MINISTERUL EDUCAȚIEI ȘI CERCETĂRII AL REPUBLICII MOLDOVA

UNIVERSITATEA DE STAT ,,ALECU RUSSO” DIN BĂLȚI FACULTATEA DE

DREPT ȘI ȘTIINȚE SOCIALE
CATEDRA DE ȘTIINȚE SOCIOUMANE ȘI ASISTENȚĂ SOCIALĂ

ANALIZA ACTIVITĂȚII ASISTENTULUI SOCIAL ÎN

PRESTAREA SERVICIULUI ,,CASĂ DE TIP FAMILIE"

TEZĂ DE LICENȚĂ ÎN ASISTENȚA SOCIALĂ

Autor:
Studenta grupei AS31Z
Olemscaia Tatiana
____________________

(semnătura)

Conducător științific:

Tatiana GRIBINCEA,

conf. univ., dr.

____________________

(semnătura)

Bălți 2023
Controlată:
Data: ______2023
Conducător științific: Tatiana GRIBINCEA, dr., conf. univ.
__________________

Aprobată
și recomandată pentru susținere
la ședința Catedrei de științe socioumane și asistență socială
Proces - verbal nr. din 2023
Șefa Catedrei: Olga JACOTA- DRAGAN

2
 CUPRINS

INTRODUCERE............................................................................................................................................................4

CAPITOLUL I............................................................................................................................................................... 7
ABORDĂRI TEORETICE ȘI DEFINIȚII APLICATE ÎN PRESTAREA SERVICIULUI SOCIAL „CASE DE TIMP
FAMILIAL”...................................................................................................................................................................7

1.1. Caracteristici definitorii.....................................................................................................................................7

1.1.1. Dispoziții generale..........................................................................................................................................7

1.1.2. Scopul și obiectivele CCTF..........................................................................................................................10

1.2. Principii generale de prestare a Serviciului "Case de Timp Familial"..............................................................13

1.3. Organizarea și funcționarea CCTF...................................................................................................................18

CAPITOLUL II............................................................................................................................................................24
ABORDĂRI PRACTICE ȘI STUDIU DE CAZ ÎN PRESTAREA SERVICIULUI SOCIAL „CASE DE TIMP
FAMILIAL”.................................................................................................................................................................24

2.1. Programe de suport și prevenire primară.........................................................................................................24

2.1.1. Programe de suport și de prevenire primară adresate familiilor cu copii......................................................26

2.1.2. Activități de informare, sensibilizare și diseminare a materialelor tematice................................................27

2.1.3. Programe de consolidare a competențelor parentale.....................................................................................29

2.2. Programe de suport și de prevenire secundară.................................................................................................31

2.2.1. Deschiderea dosarului copilului de sprijin familial secundar........................................................................32

2.2.2. Procedura de evaluare complexă și analiza situaţiei copilului și familiei.....................................................34

2.2.3. Procedura de planificare și implementare a planului individual de asistenţă (PIA)......................................35

2.3. Analiza practică a Casei de Tip Familial „Fortuna”........................................................................................37

CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI.............................................................................................................................44

BIBLIOGRAFIE..........................................................................................................................................................46

ANEXE........................................................................................................................................................................48

3
 INTRODUCERE
Actualitatea studiului cu tema "Analiza activității asistentului social în prestarea serviciului
"casă de tip familie"" este deosebit de importantă în contextul actual al serviciilor sociale și al
protecției copilului. În prezent, există o preocupare crescută pentru îmbunătățirea și dezvoltarea
serviciilor de sprijin pentru copiii aflați în dificultate și pentru familiile acestora.
Rolul asistentului social în cadrul serviciului "casă de tip familie" este recunoscut ca fiind
esențial în asigurarea îngrijirii și protecției adecvate pentru copii. Într-o perioadă în care tot mai mulți
copii se confruntă cu diverse probleme sociale, emoționale și de dezvoltare, activitatea asistentului
social devine crucială în promovarea bunăstării și în oferirea sprijinului necesar pentru copii și
familiile acestora.
Problema investigației se conturează prin contextul social și legislativ care se schimbă și
evoluează în continuare, impunând noi cerințe și standarde în ceea ce privește prestarea serviciilor
sociale. Studiul analitic asupra activității asistentului social în cadrul serviciului "casă de tip familie"
poate contribui la înțelegerea și identificarea celor mai bune practici, a nevoilor emergente și a
provocărilor actuale cu care se confruntă asistenții sociali.
Pe măsură ce serviciile sociale evoluează și se adaptează la noile cerințe, este crucial să se
evalueze și să se analizeze constant activitatea asistentului social în prestarea serviciului "casă de tip
familie". Acest lucru asigură eficiența, calitatea și adecvarea intervențiilor și sprijinului oferit copiilor
și familiilor implicate.
Scopul acestei cercetări este de a examina și evalua în profunzime activitatea asistentului social
în cadrul acestui serviciu, cu accent pe rolul său în sprijinirea și îngrijirea copiilor și familiilor aflați în
dificultate.
Studiul urmărește să investigheze practicile și strategiile utilizate de către asistentul social în
furnizarea serviciului "casă de tip familie", pentru a înțelege mai bine modul în care acestea contribuie
la îndeplinirea obiectivelor și nevoilor copiilor și familiilor implicate.
Prin analiza activității asistentului social, studiul își propune să evidențieze bunele practici,
punctele forte și posibilele provocări cu care se confruntă asistentul social în îndeplinirea sarcinilor și
responsabilităților sale. De asemenea, scopul studiului este de a identifica eventualele lacune sau
aspecte care pot fi îmbunătățite în prestarea serviciului "casă de tip familie".
Obiectivele investigației propuse pentru atingerea scopului, menționat supra, sunt următoarele:
- Evaluarea rolului asistentului social în prestarea serviciului "casă de tip familie": Un obiectiv
important al studiului este de a examina rolul asistentului social în cadrul acestui serviciu și de a
înțelege în ce măsură își îndeplinește responsabilitățile și sarcinile în sprijinirea copiilor și familiilor
implicate.

4
 - Analiza intervențiilor și metodelor utilizate de către asistentul social: Studiul urmărește să
identifice și să evalueze intervențiile și metodele folosite de către asistentul social în cadrul serviciului
"casă de tip familie". Scopul este de a determina eficacitatea acestora în îmbunătățirea situației
copiilor și familiilor și de a identifica bunele practici care pot fi extinse și aplicate în alte contexte.
- Identificarea nevoilor și resurselor disponibile în cadrul serviciului: Studiul își propune să
identifice nevoile specifice ale copiilor și familiilor care beneficiază de serviciul "casă de tip familie".
Metode, procedee și tehnici de cercetare
În procesul lucrării au fost aplicate metode generale științifice: abordarea dialectică, principiul
logicii și analizei sistemice și de sinteză, metode de analiză comparată. La întocmirea lucrării au fost
utilizate monografii din literatura de specialitate al instituțiilor relevante. În cadrul studiului
problemelor menționate în lucrare au fost explorate și examinate critic diferite lucrări ale savanților în
care sunt abordate problemele legate de tema abordată, în special, rolului asistentului social în
prestarea serviciului "casă de tip familie".
Metodele și tehnicile utilizate în procesul studiului empiric: În procesul lucrării au fost
aplicate metode generale științifice: abordarea dialectică, principiul logicii și analizei sistemice și de
sinteză, metode de analiză comparată. La întocmirea lucrării au fost utilizate monografii din literatura
de specialitate al tematicii. În cadrul studiului problemelor menționate în lucrare au fost explorate și
examinate critic diferite lucrări ale savanților în care sunt abordate problemele legate de tema
abordată, în special, rolului asistentului social în prestarea serviciului "casă de tip familie".
Baza teoretico-ştiinţifică a cercetărilor o constituie lucrările savanților specialiști în domeniul
temei abordate. Astfel în cadrul cercetării au fost consultate următoarele lucrări de specialitate, și
altele.
Structura lucrării: Studiul este structurat în două capitole, unul teoretic iar altul practic.
Capitolul teoretic este intitulat „Abordări teoretice și definiții aplicate în prestarea serviciului social
„Case de tip familial”. Capitolul doi este intitulat „Abordări practice și studiu de caz în prestarea
serviciului social „Case de tip familial”.
Termeni cheie:Asistent social: Profesionist în domeniul serviciilor sociale, responsabil de
sprijinirea și îngrijirea copiilor și familiilor aflate în dificultate.
Casă de tip familie: Serviciu de sprijin și îngrijire pentru copiii aflați în dificultate, în care
aceștia sunt plasați într-un mediu familial alternativ, care să ofere un nivel adecvat de grijă și protecție.
Activitatea asistentului social: Activitatea desfășurată de către asistentul social în cadrul
serviciului "casă de tip familie", inclusiv evaluarea nevoilor copiilor și familiilor, elaborarea și
implementarea planurilor de intervenție, colaborarea cu alte instituții și profesioniști implicați etc.

5
 Analiză: Proces de examinare detaliată și evaluare a activității asistentului social în prestarea
serviciului "casă de tip familie", cu scopul de a identifica punctele forte, provocările și posibilele
îmbunătățiri.

6
 CAPITOLUL I
ABORDĂRI TEORETICE ȘI DEFINIȚII APLICATE ÎN PRESTAREA
SERVICIULUI SOCIAL „CASE DE TIMP FAMILIAL”

1.1. Caracteristici definitorii

1.1.1. Dispoziții generale
În introducerea subcapitolului, serviciul social "Case de Timp Familial" reprezintă o formă de
intervenție în domeniul protecției copilului, care oferă o alternativă familială pentru copiii care se află
în situații de dificultate, care au fost separați de familiile biologice sau care nu au posibilitatea de a trăi
într-un mediu familial stabil. Scopul acestui studiu este de a analiza dispozițiile generale în prestarea
acestui serviciu social în Republica Moldova, cu accent pe factorii care contribuie la eficacitatea și
calitatea serviciului.
Organizarea și funcționarea casei de copii de tip familial este asigurată de către personalul
Serviciului plasamente de tip familial din cadrul structurii teritoriale asistență socială și protecția a
familiei. Personalul serviciului plasamente de tip familial din cadrul unei structuri teritoriale asistență
socială și protecție a familiei este stabilit corespunzător: asistent social responsabil de îngrijitori
(tutori/curatori, asistenți parentali profesioniști, părinți educatori) (1 asistent sociali raportat la 15
părinți educatori) și asistent social responsabil de copiii din plasament (1 asistent social raportat la 20
de copii). Trebuie de menționat că recrutarea și evaluarea solicitantului la funcția de părinte- educător
este efectuată de către prestatorul de serviciului conform standartelor minime de caliltate a casei de
copii de tip familial. Înainte de aprobare, solicitantul la funcția de părnte-educător urmează un curs
dee dormare inițială cu durata de 50 ore, care este ogranizat de către prestatorul de serviciul baza
curriculumului aprobat de MMPS. Cursul de fomare inițială este parte a procesului de evaluare a
solicitantului la funcția de părinte-educator.
Populaţia Republicii Moldova constituie 3,557,634 persoane, dintre care aproximativ 20% sunt
copii cu vârsta de până la 18 ani şi 17% sunt trecuţi de vârsta de 60 de ani. 1 Circa 58% din întreaga
populaţie locuieşte în mediul rural, comparativ cu 64% din totalul copiilor cu vârsta de până la 14 ani,
care locuiesc în mediul rural. Banca Mondială constată o creştere economică constantă începând cu
anii 2000. Totuşi, 12,7% din populaţie continuă să trăiască sub pragul sărăciei stabilit pe ţară şi
şomajul este în mediu de 5% în general și peste 12% în rândul populaţiei cu vârsta cuprinsă între 15 şi
24 de ani. Rata de subocupare constituie 7%. Există o dependenţă continuă de remintenţe, rata cărora
este în scădere. Circa 330,000 de persoane apte de muncă sunt categorisiţi ca „plecaţi la muncă sau în

1
Biroul Naţional de Statistică. Situația social-economică a Republicii Moldova în 2019. Preluat de pe
www.statistica.md
7
căutarea unui loc de lucru peste hotare” 2 reducând astfel numărul persoanelor apte de muncă pe
teritoriul ţării. În condiţiile unei liberalizări a regimului de vize cu ţările Uniunii Europene, această
tendinţă nu se va diminua în viitorul apropiat. Aceşti şi alţi factori socio-economici, plasează
Republica Moldova în rândul ţărilor cu venit mediu scăzut (a se vedea Figura nr. 1).
În pofida progresului remarcabil al reformelor în sistemul de protecţie a copilului, încă mai
există îngrijorări în ceea ce privește protecţia deplină a drepturilor copilului şi capacitatea familiei de a
oferi protecţie şi grijă adecvată. O analiză a situaţiei copiilor din Republica Moldova arată că 3:
 în 2013, 60% din beneficiarii de ajutor social au fost familiile cu copii;
 76% din copiii cu vârsta între 2 şi 14 ani au fost supuşi unor metode violente de disciplină;
 21% din copii au avut unul sau ambii părinţi plecaţi peste hotare pentru angajare în câmpul
muncii; 128 copii cu vârsta sub trei ani sunt plasaţi în instituţii rezidenţiale; şi
 Circa 399 copii noi au fost plasaţi în îngrijire rezidenţială în 2019 (a se vedea: Figura nr. 2).
Casa de copii de tip familial - serviciu social specializat, care oferă copiilor îngrijire
familială substitutivă în familia unui părinte-educator.
Părinte educator - persoană care asigură la domiciliul său îngrijirea și educarea copilului
pentru o perioadă determinată de timp.
Familia părintelui educator- persoanele care locuiesc în gospodăria părintelui-educator,
cu excepția copilului/copiilor plasați în casa de tip familial;
Comisia pentru protecția copilului aflat în dificultate – organ abilitat cu elibirarea avizului
pentru aprobarea măsurilor de sprijin familial privind depășirea situațiilor de risc și prevenirea
separării copilului de familie, precum și a măsurilor de protecție a copilului separat de părinți;
Plasament de urgență- plasamentul în familia părintelui-educator a copilului a cărui viață sau
sănătate se află în pericol iminent, indiferent de mediul în care acesta se află, pentru o perioadă de
pînă la 72 de ore. Acest termen poate fi extins, dar nu trebuie să depășească 45 de zile;
Plasament planificat- plaament planificat al copilului în familia părintelui-educator pentru o
perioadă determinată de timp, conform prevederilor planului individual de asistență;
potrivirea părintelui- educator la necesitățilr de dezvoltare ale copilului- procesul de stabilire a
compatibilității părintelui-educator cu copilul propus a fi plasat în casa de copii de tip familial;
Indemnizația zilnică pentru copil- suma fixată de bani acordată zilnic copilului pentru
gestionarea individuală;
Autoritate tutelară locală- primariile satelor sau a comunilor, orașelor;
Autoritate tutelară teritorială – secțiile/direcțiile asistență socială și protecția a familiei, poate
fi numită și Direcția municipală pentru protecția drepturilor copilului. În municipiile Bălți și Chișinău,
2
Biroul Naţional de Statistică. (2019). Forţa de muncă în Republica Moldova. Ocupare şi şomaj. Disponibil la
http://www.statistica.md/ public/files/publicatii_electronice/ocupare_somaj/Forta_Munca_2019.pdf
3
Guvernul Republicii Moldova. (2019). UNICEF şi Ministerul muncii, protecţiei sociale şi familiei. (2019)
8
autoritățiile tutelare teritoriale exercită și atribuțiile de autoritate tutelară locală, cu exepția inităților
administartiv-teritoriale autonome din componența acestora, în cadrul căroa atribuțiile de autoritate
tutelară sînt excertitate de către primarii unităților administarativ-teritoriale respective.
Organizarea și funcționarea CCTF organuzată de către angajații Serviciului plasament de tip
familial din cadrul structurilor teritoriale de asistență socială și protecția a familiei. În primul rănd,
solicitantul în funcția de părinte-educator urmează un curs de formare inițială, durata căruiaeste circă
de 50 de ore și este organizat de către prestatorul de serviciu în baza unui curicul aprobat de MSMPS.
Acest curs este doar o mică parte al formării inițiale și o parte a procesului de evaluare a solicitantului
în funcția de părinte-educator. Acestea cursuri continuă de cel pițin 30 ore. Aprobarea părintelui-
educator este efectuată de comisie în baza unei analize al raportului de evaluarea acestui de către
asistent social responsabil, precum și de către educatori și psiholog, cu emiterea avizului de aprobare.
În etapa II al solicitantului urmează semnarea contractului individual de muncă aprobat de
comisie. Trebuie de evidențiat că în calitate de părinte-educatornu poate fi angajată persoana
pînă la al IV-lea grad de rudenie cu copilul.
Cazurile speciale ale copiilor în situaţie de risc sau ale celor lipsiţi de îngrijire părintească
adecvată şi care necesită o îngrijire alternativă, pot include copiii în conflict cu legea, copiii neînsoţiţi
şi copiii ai căror părinţi se află peste hotare (nu este specificat dacă unul sau ambii părinți). Legislaţia
Republicii Moldova prevede acordarea protecţiei speciale pentru aceste categorii de copii 4 (a se vedea:
Figura nr. 3).
În plasament unui Case de Copii de Tip Familial pot fi plasați în același timp de la 3 copii pînă
la șapte copii. Numărul total al copiilor plasați în CCTF și cel al copiilor biologici ai părintelui-
educator nu trebuie să depășească 7 copii. Copii luați în plasament, dețin calitatea de membru al
acestui familii și acesta este pînă la 18 ani. În cazul în care copilui continuă studiile în instituțiile de
învățământ – copilul iși păstrează calitate de membru al familiei și părintele
educator este responsabil de acesta.
Dacă în CCTF rămîn în plasament cel puțin 3 copii, acesta urmează a fi completat cu alții,
respectînd condițiile generale privind plasamentul copiilor. După atingeea vărstei de pensionare
părintele-educator trebuie să-si dea acordul în scris că dorește să continuie activitatea pentru o anumită
perioadă de timp.
În scopul plasament eficient și sigur pentru copil prestatorul de serviciu asifură potrivirea
competențelor profesionale, a termenelor și condițiilor în care a fost aprobat părintele-educator cu
necesitățiile de asistență și dezvoltare ale copilului. Asistentul social responsabil de acest Serviciu

4
Date statistice: Guvernul Republicii Moldova. (2019), TransMonEE. (2014), Biroul Naţional de Statistică.
(2019) și Centrul Naţional de Sănătate Publică. (2019). Studiul de Indicatori Multipli în Cuiburi 2019. Sursa:
http://www.childinfo.org/files/Moldova_2019_MICS_ Summary.pdf NB:
9
elaborează planul individual de asistență a copilului înainte de plasarea acestui în CCTF, conform
rezultatelor necesităților de asistență și dezvoltare ale copilului.
Plasarea copilului în CCTF se efectuiază în baza dispoziției autorității tutelare locale. Asistentul
social pentru a minitoriza situația actuală al copilului efectuiază vizitele planificate în familia
părintelui-educator și la solicitarea copilului, părintelui-educator, familiei sau al autorităților teritoriale
sau locale, în conformitate cu standartele minime de calitate și cu planul individual de asistență.
Conform HG 51/2018 beneficiarii CCTF sunt:
Copii lipsiți efectiv de grija ambelor părinți în situații determinate de absența acestora, cu
excepția copilului ai cărui părinți sunt plecați peste hotare
Copilul, care este luat de la părinți din cauza unui pericol existent, iminent pentru viața sau
sănătatea acestui. În acest context copilul are statut de copil aflat în situații de risc.
Copilul, căruia i s-a stabilit statutul de copil aflat rămas temporar fără ocrotirea părintească
Copilul căruia i s-a stabilit statutul de copil rămas fără ocrotire părintească
Părintele minor cu copil în risc de sepărare
Minora gravidă împreună cu copil. În acest context, copilului părintelui minor i se prestează
serviciile de plasament fără avizul Comisiei și dispoziția autorității tutelare teritoriale, privind
stabilirea statutului de copil rămas temporar fără ocrotire părintească sau rămas fără ocrotire
părintească ori privind plasamentul de urgență sau planificat al acestuia. În acest caz, odată cu
plasamentul părintelui minor împreună cu copilul sau după nașterea copilului părintelui minor aflat în
plasament sau în cazul plasamentului copilului părintelui minor după plasamentul părintelui,
autoritatea tutelară tutelară emite o dispoziție sepărată cu privire la plasamentul copilului împreună cu
părintele minor. Conform HG nr. 51 din 2018 în cazul în care, după plasament, menținerea copilului
cu părintele minor nu este posibil sau contravine interesului superior al copilului părintelui minor,
autoritatea teritorială înterprinde măsurile necesare pentru stabilirea statutului copilului părintelui
minor și asigurarea plasamentului acestuia conform prevederilor legislației. 5

1.1.2. Scopul și obiectivele CCTF

Scopul CCTF este de a oferi copilului îngrijire într-un mediu familial substitutiv pentru o
perioadă determinată de timp. CCTF reprezintă o instiruție creată în baza unei familii complete, care
are posibilitatea de a oferi copilului orfan sau rămas fără ocrotirea părintească îngrijire substitutivă în
familia părintelui-educator. Scopul este re(integrarea) acestuia în familia biologică, extinsă sau
adoptivă. Ideile de bază a acestui serviciu sunt:
Copilul are dreptul de a crește într-o familie.
Familia oferă dragoste, căldură educație copiilor

5
Proca L. Ce sunt prestaţiile sociale.// „Revista Naţională de Drept,” nr. 3, Chişinău, 2015, p. 26-37.
10
 Copilul are dreptul la protecția de către părintelui-educator
Obiectivele CCTF sunt următoarele:
• Asigurarea îngrijirii copilului în conformitate cu necesitățiile individuale de asistență și
dezvoltare acestuia. Părinții-educatori poartă răspundere pentru starea sănătății copiilor și pentru
condițiile de întreținere și educație a acestora. Ei sunt reprezentanți legali ai copilului și îi apără fără o
procură specială drepturile și interesele în toate înstanțele , inclusiv și în cele judecătorești. Totoodată,
părinții-educatori au dreptul să determine metodele de educație, luîmd în considerare vîrsta și
particularitățiile individuale ale copiilor și recomandările autorității tutelare. Putem constata că,
părinții-educatori sînt în drept scop să aleagă pentru copii din casa de copii de tip familial instituția de
învățămînt, luînd în considerare dorința și aptitudinea acestora și fiind obligați să le asigure condiții
pentru absolvirea instituției de învățământ obligatoriu. Părinții-educatori vor stimula și vor sprijini
copii în vederea continuării studiilor în liceu, școli de meserii și profesionale, instituții de învățământ
superior și alte instituții de invățământ, tinind cont de opinia și capacitățiile fiecărui minor.
• Facilitarea (integrării) familiale și sociale a copilului, ținînd cont de necesitățiile individuale de
asistență și dezvoltare a acestuia.
• Relația care se crează între copil părintele-educator este foarte împortantă, deoarece modul în
care acesta se manifestă și funcționează va influența fie pozitiv, fie negativ la modul în care copilul se
adaptează la contexul familial. 6 Părintele-educator trebuie să aibă capacități de a avea o conectare cu
copilul, de a oferi siguranță, confort emoțional, disponibilitate, afecțiune, abilitatea lui de a pune
limite și reguli necesare, de a empatiza cu trăirile copilului, conștient fiind de experiențele traumatice
care acesta a trecut și de a adapta la situațiile de ctiză eficient. Acestea îl pot ajuta pe minor din
plasament de a trece prin dificultăți, de a se re(integra) în societate, de a avea abilități de respect,
afecțiune, acceptării, înțelegerii etc. Cu alte cuvinte, părintele educator trebuie să aibă o ”conectare”
cu minorul, dar pentru aceasta este nevoie de:
• Cunoașterea copilului; ce și cum îi place sau nu, care este modul lui de a fi, la ce reacționează
și în ce fel, ce acceptă și ce respinge, care sunt punctele sale slabe sau tari, plăcerile, cum își exprimă
intențiile, friciile, afecțiunea, cum acceptă sau vrea să fie iubit etc.
• Controlul emoțional din partea părintelui-educator este cel mai dificil de realizar, în special în
situații de criză. Atunci avem cel mai des tendința de a spune lucruri urâte, cuvinte pe care mai rârziu
le com regreta, de a ne descărca sau încerca să-l învățăm ”minte” pe copil. Cu cât un părinte-educator
este mai supărat, iritat sau mânios, cu atât devine mai irațional și îi este mai greu să se ”conecteze” cu
copilul. De aceia e bine ca părintee-educator să-și controleze mânia sau să-și ia o pauză, pentru a se
calma, ca după să fie o ”reconectare” eficientă cu copilui.

6
Proca L. Reglementări juridice privind procesul de reformare a sistemului de asistenţă socială moldovenesc.//
„Revista Naţională de Drept,” nr. 8, Chişinău 2014, p. 31
11
 • Comunicarea eficientă cu copilul. Cu toții cunoaștem că comunicarea este o nevoie de bază a
oamenilor și cel mai împortant este un mijloc de transmitere a unei informații; este piatra de temeile,
fără de care nu poate fi constituită nici o relație, indifirent de forma ei. Trebuie să accentuăm că
vorbirea în sine nu poate fi considerată o comunicare, existând o difirență mare între ”a vorbi” și ”a
comunica” sau între ”a auzi” și ”a asculta”. Dacă a vorbi presupune o acțiune intr-un sens, a comunica
este un proces în care are loc un tranCCTFer de informație în ambele sensuri, de la părintele-educator
la copil și invers. Prin o cominicare eficientă , părintele-educator modelează și dezvoltă personalitatea
copilului din plasament, se ”conectează” eficient cu el, făcând schimbul necesar de emoții, idei,
gesturi, mesaje.7
În concluzie, am constatat că "Casele de Timp Familial" reprezintă o soluție importantă pentru
copiii care se află în situații dificile și care nu pot trăi într-un mediu familial stabil. Numărul de copii
implicați în acest serviciu indică nevoia existentă și importanța oferirii unei alternative familiale
sigure și afectuoase pentru acești copii.
Colaborarea cu comunitatea și alte servicii au fost recunoscute ca fiind critice în prestarea
serviciului "Case de Timp Familial". Implicarea comunității poate aduce sprijin și resurse
suplimentare pentru a oferi un mediu familial stabil și pentru a asigura accesul copiilor la educație,
asistență medicală și asistență psihologică de calitate.

7
Zamfir E., Zamfir C. Politici sociale. România în context european. Bucureşti: Alternative, 1995, p.103.
12
 1.2. Principii generale de prestare a Serviciului "Case de Timp Familial"
Serviciul "Case de Timp Familial" reprezintă o formă de intervenție în domeniul protecției
copilului, care oferă o alternativă familială pentru copiii aflați în situații de dificultate sau care nu pot
trăi într-un mediu familial stabil. Acest serviciu are drept scop principal asigurarea unei îngrijiri și
protecții adecvate, promovând dezvoltarea și bunăstarea copiilor într-un mediu familial sigur și
afectuos. Pentru a garanta o prestare eficientă și de calitate a serviciului "Case de Timp Familial", este
esențială respectarea unor principii generale care să ghideze intervențiile și să asigure rezultate
pozitive pentru copiii și familiile implicate.
Scopul acestui subcapitol este de a examina principiile generale de prestare a serviciului "Case
de Timp Familial" în Republica Moldova. Se vor analiza aspecte-cheie, cum ar fi identificarea
principiilor fundamentale, rolul asistenților sociali și al familiilor gazdă, colaborarea
interinstituțională, individualizarea intervențiilor și evaluarea rezultatelor. Prin acest demers, se
urmărește înțelegerea mai profundă a modului în care aceste principii sunt implementate și respectate
în practica serviciului "Case de Timp Familial" pentru a sprijini copiii și a contribui la dezvoltarea lor
sănătoasă și armonioasă.
Prestarea acestui serviciu se realizează în baza următoarelor principii:
1) Respectarea și promovarea interesului superior al copilului. Interesul superior al copilului
este considerat primordial și reprezintă un proces continuu, care trebuie evaluat înainte de a lua o
decizie administrativă importantă. Procesele privind interesul superior al copilului încep înainte de
inițierea procedurii de plasament și poate continua și după. Aplicarea deplină a noțiunii de interes
superioe al copilului impune elaborarea unei abordări bazate pe respectarea drepturilor, care
cooperează toți actorii, să asigure integrarea fizică, psihologică, morală și spirituală holistică a
copilului și să-i promoveze demnitatea sa umană. 8
2) Respectarea dreptului copilului de a crește și de a fi educat în familie. Fiecare copil are
dreptul de a crește într-o familie care să-l susțină, să-l ingrijească și să-i ofere afecțiune. Niciun copil
nu trebuie să fie plasat într-o instituție de îngrijire rezidențială doar pentru că familia este aflată în
situație de risc.
3) Respectarea identității copilului orice copil trebuie sa fie înregistrat imediat după
naștere și sa aibă un nume. Dreptul la nume și cetățenie este un drept subiectiv și lazarea acestuia
duce la lezarea altor drepturi, precum a dreptului la sănătate, asistenta și protecție sociala, educație etc.
Ca ecemplu: În cazul copilului gģăsit sau abandonat, întocmirea actului de naștere se face, in termen
de o lunade la data găsirii acestuia, la organul de stare civilă în raza teritorială unde a fost găsit
copilul. inasemenea situaţii se întocmește proces-verbal de către un colaborator de poliţie, un medic şi

8
Paşa F., Paşa L. Asistenţa socială în România. Iaşi: Polirom, 2004, p. 53
13
unreprezentant al autorităţii tutelare. Anume în asemenea situaţi autorităţii tutelare îi revine obligaţia
să facă o declaraţie scrisă.
4) Respectarea opiniei copilului și luarea în considerare a acesteia, în funcție de vîrsta și
gradul său de maturitate. Drepturile copiilor includ dreptul tinerilor de a fi trataţi cu demnitate şi
respect, la protecţie împotriva oricărei forme de discriminare, de a le fi satiCCTFăcute nevoile primare
- cum ar fi hrană, siguranţă, îngrijire medicală, educaţie, precum şi de a juca un rol activ în societate,
de a le asculta atent opinia și de a le oferi dreptul la acestea . Aceste drepturi sunt conCCTFinţite în
Convenţia ONU cu privire la drepturile copilului (denumită în cele ce urmează CNUDC), instrument
care a fost acceptat de toate statele din Europa şi de aproape toate ţările lumiiție. . Participarea
copilului la deciziile care îl privesc este un principiu director al CNUDC. Copiii sunt oameni în toată
puterea cuvântului şi trebuie întotdeauna consultaţi şi ascultaţi, iar opiniile lor trebuie luate în
considerare.
5) Abordarea individualizată a copilului. Sănătatea, bunăstarea fizică şi dezvoltarea motorie
a copiilor sunt factori decisivi în procesul de creştere şi dezvoltare a copiilor în perioada timpurie.
Creşterea şi dezvoltarea reprezintă procese complementare, chiar dacă creşterea se referă la anumite
schimbări de ordin fizic, precum creşterea în greutate, în înălţime şi a dimensiunilor corpului, iar
dezvoltarea la nivelul de complexitate al schimbărilor care parcurg un mod gradat de progres de la
schimbări simple la cele mai complexe. 9 Deşi paşii schimbărilor sunt mai mult sau puţin aceiaşi pentru
toţi copii, ritmul schimbărilor prezintă o puternică variabilitate individuală. Părintele-educator
împreună cu asistentul social trebuie să respecte acest drept cu scopil de o abordare corectă al
copilului individualizată.
6) Abordarea nondiscriminatorie. Principiul nediscriminării - sau egalităţii - are două aspecte
importante. Importanţa ambelor se referă la asigurarea faptului că, ori de câte ori este posibil, copiii au
acces la aceleaşi drepturi, oportunităţi şi privilegii.
Caracteristicile lipsite de relevanţă nu trebuie niciodată să fie un temei pentru un tratament
diferit aplicat unui copil. Spre exemplu, identitatea de gen, orientarea sexuală sau identitatea etnică a
copilului nu trebuie se genereze un tratament diferit - exceptând situaţia în care aceste caracteristici
prezintă relevanţă pentru o anumită decizie. O fată nu trebuie exclusă de la un curs de tâmplărie doar
pentru că este fată, la fel cum nici un copil cu dizabilităţi nu trebuie exclus din activităţile sportive.
Niciuna dintre aceste „diferenţe“ nu vor va prezenta, probabil, relevanţă pentru aceste activităţi
specifice.
Uneori, nevoilor sau abilităţile copilului pot impune un tratament diferit astfel încât acesta să
poată beneficia de pe urma aceloraşi oportunităţi ca şi alţi copii. În astfel de cazuri, nediscriminare
înseamnă că aceste diferenţe trebuie luate în considerare, deseori printr-o altă modalitate de a oferi

9
Buzduceva D. Aspecte contemporane în asistenţa socială. Iaşi: Polirom, 2005, p. 61
14
sprijin copilului. Copiii cu dizabilităţi pot avea nevoie de sprijin fizic sau de asistenţă cu cititul sau
înţelegerea; copiii refugiaţi sau migranţi pot avea nevoie de ajutor cu învăţarea limbii; copiii cu
convingeri religioase, orientare sexuală sau convingeri culturale diferite pot avea nevoie de măsuri
speciale de protecţie prin care accesul la drepturile minime de bază să fie sprijinit.
7) Protecția impitriva violenței, neglijării și exploatării copilului. Autoritatea tutelară locală
este obligată să se autosesizeze şi/sau să asigure recepţionarea şi înregistrarea sesizărilor cu privire la
copiii aflaţi în următoarele situaţii:
a) copiii sînt supuși violenței;
b) copiii sînt neglijaţi;
c) copiii practică vagabondajul, cerşitul, prostituţia;
d) copiii sînt lipsiţi de îngrijire şi supraveghere din partea părinţilor din cauza absenţei
acestora de la domiciliu din motive necunoscute;
e) părinţii copiilor au decedat;
f) copiii trăiesc în stradă, au fugit ori au fost alungaţi de acasă;
g) părinţii copiilor refuză să-şi exercite obligaţiile părinteşti privind creşterea şi îngrijirea
copilului;
h) copiii au fost abandonaţi de părinţi;
i) în privința unuia dintre părinții copilului este instituită o măsură de ocrotire judiciară (ocrotire
provizorie, curatelă sau tutelă);
j) copiii sînt victime ale infracţiunilor, dacă se află în una sau mai multe situații indicate la lit. a)
Întrucât cazurile de violenţă sunt rareori raportate autorităților, iar serviciile pentru victime sunt
limitate, acești băieți și fete nu întotdeauna primesc asistența de care au nevoie. De altfel, puțini
părinți au cunoștințele și abilitățile necesare pentru a-și educa copiii într-o manieră pozitivă.
Abandonul și instituționalizarea copiilor sunt, de asemenea, forme de violenţă. Iar copii
instituționalizați sunt percepuţi ca fiind deosebit de vulnerabili.
Violența se regăsește și în școli. Există îngrijorări cu privire la intimidarea în școli, aproape 60%
dintre adolescenţi fiind implicați în cel puţin o bătaie în ultimul an și/sau hărțuiți
cel puțin o dată în ultimele câteva luni.10
În anul 2018, UNICEF11 a publicat un raport care a vizat impactul migraţiei asupra copiilor.53
Acest raport a descris următoarele consecinţe ale migraţiei asupra copilului: izolarea socială crescută,
impactul asupra dezvoltării emotive, riscul abandonului şcolar şi frecventării scăzute a şcolii,
vulnerabilitatea consumului de droguri, delincvenţei şi riscului pentru sănătatea reproductivă din
cauza relaţiilor sexuale precoce (a se vedea: Figura nr. 4).

10
Zamfir E., Zamfir C. Politici sociale. România în context european. Bucureşti: Alternative, 1995, p.103.
11
UNICEF şi CIDDC. (2018). Situația copiilor rămași fără îngrijire părintească în urma migrației
15
 Mai mult de o treime dintre elevii de 13-15 ani din școlile din Moldova au raportat că au fost
implicați în cel puțin o bătaie în ultimul an sau au fost hărțuiți cel puțin o dată în ultimele câteva luni.
Soluția pentru combaterea sau păstrarea dreptului la protecție împotriva violenței, neglijării și
exploatării copilului este crearea unor sisteme naţionale puternice de protecție a copilului, care să
funcționeze în interesul superior al tuturor copiilor, inclusiv al celor mai vulnerabili. Activitățile de
îmbunătățire a sistemului de protecție a copilului vizează trei domenii principale: păstrarea familiilor
împreună, accesul la justiție și prevenirea violenței împotriva copiilor.
Pe tot parcursul vieții sale, indivizii și-au creat relatii bazate pe incredere si afectiune, insa au
aparut diverse probleme si tensiuni, si odata cu amplificarea si intensificarea lor, fiinta umana s-a aflat
in imposibilitatea de a le mai putea rezolva singura. Astfel, ca un raspuns la toate aceste situatii
problematice cu care s-au confruntat, s-a dezvoltat Asistenta sociala, care prin intermediul unor
persoane competente si cu ajutorul unor instrumente specifice, este capabila sa asigure rezolvarea
dificultatilor pe care indivizii si intreaga comunitate le intampina.
Adopția unui copil reprezinta un eveniment care provoaca schimbari in viata viitoarei familii , în
mediul familiei. Decizia favorabilă apariției copiilor implică semnificatii sociale importante. Astfel,
dificultatile de natura emotionala, familiala, financiara intampinate de viitorii parinti pot fi identificate
de practicienii in domeniul asistentei sociale, in scopul sprijinirii acestora șidepașirii situațiilor dificile
Contextul social actual nu reuseste sa incurajeze natalitatea, luand in considerare numarul foarte mare
de copii abandonati, precum si starea material-financiara precara a multora dintre viitoarele familii
adoptive. In aceste conditii asistenta sociala se impune ca necesitate. 12 Asistentul social reprezinta
astfel, persoana care ofera sprijin moral, informatii privind alternativele valabile si potrivite fiecarui
solicitant pentru deschiderea unei Case de Copii Tip Familial.
De asemenea, rolul asistentului social este de a conecata persoana aflata in dificultate la
resursele comunitare in vederea obtinerii sprijinului necesar. Beneficiarii -viitori părinți-educatori,
trebuie sa fie corect informați cu privire la drepturile legale pe care le au si trebuie sa fie sprijiniți
pentru a le obtine.
De multe ori asistentul social este liantul intre beneficiar si mediul sau familial sau chiar
comunitatea din care face parte. Dincolo de suportul moral acordat părintilor-educatori, asistentul
social trebuie sa creeze o adaptare a resurselor comunitare la nevoile familiale. Asistentul social poate
sprijini ca parintii-educatori sa beneficieze de anumite servicii ale unor organizatii, institutii in
domeniu. Realizarea unei recomandari, sprijinirea in obtinerea actelor necesare sunt un real suport
pentru o familie cu mulți copii. Sintetizând aspectele privind intervenția specializata in problematica
părinților-educatori:

12
Mocanu V. Descentralizarea serviciilor publice. Chişinău: TISH, 1999, p. 61.
16
 Ofera sprijin moral in depasirea situatiilor dificile determinate de comportamentele nedorite al
copiilor;
Identifica originea problemelor copiilor din plasament;
Ofera consiliere, la necesitate;
Acorda sustinere in realizarea planului individualizat al viitorului pentru copil;
Ajuta părintele-educator sa identifice resurse pentru depasirea situatiei de criză;
Informeaza parintele educator cu privire la alternativele existente privind protectia sociala a
părinților cât și a copiilor din plasament ;
Ofera intelegere si sprijin in vederea medierii eventualelor conflicte intre părintele educator si
partener/familia extinsa.13
Informeaza si sustine parintele-educator in vederea obtinerii drepturilor legale (drepturi banesti-
alocatia de stat pentru copilului, indemnizatia de zi sau lună , plata concediului , dreptul la asistenta
medicala etc).14
Colaboreaza cu specialisti din alte domenii (unitati medicale, unitati de invatamant, biserica) si
indruma părintele-educator spre alte servicii specializate.
Ofera informatii cu privire la planificarea familiala.
Subcapitolul privind principiile generale de prestare a serviciului "Case de Timp Familial" în
Republica Moldova a oferit o perspectivă cuprinzătoare asupra acestui serviciu vital în domeniul
protecției copilului. Rezultatele obținute prin abordarea mixtă a cercetării au scos în evidență
principiile cheie care ghidează intervențiile în cadrul serviciului și au relevat aspecte semnificative
legate de implementarea acestor principii.
Unul dintre principiile fundamentale identificate în studiu este individualizarea intervențiilor.
Fiecare copil are nevoi și caracteristici unice, iar adaptarea intervențiilor la aceste particularități este
esențială pentru a asigura dezvoltarea și bunăstarea copiilor într-un mediu familial stabil. Principiul
individualizării presupune evaluarea și identificarea nevoilor copilului și elaborarea unui plan de
intervenție personalizat, care să răspundă în mod adecvat nevoilor sale specifice.
În concluzie, principiile generale de prestare a serviciului "Case de Timp Familial" sunt
fundamentale pentru asigurarea unei intervenții de calitate și eficiente în sprijinul copiilor aflați în
situații de dificultate. Individualizarea intervențiilor, colaborarea interinstituțională și evaluarea
rezultatelor reprezintă pilonii cheie ai acestui serviciu. Recomandarea principală a acestui studiu este
consolidarea și aplicarea coerentă a acestor principii în practica serviciului "Case de Timp Familial",
în vederea creării unui mediu familial sigur, afectuos și propice dezvoltării armonioase a copiilor.

13
Paşa F., Paşa L. M. Asistenţa socială în România. Iaşi: Polirom, 2004, p. 54
14
Maria Bulgaru, Nicolaie Sali, Tatiana Gribincea. Asistenţa socială în contextul transformărilor din Republica
Moldova. Chişinău: „Cu drag” SRL, 2008, p.184
17
 1.3. Organizarea și funcționarea CCTF
Serviciul "Case de Timp Familial" reprezintă o componentă esențială a sistemului de protecție a
copilului, oferind o alternativă familială pentru copiii care se confruntă cu situații de dificultate sau
care nu pot trăi într-un mediu familial stabil. Organizarea și funcționarea acestui serviciu sunt deosebit
de importante pentru asigurarea unui mediu sigur, iubitor și stimulant pentru copiii aflați în nevoie.
Scopul acestui subcapitol este de a examina în detaliu organizarea și funcționarea Serviciului
"Case de Timp Familial" în contextul Republicii Moldova. Se vor analiza aspecte cheie, cum ar fi
structura organizațională, procedurile de lucru, colaborarea interinstituțională și sprijinul acordat
familiilor gazdă. Prin această cercetare, ne propunem să înțelegem mai bine modul în care acest
serviciu este organizat și gestionat, precum și impactul pe care îl are asupra copiilor și familiilor
implicate.
Un aspect fundamental în organizarea Serviciului "Case de Timp Familial" este structura
organizațională. Aceasta se referă la modul în care serviciul este organizat din punct de vedere
administrativ și managerial, inclusiv ierarhia responsabilităților, rolurile și atribuțiile personalului și
relațiile de coordonare între diferitele niveluri. O structură clară și bine definită asigură o gestionare
eficientă a serviciului și o distribuție adecvată a resurselor, ceea ce contribuie la oferirea unei îngrijiri
și protecții de calitate pentru copiii aflați în grija familiilor gazdă.
Procedurile de lucru sunt un alt aspect crucial în organizarea și funcționarea Serviciului "Case
de Timp Familial". Acestea includ etapele și regulile care trebuie respectate în procesul de plasament
și monitorizare a copiilor în familiile gazdă, comunicarea și colaborarea între diferitele părți implicate
și evaluarea rezultatelor intervențiilor. Procedurile bine stabilite și transparente asigură consistența și
coerența intervențiilor, minimizând riscul de erori și promovând o intervenție de calitate.
Colaborarea interinstituțională este un alt element esențial în organizarea Serviciului "Case de
Timp Familial". Aceasta implică cooperarea între serviciile sociale, autoritățile locale, instituțiile de
învățământ, serviciile de sănătate și alte organizații relevante. O colaborare eficientă și sinergică între
aceste părți permite o abordare holistică în sprijinul copiilor și familiilor, asigurând o coordonare mai
bună și maximizând resursele disponibile.
Pe parcursul ultimelor decenii, Republica Moldova s-a aflat în proces de tranzictie de la
dominația sistemului sovietic la economia de piaţă. Printre rezultatele acestei tranziţii a fost șimigraţia
unui număr semnificativ de moldoveni în ţările din Europa de Vest şi in Rusia in
căutareaoportunităţilor de muncă.
Estimările indică un număr de mal bine de 300,000 de oameni plecaţila muncă peste hotare, '^
ceea ce constituie o pătrime din populaţia Republicii Moldova apta de muncă. Acest exod a avut drept
consecinţà faptul că 20% din copii au unul sau ambit pärinţi peste hotare, ceea ce a fost recunoscut,
începând cu anul 2006, drept una din problemele majore ale ţării.

18
 Există o preocupare aparte pentru problemele legate de protecţe, strategii de ingrijire și tutela,
custodie și reprezentare legală a acestor grupuri de copii, precum și a altor categorii de copii ràmași
farà îngrijire pârinteascà. Doar 63% din copii moldoveni trăiesc cu ambi părinţi, iar 11% nu locuiesc
cu niciunul dintre părinţii biologici.
În 2013, Parlamentul a adoptat Legea 140 privind protecţia specială a copiilor aflaţi in situaţie
de risc și a copiilor separaţi de pârinţi15, care include articole speciale referitoare la identificarea
evaluarea, asistenţa, referirea, monitorizarea și luarea la evidenţã a copilor aflaţi in situaţie de risc și a
copiilor separaţi de parinţi, precum și atribuţiile instituţiilor responsabile de aplicarea acestor
proceduri. Adoptarea Legii 140 a constituit un pas important in procesul de elaborare a cadrului
legislativ și de politici, care iși propune sa protejeze copii lipsiţi de grijă párintească, in particular cei
cu parinţi plecaţi peste hotare și cei aflaţi sub tutela și/sau reprezentare legală precară sau neclarà, și a
constituit un pas critic spre o abordare sistemică a protecţiei copilului capabilă să facă faţà riscurilor și
schimbanilor.
În scopul unui plasamentului planificat al copilului aflat in situație de risc in casa de copii de
tip familial, prestatorul serviciului asigură(asistentul social):
1) evaluarea necesităţilor de asistenţă şi dezvoltare ale copilului;
Evaluarea necesităţilor de asistenţă şi dezvoltare ale copilului este realizată de către asistentul
social din cadrul Serviciului plasamente de tip familial, în colaborare cu psihologul, autoritatea
tutelară locală, specialistul în protecţia drepturilor copilului şi/sau cu asistentul social comunitar din
localitatea unde se află copilul, precum şi cu alţi specialişti şi familia copilului. În cazul în care copilul
propus pentru plasament se află într-o instituţie rezidenţială, asistentul social din cadrul Serviciului
plasamente de tip familial implică în acest proces asistentul social din cadrul instituţiei.
2) evaluarea competenţelor profesionale, a termenelor şi condiţiilor în care a fost aprobat
părintele-educator în baza analizei raportului de evaluare a solicitantului/raportului de evaluare anuală
a competenţelor profesionale; Evaluarea competenţelor profesionale ale părintelui-educator pentru
plasamentul copilului se efectuează de către asistentul social din cadrul Serviciului plasamente de tip
familial şi psiholog în baza raportului de evaluare anuală a competenţelor profesionale ale părintelui-
educator, iar în cazul părintelui-educator nou-aprobat – în baza raportului de evaluare a solicitantului
pentru aprobarea în funcţia de părinte-educator.16
3) Elaborarea planului individual de asistenţă; Asistentul social din cadrul Serviciului
plasamente de tip familial elaborează planul individual de asistenţă a copilului înainte de plasarea
acestuia în casa de copii de tip familial conform rezultatelor evaluării necesităţilor de asistenţă şi

15
Legea privind protecţia specială a copiilor aflaţi în situaţie de risc şi a copiilor separaţi de părinţi nr. 140 din
14.06.2013 (în vigoare 01.01.2014), Monitorul Oficial nr.167-172 art.534 din 02.08.2013
16
L. Proca. Ce sunt prestaţiile sociale.// „Revista Naţională de Drept,” nr. 3, 2015, p. 26-37.
19
dezvoltare ale copilului, iar prestatorul serviciului întreprinde toate măsurile necesare pentru
asigurarea implementării planului individual de asistență a copilului.
4) Potrivirea competenţelor profesionale, a termenelor şi condiţiilor în care a fost aprobat
părintele-educator cu necesităţile de asistenţă şi dezvoltare ale copilului; După elaborarea planului
individual de asistenţă a copilului, asistentul social din cadrul Serviciului plasamente de tip familial
realizează potrivirea competenţelor profesionale, a termenelor şi condiţiilor în care a fost aprobat
părintele-educator cu necesităţile de asistenţă şi dezvoltare individuală ale copilului în baza analizei
raportului de evaluare a necesităţilor copilului şi a raportului de evaluare a părintelui-educator, precum
şi a rezultatelor întrevederilor dintre părintele-educator şi copil.
5) Plasamentul copilului numai în baza avizului pozitiv al Comisiei;
Plasarea copilului în casa de copii de tip familial se efectuează în baza dispoziţiei Direcţiei
asistenţă socială şi protecţie a familiei, care se emite conform avizului Comisiei, bazat pe raportul de
potrivire a părintelui-educator cu copilul.
6) Semnarea acordului de plasament la momentul plasării copilului.
Semnarea acordului de plasament al copilului dintre prestatorul serviciului şi părintele-educator
se realizează în ziua plasării copilului în casa de copii de tip familial în baza dispoziţiei Direcţiei
asistenţă socială şi protecţie a familiei cu privire la plasamentul acestuia. În cazul plasamentului de
urgenţă, semnarea acordului de plasament al copilului poate avea loc în termen de cel mult 3 zile de la
plasare.
Salarizarea părintelui-educator se efectuează conform legislaţiei, din momentul în care în
plasament se află cel puţin un copil. 17 Analiza cheltuielilor publice pentru CCTF a fost efectuate în
baza datelor cheltuielilor publice BOOST. 18 Pentru a asigura comparabilitatea datelor disponibile
pentru anii 20017-2019, în calcul au fost luate doar CCTF, pentru care sunt disponibile date pentru
întreaga perioadă 2017-2019. De asemenea, din calcul au fost excluse CCTF, pentru care se observă o
majorare bruscă a cheltuielilor, în special la categoria plata mărfurilor şi serviciilor în anul 2019. În
rezultat, în calcul au intrat circa jumătate din numărul mediu de CCTF din anii 2017-2019, ceea ce
permite diminuarea influenţiei factorilor temporari în reflectarea structurii şi dinamicii cheltuielilor
publice pentru CCTF (a se vedea: Tabelul nr. 1). În anul 2019 cheltuielile publice pentru o CCTF au
constituit în mediu 79,4 mii lei, în creştere cu 31,5% comparativ cu anul 2017, când aceste cheltuieli
au fost de 60,4 mii lei (a se vedea: Tabel nr. 2)19.
Spre deosebire de categoria de cheltuieli privind plata chiriei şi serviciilor comunale, în cazul
celei privind plata mărfurilor şi serviciilor există o divizare pe cheltuieli privind energia electrică,

17
Punctul 39 al Regulamentului casei de copii de tip familial, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 937 din
12.07.2002.
18
http://mf.gov.md/actdoc/BOOST
19
Ibidem
20
gaze, combustibil, rechizite de birou etc., fapt care a permis o analiză mai detaliată a acestor cheltuieli.
În general, se observă că principalele tipuri de cheltuieli din categoria de cheltuieli pentru plata
mărfurilor şi serviciilor au înregistrat un trend ascendent, în mediu pe o CCTF. Această creştere a
cheltuielilor ar putea fi explicat prin majorarea costului pe unitate a acestora de la an la an 20 (a se
vedea: Figura nr. 5).
Pe de altă parte, totuşi, analiza detaliată a acestor cheltuieli pe fiecare CCTF în parte denotă
devieri semnificative ale acestor cheltuieli de la o CCTF la alta 21 (a se vedea: Figura nr. 6).
Putem constata că, monitorizarea situaţiei copilului în casa de copii de tip familial se realizează
de către asistentul social din cadrul Serviciului plasamente de tip familial prin efectuarea vizitelor
planificate în familia părintelui-educator şi la solicitarea copilului, părintelui-educator, familiei sau a
autorităţii tutelare teritoriale şi locale, în conformitate cu standardele minime de calitate şi cu planul
individual de asistență. Totodată, prestatorul serviciului asigură revizuirea periodică a planului
individual de asistenţă a copilului de către asistentul social din cadrul Serviciului plasamente de tip
familial prin organizarea şedinţelor de revizuire a conformităţii acestuia cu standardele minime de
calitate.
Documentele serviciului referitoare la copiii beneficiari sînt:
1) registrul de evidenţă a copiilor plasaţi în casa de copii de tip familial;
2) dosarele copiilor completate conform standardelor minime de calitate;
3) registrul vizitelor.
Toate acestea trebuie sa aibă la baza sa un asistent social din cadrul asistenței sociale teritoriale.
Datele cu caracter personal referitoare la copiii plasați în casa de copii de tip familial sînt
stocate de către prestator pentru o perioadă de 5 ani după ieșirea copilului din serviciu, iar după
expirarea acestui termen acestea sînt tranCCTFormate în date anonime şi stocate exclusiv în scopuri
statistice sau de cercetare.22
Persoanele implicate direct în procesul de prelucrare a datelor cu caracter personal în cadrul
casei de copii de tip familial au obligația să prelucreze doar datele strict necesare îndeplinirii
atribuțiilor sale de serviciu, asigurînd pe parcurs confidențialitatea, precum și toate măsurile
organizatorice și tehnice necesare pentru protecția datelor cu caracter personal împotriva distrugerii,
modificării, blocării, copierii, răspîndirii, precum și împotriva altor acțiuni ilicite, măsuri menite să
asigure un nivel de securitate adecvat în ceea ce privește riscurile prezentate de prelucrare și caracterul
datelor prelucrate, conform legislației în vigoare.23

20
Ibidem
21
Ibidem
22
Romandaş N., Proca L., Odinokaia I. Dreptul protecţiei sociale. Chişinău , 2011, p. 359
23
Proca L. Reglementări juridice privind procesul de reformare a sistemului de asistenţă socială moldovenesc.//
„Revista Naţională de Drept,” nr. 8, Chişinău, 2014, p. 33.
21
 La etapa finală de implementare a planului individual de asistenţă, prestatorul serviciului asigură
pregătirea copilului şi, după caz, a familiei acestuia pentru ieşirea copilului din casa de copii de tip
familial, prin intermediul asistentului social din cadrul Serviciului plasamente de tip familial, în
cooperare cu autoritatea tutelară teritorială şi cu alţi specialişti relevanţi, care întocmeşte raportul
privind oportunitatea încetării plasamentului.
Managerul Serviciului plasamente de tip familial asigură calitatea serviciului prestat prin
monitorizarea şi organizarea cu regularitate a şedinţelor de supervizare profesională a angajaţilor în
vederea îmbunătăţirii performanţei individuale a acestora, a gestionării eficiente a sarcinilor şi
timpului de lucru. Managerul Serviciului plasamente de tip familial, în scopul consolidării
competenţelor profesionale, evaluează anual competenţele profesionale ale personalului specializat al
Serviciului, identifică necesităţile de formare continuă şi asigură organizarea cursurilor de formare
profesională. Prestatorul serviciului aduce la cunoştinţa personalului serviciului metodele şi măsurile
de protecţie a copiilor împotriva violenţei, neglijării şi exploatării în cadrul casei de copii de tip
familial, precum şi procedurile de raportare obligatorie a cazurilor respective. Prestatorul serviciului
trebuie să asigure părinților-educatori concediu anual, în conformitate cu legislaţia muncii. În perioada
concediului părintelui-educator, autoritatea tutelară teritorială va garanta plasamentul copilului la un
alt părinte-educator sau într-un alt serviciu de tip familial.
În total, în cele trei servicii sociale specializate menționate mai sus au fost înregistrați în anul
2021 un număr de 4 779 copii. Ponderea copiilor plasați în tutelă/curatelă a fost de 72% față de 21% a
copiilor plasați în APP și 7% a copiilor plasați în CCTF. Marea majoritate a fost constituită din copii
cu vârsta de 7-15 ani ce locuiesc în mediul rural, așa cum este prezentat mai jos în Figura 8. S-a
constatat faptul că doar 60 de copii de până la 2 ani au fost plasați în APP în toată țara pe parcursul
unui an, ceea ce indică nevoia de specializare a acestui serviciu și de motivare a asistenților parentali
profesioniști de a îngriji și copii mici. Diferența dintre sexe nu a fost semnificativă (Figura nr. 7).
Ponderea copiilor cu dizabilități ce au beneficiat de îngrijire alternativă de tip familial a
constituit 3,75% din numărul total al beneficiarilor. Din cei 179 copii cu dizabilități, majoritatea au
fost plasați în APP și tutelă/curatelă (a se vedea: Figura 8). Aproximativ jumătate din copiii beneficiari
au fost copii cu grad accentuat de dizabilitate.24
Subcapitolul privind organizarea și funcționarea Serviciului "Case de Timp Familial" a oferit o
perspectivă detaliată asupra acestui serviciu esențial în domeniul protecției copilului. Rezultatele
obținute prin cercetarea amănunțită și analiza datelor relevante au scos în evidență aspecte cheie legate
de organizarea și funcționarea acestui serviciu, identificând atât punctele forte, cât și provocările
întâmpinate în practică.

24
Maria Bulgaru, Nicolaie Sali, Tatiana Gribincea. Asistenţa socială în contextul transformărilor din Republica
Moldova. Chişinău: „Cu drag” SRL, 2008, p. 234-252
22
 Unul dintre aspectele esențiale evidențiate în studiu este necesitatea unei structuri organizatorice
bine definite și a unor proceduri clare în cadrul Serviciului "Case de Timp Familial". Este crucial să
existe o ierarhie clară de responsabilități, roluri și sarcini, astfel încât serviciul să funcționeze eficient
și să asigure un mediu sigur și stabil pentru copiii aflați în grija familiilor gazdă. De asemenea, este
importantă existența unor politici și protocoale actualizate și bine comunicate, care să ofere ghidaj clar
în luarea deciziilor și în implementarea intervențiilor.
Colaborarea și coordonarea între diferitele părți implicate în Serviciul "Case de Timp Familial"
reprezintă un alt aspect cheie identificat în studiu. Aceasta implică o cooperare strânsă între serviciile
sociale, autoritățile locale, familiile gazdă, personalul de îngrijire și alte organizații relevante.
Colaborarea eficientă și comunicarea bună între aceste părți sunt fundamentale pentru asigurarea unei
intervenții comprehensive și coerente, care să răspundă nevoilor individuale ale copiilor și familiilor
gazdă.
Un alt aspect important în organizarea și funcționarea Serviciului "Case de Timp Familial" este
asigurarea unui mediu de încredere și susținere pentru familiile gazdă. Acestea joacă un rol crucial în
oferirea unei alternative familiale sigure și afectuoase pentru copiii aflați în nevoie. Prin urmare, este
esențial ca serviciul să ofere sprijin continuu și suport emoțional familiilor gazdă, prin intermediul
asistenților sociali și al altor profesioniști implicați. Aceasta contribuie la consolidarea și menținerea
capacității familiilor gazdă de a oferi un mediu stabil și iubitor copiilor în grija lor.
În concluzie, organizarea și funcționarea Serviciului "Case de Timp Familial" necesită o
abordare bine structurată și coerentă. Este esențială existența unei structuri organizatorice clare, a
procedurilor și politicilor actualizate, precum și a unei colaborări eficiente între diferitele părți
implicate.

23
 CAPITOLUL II
ABORDĂRI PRACTICE ȘI STUDIU DE CAZ ÎN PRESTAREA SERVICIULUI
SOCIAL „CASE DE TIMP FAMILIAL”

2.1. Programe de suport și prevenire primară

Serviciul "Case de Timp Familial" joacă un rol vital în asigurarea unui mediu familial sigur și
iubitor pentru copiii aflați în situații de dificultate sau care nu pot trăi într-un mediu familial stabil. Pe
lângă oferirea unei alternative de plasament, acest serviciu poate să implementeze și programe de
suport și prevenire primară, având ca scop intervenția timpurie și prevenirea situațiilor de risc pentru
copii și familiile implicate.
Scopul acestui subcapitol este de a examina în detaliu programele de suport și prevenire primară
implementate în cadrul Serviciului "Case de Timp Familial" în Republica Moldova. Se va analiza
gama de programe oferite, obiectivele lor specifice, metodele și instrumentele utilizate, precum și
impactul acestor programe asupra copiilor și familiilor implicate.
Prevenirea primară în cadrul Serviciului "Case de Timp Familial" se concentrează pe intervenții
timpurii și asistență oferită familiilor înainte ca problemele să devină mai grave sau să ducă la
separarea copiilor de familie. Aceste programe se adresează familiilor care se confruntă cu diverse
dificultăți, cum ar fi sărăcia, tulburările de comportament, violența domestică sau probleme de
sănătate mentală. Prin oferirea unui suport specializat și resurse adecvate, se urmărește întărirea
capacității familiilor de a-și rezolva problemele și de a oferi un mediu familial stabil și sigur pentru
copii.
Programele de suport implementate în cadrul Serviciului "Case de Timp Familial" pot cuprinde
o varietate de intervenții și servicii adaptate nevoilor specifice ale familiilor și copiilor implicați.
Acestea pot include consiliere individuală și de familie, sprijin emoțional și psihologic, consiliere
parentală, servicii educaționale, formare și instruire în abilități parentale și orientare în obținerea de
resurse și servicii comunitare. Prin intermediul acestor programe, se oferă familiilor resursele și
sprijinul necesar pentru a-și îmbunătăți abilitățile parentale, a-și dezvolta relațiile și a face față cu
succes provocărilor din viața cotidiană.
Importanța implementării acestor programe de suport și prevenire primară în cadrul Serviciului
"Case de Timp Familial" constă în faptul că acestea pot contribui la reducerea numărului de separări
ale copiilor de familiile lor biologice și la creșterea șanselor de reunificare familială.
Conform fișei de post, asistentul social comunitar are atribuția de a sprijini şi asista persoane,
grupuri de persoane şi comunitatea în întregime. Acesta susţine identificarea şi conştientizarea
problemelor, ghidează și moderează procesul de identificare a soluțiilor pentru situații dificile și

24
probleme, mediază și coordonează colaborarea intersectorială, identifică resursele existente din
prestații și alte surse necesare pentru realizarea schimbărilor dorite, susține menținerea rezultatelor
obținute și analizează evoluția cazurilor. 25
În cadrul sprijinului familial primar sunt aplicate toate aceste tipuri de asistență. Acțiunile de
mobilizare și programele comunitare pentru promovarea subiectelor ce țin de prevenirea situațiilor de
risc au ca grup țintă familiile cu copii din comunitate, în mod special, familiile în situația cărora pot
exista factori care ar putea conduce la apariția riscurilor.
Comunitatea în întregime beneficiază de sprijin familial primar, deoarece sunt abordate
problemele comunitare care influențează situația familiilor cu copii care locuiesc în comunitatea dată.
Acestea ar putea fi probleme generate de existența anumitor zone sau regiuni defavorizate din punct
de vedere socio-economic sau grupuri de persoane și familii care duc un mod dezorganizat de viață.
Activități de suport și programe de prevenire primară1 sunt dezvoltate în baza evaluării necesităţilor la
nivel de comunitate, efectuată de asistentul social comunitar şi de specialistul în protecția drepturilor
copilului din comunitate. 26
Problemele și necesitățile prioritare ale comunității sunt transmise șefului Serviciului de
asistență socială comunitară și managerului serviciului CCTF din cadrul STAS, pentru a fi analizate.
Această informație va servi ca bază pentru identificarea acțiunilor și programelor care trebuie inițiate
și aplicate în comunități menite să reducă riscul apariției problemelor la familiile cu copii, la nivel de
comunitate. Asistentul social comunitar va efectua interviuri/discuții cu actorii relevanți din
comunitate, cu părinții și cu copiii, cu membrii comunității, pentru a identifica factorii de risc din
comunitate și mediul ambiant care afectează și influențează capacitatea părinților de a-și îngriji și de
a-și crește copiii în siguranță.
Din aceleași discuții ar trebui să reiasă și posibilele soluții sau opinii despre felul în care ar fi
rezolvat ei înșiși problemele respective. Părintele care se află într-o dilemă ar putea sugera soluția cea
mai eficientă și mai puțin costisitoare pentru o problemă reală, deoarece se confruntă zilnic cu astfel
de situații, comparativ cu cineva care nu are experiența respectivă. Încă un motiv pentru care
asistentul social comunitar trebuie să discute cu beneficiarii despre soluții este că, oamenii gândesc
creativ, pentru că nu sunt limitați de cadrul rigid al reglementării normelor de alocare a resurselor și
finanțării acțiunilor.
Sarcina ulterioară a asistentului social comunitar ar fi să discute aceste idei în cadrul unor
ședințe cu Consiliul local pentru protecția drepturilor copilului, cu implicarea primarului,
reprezentanţilor diferitor instituţii şi organizaţii locale, liderilor locali şi, neapărat, cu participarea
familiilor cu copii. În cadrul acestor ședințe se vor analiza posibilele oportunități la nivel de
25
Maria Bulgaru, Nicolaie Sali, Tatiana Gribincea. Asistenţa socială în contextul transformărilor din Republica
Moldova, Chişinău: „Cu drag” SRL, 2008, p. 247
26
Romandaş N., Proca L., Odinokaia I. Dreptul protecţiei sociale. Chişinău, 2011, p. 342.
25
comunitate: serviciile universale și ale autorității publice locale, ONG-urile, asociațiile părinților,
organizațiile religioase și grupurile de inițiativă existente în comunitate. 27
În acest grup se vor analiza resursele umane, materiale și financiare disponibile în comunitate,
dar și prezența spațiilor neutilizate, cum sunt cluburile locale, bibliotecile, spațiile din instituțiile de
învățământ sau din instituțiile medicale, săli și echipament sportiv, calculatoare, existenţa unor
imobile neutilizate care ar putea fi alocate familiilor tinere sau absolvenților instituțiilor rezidențiale,
etc.
Ședințele de analiză a necesităților comunității vor fi documentate prin procese verbale, care vor
fi transmise managerului Serviciului de asistență socială comunitară, fiind însoțite de datele cantitative
și calitative colectate de către asistentul social comunitar, conform metodologiei.
Informația privind necesitățile familiilor cu copii sunt transmise managerului serviciului CCTF,
care, în comun cu șeful Serviciului asistență socială comunitară și cu specialiștii din cadrul STAS,
identifică programele de prevenire primară și programele direcționate potrivite.
2.1.1. Programe de suport și de prevenire primară adresate familiilor cu copii
Sprijinul familial primar se realizează prin acțiuni de informare și sensibilizare și prin programe
de prevenire primară a situațiilor de risc, care ar putea afecta familiile cu copii din comunitate.
Acestea sunt axate, în mare parte, pe consolidarea cunoştinţelor şi abilităţilor părinților cu privire la
creşterea, educaţia, dezvoltarea şi protecţia copilului.
Aceste acțiuni și programe vin să încurajeze accesarea serviciilor necesare și să susţină formarea
capacităţii de a depăşi situaţiile stresante, de a lua decizii constructive în perioade dificile, de a
consolida şi dezvolta capacitatea de comunicare şi de a extinde rețeaua socială de suport a familiei.
Prin urmare, sprijinul familial primar include programe de prevenire primară și programe de prevenire
direcționată/orientată pentru grupuri de familii cu copii predispuse de a se confrunta cu riscuri sau
probleme.
Programele comunitare de prevenire primară nu sunt axate pe o problemă anume și presupun
consolidarea competențelor parentale prin activități de informare, sensibilizare, suport reciproc,
schimb de experiență, promovare a unor norme și a unui anumit stil de viață, pentru a preveni
situațiile de risc și a asigura bunăstarea copilului, după cum urmează:
• Activităţi de informare, sensibilizare și diseminare a materialelor tematice;
• Programe de consolidare a competențelor parentale – școala părinților;
• Activități de mobilizare a comunității. Programele de prevenire şi intervenţie primară urmează
să fie realizate cu implicarea actorilor de la nivel local. De aceea, participarea lor trebuie să fie
încurajată chiar de la etapa de analiză a problemelor familiilor cu copii din comunitate, pentru ca ei să-
și asume angajamente și responsabilități concrete în realizarea acestor inițiative. În același timp, este
27
Maria Bulgaru, Nicolaie Sali, Tatiana Gribincea. Asistenţa socială în contextul transformărilor din Republica
Moldova, Chişinău: ,,Cu drag” SRL, 2008, p. 252
26
foarte important și accesul la resurse umane, materiale, la spații special destinate pentru astfel de
activități, etc.
2.1.2. Activități de informare, sensibilizare și diseminare a materialelor tematice
Asistentul social comunitar va facilita accesul familiilor cu copii la resursele de asistenţă şi
suport3 , oferind informaţii despre asistența și suportul existent în comunitate și în raion, programele
de prevenire primară organizate în cadrul serviciului CCTF, informații despre resursele, asistenţa și
serviciile disponibile în cadrul serviciilor universale (educație, sănătate). 28
Informarea și sensibilizarea începe chiar de la primul contact cu familia și copilul, indiferent
unde are loc acest contact: la birou, în timpul audienței sau în comunitate, în timpul vizitelor la
domiciliu, atunci când părinții se adresează cu întrebări referitoare la serviciile și prestațiile pentru
care ar putea fi eligibili sau au necesitatea să discute situațiile cu care se confruntă.
Asistentul social comunitar trebuie să reacționeze empatic la orice solicitare de ajutor și la
necesitățile beneficiarilor, utilizând la maxim cunoștințele și materialele disponibile. Informarea
primară poate avea loc în teren, iar ulterior persoana poate fi invitată în audiență, pentru a fi discutate
detaliile și pentru a oferi o informație mai amplă. Asistentul social comunitar, cu susţinerea sau chiar
cu participarea supervizorului, şefului Serviciului asistenţă socială comunitară și a managerului
serviciului CCTF, va organiza evenimente pentru prezentarea serviciului CCTF.
Aceștia pot participa cu prezentarea serviciului la anumite ședințe ordinare, de exemplu ședinţe
ale părinţilor care au în calitate de audiență părinții cu copii. Rezultatul așteptat este ca familiile cu
copii și membrii comunității, la general, să cunoască unde se pot adresa și cine ar putea să-i ajute la
necesitate. Asemenea prezentări pot fi organizate în instituţii preşcolare şi şcolare, în instituţii
medicale, în instituţii de ordine publică, în cadrul serviciilor sociale comunitare, pentru personalul
angajat.
În acelaşi timp, asistentul social comunitar, reprezentanţii din educaţie, sănătate, ordine publică,
primarul și familiile cu copii care au beneficiat deja de serviciul CCTF, inclusiv rudele, vecinii,
prietenii acestora, devin agenţi de promovare a serviciului.
În special, ultimii pot vorbi despre eficiența serviciului și calitatea acestuia, fiind considerate
surse demne de încredere. În schimb, dacă asistentul social comunitar a depășit limitele morale sau
profesionale în prestarea serviciului, în consecință își poate prejudicia încrederea și imaginea în fața
altor persoane și relația cu beneficiarii.
Diseminarea materialelor tematice. Managerul serviciului CCTF, în comun cu specialistul în
protecţia drepturilor copilului, cu şeful Serviciului asistenţă socială comunitară, cu supervizorii şi

28
Proca L. Reglementări juridice privind procesul de reformare a sistemului de asistenţă socială moldovenesc.//
„Revista Naţională de Drept,” nr. 8, Chişinău, 2014, p. 39
27
asistenții sociali comunitari, va identifica mesajele cheie şi tematicile necesare, inclusiv subiectele
solicitate de familiile cu copii din comunitate care urmează a fi promovate și diseminate. 29
Aceste informații trebuie să servească pentru ghidarea părinților în anumite situaţii legate de
creșterea și îngrijirea copiilor, de exemplu: informaţii pentru tinerii părinţi, sfaturi practice situaţionale
și aspecte ce țin de îngrijirea copilului, în funcție de specificul la diferite vârste (copilul nou-născut,
crizele vârstei, adolescenții), propagarea unui mod sănătos de viaţă, alimentaţie corectă şi pregătirea
hranei, formarea și dezvoltarea deprinderilor de igienă personală şi igienă a locuinţei, contactarea
medicului de familie şi profilaxia îmbolnăvirii, informaţie referitor la incluziunea şcolară şi serviciile
disponibile în cadrul centrelor de resurse pentru copii cu cerinţe educaţionale speciale, promovarea
factorilor protectori ai familiei, înțelegerea bunăstării copilului, formele şi semnele violenţei, neglijării
şi exploatării, etc.
În acest scop, managerul serviciului CCTF, cu suportul specialistului în protecția drepturilor
copilului, cu şeful Serviciului asistenţă socială comunitară, cu supervizorii şi asistenţii sociali
comunitari, va elabora, broşuri, pliante, postere, etc. Este important ca mesajele și conţinutul
materialelor respective să fie cât mai clare, cu informație și recomandări practice.
De asemenea, este important ca pe aceste brosuri/pliante să fie indicate contactele specialiştilor
care pot oferi suport sau informaţii detaliate mai specifice şi consultaţii adiționale. Materialele
tematice urmează să fie distribuite de către asistentul social comunitar și de reprezentanții serviciilor
universale la ședințele părinteşti și la activităţile organizate în cadrul instituţiilor preşcolare şi şcolare,
în cadrul grupurilor de suport sau al evenimentelor organizate în comunitate, în cadrul programelor de
consolidare a capacităţii parentale sau deja în cadrul discuțiilor din timpul audienței sau intervenției
nemijlocite, conform managementului de caz.
În același timp, aceste materiale trebuie să fie puse la dispoziția publicului larg, afişate în locuri
publice, plasate pe pagina web a autorității publice locale, a STAS sau a serviciului CCTF. Editarea
materialelor tematice se va organiza și se va realiza de către STAS.
În cadrul Consiliilor locale pentru protecția drepturilor copilului ar putea fi identificate
oportunități pentru organizarea diverselor activităţi socio-culturale, artistice, sportive în şcoală şi în
comunitate. Aici pot fi promovate mesajele serviciului CCTF, fiind invitate să participe familiile cu
copiii. Șeful Serviciului asistenţă socială comunitară, împreună cu supervizorii şi cu asistenţii sociali
comunitari, cu managerul serviciului CCTF, va identifica surse adiţionale pentru desfășurarea
activităților de informare tematică, cum ar fi centre de resurse existente în sistemul sănătăţii, ONG-uri,
asociaţii ale părinţilor care ar putea avea cunoștințe mai specifice.
Aceste organizații ar putea veni cu un suport adițional pentru editarea materialelor. Managerul
serviciului CCTF ar putea crea o pagină web, un forum sau o platformă de comunicare a serviciului,
29
Maria Bulgaru, Nicolaie Sali, Tatiana Gribincea. Asistenţa socială în contextul transformărilor din Republica
Moldova. Chişinău: „Cu drag” SRL, 2008, p.190
28
care ar permite schimbul de informații și experiență între practicieni, între practicieni și părinți,
precum și între părinții înșiși.
Această cale de comunicare ar putea servi ca bază pentru dezvoltarea serviciului, ar oferi
sugestii și reflecții despre activitățile din cadrul serviciului și ar contribui la eficientizarea acestuia, la
identificarea soluțiilor pentru problemele comunitare, iar în final - la asigurarea bunăstării copiilor și
familiilor din comunitate. Unele exemple de mai sus poartă caracter spontan, altele presupun o
pregătire prealabilă.
Pentru a asigura o bună organizare și pentru a structura activitățile de informare și diseminare,
asistentul social comunitar va elabora planul de acţiuni pentru diseminarea informaţiei despre serviciul
CCTF și a materialului tematic, la nivel de comunitate. Planul se va elabora către sfârşitul fiecărui an
și va conține evenimentele, perioada, persoanele și actorii implicați, materialele distributive și
resursele necesare pentru realizarea acestora. 30
Acest plan urmează să fie transmis managerului serviciului CCTF, care compilează planul anual
de diseminare a serviciului la nivel de raion. Adițional la acțiunile organizate la nivel de comunitate,
managerul serviciului va include în planul anual de diseminare, acțiuni de informare și sensibilizare
prin intermediul instituțiilor mass-media (Radio, TV), ziarelor şi revistelor locale. În cadrul
emisiunilor televizate sau radiofonice și prin intermediul articolelor va fi diseminată informația despre
bunăstarea copilului și necesitatea consolidării familiei, rolul serviciului CCTF în consolidarea
familiilor, promovarea familiei ca fiind cel mai favorabil mediu pentru creşterea şi educarea copiilor.
Managerul serviciului CCTF se va asigura că materialele promoționale, emisiunile și atricolele
scrise nu vor conține informații cu caracter confidențial și că identitatea copilului/familiei a fost
protejată. Fotografierea sau filmarea copiilor şi familiilor trebuie să se realizeze cu acordul scris,
obținut în prealabil de la aceștia. Planul de acţiuni pentru diseminarea informaţiei despre serviciu și
campaniile de informare vor constitui planul de comunicare din cadrul serviciului CCTF, care
urmează să fie integrat în strategia de comunicare a STAS și, ulterior, inclus în bugetul STAS.

2.1.3. Programe de consolidare a competențelor parentale

Programele de consolidare a competențelor parentale presupun un proces organizat și structurat,
care trebuie să acopere subiecte generale despre ceea ce presupune rolul de părinte, capacitatea de a
face față provocărilor specifice legate de apariția copilului și de îngrijirea acestuia, stresul specific
îngrijirii copiilor dar și modurile de soluționare a problemelor legate de comportamentul copilului,
crizele vârstei, satisfacerea necesităților copiilor, particularitățile de vârstă și stimularea dezvoltării
copiilor.

30
Zamfir E., Zamfir C. Politici sociale. România în context european. Bucureşti: Alternative, 1995, p.141
29
 Asemenea programe contribuie la îmbunătățirea cunoștințelor părinților despre rolul părintelui
în asigurarea bunăstării copilului și reduce substanțial stresul legat de îngrijirea și dezvoltarea
copilului.
Este demonstrat că un părinte care cunoaște necesitățile copilului și înțelege comportamentul lui,
este mult mai cumpătat în reacțiile pe care le are la anumite manifestări ale copilului, are așteptări
realiste de la copil, este mai flexibil în procesul de disciplinare și își încurajează copilul. În același
timp, părintele reușește să stăpânească și să gestioneze stresul, astfel încât acesta să nu-i influențeze
capacitatea de îngrijire a copilului.31
În cadrul programelor părinții dobândesc abilități și deprinderi de îngrijire, în corespundere cu
sferele de dezvoltare ale copiului:
• Comunicarea – înţelegerea mesajelor şi expimarea emoţiilor proprii, interpretarea expresiilor
verbale şi nonverbale şi utilizarea acestora în relaţia cu alte persoane;
• Dezvoltarea socială – relaţionarea cu alte persoane, exprimarea emoţiilor şi a sentimentelor
utilizate în interacţiunea cu alţii, stabilirea prieteniilor durabile, cooperarea, parteneriatul;
• Dezvoltarea fizică – dezvoltarea motricităţii copilului, utilizarea musculaturii pentru a efectua
mişcări (sărit, mers, alergat, căţărat) şi a-și dezvolta motricitatea fină (pentru a scrie, a decupa piese
mărunte, a folosi obiecte mărunte);
• sfera cognitivă – învăţarea, înţelegerea, soluţionarea problemelor, argumentarea acţiunilor,
memorizarea şi concentrarea atenţiei și aplicarea acestora în situaţii cotidiene;
• Abilităţi de autoîngrijire şi adaptare – deprinderea abilităţilor de viață independentă
(îmbrăcare, încălţare, utilizarea veceului, alimentarea), dar şi asumarea responsabilităţii. Activitățile
școlii părinților urmează să fie organizate în funcție de necesitatea identificată la nivel de comunitate
și de problemele specifice cu care se confruntă familiile cu copii.
De exemplu, pentru părinții care trăiesc în comunități unde nu există creșe, pot fi abordate
tematici pentru ghidarea părinților cu copii sub vârsta de 3 ani, oferindu-le astfel posibilitatea de a
învăța cum să îngrijească de copiii mici.
În cadrul programelor pot fi organizate activități pentru petrecerea timpului liber, atât pentru
adulți - pentru a-i învăța să-și petreacă timpul împreună cu copiii, cât și pentru copii - pentru a-i învăța
să deprindă modele de relaționare necesare pentru integrarea lor socială. Mult mai eficiente s-au
dovedit a fi consultațiile în funcție de situație, răspunsurile și sfaturile imediate pentru părinți. 32
În acest caz, activitățile de informare și instruire ar putea fi organizate într-un mod mai flexibil,
fiind structurate pe subiecte, astfel încât părinții să poată avea opțiunea de a alege subiectele și temele
care le sunt de interes. Ținând cont de faptul că adulții învață mai bine din exemple practice - atunci

31
Proca L. Ce sunt prestaţiile sociale.// „Revista Naţională de Drept,” nr. 3, Chişinău, 2015, p. 29
32
Paşa F., Paşa L. M. Asistenţa socială în România. Iaşi: Polirom, 2004, p. 55
30
când lecțiile învățate pot fi utilizate în viața reală și în momentele în care au nevoie de anumite
cunoștințe, în situații concrete - modul de predare și materialul propus trebuie să ofere soluții pentru
situații cotidiene, precum și exemple de gestionare a acestora.
Subcapitolul privind programele de suport și prevenire primară implementate în cadrul
Serviciului "Case de Timp Familial" evidențiază importanța acestor programe în asigurarea unui
mediu familial stabil și în prevenirea separării copiilor de familiile lor biologice. Rezultatele cercetării
au relevat că programele de suport și prevenire primară pot avea un impact semnificativ în
îmbunătățirea relațiilor familiale, dezvoltarea abilităților parentale și creșterea resurselor disponibile
familiilor în dificultate.
Un aspect cheie identificat în cadrul studiului este diversitatea și adaptabilitatea programelor de
suport și prevenire primară. Aceste programe trebuie să fie personalizate și adaptate la nevoile și
circumstanțele specifice ale familiilor și copiilor implicați în Serviciul "Case de Timp Familial".
Înțelegerea contextului familial și luarea în considerare a diversității culturale și sociale sunt aspecte
esențiale pentru succesul acestor programe. Prin furnizarea de resurse adecvate și intervenții
specializate, programele de suport pot contribui la întărirea familiilor și la evitarea separării copiilor
de mediul familial.
De asemenea, colaborarea și coordonarea între diferitele părți implicate în Serviciul "Case de
Timp Familial" sunt aspecte cruciale în implementarea programelor de suport și prevenire primară. O
cooperare strânsă între serviciile sociale, instituțiile de învățământ, furnizorii de servicii de sănătate și
alte organizații relevante este esențială pentru asigurarea unei abordări integrate și coerente în sprijinul
familiilor și copiilor. Schimbul de informații și experiență, precum și colaborarea în planificarea și
implementarea intervențiilor, contribuie la maximizarea resurselor și obținerea rezultatelor favorabile.
În concluzie, programele de suport și prevenire primară în cadrul Serviciului "Case de Timp
Familial" reprezintă un instrument valoros în prevenirea separării copiilor de familiile lor biologice și
în promovarea unui mediu familial sigur și stabil. Prin abordarea nevoilor și provocărilor familiei într-
un mod preventiv și de sprijin, aceste programe pot contribui la dezvoltarea abilităților parentale,
îmbunătățirea relațiilor și creșterea resurselor disponibile pentru familiile aflate în dificultate.

2.2. Programe de suport și de prevenire secundară

Serviciul "Case de Timp Familial" joacă un rol crucial în asigurarea protecției și îngrijirii
copiilor aflați în situații de dificultate sau care nu pot trăi într-un mediu familial stabil. Pe lângă
furnizarea unui mediu familial sigur și iubitor, acest serviciu poate implementa și programe de suport
și prevenire secundară, cu scopul de a interveni în situații deja existente și de a minimiza efectele
negative asupra copiilor și familiilor implicate.

31
 Scopul acestui subcapitol este de a investiga programele de suport și prevenire secundară
implementate în cadrul Serviciului "Case de Timp Familial". Se vor analiza obiectivele specifice,
metodele și instrumentele utilizate în aceste programe, precum și impactul lor asupra copiilor și
familiilor implicate. Prin această cercetare, ne propunem să înțelegem mai bine modul în care aceste
programe contribuie la recuperarea și reintegrarea copiilor într-un mediu familial stabil și sănătos.
Prevenirea secundară în cadrul Serviciului "Case de Timp Familial" se concentrează pe
intervenții menite să minimizeze consecințele negative ale situațiilor de risc și dificultate cu care se
confruntă copiii și familiile implicate. Aceste programe se adresează familiilor care au trecut deja prin
experiențe traumatice sau care se confruntă cu probleme complexe, cum ar fi abuzul fizic sau
emoțional, neglijarea, separarea de familie sau dificultăți de adaptare. Scopul acestor programe este de
a oferi sprijin emoțional, consiliere și servicii specializate pentru a ajuta familiile să depășească
traumele și dificultățile și să își reconstruiască un mediu familial sănătos și sigur pentru copii.
Programele de suport implementate în cadrul Serviciului "Case de Timp Familial" pot include o
varietate de intervenții și servicii adaptate nevoilor specifice ale familiilor și copiilor implicați.
Acestea pot cuprinde consiliere individuală și de familie, terapie de recuperare a traumelor, asistență
juridică, servicii de sănătate mentală, servicii educaționale specializate și sprijin în găsirea unui loc de
muncă sau a unui locuințe adecvate. Prin intermediul acestor programe, se urmărește susținerea
familiilor în procesul de recuperare și reintegrare, promovând astfel un mediu familial stabil și sănătos
pentru copii.

2.2.1. Deschiderea dosarului copilului de sprijin familial secundar

Urmare a rezultatelor evaluării inițiale, asistentul social comunitar va stabili domeniul/domeniile
de bunăstare a copilului care a/au fost afectat/e și va lua următoarele decizii pentru copil și familie:
• scoaterea de urgență a copilului din familie, deschiderea dosarului copilului;
• menţinerea copilului în familie, izolarea agresorului (ordonanţă de protecţie), deschiderea
dosarului copilului;
• deschiderea dosarului copilului (cu evaluarea complexă a situației copilului);
• acordarea asistenței sociale (sprijin familial primar, fără deschiderea dosarului copilului);
• se constată că nu este necesară nicio intervenție (clasarea cazului).
În cazul în care evaluarea inițială confirmă o situație de risc pentru copil, autoritatea tutelară
locală dispune luarea la evidență a copilului în situație de risc1 și efectuarea evaluării complexe.
Dosarul pe sprijin familial secundar se deschide din momentul începerii evaluării complexe,
atunci când familia cu copii este în situație de risc mediu (vezi ghidul Managementul de caz) și se
confruntă cu mai multe probleme, atât la nivel de îngrijire a copilului, de întreținere a acestuia, cât și
de relaționare în cadrul familiei și în comunitate.

32
 Din acest moment, asistentul social comunitar devine manager de caz pentru această situație
concretă. Evaluarea complexă a situației copilului aflat în situație de risc și a copilului aflat în
dificultate se face pentru a stabili necesitățile copilului și ale familiei. 33
La această etapă deja pot fi identificați copii, dezvoltarea cărora este afectată din cauza îngrijirii
neadecvate, copii cu dificultăți emoționale și/sau cu probleme comportamentale care nu pot fi
gestionate de părinți, femei însărcinate care duc un mod de viață dezorganizat, care pot avea
consecințe asupra fătului, părinți cu capacități parentale reduse care ar putea să nu dorească să se
implice în procesul de asistență, care manifestă dependență de substanțe și alcool, care au o
dizabilitate fizică sau psihică, părinți care se află în relații familiale tensionate, conflictuale și familii
în care există violență domestică.
Evaluarea complexă se realizează în baza dispoziției autorității tutelare locale cu implicarea, la
necesitate, a specialiștilor din domeniul ocrotirii sănătății, educației, ordinii publice, etc. Managerul de
caz informează (personal sau telefonic) managerul serviciului CCTF despre deschiderea dosarului
copilului, menționând motivul inițierii evaluării complexe a situației copilului și familiei, prezentând
datele preliminare despre familie și copii (numele, prenumele copilului și al părinților, anul și data
nașterii copilului, localitatea și adresa).
Dosarul în cadrul sprijinului familial secundar se deschide pe copil. Astfel, dacă în familie sunt
doi sau mai mulți copii, pentru fiecare copil în parte va fi deschis dosar separat. Managerul de caz va
oferi un număr dosarului copilului, în funcție de numărul de ordine din registrul de evidență a
beneficiarilor de sprijin familial secundar. Pe coperta dosarului se va înregistra: numărul de ordine al
dosarului copilului, data deschiderii dosarului, numele, prenumele copilului, data nașterii copilului,
numele prenumele părinților/îngrijitorilor copilului, adresa unde locuiește copilul și datele de contact.
Evaluarea complexă a situației copilului și familiei se realizează în decurs de cel mult 10 zile de
la momentul emiterii deciziei autorității tutelare locale, prin vizite la domiciliu și interviuri cu
persoanele relevante (incluziv cu copilul și cu părinții/îngrijitorii acestuia), utilizând modelul de
evaluare complexă din metodologia managementului de caz.
Indiferent de felul în care a ajuns cazul în vizorul managerului de caz – prin adresare directă din
partea părinților sau a copilului sau prin autosesizare, și dacă familia cu copii prezintă caracteristicile
specifice pentru situația de risc înalt (vezi ghidul Managementul de caz) - managerul de caz va acționa
conform Instrucțiunii privind mecanismul intersectorial de cooperare pentru identificarea, evaluarea,
referirea, asistența și monitorizarea copiilor victime și potențiale victime ale violenței, neglijării,
exploatării, traficului - HG nr.270 din 08.04.201434.
33
Maria Bulgaru, Nicolaie Sali, Tatiana Gribincea. Asistenţa socială în contextul transformărilor din Republica
Moldova. Chişinău: „Cu drag” SRL, 2008, p. 255
34
Hotărârea Guvernului cu privire la aprobarea Instrucţiunilor privind mecanismul intersectorial de cooperare
pentru identificarea, evaluarea, referirea, asistenţa şimonitorizarea copiilor victime şi potenţiale victime ale
violenţei,neglijării, exploatării şi traficului nr. 270 din 08.04.2014 (în vigoare 18.04.2014), Monitorul Oficial
33
 În cazul în care managerul de caz nu este determinat sau are dubii referitor la nivelul de risc,
acesta va consulta supervizorul, șeful Serviciului de asistență socială comunitară și/sau managerul
serviciului CCTF.
Pentru cazurile de reintegrare a copilului în familie, asistentul social comunitar va deschide
dosarul copilului separat de familie, pentru a evalua posibilitatea de reintegrare a copilului în familia
biologică, necesitățile copilului și ale familiei, precum și pentru a oferi sprijin familial în vederea
facilitării reintegrării copilului. În cazul în care copilul este referit la serviciile sociale specializate (cu
plasament temporar), dosarul copilului va rămâne deschis și asistentul social comunitar va continua să
lucreze cu familia copilului în vederea pregătirii reintegrării lui în familie.

2.2.2. Procedura de evaluare complexă și analiza situaţiei copilului și familiei

Managerul de caz, împreună cu membrii echipei mutidisciplinare nominalizați prin dispoziția
autorității tutelare locale, efectuează evaluarea complexă a situaţiei copilului și familiei , conform
metodologiei managementului de caz. Situația copilului urmează să fie evaluată în baza asigurării
domeniilor de bunăstare, iar familia urmează să fie evaluată din perspectiva capacității de a-și îngriji
copilul și a-i asigura dezvoltarea adecvată.
Evaluarea complexă presupune câteva vizite la domiciliu, efectuarea interviurilor cu copilul (în
funcție de vârsta și capacitatea lui de înțelegere), cu fiecare părinte/îngrijitor în parte, cu membrii
familiei extinse, dar și cu alte persoane relevante pentru copilul și familia evaluată: vecini, rude din
alte localități, etc. Managerul de caz analizează informația colectată din interviuri, din vizitele
întreprinse în familia biologică și extinsă, din discuțiile cu persoane relevante pentru caz și din
recomandările specialiștilor, discutate în prealabil, și completează formularul de evaluare complexă.
Problema se analizează în context, ținându-se cont de anturajul, modelele familiale preluate de
părinți din propria copilărie sau traumele prin care au trecut aceștia. Nu se poate presupune, chiar și
după ani de experiență, că aceleași manifestări care se întâlnesc la diferite familii, au aceleași cauze,
iar familia, părinții copiilor și înșiși copiii vor reacționa la fel la acțiunile întreprinse. Fiecare persoană
are propria experiență care îi influențează modul de a fi și, de aceea este foarte important, atunci când
se efectuează analiza situației familiei, să se ia în considerare experiențele prin care a trecut și cum a
ajuns în situația problematică. Acest lucru este necesar pentru a potrivi acțiunile relevante care vor
ajuta și vor susține persoana să depășească dificultățile.35

nr.92-98 art.297 din 18.04.2014

35
Maria Bulgaru, Nicolaie Sali, Tatiana Gribincea. Asistenţa socială în contextul transformărilor din Republica
Moldova, Chişinău: „Cu drag” SRL, 2008, p. 262
34
 2.2.3. Procedura de planificare și implementare a planului individual de asistenţă (PIA)
În rezultatul evaluării complexe, fiecare specialist implicat analizează situația familiei din
perspectiva domeniului pe care îl reprezintă, împreună cu managerul de caz, completează formularul
de evaluare complexă a situației copilului și familiei. În același timp, ei formulează recomandări
pentru asigurarea bunăstării copilului și pentru consolidarea familiei - recomandări care se includ în
același formular. În baza acestor recomandări, echipa implicată în evaluarea complexă începe să
elaboreze PIA, introducând recomandările în formular.
Acestea urmează să fie prezentate părinților și discutate, ulterior, în cadrul ședinței de evaluare
și planificare. Înainte de a iniția alte acțiuni, se recomandă ca managerul de caz să discute cu părinții și
cu copilul despre recomandările specialiștilor și să le comunice concluziile proprii referitoare la
situația în care se află ei, pentru a ajuta părinții să înțeleagă problema și pentru a conveni asupra
posibilelor acțiuni. Acesta este momentul când managerul de caz trebuie să demonstreze empatie și
dorință de a ajuta familia, încurajând părinții să participe în procesul de asistență și să se implice activ,
fiind persoanele cheie în luarea deciziilor privind îngrijirea copilului, modul de viață și dorința de a
schimba anumite lucruri.
La această etapă este important ca managerul de caz să manifeste tact și respect pentru opinia
părinților, dar și să analizeze, împreună cu aceștia, care sunt consecințele acțiunilor, care este rolul lor,
responsabilitatea lor și ce se presupune că va trebui să facă. De asemenea, managerul de caz va
explica specificul etapelor de lucru care urmează: participarea la ședința de planificare, semnarea
acordului de colaborare, etc. Managerul de caz va discuta și cu copiii, în funcție de vârstă și nivelul de
înțelegere, pentru a le explica într-un limbaj accesibil care sunt acțiunile propuse și ce presupun aceste
acțiuni, ce consecințe ar avea pentru ei, dar și etapele la care urmează să participe.
Ședința de planificare a asistenţei este convocată, în termen de cel mult 3 zile de la încheierea
evaluării complexe. În cadrul acesteia, echipa multidisciplinară analizează situația copilului și a
familiei, discută recomandările, direcțiile de lucru propuse pe caz (obiectivele) și acțiunile necesare
pentru îmbunătățirea domeniilor problematice ale bunăstării copilului și modalitatea de a spori
capacitatea părinților pentru îngrijirea copilului.
În cadrul acestei ședințe poate să fie decisă necesitatea prestării serviciilor sociale specializate
sau acordarea ajutorului bănesc din cadrul serviciului CCTF, pentru a asigura soluționarea
problemelor materiale și financiare de moment, până la identificarea unor surse de venit stabile,
procesarea cererii pentru ajutor social sau alte prestații pentru care este eligibilă familia. Facilitarea
accesului la alte servicii sociale specializate se va face prin intermediul managerului serviciului CCTF,
în coordonare cu șeful Serviciului de asistență socială comunitară, atunci când cazul este complicat și
depășește competența asistentului social comunitar și nu se găsesc soluții pentru situație, iar acțiunile
care au fost întreprinse nu au fost eficiente. În funcție de situația familiei, ar putea fi necesară

35
atragerea altor organizații și instituții care nu au fost incluse, inițial, în echipa multidisciplinară pe
acest caz, necesitatea implicării acestora fiind constatată în rezultatul evaluării.
De exemplu, copilul sau părinții nu au acte de identitate și este necesară implicarea Serviciului
Starea Civilă; părinții sunt apți de muncă, dar nu au serviciu și este necesară înregistrarea la Agenția
Teritorială pentru Ocuparea Forței de Muncă; locuința unde trăiește familia nu este înregistrată ca
proprietate, etc. Managerul de caz va include acțiunile date în PIA și, ulterior, va contacta prin
demersuri instituțiile necesare pentru a cere implicarea și a obține (posibil) anumite privelegii la
achitare sau o deservire prioritizată. 36
Dacă părinții sunt religioși sau sunt membri ai unei organizații obștești sau comunitare, la
ședință vor fi invitați și reprezentanții acestor organizații, deoarece prezintă o anumită autoritate și
importanță pentru familie, și sunt o resursă de suport. Acest fapt îi va predispune pe părinți să se
deschidă, să se implice și să-și asume responsabilități. PIA trebuie să fie semnat de către toți
specialiștii care au participat la elaborarea acestuia. În vederea asigurării implementării PIA,
managerul de caz va semna cu părinții/îngrijitorul copilului un acord de colaborare.
Subcapitolul privind programele de suport și prevenire secundară implementate în cadrul
Serviciului "Case de Timp Familial" evidențiază importanța acestor programe în recuperarea și
reintegrarea copiilor și familiilor care au trecut prin situații traumatice sau dificile. Rezultatele
cercetării au demonstrat că programele de suport și prevenire secundară au un impact semnificativ în
promovarea recuperării emoționale și fizice, dezvoltarea abilităților de adaptare și reconstruirea unui
mediu familial sănătos și sigur.
Un aspect cheie identificat în cadrul studiului este diversitatea și personalizarea programelor de
suport și prevenire secundară. Fiecare copil și familie implicați în Serviciul "Case de Timp Familial"
au nevoi specifice și trebuie abordați individual pentru a le oferi sprijinul adecvat. Prin oferirea de
servicii specializate, cum ar fi consiliere individuală și de familie, terapie de recuperare a traumelor și
asistență juridică, aceste programe se adresează nevoilor specifice și ajută la depășirea dificultăților cu
care se confruntă copiii și familiile.
Colaborarea și coordonarea între diferitele părți implicate în Serviciul "Case de Timp Familial"
sunt esențiale în implementarea programelor de suport și prevenire secundară. O abordare
interdisciplinară și o comunicare eficientă între serviciile sociale, instituțiile de sănătate, furnizorii de
servicii de sănătate mentală și alte organizații relevante sunt cruciale pentru asigurarea unui sprijin
integrat și coerent pentru copii și familiile lor. Prin colaborarea în planificarea și implementarea
intervențiilor, se maximizează resursele și se optimizează rezultatele obținute.
În concluzie, programele de suport și prevenire secundară în cadrul Serviciului "Case de Timp
Familial" sunt esențiale în recuperarea și reintegrarea copiilor și familiilor implicate în situații

36
Romandaş N., Proca L., Odinokaia I. Dreptul protecţiei sociale. Chişinău, 2011, p. 313
36
traumatice sau dificile. Aceste programe contribuie la promovarea unei recuperări emoționale și fizice
sănătoase, dezvoltarea abilităților de adaptare și reconstruirea unui mediu familial sigur și iubitor. Prin
personalizarea serviciilor și colaborarea între diferitele părți implicate, se asigură un sprijin adecvat și
o șansă mai mare de succes în procesul de recuperare și reintegrare a copiilor și familiilor în
comunitate.

2.3. Analiza practică a Casei de Tip Familial „Fortuna”

Subcapitolul de față se concentrează pe analiza practică a Casei de Tip Familial „Fortuna”, o
instituție specializată în oferirea de servicii de sprijin și îngrijire pentru copiii aflați în dificultate și
care nu pot trăi într-un mediu familial tradițional. Scopul acestui studiu este de a examina în
profunzime organizarea, funcționarea și impactul Casei de Tip Familial „Fortuna” asupra copiilor și
familiilor implicate.
Integrarea copiilor într-un mediu familial stabil și iubitor este un aspect esențial în dezvoltarea
lor emoțională, socială și intelectuală. În situațiile în care copiii nu pot fi îngrijiți în propriile familii
biologice, Casele de Tip Familial reprezintă o alternativă importantă, oferindu-le un loc sigur și cald,
în cadrul căruia să crească și să se dezvolte.
Casa de Tip Familial „Fortuna” se remarcă prin abordarea sa inovatoare și adaptată nevoilor
specifice ale copiilor aflați în îngrijire. Această oferă un mediu familial în care copiii sunt plasați în
grija unor persoane special instruite și dedicate, numite și "părinți-educatori ". Acești părinți le oferă
copiilor iubire, sprijin emoțional, îndrumare și oportunități de dezvoltare, urmărind să creeze un mediu
cât mai apropiat de o familie tradițională.
Prin intermediul acestui studiu, ne propunem să analizăm modul în care Casa de Tip Familial
„Fortuna” își organizeaza activitățile și își îndeplinea misiunea de a oferi un mediu familial adecvat
pentru copiii aflați în îngrijire. Vom examina procesul de selecție și pregătire a părinților, modalitățile
de monitorizare și evaluare a activității lor, precum și serviciile complementare oferite pentru a
asigura dezvoltarea holistică a copiilor.
Un alt aspect important al acestui studiu este evaluarea impactului Casei de Tip Familial
„Fortuna” asupra copiilor și familiilor implicate. Vom analiza atât perspectiva copiilor, cât și a
părinților-educatori, cu privire la beneficiile și dificultățile trăite în cadrul acestei instituții. Ne vom
concentra și asupra rezultatelor pe termen lung ale plasamentului în Casa de Tip Familial, cu accent pe
dezvoltarea emoțională, educațională și socială a copiilor.
1. Procedura privind primirea, evidenta si iesirea copiilor din Casa de tip familial pentru
copii „Fortuna”
Primirea
Accesul copiilor in cadrul casei de tip familial se face in baza:

37
 -hotărârilor privind măsurile de plasament dispuse în condiţiile legii de către comisia pentru
protecţia copilului sau instanţa judecătorească;
-dispoziţiilor de plasament în regim de urgenţă emise de către directorul executiv al direcţiei
generale de asistenţă socială şi protecţia copilului şi menţinute de către instanţa judecătorească,
respectiv ordonanţei preşedinţiale de plasare a copilului în regim de urgenţă în case.
Conţinutul dosarelor
Dosarele beneficiarilor casei de tip familial conţin următoarele documente:
a) pentru copii proveniţi din centre de plasament:
- hotărârea Comisiei pentru Protecţia Copilului / hotărârea instanţei de judecată;
- dosarul social al copilului;
- fişa de evaluare a copilului;
- planul individualizat de protecţie.
b) pentru copiii în situaţie de urgenţă:
- cerere/sesizare prin care se solicită intrarea în casă;
- certificatul de naştere al copilului (în cazul în care copilul nu a fost declarat, se vaataşa la dosar
un document care să ateste data şi locul naşterii);
- copii xerox după buletinele de identitate ale membrilor familiei;
- adeverinţe medicale privind starea de sănătate a copilului şi a membrilor familiei;
- adeverinţă privind veniturile realizate de familia copilului;
- ancheta socială;
- fişa de evaluare a copilului;
- planul individualizat de protecţie
Evidenţa
Pentru evidenţa intrărilor şi ieşirilor, la nivelul caselor se va înfiinţa un registruunic de mişcare,
iar pe perioada în care copilul beneficiază de serviciile casei, coordonatorul casei va monitoriza
evoluţia cazului, prin:
- reactualizarea documentelor din dosar;
- colectarea datelor de specialitate furnizate de psiholog/ psihopedagog, asistent socialeducator
specializat, ingrijitor, cu privire la progresele copilului, pe care le anexează la dosar;
- confruntarea permanentă a noilor date cu planul de intervenţie personalizat şi convocarea
echipei pluridisciplinare în cazul în care se impune reactualizarea/ modificarea acestuia.
Ieşirea
Ieşirea copiilor din case se face pe baza hotărârii Comisiei pentru Protecţia Copilului, hotărârii
instanţei de judecată, în următoarele situaţii:

38
 - obiectivele stabilite în planul individual de intervenţie au fost realizate şi copilul poate
beneficia de alte servicii (ex: plasament la asistent maternal profesionist);
- părinţii solicită reintegrarea copilului în familie şi sunt îndeplinite condiţiile pentru reintegrare;
- conditiile oferite în casa de tip familial nu mai corespund nevoilor specifice ale copilului şi
este necesar transferul acestuia într-o altă instituţie.
2. Procedura privind evaluarea initială /reevaluarea beneficiarilor serviciilor rezidential
Evaluarea se realizeaza de echipa multidisciplinara a Casei de tip familial, formata din:
coordonator casa, psiholog psihoterapeut, asistent social, psihopedagog, medic generalist, cu
participarea beneficiarului si a reprezentantului sau legal.
În baza evaluarii initiale se stabilesc serviciile ce vor fi asigurate beneficiarilor, tinându-se cont
de programul individual de reabilitare, readaptare si reintegrare se elaboreaza un planului de
interventie personalizat si specific, in functie de informatiile prezentate in fisa de evaluare initiala
( PIP si PIS) Planul de interventie personalizat include programe de interventie specifica si este
dezvoltat pe aspecte ce privesc trebuintele si nevoile idividuale ale copilului.
Planul de intervenție specific contine obiective pe termen scurt, mediu si lung; activități
corespunzătoare atingerii obiectivelor; durata aferentă activităților; personalul de specialitate
desemnat si alte persoane împlicate în activitaăți; resurse materiale si financiare alocate activitatilor;
modalități de monitorizare si evaluare/reevaluare a activităților.
Fișele de evaluare psihologică servesc la personalizarea acțiunilor intreprinse pentru copil și
familie prin cunoașterea si ințelegerea particularitatilor proprii acestora. Informațiile culese contribuie
la intelegerea globală a situației copilului și familiei și, prin urmare, la luarea unor decizii cât mai
adecvate pentru fiecare copil în parte. Se efectuează evaluarea periodică a PIP-ului în vederea
consolidării continue a dezvoltării copilului precum și reevaluări când apar modificări semnificative
ale stării psihofizice.
3. Principalele servicii oferite:
Serviciul social furnizat Descriere Responsabili
1. găzduire pe perioadă - asigurarea unui climat securizant - întregul personal
nedeterminată pentru copii/tineri - asigurarea
integrităţii fizice şi psihice a
copiilor/tinerilor - întreţinerea
spaţiului şi utilităţilor - prepararea şi
servirea meselor, în concordanţă cu
orarul şi exigenţele nutritive
corespunzătoare vârstei
2. asistenţă medicală şi - asigurarea igienei personale a - medicul de familie,

39
 îngrijire
3. suport emoţional şi, după - derularea activităţilor prevăzute în - asistent social -psiholog/
caz, consiliere psihologică
4. educare, socializare şi - formarea şi controlul deprinderilor - asistent social -psiholog,
petrecere a timpului liber
5. reintegrare familială şi -
comunitară
fiecărui copil/tânăr şi a casei - medicul stomatolog -
respectarea normelor igienico- educaţie pentru sănătate -
sanitare - înscrierea îngrijire medicală şi
copilului/tânărului la medicul de profilaxie - asistent social -
familie (dacă acest lucru nu a fost
făcut) sau transferul acestuia la alt
medic (când copilul/tânărul provine
din altă localitate)
planul individual de intervenţie psihopedagog -educator
speciazat -ingrijitor
şi comportamentului la copil/tânăr - psihopedagog -educator
dezvoltarea afectivă - formarea şi specializat -ingrijitor
dezvoltarea aptitudinilor de
comunicare
încurajarea familiei - asistent social -psiholog/
naturale/lărgite de a menţine psihopedagog
legătura cu copilul/tânărul şi a-l
accepta aşa cum este - consilierea
asistenţilor maternali profesionişti
identificaţi pentru copiii din casă

4. Procedura privind relația personalului cu beneficiarii

Casa de tip familial are elaborat Codul drepturilor beneficiarilor și îl face cunoscut părinților-
educatori sub semnatura de luare la cunostinta, la încadrare;
Casa de tip familial are elaborat Codul Etic si îl face cunoscut părinților=educatori sub
semnatura de luare la cunostinta, la încadrare;
Codul Etic si Codul Drepturilor Beneficiarilor sunt aduse la cunostinta
beneficiarilor/reprezentantilor lor legali, la admitere.
5. Procedura privind înregistrarea si rezolvarea sesizarilor/reclamatiilor
Casa de tip familial pune la dispozitia beneficiarilor si reprezentanților lor legali formulare
tipizate pentru înregistrarea sesizarilor/reclamatiilor . Reclamatii/sesizarile beneficiarilor ce nu pot
comunica verbal si/sau scris vor fi sprijiniti în acest demers de persoana de referinta desemnata si/sau
reprezentantii sai legali.

40
 Reclamatiile/sesizarile sunt adresate conducerii centrului. În functie de elementele
reclamate/sesizate, coordonatorul casei initiaza o ancheta sau (daca nu sunt de competenta lui)
înainteaza documentul catre Comisiei pentru Protecţia Copilului. Raspunsul la reclamatii/sesizari va fi
furnizat persoanelor interesate, în scris, în termen de 30 zile de la înregistrare.
6. Procedura privind protectia împotriva abuzurilor si neglijarii
Coordonatorul casei impreuna cu Consiliul director deruleaza actiuni de informare privind
situatiile de abuz ce pot aparea: abuz fizic, psihologic, sexual, financiar-material, neglijare,
discriminare, tratament degradant sau inuman.
Actiunile de informare vizeaza beneficiarii, reprezentantii legali, angajatii si au ca scop
prevenirea si identificarea situatiilor de abuz/neglijare.
Casa de tip familial detine un Registru privind protectia împotriva abuzurilor în care
managerul de caz consemneaza situatiile sesizate de catre beneficiar/reprezentantul sau legal/angajati,
precum si masurile ce sunt luate.
Toate aceste informatii sunt consemnate si în dosarul beneficiarului. La admiterea în casa ,
beneficiarul , este informat de existenta registrului si de modalitatea de înregistrare si solutionare a
suspiciunilor sau acuzatiilor de abuz/neglijenta.
În termen de maxim 24 ore, managerul de caz anunta în scris părintele=educator despre situația
consemnată. Casa de tip familial are obligația să informeze imediat Comisiei pentru Protecţia
Copilului ce constituie o comisie de ancheta pe care o trimite sa investigheze în termen de 48 ore.
Comisia de ancheta întocmeste un referat ce trebuie sa cuprinda rezultatele anchetei si
propuneri de solutionare. Referatul este înaintat Comisiei pentru Protecţia Copilului care în termen de
48 ore dispune masurile ce trebuie luate si sunt aduse la cunostinta partilor interesate. Masurile
dispuse sunt înregistrate în Registrul privind protecția împotriva abuzurilor si în dosarul
beneficiarului.
Măsurile ce vizeaza restrictionare libertatii de miscare a beneficiarului (contentionare si
izolare) si care se decid doar de catre medicul psihiatru cu acordul sefului de centru, sunt consemnate
de managerul de caz în acest registru si în dosarul beneficiarului.
În cazul în care situația împune măsuri de urgență, se anunță coordonatorul casei care are
obligația sa contacteze instituțiile publice ce pot interveni imediat. Dacă coordonatorul nu este în
institutie, este contactat telefonic iar daca acest lucru nu este posibil, obligatia revine persoanei
desemnate sa-l înlocuiasca. Registrul privind protecția împotriva abuzurilor se gaseste într-un spatiu
sigur si accesibil permanent.
7. Procedura privind notificarea incidentelor deosebite
Evenimentele care se notifica sunt urmatoarele:
a) bolile infectioase si alte boli, conform normelor sistemului de sanatate;

41
 b) o ranire sau vatamare importanta ori accident;
c) contraventii si infractiuni;
d) orice acuzatii privind comportamentul inadecvat al unui membru al personalului;
e) absenta nejustificata din casa (vagabondaj, prostitutie);
f) măsurile de restrictionare a libertatii de miscare a beneficiarilor, luate de personal in situatii
de forta majora;
g) orice alte eveniment petrecut in Casa de tip familial care afecteaza bunastarea sau siguranta
beneficiarilor.
Obligația de a notifica revine, dupa caz, urmatoarelor persoane:
a) coordonator casa;
b) asistent social.
Notificarea se realizează în scris si telefonic în termen de 24 ore de la producerea incidentului
deosebit. Notificarea în scris se va face cu confirmare de primire.
Studiul analitic asupra Casei de Tip Familial „Fortuna” ne-a permis să obținem o perspectivă
detaliată asupra organizării, funcționării și impactului acestei instituții în ceea ce privește îngrijirea și
sprijinul acordat copiilor aflați în dificultate. Rezultatele obținute evidențiază importanța și beneficiile
acestui model de îngrijire alternativă în dezvoltarea copiilor și în promovarea unui mediu familial
stabil și iubitor.
Un aspect semnificativ al Casei de Tip Familial „Fortuna” este abordarea sa inovatoare prin
intermediul părinților-educatori. Aceștia reprezintă o sursă esențială de sprijin emoțional, îndrumare și
afecțiune pentru copii, oferindu-le un mediu familial sigur și stabil în care să se dezvolte. Procesul de
selecție și pregătire riguroasă a părinților-educatori asigură calitatea îngrijirii și contribuie la crearea
unei atmosfere familiare adecvate pentru copii.
În cadrul studiului, am constatat că Casa de Tip Familial „Fortuna” a depus eforturi
considerabile pentru monitorizarea și evaluarea constantă a activității desfășurate de părinții-educatori.
Această abordare asigură calitatea serviciilor și oferă oportunitatea de a interveni în cazul unor nevoi
specifice ale copiilor și familiilor. În plus, serviciile complementare, cum ar fi consilierea, sprijinul
educațional și asistența juridică, contribuie la dezvoltarea holistică a copiilor și la întărirea capacității
familiilor de a se ocupa de nevoile acestora.
Perspectivele copiilor și a părinților-educatori , evidențiate în cadrul studiului, au confirmat
beneficiile Casei de Tip Familial „Fortuna” în ceea ce privește dezvoltarea emoțională, educațională și
socială a copiilor. Prin furnizarea unui mediu familial stabil, sprijin emoțional și îndrumare adecvată,
copiii au avut posibilitatea de a-și dezvolta încrederea în sine, abilitățile sociale și de a se integra în
comunitate.

42
 În concluzie, analiza practică a Casei de Tip Familial „Fortuna” a evidențiat rolul vital al
acestei în asigurarea unui mediu familial sigur și iubitor pentru copiii aflați în dificultate. Prin
intermediul părinților-educatori și serviciilor complementare, instituția oferă suport emoțional,
îndrumare și dezvoltare copiilor, contribuind la formarea lor armonioasă și integrarea în societate.

43
 CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI

Studiul privind analiza activității asistentului social în prestarea serviciului "Casă de tip Familie"
a evidențiat importanța și rolul crucial al asistentului social în asigurarea unei intervenții eficiente și
de calitate în sprijinul copiilor și familiilor implicate în acest tip de serviciu. Rezultatele obținute au
subliniat responsabilitățile și sarcinile diverse pe care le are asistentul social în cadrul acestei
activități, precum și impactul pozitiv pe care îl poate avea în viața beneficiarilor săi.
Un aspect cheie identificat în cadrul studiului este necesitatea asistentului social de a avea
competențe și cunoștințe solide în domeniul serviciului "Casă de tip Familie". Aceasta include
cunoașterea legislației și politicilor sociale relevante, abilități de evaluare a nevoilor și intervenție
adecvată, precum și capacitatea de a dezvolta și menține relații de încredere și colaborare cu
beneficiarii și cu alte părți interesate.
Asistentul social joacă un rol esențial în identificarea nevoilor individuale și familiale ale
beneficiarilor serviciului "Casă de tip Familie" și în elaborarea și implementarea planurilor de
intervenție personalizate. Prin intermediul consilierii și sprijinului emoțional, asistentul social
contribuie la crearea unui mediu sigur și de încredere pentru copii și familiile lor, facilitând procesul
de adaptare și ajustare în noua lor realitate familială.
Studiul analizează activitatea asistentului social în prestarea serviciului de "casă de tip familie",
evidențiind rolul crucial pe care îl joacă în sprijinirea și îngrijirea copiilor aflați în dificultate și care
nu pot trăi într-un mediu familial tradițional. Rezultatele obținute subliniază importanța și impactul
asistentului social în promovarea bunăstării copiilor și în asigurarea unei intervenții eficiente și de
calitate.
Asistentul social este figura centrală în furnizarea de sprijin emoțional, îndrumare și asistență
practică atât copiilor, cât și familiilor implicate în serviciul "casă de tip familie". Prin intermediul
evaluării nevoilor copiilor și familiilor, asistentul social contribuie la elaborarea și implementarea unui
plan individualizat de intervenție, adaptat specificului și necesităților fiecărui caz.
Studiul a evidențiat că asistentul social are un rol crucial în facilitarea comunicării și colaborării
între diferitele părți implicate, cum ar fi părinții înlocuitori, personalul de îngrijire, serviciile de
sănătate și educaționale. Prin coordonarea și integrarea acestor servicii, asistentul social asigură o
abordare holistică și coerentă în sprijinirea copiilor și familiilor, contribuind la dezvoltarea lor într-un
mediu sănătos și sigur.
Pe baza rezultatelor și concluziilor obținute în cadrul acestui studiu, se pot formula următoarele
recomandări pentru îmbunătățirea activității asistentului social în prestarea serviciului "Casă de Tip
Familie":

44
 Dezvoltarea continuă a competențelor profesionale: Asistentul social ar trebui să se implice în
programe de formare și învățare pe tot parcursul carierei sale, pentru a-și actualiza cunoștințele și
abilitățile în domeniul serviciului "Casă de tip Familie". Aceasta poate include participarea la
seminarii, workshop-uri și cursuri de specializare în diverse aspecte legate de îngrijirea și sprijinul
copiilor și familiilor.
Colaborare interdisciplinară: Asistentul social ar trebui să se implice activ în echipa
multidisciplinară care oferă serviciul "Casă de tip Familie", colaborând cu alți profesioniști precum
psihologi, medici, educatori etc. Comunicarea și coordonarea eficientă între diferitele părți implicate
în serviciu sunt esențiale pentru a asigura o abordare integrată și coerentă în sprijinul beneficiarilor.
Dezvoltarea continuă a competențelor profesionale: Asistentul social ar trebui să participe în
mod regulat la programe de formare și supervizare, pentru a-și consolida cunoștințele și abilitățile
necesare în lucrul cu copiii și familiile aflate în dificultate. Astfel, acesta va fi în măsură să ofere
intervenții mai eficiente și actualizate.
Consolidarea colaborării interinstituționale: Asistentul social trebuie să stabilească și să mențină
relații solide cu alte servicii și organizații relevante, precum serviciile de sănătate, serviciile de
protecție a copilului și instituțiile educaționale. Aceasta va permite schimbul de informații și resurse,
facilitând o intervenție integrată și coerentă.
Studiul analizează activitatea asistentului social în prestarea serviciului de "casă de tip familie"
și relevă importanța și impactul său în sprijinirea copiilor aflați în dificultate și familiilor acestora.
Rezultatele obținute subliniază rolul central al asistentului social în promovarea bunăstării și
dezvoltării copiilor, asigurându-se că aceștia beneficiază de un mediu sigur și stimulant.
Un aspect esențial al activității asistentului social în cadrul serviciului "casă de tip familie"
constă în evaluarea și identificarea nevoilor individuale ale copiilor și familiilor. Prin intermediul unei
abordări personalizate, asistentul social poate elabora și implementa planuri de intervenție eficiente,
adaptate la specificul fiecărui caz. Aceasta asigură o îngrijire adecvată și contribuie la dezvoltarea
integrală a copiilor.
Studiul evidențiază, de asemenea, importanța colaborării și coordonării între asistentul social și
alte instituții și profesioniști implicați în serviciul "casă de tip familie". Prin stabilirea și menținerea
unor relații solide cu serviciile de sănătate, educaționale și de protecție a copilului, asistentul social
poate asigura o intervenție holistică și integrată, adresând nevoile complexe ale copiilor și familiilor.
Recomandările ce decurg din acest studiu includ consolidarea dezvoltării profesionale continue
a asistentului social prin participarea la programe de formare și supervizare, pentru a se menține la
curent cu noile abordări și tehnici în lucrul cu copiii și familiile. În plus, susținerea colaborării
interinstituționale și a schimbului de resurse și expertiză contribuie la îmbunătățirea calității serviciilor
oferite.

45
 BIBLIOGRAFIE

Acte normative:

1. Legea privind protecţia specială a copiilor aflaţi în situaţie de risc şi a copiilor separaţi de părinţi
nr. 140 din 14.06.2013 (în vigoare 01.01.2014), Monitorul Oficial nr.167-172 art.534 din
02.08.2013
2. Hotărârea Guvernului cu privire la aprobarea Instrucţiunilor privind mecanismul intersectorial
de cooperare pentru identificarea, evaluarea, referirea, asistenţa şimonitorizarea copiilor victime
şi potenţiale victime ale violenţei,neglijării, exploatării şi traficului nr. 270 din 08.04.2014 (în
vigoare 18.04.2014), Monitorul Oficial nr.92-98 art.297 din 18.04.2014
3. Legea asistenţei sociale nr. 547-XV din 25.12. 2003, Monitorul Oficial al R.Moldova nr.42-44
art.249 din 12.03.2004
4. Legea nr. 274 din 27.12. 2011 privind integrarea străinilor în Republica Moldova, Monitorul
Oficial al Republicii Moldova, nr. 48 din 13.03.2012
5. Legea nr.123 din 18.06.2010 cu privire la serviciile sociale, Monitorul Oficial nr.155-158
art.541 din 03.09.2010
6. Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr. 1512 din 31.12. 2008 pentru aprobarea
Programului naţional privind crearea sistemului integrat de servicii sociale pe anii2008-2012.//
Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr. 7-9 din 20.01.2009
7. Codul Familiei nr. 1316 din 26.10.2000, Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 47-48 din
26.04.2001
8. Regulamentul cu privire la procedura de acreditare a prestatorilor de servicii sociale, aprobat
prin Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr. 95 din 07.02.2014, Monitorul Oficial al
Republicii Moldova, nr. 35-41 din 14.02.2014
9. Legea nr. 129 din 08.06.2012 privind acreditarea prestatorilor de servicii sociale, Monitorul
Oficial al Republicii Moldova, nr. 181-184 din 31.08.2012.

Literatură de specialitate:

10. Biroul Naţional de Statistică. (2019). Forţa de muncă în Republica Moldova. Ocupare şi şomaj;
11. Biroul Naţional de Statistică. Situația social-economică a Republicii Moldova în 2019;
12. Buzduceva D. Aspecte contemporane în asistenţa socială. Iaşi: Polirom, 2005;
13. Date statistice: Guvernul Republicii Moldova. (2019), TransMonEE. (2014), Biroul Naţional de
Statistică. (2019) și Centrul Naţional de Sănătate Publică. (2019). Studiul de Indicatori Multipli
46
 în Cuiburi 2019. Sursa: http://www.childinfo.org/files/Moldova_2019_MICS_ Summary.pdf
NB:
14. Guvernul Republicii Moldova. (2019). UNICEF şi Ministerul muncii, protecţiei sociale şi
familiei;
15. L. Proca. Ce sunt prestaţiile sociale.// „Revista Naţională de Drept,” nr. 3, 2015;
16. Maria Bulgaru, Nicolaie Sali, Tatiana Gribincea. Asistenţa socială în contextul transformărilor
din Republica Moldova. Chişinău: „Cu drag” SRL, 2008;
17. Mocanu V. Descentralizarea serviciilor publice. Chişinău: TISH, 1999;
18. Paşa F., Paşa L. Asistenţa socială în România. Iaşi: Polirom, 2004;
19. Proca L. Ce sunt prestaţiile sociale.// „Revista Naţională de Drept,” nr. 3, Chişinău;
20. Proca L. Reglementări juridice privind procesul de reformare a sistemului de asistenţă socială
moldovenesc.// „Revista Naţională de Drept,” nr. 8, Chişinău 2014;
21. Romandaş N., Proca L., Odinokaia I. Dreptul protecţiei sociale. Chişinău , 2011;
22. UNICEF şi CIDDC. (2018). Situația copiilor rămași fără îngrijire părintească în urma migrației;
23. Zamfir E., Zamfir C. Politici sociale. România în context european. Bucureşti: Alternative,
1995;

Pagini web:

24. http://mf.gov.md/actdoc/BOOST
25. https://www.mmpsf.gov.md/file/2013/rapoarte/Raport_implement_Strategie_%20FI-
NAL_2012.pdf
26. https://mpsfc.gov.md/file/rapoarte/RSA%202019%2020.07.12MMPSF.pdf
27. http://infoeuropa.md/handicapati/conventia-natiunilor-unite-privind-drepturile-per-soanelor-cu-
dizabilitati
28. http://www.ombudsman.md/sites/default/files/document/attachments/rezolutie_con
29. http://ombudsman.md/sites/default/files/

47
 ANEXE

Figura nr. 1: Nivelul de trai al copiilor

Figura nr. 2: Copiii în îngrijire alternativă

Figura nr. 3: Copiii rămaşi sau care riscă să rămână fără îngrijire părintească adecvată

48
 Figura nr. 4: Copiii părinţilor migranţi

Tabelul nr. 1: Normele de asigurare materială a copiilor orfani şi celor rămaşi fără ocrotire părintească
din CCTF

49
 Tabel nr. 2 : Structura cheltuielilor publice pentru CCTF, în mediu pentru o CCTF, 2016-2019, lei

Figura nr. 5: Evoluţia principalelor tipuri de cheltuieli din categoria de cheltuieli pentru plata
mărfurilor şi serviciilor, în mediu pentru o CCTF, 2016-2019, lei

Figura nr. 6: Media şi valoarea maximă ale principalelor tipuri de cheltuieli din categoria de cheltuieli
pentru plata mărfurilor şi serviciilor, 2019, lei

50
Figura nr . 7: Numărul copiilor beneficiari ai serviciilor de îngrijire alternativă de tip familial, după
mediu de reședință, sex și grupe de vârstă

Figura nr. 8: Numărul copiilor cu dizabilități beneficiari ai serviciilor de îngrijire alternativă de tip
familial, după tipuri de servicii și grade de dizabilitate

51
 Declarația privind asumarea răspunderii

Subsemnat (ul/a),____________________________, declar pe proprie răspundere că

materialele prezentate în teza de licență sun rezultatul propriilor cercetări și realizări științifice.
Conștientizez că, în caz contrar, urmează să suport consecințele în conformitate cu legislația în
vigoare.

Semnătura:____________________ Data:___________________

52