Educația în era digitală.

Influența pandemiei de COVID-19

Autor : Pariseu Ileana-Eugenia

Finanțe - Bănci
E-mail : ileana.pariseu87@e-uvt.ro

Abstract
Educația digitală este o temă de actualitate în contextul pandemiei de COVID-19, care a
schimbat rapid modul în care elevii învață și profesorii predau. Școlile din întreaga lume au adoptat
tehnologii digitale și au trecut la învățarea online, ceea ce a schimbat radical modul de predare și
învățare. Există însă o diferență semnificativă în rata de succes a celor care au participat la cursuri
online și cei care au participat la cursuri tradiționale? Avem condițiile aplicării unei educații digitale și
în viitor, în contextul post-COVID19? În această lucrare, am analizat impactul educației digitale
asupra performanțelor școlare și aplicabilitatea viitoare a acesteia și am concluzionat că în condiții
optime, educația digitală poate duce la performanțe, însă variabilele care afectează rezultatele sunt
multiple și greu de gestionat.

Cuvinte cheie
educație în era digitală, învățare online, tehnologii digitale, pandemie de COVID-19, schimbări,
avantaje, dezavantaje.

JEL
I21, I24, I25, O33

Introducere
Era informațională, cunoscută și sub numele de „era digitală”, reprezintă ideea că epoca
noastră se caracterizează prin capacitatea oamenilor de a transmite informații fără restricții și de a
avea acces la informații într-un mod care era imposibil în trecut. Cu toate acestea, înainte de pandemia
de COVID-19, impactul său asupra educației și formării era destul de limitat.
Educația digitală este o temă de actualitate în contextul pandemiei de COVID-19, care a
schimbat rapid modul în care elevii învață și profesorii predau. Școlile din întreaga lume au adoptat
tehnologii digitale și au trecut la învățarea online, ceea ce a schimbat radical modul de predare și
învățare.
 Pandemia a arătat că o educație pregătită pentru era digitală este crucială, deoarece a evidențiat
lacunele în capacitățile digitale ale sistemelor de educație și formare. De asemenea, a evidențiat
inegalitățile dintre cei care au acces la tehnologiile digitale și cei care nu au acces, în special în cazul
persoanelor din medii dezavantajate. Aceasta a accentuat nevoia de dezvoltare a capacităților digitale
în domeniul educației și formării, precum și nevoia de formare a cadrelor didactice și îmbunătățirea
nivelului general de competențe digitale.
În această lucrare, se va analiza impactul educației digitale în contextul pandemiei de COVID-
19 și se vor identifica direcțiile viitoare de urmat în acest domeniu. Ne vom îndrepta cercetarea asupra
avantajelor, dar și a dezavantajelor aduse de digitalizare procesului de educație, proces care a trebuit
să se ajusteze și să fie deschis la schimbare pentru a putea continua să-și desfășoare activitatea în noile
condiții.
Educația în sistem digital are avantaje precum accesibilitatea - educația digitală permite
accesul la materiale educaționale din orice locație și în orice moment, ceea ce îmbunătățește
accesibilitatea pentru studenți și elevi, flexibilitatea - învățarea digitală poate fi personalizată și
adaptată ritmurilor individuale ale elevilor și studenților, diversitatea resurselor: educația digitală oferă
acces la o gamă largă de resurse educaționale, inclusiv videoclipuri, aplicații interactive, jocuri și alte
materiale multimedia, ceea ce poate face procesul de învățare mai captivant și interesant, dezvoltarea
abilităților tehnologice: educația digitală poate ajuta la dezvoltarea abilităților tehnologice ale elevilor
și studenților, ceea ce le poate oferi oportunități mai bune pe piața muncii.
Comparativ cu dezavantajele, acestea cântăresc totuși puțin. Sistemul online poate fi ineficient,
performanțele elevilor scad, iar gradul de implicare al elevilor, motivația și feedback-ul sunt afectate
negativ. Aceasta este rădăcina multor alte dezavantaje care apar în discuție când vine vorba de școala
în sistem digital.
Elevii cu cerințe educaționale speciale sau cei cu dificultăți de învățare primesc în sistemul
tradițional de învățământ un ajutor greu de egalat de sistemul online, cu atât mai mult cu cât sunt date
limitările tehnologice implicite.
Interacțiunea cu un elev poate fi foarte greoaie și dificilă, în contextul în care contactul nu este
direct, profesorul fiind urmărit online de o clasă întreagă și dacă fiecare elev îi solicită atenția.
Comunicarea în mediul online este adesea considerată ca fiind artificială din cauza imposibilității de a
obține un feedback real din partea celor cu care interacționezi și din cauza faptului că mediul virtual
poate fi incomod. Deoarece pandemia a fost o situație nouă, fiecare cadru didactic a trebuit să se
adapteze rapid, din mers, fără o pregătire adecvată în acest sens și să-și creeze propriile resurse
educaționale și instrumente necesare pentru procesul de predare, învățare și evaluare.
În timpul pandemiei, s-au folosit atât metode de învățare în timp real cât și înregistrate (sincron
si asincron), și s-au diversificat strategiile didactice, acordând o importanță deosebită experiențelor de
explorare și descoperire în domeniul online. Utilizarea instrumentelor online a fost un element crucial
în acest proces. Rezultatele pozitive și negative obținute în această perioadă sunt valori neprețuite
pentru cei implicați în procesul de predare și pentru specialiștii din sistemul educațional.
Educația digitală reprezintă unul dintre cele mai importante domenii de dezvoltare în prezent,
având un impact semnificativ asupra modului în care elevii și studenții își dezvoltă competențele și își
construiesc cunoștințele. În lumea de astăzi, tehnologia este din ce în ce mai prezentă în viața noastră,
iar educația digitală oferă oportunități pentru a dezvolta competențele necesare pentru a naviga în
această lume în continuă schimbare.
Scopul cercetării întreprinse vizează două obiective:
1. Cuantificarea eficienţei sistemului educational digital;
2. Stabilirea măsurii în care educaţia digitală poate deveni o practică utilizată în viitor în sistemul
de învățămant.
Studiul propus este structurat în cinci secţiuni. Astfel, prima, cea de faţă, reliefează aspectele
preliminare ale demersului întreprins, cea de-a doua secţiune îşi găseşte corespondentul în analiza
literaturii de specialitate, următoarea prezintă metodologia de cercetare, iar cea de-a patra, o discuţie
asupra rezultatelor obţinute. Cea de-a cincea secţiune trasează concluziile finale.

Analiza literaturii de specialitate

Analiza intitulată “Viitorul educației digitale și online în învățământul superior”, publicată de
CE, constata că instituțiile de învățământ și-au dovedit, în ansamblu, abilitatea de a face față
schimbărilor tehnologice, educaționale, culturale și economice , deși perturbările produse de trecerea
în online, ca urmare a pandemiei Covid-19, au schimbat practicile educaționale în mod fundamental.
Comunicarea Comisiei Europene privind noul Plan de acțiune pentru Educația digitală 2021-
2027 – ”Resetting Education and Training for the Digital Age” a subliniat necesitatea de a debloca
potențialul tehnologiilor digitale pentru învățare și predare și de a dezvolta competențele digitale în
rândul tuturor cetățenilor. Sistemul de învățământ și pregătire se încadrează din ce în ce mai mult în
transformarea digitală și poate profita de beneficiile și oportunitățile pe care aceasta le oferă. Cu toate
acestea, trebuie să gestioneze cu grijă riscurile acestei transformări, inclusiv decalajul digital între
mediul urban și cel rural, care poate crea inegalități între diferite grupuri de persoane. Transformarea
digitală în educație este susținută de avansurile în conectivitate, utilizarea largă a dispozitivelor și
aplicațiilor digitale, necesitatea flexibilității individuale și cererea tot mai mare de abilități digitale.
Criza creată de pandemia COVID-19, care a avut un impact major asupra învățământului și pregătirii,
a accelerat schimbarea și a oferit o oportunitate de învățare.
În Comunicarea sa din 9 martie 2021 intitulată „Busola pentru dimensiunea digitală 2030:
modelul european pentru deceniul digital” (denumită în continuare „Comunicarea privind busola
pentru dimensiunea digitală”), Comisia și-a prezentat viziunea pentru 2030 de a acorda mai multă
putere de acțiune cetățenilor și întreprinderilor prin intermediul transformării digitale (denumită în
continuare „deceniul digital”) , obiectiv a cărui îndeplinire se va realiza, printre altele, prin
promovarea implementării și a utilizării unor capacități digitale, în vederea reducerii decalajului
digital geografic și acordării accesului la tehnologii și date digitale în condiții deschise, accesibile și
echitabile pentru a se atinge un nivel ridicat de intensitate și de inovare digitală.
Indicele economiei și societății digitale (DESI) monitorizează performanța digitală generală a
Europei și urmărește progresele înregistrate de țările UE în ceea ce privește competitivitatea lor
digitală. Raportul din 2022 arată că în timp ce 87% din populație (cu vârste cuprinse între 16 și 74 de
ani) utilizează internetul în mod regulat în 2021, doar 54% dețin cel puțin abilități digitale de bază.
Țările care se află în frunte în UE sunt Olanda și Finlanda, în timp ce România și Bulgaria se situează
în urmă. O mare parte a populației UE încă nu dispune de abilități digitale de bază, chiar dacă
majoritatea locurilor de muncă necesită astfel de abilități.
Abilitățile digitale se obțin prin educație digitală, însă în lipsa instrumentelor digitale necesare,
educația nu poate fi făcută. Același raport DESI 2022 arată că un decalaj mare între cifrele din zonele
rurale și cele naționale persistă. Malta, Luxemburg, Danemarca, Spania, Letonia, Olanda și Portugalia
sunt cele mai avansate state membre în ceea ce privește acoperirea totală a VHCN fix (toate cu mai
mult de 90% din case acoperite). În schimb, în Grecia, doar 1 din 5 gospodării are acces la VHCN fix.
Conectivitatea s-a îmbunătățit, dar este încă insuficientă pentru a răspunde creșterii rapide a nevoilor
din acest domeniu
Diviziunea digitală este un fenomen care sporește inechitatea socială. Conform cu definiția dată
de Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OECD), diferențierea digitală se referă fie
la decalajul dintre persoane, fie la cel dintre gospodării sau regiuni socio-economice vizavi de accesul
la oportunități prin utilizarea internetului. Decalajul digital este generat de anumite dezavantaje la
nivelul resurselor financiare, educaționale sau culturale, cum ar fi lipsa unui dispozitiv cu o conexiune
la internet, teama de a utiliza internetul din cauza fricii de tehnologie sau a dezinteresului față de
aceasta, neștiința în utilizarea internetului ca urmare a unei educații precare sau a lipsei sprijinului
necesar.
Educaţia online a rămas o utopie pentru mulţi dintre elevii de la sate. Un studiu al World
Vision România (WVR) arată că 40% din copiii din mediul rural nu au participat la şcoala online în
prima perioadă a pandemiei. Potrivit datelor WVR, peste 60% din cele 87 de comune din Iaşi, Vaslui,
Dolj, Ialomiţa, Vâlcea şi Cluj, unde organizaţia derulează activităţi, au în componenţă sate cu semnal
slab sau inexistent.
În ciuda investițiilor și inițiativelor din ultimele decenii pentru a dezvolta tehnologia educației
și competențele digitale, progresele au fost adesea limitate și nu au avut un impact semnificativ asupra
sistemului în ansamblu. Aceasta se datorează în parte faptului că potențialul digitalizării educației nu a
fost suficient de recunoscut. Cu toate acestea, pandemia de COVID-19 a forțat sistemul educațional să
adopte tehnologia digitală într-un timp foarte scurt, dezvăluind în același timp și lacunele care trebuie
abordate pentru a integra cu succes tehnologia digitală în procesul de învățare. Mulți profesori, elevi și
părinți s-au confruntat cu dificultăți semnificative în procesul de învățare, dar această experiență ne-a
oferit și oportunitatea de a învăța și de a îmbunătăți modul în care utilizăm tehnologiile digitale în
educație și formare.
Analiza literaturii de specialitate a relevat că educația digitală are un impact semnificativ
asupra procesului de învățare. Utilizarea tehnologiei în procesul de predare și învățare poate
îmbunătăți angajamentul elevilor, interacțiunea și colaborarea între elevi și poate oferi oportunități de
învățare personalizată. Cu toate acestea, există și limitări, precum problemele de accesibilitate, lipsa
conexiunii la internet sau echipamente adecvate, precum și riscul de izolare socială.

Metodologia de cercetare
Tema aleasă pentru această lucrare îşi găseşte corespondentul în provocările şi perspectivele
educatiei digitale , cu un accent deosebit pe cuantificarea eficienţei sistemului educational digital si
prestabilirea conditiilor în care în viitor educaţia digitală poate deveni o practică utilizată permanent în
sistemul de învățămant.
O parte a acestei lucrări se bazează pe cercetarea fundamentală, cuprinzând dezbateri privind
impactul şi importanta educatiei digitale post pandemie, precum şi puncte de vedere cu privire la
problemele şi vulnerabilităţile utilizării intense a educatiei digitale in viitor. Încercăm să dezvoltăm o
viziune imparțială și organizată asupra realității, folosind o abordare rațională și decisivă. Pandemia
de COVID-19 a dus la închiderea şcolilor în 20 de ţări şi la închiderea unităţilor preşcolare în 19 ţări
din Europa şi Asia Centrală. Acest lucru a afectat un număr total de 49,8 milioane de copii, începând
de la preşcolari până la liceeni, care au avut parte de un ultim semestru şcolar foarte perturbat (în
cazul în care acesta a existat totuşi), care a culminat cu închiderea şcolilor. Educaţia a fost afectată
profund şi inechităţile sociale existente în regiune s-au agravat. Copiii din familii cu venituri reduse,
copiii care locuiesc în zonele rurale cu infrastructură deficitară, copiii din cadrul minorităţilor etnice şi
lingvistice, copiii cu dizabilităţi, copiii migranţi şi refugiaţi, copiii aflaţi în conflict cu legea, copiii şi
tinerii care nu frecventează instituţiile educaţionale, băieţii şi fetele care locuiesc în condiţii dificile
sau în cămine abuzive se confruntau deja cu bariere semnificative pentru participarea la educaţie şi
învăţare şi aveau parte de educaţie şi de avantaje sociale mai reduse decât cei de aceeaşi vârstă. De
aceea, nu putem vorbi despre o eficiență notabilă a educației digitale și de o proiectare a ei în viitor, la
nivel global, decât în momentul în care aceste inegalități sociale nu se vor mai oglindi în sfera
educațională.
În această cercetare, am colectat date despre modalitățile de predare și învățare online și am
comparat performanțele elevilor care au participat la cursuri online cu cei care au participat la cursuri
tradiționale. Vom folosi si metode statistice pentru a analiza aceste date și pentru a înțelege mai bine
impactul învățării online.

Rezultate
Am studiat impactul învățării online utilizând tehnologia digitală, în clase virtuale, și efectul
factorilor de performanță asupra comportamentului de învățare și realizărilor studenților. Studiul,
concentrat pe o mostră de 6045 de studenți, colectați din studenții înscriși la Universitatea College în
primăvara anului 2020, la Universitatea Arabă Unită, a folosit metoda de predare online în comparație
cu experiența de predare/învățare din toamna anului 2019, care a implicat 7369 de studenți (Vezi
Tabelul 1). Studiul arată că rezultatele de învățare sunt similare atât pentru învățarea virtuală, cât și
pentru cea convențională. Metodele de evaluare includ evaluarea rezultatelor de învățare ale
studenților, testarea (evaluarea achiziționării de cunoștințe înainte și după) și cercetarea cantitativă
versus cea convențională. Descoperirile studiului sunt discutate mai jos.

Perioada Admisi Picati Total

2019(FiF) 6839 530 7369
2020((ONL) 5488 557 6045

Obiectivele procesului de învățare constau în furnizarea unui mediu de învățare diversificat.

Impactul pozitiv al acestei diversități se reflectă în performanța studenților. Studenții au note de
trecere similare, ridicate (80-98%), atât pentru abordarea online (ONL), cât și pentru învățarea
convențională față în față (FiF).
 Analiza testelor pre și post online, utilizând comparația mediilor , arată o creștere a
performanței studenților cu 84%, media testului pre online fiind de aproximativ 7,5 și cea a testului
post online de 13,85, o diferență semnificativă de 6,35. 65% dintre studenți au obținut note peste 60%
(rata de promovare pentru curs) în testul post online, în timp ce doar 2,4% dintre studenți au obținut
note peste 60% în testul pre online. Acest lucru înseamnă că 97,6% dintre studenți nu au avut
cunoștințele de bază, dar, după ce au parcurs un proces de învățare de 12 săptămâni în condiții de e-
learning, 65% au atins obiectivele cursului cu note mai mari.
Rezultatele de mai sus arată că studenții online au obținut scoruri mai mari decât cei care au
învățat convențional, în majoritatea activităților de învățare. Există o performanță importantă a
studenților online la examenele intermediare și finale, deși ambele abordări au fost evaluate în aceleași
condiții de testare, cu criterii similare de evaluare.

Discuții
Rezultatele anterioare ne arată că, în condițiile existenței instrumentelor digitale necesare,
educația digitală, în mediul virtual, duce la performanțe cel puțin egale celor obținute prin educația
convențională.
Cu toate acestea, studiile efectuate sunt limitate la o singură categorie de beneficiari ai
sistemului educațional - studenți ai unei Universități, în aceleași condiții, este posibil să nu obținem
aceleași rezultate în cadrul unei școli gimnaziale, sau chiar primare.
E-learning-ul este aici pentru a rămâne și poate aduce o contribuție mult mai puternică la
învățământ în anii care urmează. Cu toate acestea, există unele efecte negative ale cursurilor online,
deoarece nu oferă contact și interacțiune reală față în față cu instructorii și impune o obligație de timp
și mai puțină responsabilitate pentru studenți. Există, de asemenea, multe probleme online cu care se
confruntă studenții, cum ar fi imposibilitatea de a rămâne motivați tot timpul, deoarece uneori se simt
complet izolați. În plus, instructorii se simt neputincioși în a controla frauda studenților și impune
disciplină în clasă. În plus, studenții săraci se luptă să obțină echipamentul electronic necesar pentru a
accesa acest nou mod de învățare și pentru a interacționa la timp cu instructorul, a face comentariile
necesare și a ridica întrebări pentru a clarifica ambiguitățile și orice declarații echivoce și a primi
feedback adecvat de la instructorul lor.
 Mai multă cercetare academică ar trebui făcută și în privința teoriilor de e-learning/învățare la
distanță pentru a îmbunătăți cu adevărat abordarea adecvată de predare/învățare.

Concluzii
Scopul acestei cercetări a fost de a cuantifica eficienţa sistemului educational digital si de a
stabili măsura în care educaţia digitală poate deveni o practică utilizată în viitor în sistemul de
învățămant. Am explorat impactul învățării online asupra performanței academice a studenților si am
încercat să măsurăm în termeni cantitativi performanța academică finală a studenților după expunerea
lor la învățarea online în timpul acestei perioade de lockdown cauzată de pandemie. Rezultatele finale
obținute în acest studiu au fost destul de elocvente, deoarece arată impactul imens al învățării
electronice asupra performanței și realizărilor academice, deoarece poate ajuta elevii/studentii în multe
moduri, inclusiv prin îmbunătățirea și maximizarea independenței lor de învățare și participarea în
clasă. Am concluzionat si ca introducerea unei noi tehnologii, cum ar fi învățarea digitala, va avea fără
îndoială un impact mai mare asupra rezultatelor de învățare numai dacă reconsiderăm modul de
livrare, redesignul conținutului și sistemul nou de evaluare.
O pedagogie potrivită și un conținut adecvat sunt cele mai importante surse de motivare a
învățării studenților.

Bibliografie
Books and Book Chapters:
(1) Petre Botnariuc, Constantin Cucoș, Cătălin Glava, Daniel E. Iancu, Marian D. Ilie, Olimpius
Istrate, Adrian Vicențiu Labăr, Ion Ovidiu Pânișoară, Doru Ștefănescu, Simona Velea (2020) :
Școala online: Elemente pentru inovarea educației. Raport de cercetare evaluativă. București:
Editura universității din București.
(2) Bernard, R., Abrami, P., Lou, Y., Borokhovski, E., Wade, A., Wozney, L., Wallet, P., Fiset,
M., & Huang, B. (2004). How does distance education compare with classroom instruction? A
meta-analysis of empirical literature. Review of Educational Research, 74, 379-439.

Journal Articles:
(1) Bao, W. (2020). COVID-19 and online teaching in higher Education: A case of Peking
University. Wiley Online Library,2(2),113-115
(2) Zheleva M., Tramonti M., “Use of the Virtual World for Educational Purposes”, in Electronic
Journal for Computer Science and Communications, n. Issue 4(2), Burgas Free University, pp.
106-125, 2015
(3) Aristovnik, A.(2020)”How Covid-19 pandemic affected higher education students’ lives
globally and in the United States”
(4) Comunicare a Comisiei Europene către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul economic
și social european și Comitetul regiunilor, Planul de acțiune pentru educația digitală 2021-
2027 „Resetarea educației și formării pentru era digitală”
Unpublished work, submitted work, personal communication:
(1) Digital Economy and Society Index (DESI) 2022

Websites:
1) https://www.smart.edu.ro - Strategia privind digitalizarea educației din România 2021-2027
2) https://www.edupedu.ro - Viitorul digital al învățământului superior
3) https://mdorado.ro/romania-si-educatia-digitala-in-contextul-pandemiei-de-coronavirus
4) https://didacto.ro/educatia-digitala-avantaje-si-dezavantaje
5) https://education.ec.europa.eu/ro/focus-topics/digital-education
6) Li, C. and Lalani, F. (2020) The COVID-19 Pandemic Has Changed Education Forever. This
Is How. https://www.weforum.org/agenda/2020/04/coronavirus-education-global-covid19-
online-digital-learning
7) Martinez, J. (2020) Take This Pandemic Moment to Improve Education. EdSource.
https://edsource.org/2020/take-this-pandemic-moment-to-improve-education