Proiect

GUVERNUL REPUBLICII MOLDOVA

HOTĂRÎRE nr.____

din___________________________2023

cu privire la aprobarea proiectului de Lege privind ratificarea Convenţiei

Organizației Internaţionale a Muncii nr. 190 privind violența și hărțuirea în
lumea muncii, adoptată la Geneva la 21 iunie 2019
______________________________________________

În temeiul art. 14 alin. (2) din Legea nr. 595/1999 privind tratatele internaționale
ale Republicii Moldova (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2000, nr. 24-26,
art. 137), cu modificările ulterioare, Guvernul HOTĂRĂȘTE:

Se aprobă şi se prezintă Președintelui Republicii Moldova spre examinare

proiectul de Lege privind ratificarea Convenției Organizaţie Internaționale a Muncii
190 privind violența și hărțuirea în lumea muncii, adoptată la Geneva la 21 iunie 2019.

Prim-ministru DORIN RECEAN

Contrasemnează:

Viceprim-ministru,
ministrul afacerilor externe
și integrării europene Nicolae POPESCU

Ministrul muncii
și protecției sociale Alexei Buzu

Ministrul justiției Veronica Mihailov-Moraru

Ministrul afacerilor interne Adrian Efros

 proiect

PARLAMENTUL REPUBLICII MOLDOVA

LEGE

privind ratificarea Convenţiei Organizației Internaţionale a Muncii nr. 190

privind violența și hărțuirea în lumea muncii, adoptată la Geneva la 21 iunie
2019
_________________________________________________________

Parlamentul adoptă prezenta lege organică.

Art. 1. – Se ratifică Convenţia Organizaţiei Internaţionale a Muncii nr. 190 privind

violența și hărțuirea în lumea muncii, adoptată la Geneva la 21 iunie 2019
Art. 2. – Guvernul, prin intermediul Ministerului Muncii și Protecției Sociale, va
întreprinde măsurile necesare pentru implementarea prevederilor convenției
menționate.

Art. 3. – Ministerul Afacerilor Externe și Integrării Europene va asigura pregătirea,

remiterea și depunerea instrumentului de ratificare în adresa Directorului general al
Organizației Internaționale a Muncii pentru înregistrare..

Art. 4. – Prezenta lege intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al

Republicii Moldova.

Președintele Parlamentului
 Proiect
LEGE

cu privire la modificarea unor acte normative

Parlamentul adoptă prezenta lege organică.

Art. I. – Codul muncii al Republicii Moldova nr. 154/2003 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova,
2003, nr. 159-162, art. 648), cu modificările ulterioare:

1. La Articolul 1, se completează cu următoarele definiții:

„sfera muncii” - se referă la locul de muncă, inclusiv spațiile publice și/sau private în cazul în care
acestea reprezintă un loc de muncă, în care lucrătorul este plătit, face o pauză de odihnă sau o masă sau
folosește facilități sanitare, de spălare și de schimbare, în timpul excursiilor, călătoriilor, instruirii,
evenimentelor sau activităților sociale legate de muncă, prin intermediul comunicațiilor legate de muncă,
inclusiv cele permise de tehnologiile informației și comunicațiilor; în cazarea oferită de angajator; și în
timpul navetei la și de la locul de muncă. Se aplică tuturor ramurilor activității economice, inclusiv
serviciului public şi sectorului privat, atât în economia formală și informală, cât și în mediul urban sau
rural.

definiția ,,hărțuire sexuală” se completează la sfârșit cu textul ,, ; iar respingerea sau acceptarea de către
o persoană a unui astfel de comportament este folosită în mod explicit sau implicit ca bază pentru o decizie
care afectează locul de muncă al persoanei respective”

2. La Articolul 5, lit. b), va avea următorul cuprins

„b) interzicerea muncii forțate (obligatorii), a tuturor formelor de violență, a discriminării după orice
criteriu și a hărțuirii sexuale în sfera muncii;”
3. Se completează cu Articolul 81 cu următorul cuprins:

„Articolul 81. Interzicerea violenței și hărțuirii în sfera muncii

(1) Se interzice comiterea oricărei forme de violență, hărțuire și/sau hărțuire”, precum și
persoanele care lucrează independent de statutul lor contractual, persoanele în curs de
formare, inclusiv stagiarii și ucenicii, lucrătorii al căror contract de muncă a fost reziliat,
voluntarii, persoanele aflate în căutarea unui loc de muncă și solicitanții de locuri de
muncă, precum și persoanele care exercită autoritatea, atribuțiile sau responsabilitățile
unui angajator.
(2) Violență și hărțuire în sfera muncii se referă la o serie de comportamente și practici
inacceptabile sau amenințări ale acestora, indiferent dacă este vorba de o singură apariție
sau repetată, care vizează, rezultă sau sunt susceptibile să conducă la daune psihologice,
sexuale și/sau economice și include violența și hărțuirea bazată pe gen.
(3) Violența și hărțuirea în sfera muncii poate fi comisă în timpul, este aferentă sau care rezultă
în urma raporturilor de muncă:
(a) la locul de muncă, inclusiv spațiile publice și private în care acestea sunt un loc de
muncă;
(b) în locurile în care lucrătorul este plătit, face o pauză de odihnă sau o masă sau folosește
facilități sanitare, de spălare și de schimbare;
(c) în timpul excursiilor, călătoriilor, instruirii, evenimentelor sau activităților sociale
legate de muncă;

Republica Moldova, MD-2073, Chişinău info@parlament.md

Bd. Ştefan cel Mare şi Sfînt 105 www.parlament.md
 (d) prin intermediul comunicațiilor legate de muncă, inclusiv cele permise de tehnologiile
informației și comunicațiilor;
(e) în cazarea oferită de angajator;
(f) la deplasarea la și de la locul de muncă.
(4) Victima violenței și hărțuirii în sfera muncii are dreptul să ceară agresorului repararea, în
condiţiile legii, a prejudiciului material şi moral cauzat prin actele de violență, iar statului
– repararea prejudiciului material şi moral ca urmare a neasigurării asistenței şi protecției
adecvate.
(5) Viața privată şi identitatea victimei sînt protejate. Înregistrarea, păstrarea şi utilizarea
datelor cu caracter personal privind victima se efectuează în conformitate cu prevederile
Legii cu privire la protecția datelor cu caracter personal.
(6) În caz de comitere a actelor de violență și hărțuire în sfera muncii care întrunesc elementele
constitutive de infracțiune, survine răspunderea în condiţiile legii, indiferent de stabilirea
măsurilor de protecţie.

4. Articolul 35, alin. (2), se completează cu litera f) cu următorul cuprins:

,,interzicerea tuturor formelor de violență, a discriminării după orice criteriu și a hărțuirii sexuale,
măsurile de prevenire și combatere a acestora;”.

Art. II. Legea cu privire la asigurarea egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi nr. 5/2006 (Monitorul
Oficial al Republicii Moldova, 2006, Nr. 47-50 art. 200), cu modificările ulterioare se completează după
cum urmează:

1. Se completează cu articolul 51 cu următorul cuprins:

Articolul 51. Interzicerea violenței și hărțuirii

(1) Orice acte intenționate de violență, hărțuire, inclusiv hărțuire sexuală a altei persoane, inclusiv prin
intermediul tehnologiei informaționale sau comunicațiilor electronice, sunt interzise și se sancționează
conform legii.

2. Articolul 10, alineatul (21) va avea următorul cuprins:

,,(21) Angajatorul asigură informarea tuturor angajaților, inclusiv prin afișarea în locuri vizibile a
prevederilor regulamentelor interne, cu privire la interzicerea acțiunilor de discriminare, despre toate
formele de violență, hărțuire, inclusiv hărțuire sexuală în sfera muncii, despre procedura de soluționarea
a cazurilor sesizate și drepturile de care dispun angajații în acest sens, precum și despre răspunderea
prevăzută de legislație pentru încălcările comise.”;

la alin.(3), lit. d) va avea următorul cuprins:

„d) să întreprindă măsuri de prevenire a discriminării, tuturor formelor de violență, hărțuire, inclusiv
hărțuirea sexuală, precum şi a persecutării pentru depunere în organul competent a plângerilor pentru
asemenea acțiuni;”;

la lit. f), va avea următorul cuprins:

„să introducă în regulamentul de organizare şi funcționare a unității dispoziții pentru interzicerea tuturor
formelor de discriminare, a violenței și a hărțuirii, inclusiv hărțuire sexuală în sfera muncii, precum și
interzicerea utilizării dispozitivelor de comunicare și rețelelor electronice de serviciu pentru a produce
sau a distribui date cu conținut abuziv;”;

se completează cu lit.f1) cu următorul cuprins:

„f1) să examineze plângerile angajaților în privința faptelor interzise în temeiul lit.f) din prezentul alineat,
cu aplicarea, la necesitate, a măsurilor disciplinare, după caz, sesizarea organelor abilitate;”;

3. La articolul 19:

la alin.(3), lit. b), cuvintele ,,după criteriul de sex și de hărțuire sexuală ” se substituie cu cuvintele ,, , a
altor încălcări a demnității în muncă, a violenței, hărțuirii, inclusiv hărțuirii sexuale.”;

la alin. (32):

lit. c) va avea următorul cuprins:

„c) examinează petiții despre pretinse încălcări a demnității în muncă, inclusiv cele de violență, hărțuire
inclusiv și hărțuirea sexuală în sfera muncii, la nivel de ramură, precum și în structurile descentralizate și
deconcentrate;”;

se completează cu lit. c1) propune aplicarea uneia dintre sancțiunile disciplinare prevăzute la art.58 din
Legea nr. 158/2008 cu privire la funcția publică şi statutul funcționarului public sau, după caz, clasarea
cauzei.

lit. f), cuvintele ,,hărțuirea sexuală” se substituie cu cuvintele ,,actele violență, hărțuire și/sau hărțuire
sexuală”;

din alin.(4) lit.c) se exclude sintagma ”de hărţuire sexuală”.

4. Articolul 20, alin.(3)

lit c) va avea următorul cuprins:

,,c) participă la procesul de prevenire a discriminării și a altor încălcări a demnității în muncă, precum
violența, hărțuirea, inclusiv și hărțuirea sexuală și informează angajații despre mecanismele existente
legale de soluționare a acestora.”;

se completează cu lit. c1) cu următorul cuprins:

„c1) sesizează organele de drept abilitate în privința faptelor constatate de violență și/sau de
hărțuire/hărțuire sexuală, inclusiv prin intermediul tehnologiei informaționale sau comunicațiilor
electronice;”;

5. la Articolul 212,va avea următorul cuprins:

„Angajații autorităților publice au dreptul să reclame în scris cazurile de discriminare, violență și hărțuire,
inclusiv hărțuire sexuală la grupului coordonator în domeniul gender din cadrul autorităților publice, la
Consiliul pentru egalitate, la Avocatul Poporului sau direct organelor de drept, în modul prevăzut de lege.”

Art. III – În Articolul 2 din Legea cu privire la prevenirea şi combaterea violenței în familie nr.
45/2007 (Monitorul Oficial Nr. 55-56 art. 178), cu modificările ulterioare, denumirea definiției ,,violență
împotriva femeilor” se substituie prin cuvintele ,,violența în bază de gen”, fără a fi modificată definiția
propriu-zisă.

Art. IV. – Articolul 10 din Legea securităţii şi sănătăţii în muncă nr. 186/2008 (Monitorul Oficial
Nr. 78-84 art. 100), cu modificările ulterioare, se modifică după cum urmează:

alin. (3) se completează cu litera m) cu următorul cuprins:

,,m) identificarea pericolelor și evaluarea riscurilor privind violența și hărțuirea în sfera muncii și riscurile
psihosociale asociate.”

alin. (4) se completează cu lit. a1) și b1) cu următorul cuprins:

,,a1) să evalueze riscurile profesionale și cele de la locul de muncă, având în vedere factorii care sporesc
probabilitatea de violență și hărțuire, inclusiv pericolele și riscurile psihosociale;
b1) să asigure implementarea măsurilor adecvate de prevenire a violenței și hărțuirii, luând în considerare
pericolele și riscurile psihosociale, astfel încât aceste măsuri să fie integrate în toate activitățile unității și
la toate nivelurile ierarhice.

Art. V- Art 59 din Legea cu privire privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public nr.
158/ 2008 (Monitorul Oficial Nr. 230-232 art. 840), cu modificările ulterioare se modifică după cum
urmează:

alin. (3) după cuvintele ,,de către comisia de disciplină” se completează cu cuvintele ,,sau grupului
coordonator pe cazurile de discriminare, violență și hărțuire, inclusiv hărțuire sexuală”;
alin. (5) după cuvintele ,,de către comisia de disciplină” se completează cu cuvintele ,,sau grupului
coordonator pe cazurile de discriminare, violență și hărțuire, inclusiv hărțuire sexuală”;
alin. (6) după cuvintele ,,comisia de disciplină” se completează cu cuvintele ,,grupului coordonator pe
cazurile de discriminare, violență și hărțuire, inclusiv hărțuire sexuală”;
alin. (7) după cuvintele ,,comisia de disciplină” se completează cu cuvintele ,,sau grupului coordonator
pe cazurile de discriminare, violență și hărțuire, inclusiv hărțuire sexuală”;

Art. VI - Art. 7 din Legea voluntariatului, nr. 121/2010, (Monitorul Oficial al Republicii Moldova,
2012, Nr. 179-181 art. 608 ), cu modificările ulterioare se completează cu lit. d 1) cu următorul cuprins:

„d1) asigurarea protecției voluntarilor contra tuturor formelor de violență, hărțuire, inclusiv hărțuire
sexuală în timpul activităților de voluntariat ”.

Art. VII - Legea cu privire la asigurarea egalității nr. 121/2012 (Monitorul Oficial al Republicii
Moldova, 2012, Nr. 103 art. 355), cu modificările ulterioare:

1. Articolul 2 se completează cu următoarea definiție:

,,hărțuire sexuală – manifestare a unui comportament fizic, verbal, nonverbal sau a altor acțiuni de natură
sexuală care conduc la crearea unui mediu intimidant, ostil, degradant, umilitor sau ofensator, având drept
scop sau efect lezarea demnității unei persoane;”

2. Articolul 12 lit. k) cuvintele „după caz” se exclud.

Art. VIII - Art. 9 din Legea privire la stagiile plătite în sectorul public nr. 123/2023, (Monitorul
Oficial al Republicii Moldova, 2023, Nr. 204-207 art. 356), cu modificările ulterioare se completează cu
lit. (g) cu următorul cuprins:

,,(g) asigurarea protecției stagiarilor contra tuturor formelor de violență, hărțuire şi hărțuire sexuală.

Art. IX. Dispoziții finale

(1) Prezenta lege intră în vigoare în termen de 6 luni de la data publicării, cu excepția alineatului
(5) care va intra în vigoare de la 1 ianuarie 2025.
(2) Guvernul, în termen de 6 luni de la data publicării prezentei legi va aduce actele sale normative
în conformitate cu prezenta lege.
(3) Ministerul Muncii și Protecției Sociale în termen de 6 luni de la data publicării prezentei legi
va elabora un regulament cadru pentru angajatori/angajatoare privind prevenirea și combaterea tuturor
formelor de discriminare, violență, hărțuire, inclusiv hărțuire sexuală în sfera muncii ce va încorpora
acţiuni şi instrumente specifice de creare a unui mediu sigur de lucru și de informare și instruire a
angajaților;
(4) Regulamentul de organizare şi funcţionare a Inspectoratului de Stat al Muncii va fi completat
cu prevederi ce vizează atribuţia de monitorizare a fenomenului hărţuirii sexuale prin aplicarea
chestionării anonime a persoanelor angajate;
(5) Autorităţile mandatate prin lege cu înregistrarea cazurilor de hărţuire sexuală, vor modifica
actele normative în așa mod ca să instituie obligația să completeze bazele de date cu informaţie
dezagregată pe criteriul de sex şi alte criterii relevante (vârstă, locul hărţuirii, tipul, date despre persoana
ce a agresat, domeniu de activitate etc.):
a) Inspectoratul General de Poliţie al Ministerul Afacerilor Interne să completeze bazele de date
cu informaţia dezagregată cu referire la plângerile înregistrate (cazurile de hărțuire pentru care nu au fost
deschise dosare penale);
b) Agenţia de Administrare a Instanţelor Judecătoreşti să completeze baza de date privind dosarele
ce se află în instanţa de judecată (inclusiv forma de pedeapsă acordată);
(6) După în intrarea în vigoare a prezentei legi vor fi elaborate și aprobate mecanisme de prevenire
și combatere a violenței și a hărțuirii, inclusiv a hărțuirii sexuale pentru profesiile care activează în baza
legiilor speciale și anume: executorii judecătorești, avocații, notarii, mediatorii, experții judiciari,
administratorii autorizați, traducătorii autorizați, și altele.

PREŞEDINTELE PARLAMENTULUI
 Argumentarea necesității privind oportunitatea ratificării Convenţiei Organizației
Internaţionale a Muncii nr. 190 privind violența și hărțuirea în lumea muncii, adoptată
la Geneva la 21 iunie 2019
A. Descrierea tratatului.
1. Informații generale.
Convenția Organizației Internaționale a Muncii nr. 190 privind violența și hărțuirea în lumea
muncii a fost adoptată la Geneva, în cadrul celei de-a 108-a Conferință Internațională a Muncii
(centenarul) din 21 iunie 2019, împreună cu Recomandarea (nr. 206) care o însoțește.
Convenția reprezintă un tratat interstatal, structura căruia este compusa din titlu, preambul,
dispozitiv si clauze finale, având 20 articole structurate în 8 părți.
Convenția a intrat în vigoare la 25 iunie 2021. Actualmente 36 state au ratificat Convenția nr.
190, printre care Grecia, Albania, Italia, Spania, Franța, Marea Britanie și Canada.
2. Informații privind conținutul tratatului
Convenția este primul instrument internațional care stabilește standarde specifice, aplicabile la
nivel mondial, privind combaterea hărțuirii și a violenței legate de muncă și care specifică
măsurile necesare din partea statelor și a altor actori relevanți. Convenția și recomandarea
stabilesc o abordare incluzivă, integrată și care să ia în considerare dimensiunea de gen pentru
prevenirea și eliminarea violenței și a hărțuirii în câmpul muncii.
Convenția OIM nr. 190 protejează toți lucrătorii din economia formală și informală, inclusiv
voluntari, stagiari și ucenici și stabilește în mod clar rolul guvernelor și al partenerilor sociali
în prevenirea, abordarea și remedierea violenței și a hărțuirii. Convenția include protecția
împotriva violenței și hărțuirii terților, precum și protecția împotriva efectelor violenței
domestice în lumea muncii.
Conținutul Convenției OIM (nr. 190) privind violența și hărțuirea, 2019, poate fi rezumat după
cum urmează:
Preambulul Convenției:

• recunoaște dreptul fiecărei persoane la un spațiu al muncii fără violență și hărțuire;

• recunoaște că violența și hărțuirea în lumea muncii pot constitui o încălcare a drepturilor
omului sau un abuz, iar violența și hărțuirea reprezintă o amenințare la egalitate de
șanse, inacceptabilă și incompatibilă cu munca decentă;
• recunoaște faptul că violența și hărțuirea în lumea muncii afectează sănătatea
psihologică, fizică și mentală a unei persoane, demnitatea și mediul familial și social
ale acesteia și pot împiedica persoanele, în special femeile, să aibă acces, să rămână și
să avanseze pe piața muncii.
În partea I, definiții, Convenția stabilește o singură definiție pentru „violență și hărțuire” și
le definește pe ambele pe criterii de gen. Totodată, fără a aduce atingere definiției unice a
,,violenței și hărțuirii”, violența și hărțuirea pot fi definite în legislația națională ca un concept
unic sau concepte separate. Violența și hărțuirea acoperă o serie de comportamente și practici
inacceptabile sau amenințările legate de manifestarea acestora, indiferent dacă este vorba de o
singură ocurență sau de un eveniment repetat, care are drept scop, sau ar putea conduce la un
prejudiciu fizic, psihic, sexual sau economic;
În partea II, Domeniul de aplicare, Convenția:
• protejează lucrătorii și alte persoane din domeniul muncii, inclusiv angajații, astfel cum
sunt definiți de legislația și practicile naționale, precum și persoanele care lucrează
independent de statutul lor contractual, persoanele în curs de formare, inclusiv stagiarii
și ucenicii, lucrătorii al căror contract de muncă a fost reziliat, voluntarii, persoanele
aflate în căutarea unui loc de muncă și solicitanții de locuri de muncă, precum și
persoanele care exercită autoritatea, atribuțiile sau responsabilitățile unui angajator;
 • se aplică violenței și hărțuirii în „spațiul muncii”, care nu se limitează doar la locul de
muncă, ci include și facilitățile și comunicațiile legate de muncă, activitățile de călătorie
și sociale, precum și cazarea și naveta către și de la locul de muncă puse la dispoziție
de către angajator.
În partea III, Principiile fundamentale, sînt prevăzute măsurile care trebuie luate de către
statele care au ratificat convenția prin adoptarea unei abordări inclusive, integrate și care să ia
în considerare dimensiunea de gen pentru prevenirea și eliminarea violenței și a hărțuirii în
lumea muncii și asigurarea că politicile relevante abordează violența și hărțuirea și asigură
dreptul la egalitate și nediscriminare în ceea ce privește ocuparea forței de muncă, inclusiv
pentru grupurile vulnerabile și grupurile în situații de vulnerabilitate.
În partea IV, Măsuri de protecție și prevenire, sînt enumerate măsuri corespunzătoare de
prevenire a violenței și a hărțuirii, inclusiv la nivel de adoptare a actelor normative care să
prevadă prevenirea violenței și hărțuirii de către angajatori.
Suplimentar, în conformitate cu partea V, Punerea în aplicare și căile de atac, statele care
au ratificat convenția trebuie să ia măsurile corespunzătoare pentru a asigura accesul facil la
căi de atac adecvate și eficace, să recunoască efectele violenței în familie și, în măsura
posibilului, să atenueze impactul acesteia în lumea muncii și să se asigure că lucrătorii au
dreptul de a se îndepărta de la o situație de muncă care presupune un pericol iminent și grav
legat de violență și hărțuire.
De asemenea, Convenția include dispoziții privind ghidarea, formarea și sensibilizarea.
Modul de amendare este redat în articolul 19, care prevede că în cazul în care Conferinţa va
adopta o nouă Convenţie care va revizui integral sau parţial această Convenţie, atunci, dacă
noua convenţie nu prevede altfel:
(a) ratificarea de către un membru a noii convenţii de revizuire implică, ipso jure, fără a se mai
ţine seama de art. 15 de mai sus, denunţarea imediată a prezentei convenţii, cu condiţia ca
noua convenţie de revizuire să fi intrat în vigoare;
(b) de la data intrării în vigoare a noii convenţii de revizuire, prezenta convenţie încetează să
mai fie deschisă spre ratificare de către membri.
Prezenta convenţie rămâne în orice caz în vigoare, în forma şi conţinutul ei real, pentru acei
membri care au ratificat-o, dar care nu au ratificat Convenţia de revizuire.
B. Analiza de impact
1. Informații generale
Recunoscând importanța prevenirii și combaterii violenței și hărțuirii în lumea muncii,
Guvernul și partenerii sociali (Confederația Națională Patronatului din Republica Moldova
(CNPM) și Confederația Națională a Sindicatelor din Moldova (CNSM)), de comun cu
Organizația Internațională a Muncii, au convenit asupra ratificării Convenția OIM nr. 190 prin
semnarea Programului de Țară pentru Munca Decentă pentru anii 2021-2024 (PȚMD).
Ratificarea și implementarea de către Republica Moldova a Convenției va contribui la
perfecționarea legislației în domeniu și la soluționarea mai multor probleme apărute în practică.
Hărțuirea și violența în lumea muncii reprezintă o problemă de relevanță socială, juridică și
economică la nivel național.
Or, violența și hărțuirea în lumea muncii constituie o încălcare a drepturilor omului și reprezintă
o amenințare la adresa egalității de șanse. Mai mult, violența și hărțuirea în lumea muncii sînt
inacceptabile și incompatibile cu munca decentă.
Totodată, violența și hărțuirea în lumea muncii afectează sănătatea psihologică, fizică și
sexuală a unei persoane, demnitatea umană, precum și mediul familial și social.
Legislația muncii din Republica Moldova stabilește câteva modalități generale de protecție
împotriva violenței și hărțuirii în lumea muncii. Codul Penale și cel Contravențional prevăd
răspunderea legală pentru acte de hărțuire, inclusiv hărțuirea în muncă. Legislația care asigură
egalitatea de șanse stabilește, de asemenea, un mecanism de combatere a discriminării, care
include, printre altele, hărțuirea în muncă. Totuși, aplicarea acestor prevederi este limitată și
practica existentă de aplicare a legii pe baza acestor prevederi nu asigură protecția efectivă a
persoanelor împotriva violenței și hărțuirii în lumea muncii.
Suplimentar, Programului de Țară pentru Munca Decentă pentru anii 2021-2024 prevede
asistență tehnică privind ratificarea, facilitarea întâlnirilor tripartite și instruiri privind modul
în care să se monitorizeze și să se răspundă la violența și hărțuirea în lumea muncii.
2. Aspectul politic, cultural și social
Ratificarea Conventiei OIM nr. 190 va contribui la promovarea imaginii Republicii Moldova
în calitate de stat democratic, care garanteaza tuturor persoanelor o lume a muncii fără violență
și hărțuire. Or, atenţia Guvernului se concentrează nu doar pe crearea de locuri de muncă, ci și
pe asigurarea unor locuri de muncă în care toți lucrătorii și toate lucrătoarele se simt în siguranță
și lucrează în medii sănătoase, lipsite de hărțuire și violență, unde sunt tratați/tratate cu respect.
3. Aspectul economic și de mediu
Hărțuirea și violența în lumea muncii reprezintă o încălcare a drepturilor omului. Acestea au
consecințe negative pentru lucrători, angajatori și stat. Pentru lucrători, ele pot determina
afecțiuni psihologice (ex. pierderea motivației, depresie, anxietate, șoc), afecțiuni fizice (ex.
tulburări de somn, risc crescut de boli de inimă, tulburări digestive etc.), dar și impact negativ
asupra capacității de lucru (ex. scăderea performanței, absenteism, dificultăți de revenire la
lucru).
Direct proporțional cu măsură în care lucrătorul este afectat, pentru angajatori, hărțuirea și
violența înseamnă costuri legate scăderea capacității de lucru, la care se adaugă fluctuație de
personal, risc crescut de erori și accidente care pot pune în pericol alți lucrători, costuri juridice
și de reputație. Din perspectiva statului, costurile cresc prin apelarea la serviciile statului ca
ajutor de șomaj, asistență medicală, costuri juridice, dar și prin pierderea locurilor de muncă
sau neproductivitate.
Ratificarea Convenţiei menţionate va contribui la îmbunătăţirea indicatorilor de sănătate a
angajaţilor, şi indirect, va facilita creşterea nivelului de dezvoltare socio-economică la nivel
naţional.
Consecințe negative în rezultatul ratificării de către Republica Moldova a Convenției
menționate supra nu au fost identificate.
4. Aspectul normativ
Convenția nr. 190 nu contravine Constituției Republicii Moldova și nici angajamentelor ce
decurg din tratatele internaționale la care Republica Moldova este parte. Pentru ca prevederile
Convenției să devină aplicabile, urmează a fi revizuit cadrul normativ național prin operarea
modificărilor, inclusiv în următoarele acte normative: Codul Muncii al Republicii Moldova nr.
154/2003, Codul Penal al Republicii Moldova nr. 985/2002, Codul Contravențional al
Republicii Moldova nr. 218/2008, Legea privind Inspectoratul de Stat al Muncii nr. 140/2001,
Legea securității și sănătății în muncă nr. 186/2008, Legea cu privire la reabilitarea victimelor
infracțiunilor nr. 137/2016 etc.
Proiectul legii de modificare a cadrului legal este elaborat de către Ministerul Muncii și
Protecției Sociale și grupul de lucru instituit în acest sens prin Ordinul MMPS nr. 76 din 31
mai 2023, consultat cu părțile interesate și va parcurge etapele procesului al cadrului normativ
(se anexează).
5. Aspectul instituțional și organizatoric

Întru realizarea prevederilor Convenției nu este necesară înființarea de structuri noi sau
reorganizarea celor existente, dar se impune consolidarea și fortificarea capacităților
instituționale. Astfel, inspectorii muncii și funcționarii altor autorități competente vor urma o
instruire în domeniul egalității de gen, în vederea identificării și abordării violenței și hărțuirii
în lumea muncii, inclusiv a pericolelor și riscurilor psihosociale, violenței și hărțuirii pe criterii
de gen și discriminarea împotriva anumitor grupuri de salariați.
Totodată, vor fi puse la dispoziție ghiduri și programe de instruire profesională pentru a ajuta
judecătorii, inspectorii de muncă, ofițerii de poliție, procurorii și alți funcționari publici în
îndeplinirea mandatului lor privind eliminarea violenței și hărțuirii în lumea muncii, precum și
pentru a ajuta angajatorii și funcționarii publici/autoritățile publice și private și organizațiile
acestora în efortul de eradicare a violenței și hărțuirii în lumea muncii.
6. Aspectul financiar
În scopul realizării prevederilor Convenţiei în cauză, vor fi utilizate sursele financiare
disponibile în bugetul public național, inclusiv asistența oficială acordată de către partenerii
externi pentru dezvoltare.
7. Aspectul temporar

Convenția va intra în vigoare după douăsprezece luni de la înregistrarea ratificării. Instrumentul

de ratificare va fi comunicat Directorului General al Organizației Internaționale a Muncii
pentru înregistrare.

Orice stat membru care a ratificat Convenţia o poate denunţa la expirarea unei perioade de 10
ani de la data intrării în vigoare iniţiale a Convenţiei, printr-un act comunicat Directorului
General al Organizației Internaționale a Muncii şi înregistrat de către acesta. Denunţarea nu va
avea efect decât doar după expirarea termenului de un an de la data înregistrării cererii de
retragere de la obligaţiile asumate.

Orice stat membru care a ratificat prezenta Convenţie şi care, în termen de un an de la expirarea
perioadei de 10 ani menţionată în alineatul precedent, nu va face uz de posibilitatea de a o
denunţa, prevăzută de prezentul articol, se va obliga pentru o nouă perioadă de 10 ani şi, în
consecinţă, va putea denunţa prezenta Convenţie la expirarea fiecărei perioade de 10 ani, în
condiţiile prevăzute de prezentul articol.

C. Analiza oportunității ratificării

Potrivit Hotărârii Parlamentului nr. 359/1995, Republica Moldova a aderat la Organizația
Internațională a Muncii, respectiv devenind parte la toate actele constitutive ale Organizației,
inclusiv la Constituția Organizației Internaționale a Muncii.
Potrivit art. 19 alin. (1) și alin. (2) din Constituția Organizației Internaționale a Muncii, atunci
când Conferința a decis adoptarea propunerilor cu privire la un punct din agendă, rămâne în
sarcina Conferinței de a stabili dacă aceste propuneri vor trebui să ia forma: (a) unei Convenții
internaționale, sau a (b) unei Recomandări. În ambele cazuri, pentru adoptarea unei Convenții
sau a unei Recomandări, după caz, este necesară o majoritate de 2/3 din voturile exprimate de
delegații prezenți la conferință.
Astfel, având în vedere că în cadrul celei de-a 108-a Conferință Internațională a Muncii din 21
iunie 2019 a fost întrunit cvorumul necesar, Convenția Organizației Internaționale a Muncii nr.
190 privind violența și hărțuirea în lumea muncii a fost adoptată. Totodată, chiar dacă
Republica
Moldova nu s-a expus prin vot în cadrul celei de-a 108-a Conferințe cu referire la adoptarea
Convenției vizate, statul nostru nu este scutit de procedura de ratificare sau de notificare a OIM
despre refuzul de a o ratifica, cu respectarea condițiilor reglementate la art. 19 din Constituția
OIM.
Respectiv, o dată ce Convenția nr. 190 a fost adoptată, în conformitate cu prevederile art. 19
alin. (5) din Constituția OIM, Republica Moldova urmează să ia una din următoarele decizii:
(D) dacă Membrul obține acordul autorității sau autorităților de a cărei/căror competență ține
problema, acesta va comunica ratificarea formală a Convenției, Directorului General al OIM și
va întreprinde măsurile care ar fi putea fi necesare, pentru a face efective dispozițiile Convenției
în cauză; (E) dacă Membrul nu obține acordul autorității sau autorităților de a cărei/căror
competență ține problema, Membrul nu va avea alte obligații în continuare, cu excepția faptului
că va trebui să prezinte Directorului General al Biroului Internațional al Muncii, la intervale
corespunzătoare, conform solicitării Consiliului de Administrație, situația legislativă și practica
în ceea ce privește aspectele reglementate de Convenție, indicând măsura în care s-a dat curs
implementării sau au fost făcute propuneri în acest sens față de oricare dintre prevederile
Convenției prin intermediul legislației, a acțiunii administrative, a convențiilor colective sau
altor modalități și să precizeze dificultățile care împiedică sau întârzie ratificarea respectivei
Convenții.
Potrivit art. 13 din Convenția propusă spre ratificare, ratificarea va fi comunicată Directorului
General al Organizației Internaționale a Muncii pentru înregistrare. Potrivit art. 14 alin. (1) și
(3) din Convenția vizată aceasta va fi obligatorie numai pentru acei membri ai Organizației
Internaționale a Muncii ale căror ratificări au fost înregistrate la Directorul General al
Organizației Internaționale a Muncii. Ulterior, prezenta convenție va intra în vigoare pentru
orice membru la OIM în termen de douăsprezece luni de la data la care ratificarea va fi
înregistrată.

Respectiv, stabilim că unica posibilitate de a deveni membru la Convenția nr. 190 este prin
demararea și desfășurarea procedurii de ratificare, în conformitate cu Legea nr. 595/1999
privind tratatele internaționale ale Republicii Moldova și Regulamentul privind mecanismul de
încheiere, aplicare și încetare a tratatelor internaționale, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.
442/2015.

Având în vedere cele expuse, în conformitate cu actele internaționale menționate în coroborare

cu cele naționale relevante, Convenția Organizației Internaționale a Muncii nr. 190 privind
violența și hărțuirea în lumea muncii, adoptată la Geneva la 21 iunie 2019 urmează a fi ratificată
cu obținea avizelor la etapa procedurilor de ratificare.

Pornind de la cele invocate, ratificarea Convenției OIM nr. 190 va sublinia intenția Republicii
Moldova de a construi un viitor al muncii bazat pe demnitate și respect, fără violență și hărțuire
și va consolida imaginea pozitivă a țării, materializată prin intenția alinierii practicilor naționale
la Standardele Internaționale de Muncă, care sunt instrumente legale alcătuite de constituenții
OIM (guverne, angajatori și lucrători) și care stabilesc principiile de bază și drepturile în muncă
Luând în considerare cele menționate, se consideră oportună ratificarea de către Republica
Moldova Convenției Organizației Mondiale a Muncii nr. 190 privind violența și hărțuirea în
lumea muncii și consolidarea cadrului legislativ și a politicilor publice relevante în acord cu
prevederile Recomandării OIM nr. 206.

Secretar de Stat Corina AJDER