informaţie „ştire, comunicare verbală, scrisă sau transmisă prin alte metode despre anumite fapte,

evenimente, activităţi etc.” Un bit este cantitatea de informaţie din mesajul unei surse cu numai două mesaje
posibile. Se numeşte semn un element al unei mulţimi finite de obiecte ce se pot distinge. Regula de
transformare a mesajelor în cuvinte se numeşte cod, iar operaţia respectivă – codificare. Operaţia inversă
codificării se numeşte decodificare. Dispozitivele tehnice care realizează operaţiile în cauză se numesc,
respectiv, codificator şi decodificator. Lungimea cuvintelor unui cod poziţional trebuie să fie mai mare sau
egală cu cantitatea de informaţie a unui mesaj. Orice cod, utilizat pentru reprezentarea,transmiterea, păstrarea
şi prelucrarea informaţiei, trebuie să fie econom şi insensibil la perturbaţii, Codurile numerice oferă
posibilitatea reprezentării cifrelor {0, 1, 2, ..., 9} prin cuvinte binare 4-poziţionale. Codurile alfanumerice
reprezintă prin cuvinte binare cifrele 0, 1, 2, ..., 9, literele mari şi mici ale alfabetului, semnele de punctuaţie,
semnele operaţiilor aritmetice etc. Un alt exemplu de cod alfanumeric este codul binar 8-poziţional EBCDIC
(Extended Binary Coded Data Interchange Code), care se utilizează pe calculatoarele mari. Sursele de
informaţie care sunt definite printr-o variabilă S ce ia valori dintr-o mulţime finită de elemente distincte se
numesc surse cu mesaje discrete. Sursele care se definesc printr-o variabilă S ce poate lua orice valori într-un
anumit interval se numesc surse cu mesaje continue. Mărimea ∆t se numeşte perioada de eşantionare.
Operaţia de transformare a mesajelor continue în eşantioane se numeşte discretizare în timp sau eşantionare.
Valorile prestabilite s1, s2, ..., sn se numesc cuante, iar operaţia de transformare a valorilor curente ale
mesajelor continue în cuante se numeşte discretizare în valoare sau cuantificare. Dispozitivul care transformă
mesajul continuu aplicat la intrare într-o succesiune de cuvinte de cod se numeşte convertor analog-numeric.
Operaţia inversă, şi anume transformarea cuvintelor de cod aplicate la intrare în valorile cuantelor respective,
se efectuează cu ajutorul convertoarelor numeric-analogice. Imagine se numeşte reprezentarea unui obiect,
executată pe o suprafaţă prin acţiunea directă a utilizatorului sau prin intermediul unui echipament . Pentru a
evalua cantitatea de informaţie, imaginea este împărţită în microzone, numite de cele mai multe ori puncte
sau pixeli. Descompunerea imaginii în puncte se realizează cu ajutorul unui rastru. Descompunerea imaginii
în puncte (microzone) reprezintă o procedură de discretizare în spaţiu. Setul de cuvinte binare care reprezintă
informaţia microzonelor se numeşte imagine numerică. Operaţia de transformare a imaginii într-un set de
cuvinte binare se numeşte cuantizarea imaginii. Obiectul material folosit pentru păstrarea, transmiterea sau
prelucrarea informaţiei se numeşte purtător de informaţie. Purtătorii statici se utilizează pentru păstrarea
informaţiei sau, cu alte cuvinte, pentru transmiterea ei în timp -hârtia pentru imprimantele mecanice, cu jet de
cerneală, laser etc.; – straturile active ale benzilor, ale discurilor magnetice; – mediile reflectoare ale
discurilor optice etc. Transmiterea informaţiei în spaţiu se realizează cu ajutorul purtătorilor dinamici. În
calitate de purtători dinamici tehnica actuală foloseşte: – unde acustice în gaze (aer) sau lichide; – tensiuni şi
curenţi electrici; – unde electromagnetice etc. Se numeşte semnal variaţia mărimii fizice ce asigură
transmiterea mesajelor. Caracteristica semnalului folosită pentru reprezentarea (descrierea) mesajelor se
numeşte parametru informaţional al semnalului. Semnalul se numeşte discret, dacă parametrul informaţional
respectiv poate lua numai un număr finit de valori. Semnalul se numeşte continuu, dacă parametrul
informaţional poate lua orice valoare într-un anumit interval. Operaţia prin care parametrul informaţional al
semnalului continuu se modifică în funcţie de valorile semnalului discret se numeşte modulare. Operaţia de
extragere a semnalului discret dintr-un semnal continuu în funcţie de procedeul de modulare adoptat se
numeşte demodulare. Amintim destinaţia componentelor sistemului examinat: codificatorul – transformă
mesajele emise de sursă în cuvinte binare; modulatorul – transformă semnalele discrete ce reprezintă
cuvintele binare în semnale continue; mediul fizic – reprezintă conductorii, fibrele optice, eterul etc. prin care
se propagă semnalele continue; demodulatorul – transformă semnalele continue în semnale discrete;
decodificatorul – transformă cuvintele binare în mesaje. Caracteristica principală a oricărui sistem de
transmisie a informaţiei este capacitatea de transmisie, exprimată în biţi pe secundă.