şi tran~parenţa de cristal a melo-diilor şi a sonorităţilor orchestrale. Forma.

cea de-a doua, robustă, bărbătească, în caracter de dans popular rus_

de lied. tripartit, şi aici, este măiestrit realizată, prima secţiune fiind con-
struită pe temeiul unei melodii de mare expresivitate,

ccn $or-.:I.

Îndrăzneală şi în alternarea celor două episoade create pe baza acestor

teme, orânduite ca într-un rondo tratat cu foarte mare libertate.
· Variaţiunile pe o temă rococo pent'm 1.,-ioloncel şi orchestră opus 33
(1876) reprezintă, indiscutabil o mare cucerire a literaturii violoncelistice
COJ!c~rtant~. întreaga lucrare 'este concepută în
caracter de virtuoz~t~t~t
sohc1t~nd mţerpreţilor calităţi excepţionale. Pornind de la tema lmcat
expusa de v10loncel,

urmată de secţ,iunea a doua, uşor contrastantă prin tonalitatea majoră.

şi caracterul mai dinamic al temei. 1n reluare, prima secţiune este uşor ,,-:---... ~

amplificată, după care Can:z011etta se încheie în nuanţe foarte s~ftzute --===

topite în linişte, într-un fel oarecum asemăn-ător cu finalul Simfonfr-i"
Patetfra, pe care îl anticipă.
:,-'::f""<F,.:.·2.:E~a,rji,t:r.~. J\,;;;~1:$1~,;,D;;'::>~i?~''·L1•,i!U(Jg'-?;:~c-1?iţ<Jrt~j~~i,~~ :·~7q-;•·;:§,:~"~E?~[½!,5}~,.A~;<?.qn.;Je,,~:•~;-,·
1 ''"'!

. . prin indlcaţia·.A.ttdcc<i s1tbito, ·debutfmd printr..:un a,cord exploziv al orche-

strei în ff şi se constituie ca un amplu tablou pitoresc, realizat cu m{\.ie-
strie si îndrăzneală. 1\-Irdestric şi în elaborarea şi prelucrarea temelor ;
prima·, 1·itmică într-o desfăşurare impetuoasă,

Ceaikovski realizează şapte ,1 a1faţiuni şi o codă, exploatând la maximum

res:?-Tsel~ inte~re~ative tehnice şi expresive ale instrumentului _solist.
Ovrandm,:ea vanaţnmilor este făcută după principiul contrastelor, ·a8tfel
c;1, .d~pa. e~punerea temei î~ .11focler_afo sernplice,. urmeaz~1, primele două.
,_anaţ1~m1_ m Tempo della :lhe,rria,·_dar cu o sponre contmuă a stmctu-
nlor ritmice, determinând necesitatea contrastului ao-oo-ic. Acesta este
introdus de variaţiunea a treia - .AncZa.nte sostenuto ~ 0° cantilen1i lirică.
şi variaţiunea a patra - .Andante graziozo -, aceasta din urmr1i m'arcând
o accelerare nşoa.ră apropiind-o de rimul alert al variaţiunii a cince_a --,-
.All~pr~ ţrJOf~'l'rt~]g,!'; :~~'"pia,;re ,.clifiSW,Jait~it~I:~ică, · în9:li~ia,,ţ,~,l~:U /~. 1J,a9-enţă ..
Variaţiunea a şasea - -:Andante - aduce dm non momentiil 'â.e liniRte.
d~ confesiun_e HI~ică, după care Variaţiunea a şaptea e ~oda - Alligr;
m~~ - ~arch~a~a punctul culminant al desfăşurărilor melodico-ritmice„
ma1estria variaţională şi tehnica componistică atingând culmi nebănuite.

264 265-