Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Amortizarea fiscală constă în deducerea din punct de vedere fiscal a cheltuielilor generate de
achiziția/producția de active imobilizate pe baza unui mecanism similar amortizării contabile,
însă cu unele diferențe, calculându-se conform duratelor normale de funcționare începând
cu luna următoare celei în care imobilizarea corporală este pusă în funcțiune.
Trebuie să se facă distincție între durata de utilizare economică (durata de viață economică
utilă) și durata normală de funcționare (durata legală). Durata de utilizare economică reprezintă
fie perioada în care un activ este prevăzut a fi disponibil pentru utilizare de către entitate, fie
numărul unităților produse ori al unor unități similare care se estimează că vor fi obținute de
entitate prin folosirea activului respectiv.
Astfel, în formularul 101 „Declarație privind impozitul pe profit”, aprobat prin Ordinul
președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 3.386/2016 pentru aprobarea
modelului și conținutului formularelor 101 „Declarație privind impozitul pe profit” contribuabilul va
completa rândul 11 cu suma reprezentând amortizarea fiscală determinată conform
prevederilor art. 28 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările și completările
ulterioare, iar la rândul 28 va înscrie valoarea cheltuielilor cu amortizarea înregistrată în
contabilitate.
➔ Amortizarea contabilă
În conformitate cu pct. 139 alin. (3) din OMFP nr. 1.802/2014, prin durata de utilizare
economică se înțelege durata de viață utilă, aceasta reprezentând:
Date fiind prevederile destul de stricte ale legislației fiscale aplicabile în România,
majoritatea entităților optează pentru o durată de utilizare economică egală cu cea
permisă din punct de vedere fiscal. Chiar dacă pot exista diferențe semnificative de la o
entitate la alta în ceea ce privește condițiile de utilizare a imobilizărilor corporale, personalul
decizional preferă alegerea duratei de viață din Catalogul privind clasificarea și duratele
normale de funcționare a mijloacelor fixe (Rapcencu, 2012, p. 220).
Referențialul contabil românesc definește mijloacele fixe din punct de vedere contabil.
Clasificarea activelor în circulante și imobilizate depinde de scopul căruia îi sunt destinate.
Astfel, la pct. 190 alin. (1) din OMFP nr. 1.802/2014, imobilizările corporale sunt definite drept
active care:
➔ Amortizarea fiscală
Art. 28 alin. (2) din Codul fiscal definește mijlocul fix amortizabil ca fiind orice imobilizare
corporală care îndeplinește cumulativ următoarele condiții:
1. este deținută și utilizată în producția, livrarea de bunuri sau în prestarea de
servicii, pentru a fi închiriată terților sau în scopuri administrative;
2. are o valoare fiscală egală sau mai mare decât limita stabilită prin hotărâre a
Guvernului, la data intrării în patrimoniul contribuabilului;
3. are o durată normală de utilizare mai mare de un an.
Conform Hotărârii Guvernului nr. 276/2013 privind stabilirea valorii de intrare a mijloacelor fixe,
începând cu data de 1 iulie 2013, valoarea minimă de intrare a mijloacelor fixe este de 2.500 lei.
Din punct de vedere contabil, limita de 2.500 lei nu există. În baza prevederilor Codului
fiscal, nivelul valoric de la care activele se încadrează în categoria imobilizărilor corporale
reprezintă o limitare fiscală, plafonul minim recunoscut din punct de vedere fiscal în cuantum de
2.500 lei nefiind obligatoriu de respectat în vederea înregistrării în contabilitate a mijloacelor
fixe. Prin urmare, există posibilitatea ca în contabilitate să se înregistreze imobilizări corporale
care să îndeplinească din punct de vedere contabil celelalte condiții prevăzute la art. 28 alin. (2)
din Codul fiscal, dar să aibă o valoare sub 2.500 lei. În același timp, Codul fiscal le dă
posibilitatea contribuabililor să opteze pentru amortizarea fiscală a unui mijloc fix chiar și în
situația în care acesta are o valoare mai mică decât plafonul minim stabilit prin HG nr.
276/2013. În conformitate cu art. 28 alin. (21) din Codul fiscal, în cazul unei imobilizări corporale
care la data intrării în patrimoniu are o valoare fiscală mai mică decât limita stabilită prin
hotărâre a Guvernului, contribuabilul poate recupera aceste cheltuieli prin deduceri de
amortizare, potrivit prevederilor acestui articol. Conform pct. 31 din Hotărârea Guvernului nr.
1/2016 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 227/2015 privind Codul
fiscal, cu modificările și completările ulterioare, în aplicarea art. 28 alin. (21) din Codul fiscal,
opțiunea se efectuează la data intrării imobilizării corporale în patrimoniul contribuabilului și
determină efecte din punctul de vedere al calculului rezultatului fiscal, în funcție de abordarea
pentru care s-a optat, fie la data punerii în funcțiune prin deducerea întregii valori fiscale de la
data intrării în patrimoniu, fie începând cu luna următoare celei în care imobilizarea corporală
este pusă în funcțiune, prin efectuarea de deduceri de amortizare fiscală, potrivit dispozițiilor art.
28 din Codul fiscal.
Conform pct. 2 al secțiunii I din anexa la Hotărârea Guvernului nr. 2.139/2004 pentru aprobarea
Catalogului privind clasificarea și duratele normale de funcționare a mijloacelor fixe, cu
modificările ulterioare, durata normală de funcționare reprezintă durata de utilizare în care
se recuperează din punct de vedere fiscal valoarea de intrare a mijloacelor fixe pe calea
amortizării.
Exemplul de mai jos urmărește să evidențieze modalitatea de punere în practica contabilă a art.
28 alin. (21) din Codul fiscal.
Exemplu
Societatea hotărăște să amortizeze din punct de vedere fiscal aparatul de climatizare folosind
metoda amortizării liniare: