:piesa a patra,, Pastorcila, prin n1elodism ul său; tratată liber a cincea, adevă,rat punctu] de plecare al întregii

Rugc'icii1,ne şi a şasea, F·inali1l, cu elemente ale formei ele sonată. .~urn a voit-o Beethove n -:-- a fost cu
secolului al
Recunos cându-li- se valoarea încă de la apariţie , aceste piese s-au
152 şcoli sintetice de simfonie care a apă.rut în Franţa la sfârşitul
ere ale literatur ii organisti ce uniYersa le XIX-lea şi el trebuie, din această cauză, Hă marcheze o dată în istori~
fascris în rândul marilor capodop
ca adevărate modele ale genului." · muzicii" 15 4 •
Încunun are a întregii vieţi creatoare , Trei corale pentru orgă mare - , Ne reţine atenţia în acest trio şi faptul că, încă din această perioa-dă,
cântec de lebădă al compozi torului - demonstrează marea artă interpre-
tativă şi componistică, dusă până la perfecţiune, scriitura
sa impe<;,abilă. în g ândirea· muzicală franckiană, era conturată ideea ciclică a structuri i
materialu lui melodic, întreaga lucrare edificând u-se pe temeiul .a două
1

Stăpân pe arta variaţiei, O. Franck preia de la J. S. Bach coralul

variat
prelucrăr i
:pentru orgă şi îl tratează într-o manieră nouă, supunân du-l unor idei muzicale contrasta nte (prima, gellerato are de noi idei, cea de a doua,
tul coral_ nu
variaţionale continue , confon11 convinge rii ,sale că „adevăra ~on~tantri, p·â-nă în final). ·
·este coralul; el se face în cursul bucăţii".
153 .
Celelalte triouri, al doilea, în si bemol major şi al treilea, în si ~inor,
Monume ntale prin amploar ea sonorităţilor .Şi a :construcţiilor nielo- i'ealizării muzicale , nu ating nivelul
deşi \valoroas e din punct de v"edettnt,l
dice, polifonic e, armonice şi ritmice, cele T1·ei corale e,.,.idenţiază concepţia pri\·inţa pregnanţe i tematice şi nici în privinţa dra-
Astfel, celui dintf1ii, nici în
matură complexă la care se situa în acea perioadă compozi torul.
construi t după principiu l variaţiei continue , maturgie i simfonice .
-primul coral, în mi major, este
să expusă, conturat ă încă început; -Nici cel de-al patrulea, ·:J..1rio op. 2 (1842) - scris în aceeaşi ma.oicr8;
fără ca tema de bază fie clar de la
obişnuită
caracteristică, monopar tit, înt.r=g _formă de sonatr't mai puţin
aceasta „se naşte" şi se i.mpune treptat, ajungând să triumfe în final ~i să a) -
de-al {ded,icat lui :1.h~.-~isz;ţ c;are i l:~ .G~J;ltat făcându-l cunoscut în Germani
strălucească în toată splendoa rea ~onorităţilor instrume ntului. Cel lucrările care au urmat
nu l-a egalat pe primul _şi nu a egalat, mai ales,
doilea, în si minor ( o interesantă Ohaconne a cărei temă este expusri, la
variaţiun e, c~şti- în acest gen în car~ Franck a excelat.
-pedalier), duce mai departe procedeu l amplificării prin ...
Celor patru triouri le-a urmat, în genul muzicii <l.e camerrt, la distanp,
· gând în planul dinamici i şi al rigurozităţii construcţiei. Ultimul din cele
de 37 <l.e ani, Cvintetul -în fa minor (1879) pentrn pian, două viori, violă
trei corale pentru orgă, cel în la mfn.or, încununează_această superbă tri-
~i violoncel, lucrarea fiindu-i dedicată lui Saint-Saem1, o adeY(l:rată izb,\nd~,
logie variaţională, cantabili tatea şi caracteru l solemn al muzicii amintind
prima mare izb..tndă în planul desăn\rşirii organizării ciclice a materia-
de stilul şi funcţia iniţială a coralului , chiar dacă în unele momente ritmul alc sensibil modi-
,.,. Juiui. :r:nµ.z:i9~_Lîn"c,:~clrul arhitectu rilor m1uJeale trl:'\ditlon
~~tfo{M;;~i;~titţr€r'lt6'~B1frrt<·· .
-> . .
g~~ii?Efilffiloii\u~"'Yr'~;ţţ,ZI~~{' >')~•'' 1'."''"'.i'1cit'f~ ."('1'17gillî&!~;;:cJ1:{~~t~ri~JtYfF;i?~~h1?YlÎMiftfi~i"Tîf.
··- .... ,;,, .·,.,.> ...... ·.- i . ,...............

1n aces C re Ul ns·
O culegere publicată în 1889 cuprinde 59 de piese de o mare varietate te-
matică şi frumuseţe melodică.
Pentru formaţii instrume ntale. de cameră, C. Franek a compus un
o sonată
număr restrâns de lucrări: patru triouri, un cvintet cu pian,
tru pian şi vioară şi un cvartet de coarde, ultimele trei impunân du-se prin
unicitate a lor ca adevărate modele ale literatur ii . muzicale universa le.
Respectâ nd cronolog ia, vom menţiona că primele lucrări ale lui O. Franck
în genul instrume ntal de cameră au fost cele Trei triouri concertante pentru,
pian, violină şi 'Violoncel, op. 1 (1841), al?rec.iate drept i:;e~arca bile prin
importanţa lor în reactuali zarea ,spiritulu i beethov~ nian în d~meni~ mu-
gen (Schuma nn ~i Brahms) , păstrând arhitectu rile tradiţionale pe·--~are le
Lento
organizează în formă tripartitr t ( ~Iolto moclerato q'liasi lento, Allegro,
în ultima parte
con molto sentiment o şi Allegron on troppo ma con f'll,oco) 1 55,
pen- fiind contopite scherzo-u l şi finalul, obţinându-se un echilibru perfect
în planul contraste lor dinamice şi al forţei ele expresie. De factură, roman-
tic~ într-o ipostazălirică, muzica cvintetul ui se clădeşte continuu ş~ con-
iîtant din blocuri sonore contrasta nte, clar s11date inedit lJrin acţ.iunca,
dramatică.
Surprind e în mod deosebit bog(tţia melodicrt tt prhiiei părţi, rezul-
tată din metamor fozarea continuă, a ideilor.pr incipale clin decupare a unor
-secvenţe melodico şLvarierea lor în cadrul procesrihii dezv6ltăfor. Intere-
1

zicii de cameră. în special primul; Trio î:n, Fa diez, ,,cu cele două teme
-sanU't este introduCefeă~ -cu debuti1l e-Cîn Jf Ia corzi în măsura de patrn
,ge.neratoare ale sale, tratate fie în sensul fugii, fie în_ acel_a,_ de variaţiune -

spu-
„Aceste poeme au locul lor fixat alături de capodoper~l~ 1!,ILSebas_t!an Bach_"
1 52 '\'inccnt :d'Indy, 'op. cit.,' ~ag: 45.
oii. dţ . ~ paif~,~o~·' · :·, · · , .~ u4
nea LJszt după audierea lor. Vezi 155_ fouHima'parh:"i·î'tviritetului sunt contopite lntr-o'singură rhişcare Sche;;o-ul şi Trio-
Vincent d'lndy,
188 Vincent d'Indy, op. cit., pag. 127._ - . · :~;>, ul, procedeul liirid rep<\tat, 111. Simfonia ln re minor. ·i ' ·

112