inițiativelor și
eforturilor unor edituri, firme sau entități internaționale care tehnoredactează computerizat noile
materiale livrești sau se preocupă de memoria colectivă a omenirii și transpun în mediul electronic
operele de pe alte suporturi.

Informațiile SIJUR se obțin, la alegere, numai pentru una (sau unele) din categoriile modulare și
fișierele constituite, sau pentru toate, secvențial, în temeiul unei singure apelări cu mențiunile
adecvate.

SIJUR este un sistem global și articulat, capabil să ofere o multitudine de tipuri de servicii, după
nevoile de informare ale celor pentru care a fost conceput și care apelează la el. Aceste servicii
sunt fie de ordin general, fie specializate.

Fără a avea pretenția că enumerăm aici toate aceste tipuri de servicii, putem arăta că ele pot fi
simple sau complexe: de tip bibliografic, simplu sau compus în sensul indexării încrucișate; de tip
informativ, prin fișe sintetice legislative sau jurisprudențiale ori prin repertorii de legislație sau
jurisprudență; de tip prelucrător, în sensul completării informației prin rezumate realizate de
sistem, citate, opinii; de tip reproductiv, în sensul că se oferă, eventual alături de datele
bibliografice și de istoria documentului în cauză, și textul său integral, devenind inutilă recurgerea
la sursele primare; de tipul consultației juridice, în sensul că se precizează ce texte legislative sunt
aplicabile în speță și ce modificări sau abrogări exprese – dar și implicite – au suferit aceste texte,
de când și în ce ordine, precum și în legătură cu care alte acte normative; de tip auxiliar soluționării,
în care scop sistemul oferă calculatoare și fișiere adecvate (calculatoare de timbrare și impozitare,
calculatoare pentru cuantumul sancțiunilor cu amendă sau privative de libertate, luând în calcul
atât ipotezele de bază cât și cele afectate de circumstanțe atenuante sau agravante, calculatoare de
termene, calculatoare ale încărcării instanțelor și completelor cu dosare, fișiere dactiloscopice,
criminalistice, de autori necunoscuţi, de deţinuţi, de corpuri delicte, de pârți și alți participanţi în
procesele judiciare etc.); de tipul soluționării juridice propriu-zise, ori de câte ori problema se
reduce la constatarea întrunirii unor elemente faptice sau îndeplinirii unei metodologii sau
proceduri determinate de lege, cum este cazul succesiunilor sau partajelor legale în general; de tip
organizatoric, prin constituirea fișierelor de unităţi (instanțe, organe), de personal juridic, de
experți, de inventare specifice (inclusiv de corpuri delicte), de venituri din taxe de timbru și servicii
juridice, de biblioteci juridice, de unităţi și instituții de învățământ juridic etc. Desigur, enumerarea
serviciilor în cadrul fiecărui tip poate continua, după cum poate fi completată lista acestor tipuri,
cum ar fi constituirea dicţionarelor, enciclopediilor juridice pe bază lexicală și semantică,
incluzând ideea de tezaur informativ sau lăsate să se profileze liber. Menționăm de asemenea și o
altă categorie de servicii posibile, cea a editării de volume de texte juridice (cărți, studii, cercetări
etc.), de materiale legislative, jurisprudențiale, statistice etc.

Este de la sine înțeles că unele dintre tipurile de servicii la care ne-am referit privesc doar unul
(sau unele) dintre subsistemele și modulele expuse mai sus sau se referă precumpănitor la ele.

Din punct de vedere al efortului informatic, unele dintre aceste servicii sunt de pură regăsire
(retrieval), dar altele presupun prelucrări interne prealabile realizate de specialiști juriști calificați
în problemele lingvisticii juridice și, mai cu seamă, ale logicii juridice. De menționat că unele
dintre prelucrările necesare sunt efectuate chiar în cadrul căutării informației, pe temeiul unor
programe speciale de soluționare logică a diferitelor subtilități juridice ale legislației în acțiune.

Utilizarea SIJUR este concepută a se desfășura coordonat, astfel încât, cu privire la o anumită
problemă, noțiune sau instituție juridică diversele subsisteme și module – compatibile între ele –
să conveargă întru obținerea unor informații complete, în care să fie cuprinse deopotrivă datele
legislative, cele ale jurisprudenței și doctrinei corespunzătoare, ca și alte elemente pertinente cu
privire la aspectele de practică juridică în general. Este o altă idee și înfăptuire prioritară a SIJUR,
a ceea ce în anumite sectoare de activitate se numește astăzi principiul „ghișeului unic”.

Datorită metodologiei aprofundate de analiză de ordin juridic, lexical, morfologic și sintactic, ori
de ordin logic, programele în cadrul SILEG trebuie să dea posibilitatea soluționării cu calculatorul
a unor foarte subtile probleme cu privire la textele ce au cunoscut modificări sau abrogări implicite,
punând în evidentă aceste evenimente și determinând perioadele de valabilitate a unor asemenea
implicații. Din acest punct de vedere, SILEG se manifestă ca un adevărat „sistem expert”, ce
depășește cu mult ideea simplei regăsiri a unui set de informații structurat și stocat în prealabil.

Deși SIJUR provine dintr-un concept unitar și promovează o corespunzătoare unitate de concepție,
el permite prin diversele sale subsisteme și module constitutive o varietate de abordări și soluții
tehnice, de la memorarea și prelucrarea de texte, la constituirea de evidente statistice și fișiere
adecvate informațiilor corespunzătoare. Astfel, legislației în vigoare îi corespunde desigur
necesitatea textului exact al acesteia și a accesului liber la ea; de aici, menționata opțiune pentru
text integral și indexare automată, la care, pentru atingerea performanțelor sistemului, se adaugă
analize și prelucrări de ordin juridic, lexical, semantic, gramatical și logic. În schimb, în ceea ce
privește jurisprudența, soluțiile pronunțate de instanțe, este suficientă rezumarea lor judicioasă și
la un nivel profesional superior, chiar dacă pe alocuri în rezumatul respectiv pot fi inserate și
anumite citate din motivația (argumentația) sau dispozitivul hotărârii; lor li se pot adăuga și
comentarii informative sau critice.

Este de asemenea firesc că informațiile cu privire la activitățile juridice din toate cele trei
subsisteme mari și din diversele lor module pot fi tratate ca atare, în stare naturală, să zicem, dar
și sub unghi statistic – statistica juridică și în cadrul ei cea a stării infracționale, cea judiciară sau
cea legislativă având un cuvânt greu de spus în realizarea adecvării, a supleței și a eficienței
sistemului juridic și a corespondentului acestuia în planul informației, sistemul informațional
juridic.

SIJUR a fost proiectat a fi:

a) un sistem unitar național, compatibil cu alte sisteme informatice ce funcționează la nivel

național, cum sunt:

- sistemul evidenței populației și al stării civile;

- sistemul împărțirii teritorial-administrative;

- sistemul evidenței funciare și al producției agricole;

- sistemul evidenței forțelor de muncă;

- sistemul evidenței persoanelor juridice;

- sistemul evidențelor financiar-economice și prețurilor;

- sistemul resurselor și industriei;

- sistemul statistic național;

- sistemul informatic al apărării naționale;

- alte sisteme care lucrează cu date semnificative din punct de vedere juridic;

b) un sistem central în cadrul unei rețele naționale cu structurare pe orizontală și pe verticală.

Este evident că SIJUR prezintă un anumit grad de centralizare, ceea ce este firesc, impunându-se
prin atâtea activități juridice cu caracter centralizator (legiferarea, jurisprudența, cazierul judiciar
– ca exemple imediate). Dar aceasta nu înseamnă că exclude sau că stânjenește și activitățile
informatice desfășurate în plan local și chiar individual (de către avocați, de pildă): dimpotrivă,
chiar le presupune și încearcă a fi o invitație la promovarea lor. Esențială este, din acest punct de
vedere, satisfacerea cerințelor SIJUR ca sistem major informatic pentru toți juriștii și cetățenii ale
căror activități se intersectează cu informația juridică; în cadrul principiilor și modulelor sale –
pentru care sunt destinate pachete de programe și metodologii corespunzătoare – libera inițiativă
a oricărui utilizator se poate manifesta pe măsura nevoilor și fără îngrădiri, în afară de aceea ca
prin accesul obținut la sistem să nu îl deregleze sau perturbe.

Această cerință este cu atât mai valabilă pentru acțiunile de compatibilizare cu sistemele
informatice ale altor domenii de activitate cu centre și rețele proprii, precum și pentru raporturile
cu administrațiile, parchetele, notariatele, barourile și avocații lor etc. din teritoriu;

c) un sistem capabil să regăsească textul normativ prin indexare automată, asigurând de asemenea
analize logice pentru prelucrarea implicațiilor dintre norme, precum și, după caz, comentarii
adecvate acestor texte;

d) un sistem economicos, care să contribuie la diminuarea redundanțelor în date, dar și la

eliminarea operațiilor repetitive sau paralele și să permită dotări succesive, pe măsura necesităților
și acumulării realizărilor.

Potrivit obiectivelor, caracteristicilor și ariei sale de cuprindere, în funcționarea SIJUR sunt

implicate direct:

- Parlamentul României;

- Președinția României;
 - Guvernul României, ministerele și celelalte organe și structuri subordonate acestuia,
având atribuții normative și executive;

- Consiliul Superior al Magistraturii, Ministerul Justiției și unitățile structurale din

sistemul justiției (instanțe judecătorești, parchete, penitenciare, laboratoare etc.).

Aceste organe au nu numai interesul imediat și de perspectivă ci și posibilitatea de a asigura

funcționarea SIJUR potrivit obiectivelor și caracteristicilor sale. În acest scop SIJUR trebuie să fie
organizat, gestionat, menținut în funcție și dezvoltat printr-un organism de stat cu atribuții
corespunzătoare unui centru informatic juridic al țării.

Acestei unități organizatorice îi revine atât obligația de a studia, concepe și realiza programele
informatice cuvenite, cea a asigurării funcționării propriu-zise a sistemului, prin servicii adecvate
prestate în favoarea organelor centrale și de justiție mai sus amintite, cea a extinderii serviciilor la
alte ministere și organe executive, precum prefecturile sau primăriile, ori la agenți economici și
sociali, ajungându-se până la cetățenii care, activ sau pasiv, trăiesc și activează sub imperiul legii,
deci în sistemul juridic constituit.

Datele urmează să fie preluate în SIJUR la locul lor de producere și vor fi păstrate de producătorul
respectiv, care poartă răspunderea pentru fidelitatea, integralitatea și actualitatea – respectiv
actualizarea – lor. Astfel, bunăoară, SILEG va dispune de o bază de date unică, centrală, care va
fi ținută la zi de sau cu organul răspunzător desemnat să ia în evidentă oficială legislația în vigoare,
cea activă prin efectele ce le (mai) produce, cea istorică sau aflată în stadiul de proiecte, relațiile
dintre norme, dreptul comparat și actele internaționale și comunitare. Tot centralizat vor fi
informatizate în sistem jurisprudența de relevanță națională, precum și cea de peste hotare etc. Pe
de altă parte, o instanță de judecată va gestiona segmentul de date produse de ea în cadrul SIPRA,
fie ca informații privind unitatea structurală respectivă, fie ca date ale managementului instanței,
gestiunea și soluționarea dosarelor, diversele faze și demersuri procedurale, redactarea și
executarea hotărârilor etc. Organele abilitate să trieze, să centralizeze și să analizeze datele
sistemului vor asigura și gestiunea rezultatelor obținute.

Sintetizând experiența de valoare a unor segmente ale sistemelor noastre informaționale de tip
tradițional (în privința evidenței legislative, a consemnării jurisprudenței, a sistemului nostru de
grefă și arhive judiciare și notariale etc.), învățând din rezultatele obținute și eșuate într-un
domeniu juridic sau altul peste hotare, selecționând și optând pentru tot ce era mai valoros în
condițiile date și adăugând propria noastră concepție analitică, integratoare și sintetizatoare
totodată, reflectată apoi în metodologii și programe proprii ori adaptate creator, precum și
recurgând la echipamentele corespunzătoare funcțiilor preconizate pentru un sistem românesc
(având deci posibilitatea de a lucra, atât la intrare cât și la ieșire, cu literele alfabetului românesc),
trebuie reproiectat, realizat și pus în exploatare un sistem unitar, amplu disociabil în module
caracteristice fiecărei funcțiuni pe care trebuie să o satisfacă, suplu și deosebit de performant sub
raportul volumului de informații, vitezei de prelucrare, a calității răspunsului sau serviciului
prestat.

El trebuie să fie totodată:

. performant la cea mai exigentă cotă astăzi atinsă,

. sigur,

. economic,

. discret,

. compatibil cu alte sisteme din domeniul dreptului și din domeniile învecinate acestuia, constituind
o verigă

.. credibilă

.. și ieftină

pe piața serviciilor informatice și în constituirea unor rețele informatice interne și transfrontiere.

Avantaje:

. maximizarea nivelului de încredere în date (citite de la sursă), fără a mai exista date
redundante la alte niveluri și nici posibilitatea alterării involuntare sau voluntare a acestora prin
diferite procese de transcriere și transmitere;

. automatizarea lucrărilor de birou și secretariat, prin posibilitatea arhivării pe suport

electronic a normelor, documentelor, registrelor etc.;

. asigurarea cadrului tehnic în care factorii de decizie își pot elabora și justifica analizele și
deciziile;
. eliminarea într-o bună măsură a aspectelor birocratice, autoreproductive, privind accesul la
informație și utilizarea datelor;

. transferul rapid al informațiilor între organismele administrației și justiției (poștă electronică, de

exemplu) în vederea obținerii rapide a unor situații și condiționări necesare deciziei la diversele
niveluri de decizie (CSM, minister, instanțe și parchete, organe legiuitoare și organe centrale ale
funcției executiv-administrative, agenți economici și sociali etc.).

O variantă de reprezentare a structurii arhitectonice a SIJUR, la care autorul a contribuit în mod

fundamental, credem foarte valabilă și astăzi, este cea cuprinsă într-un studiu privind
informatizarea Justiției, realizat conform metodologiei de realizare a sistemelor informatice la
nivel central, valabilă la momentul respectiv, studiu supus aprobării conducerii Ministerului
Justiției în anul 1992 și netranspus în practică din lipsă de fonduri, dar mai ales din lipsă de voință
și înțelegere din partea factorilor de decizie.