Sugestie de rezolvare test Etapa pe școală a Olimpiadei de Istorie

Decembrie 2023
Clasa XI-a
• Timpul de lucru este de trei ore.
• Ambele subiecte sunt obligatorii.
• Se acordă 10 puncte din oficiu, care se adaugă la Subiectul I.
• Subiectele se tratează pe foi separate.
SUBIECTUL I (40 de puncte)
Citiți, cu atenție, sursele de mai jos:
A. „Greutățile Primului Război Mondial marchează profund culturile europene din perioada
interbelică, în mod direct prin evocarea acestuia și indirect prin perceperea unei profunde crize de
civilizație care repune în discuție valorile umane. Rezultatul este refugierea în vis, irațional sau
estetism și definirea caracterului absurd al lumii care dau naștere [...] căutărilor suprarealiste ce
explorează inconștientul sau afirmării expresioniste a personalității artistului detașat de lumea
exterioară. [Suprarealismul și expresionismul], deschizătoare de drumuri, nu pot totuși să eclipseze
importanța mișcării neo-clasice a «reîntoarcerii la ordine» care marchează toate domeniile vieții
intelectuale și artistice [...].
Începând din anii treizeci, tendința către căutările estetice favorizează angajarea intelectualilor
în luptele politice marcate de atracția pe care o exercită asupra lor totalitarismul comunist și fascist.
Ori tocmai aceste regimuri au încercat să pună sub control viața intelectuală [...].
În sfârșit, între cele două războaie, apare și se dezvoltă o cultură de masă în care presa,
magazinele, benzile desenate, varietățile ocupă un loc important, activitățile principale ale epocii
rămânând totuși sportul și cinematograful.” (Berstein, S., Milza,P. Istoria Europei)
B. „Începând cu anul 1914, Europa a parcurs o lungă perioadă de crize militare și socio-
economice. Șocul acestor evenimente a determinat căderea unui număr de guverne democratice,
altele fiind supuse la grele încercări. Această perioadă de criză, și în special groaznicul măcel din
timpul Marelui Război, au afectat profund arta și gândirea europeană [...].
Artele din această perioadă au fost influențate de starea generală de disperare, precum și de
evenimentele speciale care au marcat-o. În 1918, un grup de autori și artiști a inițiat o campanie de
exprimare a absurdului sub semnul căruia se desfășura existența umană. Pentru a-și reliefa
punctul de vedere, ei au mers până acolo, încât au dat curentului un nume fără sens, Dada.
Dadaiștii țineau discursuri și creau opere artistice și literare intenționat neinteligibile. În mod
paradoxal, dadaismul conținea un mesaj extrem de clar, și anume că membrii acestei elite
protestau împotriva lipsei de umanism a epocii în care trăiau [...].
Condițiile tragice ale războiului și grava criză economică au distrus state europene, dar în
același timp au favorizat crearea unor opere capitale, atât în artă cât și în literatură. O mare parte a
celor mai reprezentative creații literare ale secolului XX au apărut în anii ’20 și ’30, ca reacție a
scriitorilor la gravele probleme ale epocii.” (Barber, J. Istoria Europei moderne)
C. „În atmosfera de după război și de după revoluția din Octombrie, sau, încă și mai mult, în
epoca antifascistă din anii ’30 și ’40, stânga și adesea stânga revoluționară a fost cea care a atras
avangarda. Într-adevăr, războiul și revoluția au politizat mai multe mișcări nepolitice de avangardă
foarte cunoscute în Franța și Rusia [...]. După cum influența lui Lenin a adus înapoi marxismul în
lumea occidentală ca unica teorie și ideologie importantă a ideologiei sociale, tot așa a asigurat
transformarea avangardelor în ceea ce național-socialiștii au numit, fără să greșească, bolșevism
cultural [...]. Dadaismul era în favoarea revoluției. Succesorul lui, suprarealismul, a întâmpinat
dificultăți numai când a trebuit să decidă pentru ce tip de revoluție era, majoritatea sectei
alegându-l pe Troțki în defavoarea lui Stalin. [...] Gropius, Bruno Taut, Le Corbusier, Hannes
Meyer și întreaga brigadă Bauhaus i-au acceptat pe sovietici - e drept, într-o perioadă în care
marea recesiune [economică din Europa] făcea Uniunea Sovietică să fie atrăgătoare nu numai din
punct de vedere strict ideologic, ci și profesional pentru arhitecții occidentali. "
(Hobsbawm, E. Secolul extremelor)

Pornind de la aceste surse istorice, răspundeți următoarelor cerințe:

1. Menționați, din sursa A, un eveniment politico-militar și o consecință a acestuia în plan
politic din sursa B. 4 puncte

Un eveniment politico-militar menționat de sursa A este Primul Război Mondial, iar o

consecință a acestuia în plan politic menționată de sursa B este faptul că „a determinat
căderea unui număr de guverne democratice”.
 2. Menționați câte un curent cultural din sursa A, respectiv din sursa B. 4 puncte

Un curent cultural menționat de sursa A este suprarealismul, iar un curent cultural amintit
de sursa B este „curentul Dada” sau dadaismul.

3. Menționați o asemănare referitoare la situația economică a Europei din perioada

interbelică, pe baza surselor B şi C. 3 puncte

Sursele B si C convin asupra faptului că situația economică a Europei din perioada

interbelică era agravată de criza sau recesiunea economică de după Primul Război
Mondial. Astfel, sursa B indică: „Condițiile tragice ale războiului și grava criză
economică au distrus state europene”. Sursa C, confirmă acest lucru în mod
asemănător: „într-o perioadă în care marea recesiune [economică din Europa] făcea
Uniunea Sovietică să fie atrăgătoare nu numai din punct de vedere strict ideologic, ci
și profesional pentru arhitecții occidentali”.

4. Formulați, pe baza surselor A, B și C, un punct de vedere referitor la influența

evenimentelor politice asupra vieții culturale, susținându-l cu câte o informație din fiecare
dintre aceste surse. 9 puncte

Un punct de vedere cu privire la influența evenimentelor politice asupra vieții culturale, pe

baza surselor A,B și C este acela că atmosfera deprimantă a distrugerilor cauzate de primul
război mondial și depresia economică de după conflict, au activat însă energiile creației
artistice sau ale domeniului politic, conducând la înflorirea/dezvoltarea a numeroase curente
sau tendințe în arta și literatură. O informație din sursa A care susține această afirmație este:
„Rezultatul ( g r e u t ă ț i l o r P r i m u l u i R ă z b o i M o n d i a l ) este refugierea în vis,
irațional sau estetism și definirea caracterului absurd al lumii care dau naștere [...]
căutărilor suprarealiste ce explorează inconștientul sau afirmării expresioniste a
personalității artistului detașat de lumea exterioară”. O informație din sursa B care susține
acest punct de vedere este: „Artele din această perioadă au fost influențate de starea
generală de disperare (de după Marele Război), precum și de evenimentele speciale care au
marcat-o”. O informație din sursa C care susține acest punct de vedere este:„ Într-adevăr,
războiul (Primul Război Mondial) și revoluția (Revoluția Comunistă/Bolșevică) au politizat
mai multe mișcări nepolitice (adică mișcări artistice, ex: dadaismul, expresionismul) de
avangardă foarte cunoscute în Franța și Rusia”.

5. Prezentați două fapte istorice referitoare la cultura românească, desfășurate în primele

patru decenii ale secolului al XX-lea. 10 puncte

Un prim fapt istoric referitor la cultura românească desfășurat în primele patru decenii
ale secolului al XX-lea este cel al sincronizării culturii române la cultura europeană
occidentală. În perioada de la începutul secolului XX și în perioada interbelică, mari
curente artistice și culturale proprii spațiului ociidental european, au fost transferate și
imitate în mod creativ și în spațiul românesc. Un exemplu în acest sens este curentul
literar al simbolismului, fondat în Franța secolului al XIX-lea de „poeții blestemați”
(les poetes maudits), precum Charles Baudelaire, Paul Verlaine și Arthur Rimbaud,
curent care accentua asupra redării trăirilor intime ale autorului prin apelul la
simboluri, embleme ale unor imagini sau sunete cu impact emoțional puternic. În
România, simbolismul și-a avut reprezentanți de marcă în persoana unor creatori ca
Alexandru Macedonski, George Bacovia și Lucian Blaga.
Un al doilea fapt istoric referitor la cultura românească desfășurat în primele patru
decenii ale secolului al XX-lea este cel divizării ei în raport cu calea de urmat pentru
dezvoltarea culturii locale. Sunt vizibile două mari curente culturale de dezvoltare.
Primul, cel al europeniștilor, reprezentat de criticul literar Eugen Lovinescu și de
Ștefan Zeletin, afirma că singura cale de dezvoltare culturală a României era imitarea
culturii occidentale în toate formele ei de expresie artistică: literatură, arte, muzică, etc.
Preluarea instituțiilor culturale dezvoltate de Occident ar fi avut rolul de a micșora
timpul necesar recuperării decalajului de dezvoltare dintre cultura română și cea
occidentală. Al doilea curent de dezvoltare culturală prezent în România interbelică
este reprezentat de Lucian Blaga, Nichifor Crainic și Nae Ionescu, susținând
necesitatea unui progres cultural gradual, bazat pe formele tradiționale locale, valorile
autentice ale satului românesc, refuzând ca inoperant, modelul cultural occidental.
 6. Prezentați alte două fapte istorice î n p l a n c u l t u r a l , referitoare la un regim politic din
Europa d e E s t , desfășurate în perioada postbelica, în afara celor la care se referă sursele date.
10 puncte

Un regim politic din Europa de Est din perioada postbelică a fost și regimul politic
comunist din România între 1948-1989, regim divizat în două perioade de evoluție
distincte: perioada stalinismului (1948-1965) și perioada național-comunismului (1965-
1989). În plan cultural, regimul comunist s-a caracterizat, în primul rând, prin rusificarea
intensă a culturii din perioada stalinismului. În anii 1950, această rusificare culturală a
presupus publicarea în România, cu prioritate, a creațiilor marilor clasici ai literaturii ruse
dar și a unor lucrări în limba rusă menite să creeze o apropiere culturală față de Uniunea
Sovietică. Tot în anii 1950 începe să funcționeze în România editura „Cartea Rusă”, ce-și
făcea o misiune prioritară din traducerea sau publicarea integrală a unor opere literare din
spațiul culturii sovietice. Un alt fapt istoric desfășurat în plan cultural în România
comunistă este cel al proletcultismului. Această orientare culturală și ideologică, a fost
inspirată de accentul pus de regimul comunist asupra clasei muncitoare (proletariatul).
Muncitorii trebuiau să conducă societatea pe culmile progresului socialist, iar virtuțile lor
trebuiau elogiate de creațiile literare: zelul, hărnicia, abnegația pentru muncă, îndrăzneala
și curajul. Ca urmare, începând cu perioada stalinismului dar mai ales din perioada
național-comunismului, se manifestă un curent cultural dedicat muncitorimii,
proletcultismul. Poezii și cântece de o calitate a formei literare destul de îndoielnică,
semnate de autori precum Mihai Beniuc sau V. Botez, aveau să ilustreze relația strânsă
dintre muncitori și Partidul Muncitoresc Român/Partidul Comunist Român.
Proletcultismul poate fi conceput ca o manifestare culturală puternic ideologizată,
propagandistică, a regimului comunist.

SUBIECTUL II (50 de puncte)

Elaboraţi în aproximativ 4 – 5 pagini o sinteză despre evoluţia Europei şi a României în
secolul al XX-lea, având în vedere:

- menţionarea a două fapte istorice referitoare la evoluţia istorică a Europei în prima jumătate a
secolului al XX-lea;
- menţionarea a două aspecte referitoare la unitatea şi diversitatea Europei contemporane;
- prezentarea unei etape referitoare la procesul de integrare europeană;
- prezentarea câte unui fapt istoric referitor la cultura română, respectiv, cultura europeană;
- menţionarea unui motiv, a unei etape şi a unei consecinţe ale aderării României la Uniunea
Europeană;
- formularea unui punct de vedere despre evoluţia României în context european, în a doua jumătate a
secolului al XX-lea şi susţinerea acestui punct de vedere prin două argumente istorice.

Notă! Se punctează şi utilizarea limbajului istoric adecvat, structurarea prezentării,

evidenţierea relaţiei cauză-efect, respectarea succesiunii cronologice/ logice a faptelor istorice şi
încadrarea eseului în limita de spaţiu precizată.

Evoluţia Europei şi a României în secolul al XX-lea

Pe parcursul secolului al XX-lea, România a evoluat într-o relație strânsă cu Europa,

spațiul românesc sincronizându-se cultural cu cel occidental. Nu se poate nega însă faptul că în
anumite perioade ale secolului trecut, precum cea a evoluției regimului comunist din România
(1948-1965) au existat și etape de izolare culturală, care au blocat accesul culturii române la
cultura occidentală. De asemeni, evenimentele majore desfășurate la nivel continental au afectat
în mod egal și s-au repercutat și în spațiul românesc în secolul al XX-lea.
Un prim fapt istoric referitor la evoluția istorică a Europei în prima jumătate a secolului
al XX-lea a fost Primul Război Mondial, între anii 1914-1918. Acesta a lăsat un impact decisiva
asupra societăților europene prin nivelul său de distrugere. După război, criza economică
(recesiunea) a afectat ca o consecință direct, atât statele vest-europene, cât și cele din partea
răsăriteană a continentului.
Un al doilea fapt istoric referitor la evoluția istorică a Europei în prima jumătate a
secolului al XX-lea a fost emergența (apariția) primelor regimuri politice totalitare: comunismul
din URSS (1917), fascismul din Italia (1922) și nazismul din Germania (1933). Aceste regimuri
totalitare s-au dezvoltat ca o alternativa politică (o altă soluție politică) la regimurile
democratice, acuzate de cetățenii lor după Primul Război Mondial că nu și-au făcut complet
datoria pentru a pune capăt conflictului în termen scurt, și nici un au asigurat soluții
funcționale la criza economică ce a răvășit continentul după război.
Un aspect referitor la unitatea Europei contemporane este cel cultural. Cultura
europeană este un argument pentru unitatea continentului în lumea contemporană. Spre
exemplu, lumea europeană a secolului XX a fost marcată de curente artistice și culturale ce s-au
repercutat/difuzat atât în occidentul Europei, cât și în spațiul răsăritean. Curente precum
expresionismul, sau suprarealismul și abstracționismul, dezvoltate inițial în Europa occidental
ca o consecință a opoziției la nórmele vechii culturi clasice, și-au avut corespondent cultural și în
spațiul românesc, unde expresionismul a fost reprezentat de Lucian Blaga, iar abstractionismul
de reviste cultural-artistice de avangardă precum „Unu”, „Contimpuranul”, „Punct”, dar și de
creația sculpturală a lui Constantin Brâncuși ce datorează sub raport tehnic foarte mult
maestrului său francez, sculptorul Auguste Rodin. Se observă așadar modul în care cultura
europeană și-a asigurat unitatea prin promovarea unor surse de inspirație comune și
manifestări artistice echivalente ca expresie.
Un aspect referitor la unitatea Europei contemporane este și cel economic. Europa
secolului al XX-lea a fost un continent divizat politic și a cunoscut dezvoltarea unor sisteme
economice în opoziție: economiile liberale și economiile de tip dirijat de stat. Primele, economíile
liberale (capitaliste, de piață), au caracterizat regimurile democratice în partea occidentală a
continentului și s-au bazat pe proprietatea privată și libera inițiativă a întreprinzătorului. Pe de
altă parte, economiile dirijate de stat (centralizate/ planificate) au fost specifice regimurilor
comuniste din partea de est a Europe, ele având caracteristici proprietatea privată și
centralizarea de către stat a tuturor deciziilor economice.
O etapă referitoare la procesul de integrare europeană a fost și crearea Comunității
Europene a Cărbunelui și Oțelului în 1951. În 1950, ministrul de Externe francez Robert
Schuman și economistul Jean Monnet au propus un plan economic de redresare, bazat pe
colaborarea franco-germană în domeniul a două resurse considerate a fi esențiale la restabilirea
industriei grele și a industriei de război: cărbunele și oțelul. La 9 Mai 1950, prin „Declarația
Schuman”, acest plan economic a fost lansat public, iar în aprilie 1951, prin Tratatul de la Paris,
șase state europene occidentale acceptau ca principiu al colaborării lor economice să tranziteze
fără taxe vamale resurse esențiale de cărbune și oțel. O organizație europeană a integrării
economice lua naștere cu acea ocazie, Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului
(C.E.C.O.). Membrii ei fondatori erau: Franța, R.F.G. (Republica Federală Germană), Italia,
Belgia, Olanda și Luxemburg.
Un prim fapt istoric referitor la cultura română în perioada contemporană este faptul că
ea a cunoscut perioade de conectare și sincronizare deplină la cultura europeană, dar și
perioade de izolare culturală și blocaj pe traiectul comunicării sale culturale cu Europa. Spre
exemplu, sincronizarea deplină dintre cultura română și cultura europeană este vizibilă cu
certitudine în perioada interbelică, atunci când în spațiul românesc pot fi distinse curente
culturale occidentale care și-au găsit exponenți (reprezentanți ) și printre oamenii de cultură
români: expresionismul, simbolismul, abstracționismul, cubismul, tendințe susținute de oameni
de cultură ca Lucian Blaga, Constantin Brâncuși, Marcel Iancu, etc. Pe de altă parte, în
perioada postbelică, regimul comunist a izolat cultural România de spațiul european. În această
perioadă, modelul cultural sovietic influențează România, procese cum ar fi rusificarea
culturală și manifestarea cenzurii față de valorile lumii occidentale fiind curente. Un moment
scurt și inedit de redeschidere parțială față de cultura europeană are loc în timpul regimului
național-comunist al lui Nicolae Ceaușescu, între 1965-1971, ce lansează o scurtă perioadă de
liberalizare culturală în care cenzura este abandonată, oamenii de cultură români pot comunica
liber cu lumea occidentală, perioada favorizând apariția unor creații literare remarcabile
semnate de Nichita Stănescu, Marin Sorescu și Marin Preda.
 Un fapt istoric referitor la cultura europeană în perioada contemporană este diversitatea
curentelor și tendințelor culturale care se manifestă în spațiul occidental în epoca interbelică.
Primul Război Mondial a generat un sentiment de depresie și frustrare pe care lumea artistică și
cea literară l-a valorificat creativ producând manifestări care se opuneau modernității care
susținuse dezvoltarea tehnologiei și militarismului și promova reîntoarcerea la instincte, trăirile
autentice și valorile structurilor primitive. Ca urmare, curente precum expresionismul,
reprezentat de James Joyce și Edward Munch, Franz Kafka, ce-și bazau procedeul artistic pe
expunerea expresiei intime a trăilor autorului, dadaismul care, reprezentat de Tristan Tzara,
renunța voluntar la regulile de versificație clasice în poezie, cubismul, reprezentat de Pablo
Picasso, care apela la un primitivism figurativ, reducând imaginea la scheme geometrice, toate
se făceau în mod divers reprezentantele unui nou val cultural.

O cauză/motiv a aderării României la Uniunea Europeană a fost prăbușirea regimului

comunist în decembrie 1989. Dispariția regimului totalitar a lăsat însă economic România într-o
tranziție foarte dură de la o economie de tip dirijat/planificat de stat, la un sistem economic
capitalist, trecere în care inflația, falimentele marilor întreprinderi ale epocii comuniste,
creșterea șomajului, au reprezentat constante dificile. Ca urmare, potrivit intereselor ei
economice de asigurare a propserității, România a orientat eforturile sale spre integrarea în
Uniunea Europeană ca o soluție la acest context. Încă din 1993, crearea unui acord de asociere
între România și Uniunea Europeană, a permis liberul schimb cu statele membre în această
organizație europeană. Depunerea cererii de aderare a României la Uniunea Europeană în 1999
a fost urmată de evaluarea îndeplinirii criteriilor de aderare în 2004: o economie de piață
funcțională, eliminarea corupției din justiție, garantarea constituțională a drepturilor și
libertăților cetățenești. În urma îndeplinirii acestor criterii, la 1 ianuarie 2007 România a
devenit membru cu drepturi depline al Uniunii Europene.
Un punct de vedere despre evoluţia României în context european, în a doua jumătate a
secolului al XX-lea, ar putea fi acela că România s-a aflat în această perioadă într-o relație fluctuantă
cu Europa, existând perioade de sincronizare deplină, dar și zone de reflux, sau de închidere culturală
față de Europa Occidentală.
De exemplu, în perioada contemporană România a cunoscut perioade de conectare și
sincronizare deplină la cultura europeană, dar și perioade de izolare culturală și blocaj pe
traiectul comunicării sale culturale cu Europa. Spre exemplu, sincronizarea deplină dintre
cultura română și cultura europeană este vizibilă cu certitudine în perioada interbelică, atunci
când în spațiul românesc pot fi distinse curente culturale occidentale care și-au găsit exponenți
(reprezentanți ) și printre oamenii de cultură români: expresionismul, simbolismul,
abstracționismul, cubismul, tendințe susținute de oameni de cultură ca Lucian Blaga,
Constantin Brâncuși, Marcel Iancu, etc. Pe de altă parte, în perioada postbelică, regimul
comunist a izolat cultural România de spațiul european. În această perioadă, modelul cultural
sovietic influențează România, procese cum ar fi rusificarea culturală și manifestarea cenzurii
față de valorile lumii occidentale fiind curente. Un moment scurt și inedit de redeschidere
parțială față de cultura europeană are loc în timpul regimului național-comunist al lui Nicolae
Ceaușescu, între 1965-1971, ce lansează o scurtă perioadă de liberalizare culturală în care
cenzura este abandonată, oamenii de cultură români pot comunica liber cu lumea occidentală,
perioada favorizând apariția unor creații literare remarcabile semnate de Nichita Stănescu,
Marin Sorescu și Marin Preda.

În concluzie, se poate afirma cu justețe că evoluția Europei și a României în secolul al

XX-lea au fost evenimente de conexiune dar și de separație, totuși România și-a împletit destinut
cultural, economic și politic de cel al Europei. O dovadă este lunga listă de valori ale culturii și
artei românești care au contribuit la patrimoniul european în acest secol.
 BAREM DE CORECTARE ŞI NOTARE

SUBIECTUL I ( 40 de puncte ):
1. Câte 2 puncte pentru menționarea, din sursa A, a evenimentului politico-militar și a oricărei
consecințe a acestuia în plan politic din sursa B; (2px2=4p)
2. Câte 2 puncte pentru menționarea fiecărui curent cultural din sursa A, respectiv din sursa
B; (2px2=4p)
3. 3 puncte pentru menționarea oricărei asemănări referitoare la situația economică a Europei din
perioada interbelică, pe baza surselor B şi C;
4. 9 puncte pentru formularea, pe baza surselor A, B și C, a oricărui punct de vedere referitor la
influența evenimentelor politice asupra vieții culturale, susținut cu câte o informație
selectată din fiecare sursă;
5 puncte pentru formularea, pe baza surselor A, B și C, a oricărui punct de vedere
referitor la influența evenimentelor politice asupra vieții culturale, susținut cu câte o
informație selectată din două dintre surse;
5. Câte 2 puncte pentru menționarea oricăror două fapte istorice referitoare la cultura
românească, desfășurate în primele patru decenii ale secolului al XX-lea (2px2=4p)
Câte 3 puncte pentru prezentarea fiecărui fapt istoric menționat prin evidențierea relației de
cauzalitate şi utilizarea unui exemplu/ a unei caracteristici; (3px2=6p)
Câte 1 punct pentru utilizarea doar a unui exemplu/ a unei caracteristici referitoare
la faptul istoric menţionat;
6. Câte 2 puncte pentru menționarea altor două fapte istorice în plan cultural referitoare la un
regim politic din Europa de Est, desfășurate în perioada postbelica , în afara celor la care se
referă sursele date (2px2=4p)
Câte 3 puncte pentru prezentarea fiecărui fapt istoric menționat prin evidențierea relației de
cauzalitate şi utilizarea unui exemplu/ a unei caracteristici; (3px2=6p)
Câte 1 punct pentru utilizarea doar a unui exemplu/a unei caracteristici referitoare
la faptele istorice menționate.
SUBIECTUL II ( 50 de puncte ):
Informaţia istorică – 50 de puncte distribuite astfel:
-câte 3 puncte pentru menţionarea oricăror două caracteristici referitoare la evoluţia Europei în
perioada 1900-1914;
(3p x 2 = 6p)
-câte 3 puncte pentru menţionarea oricăror două aspecte referitoare la unitatea şi diversitatea Europei
contemporane;
(3p x 2 = 6p)
- 6 puncte pentru prezentarea oricărei etape referitoare la procesul de integrare europeană;
●2 puncte pentru menţionarea oricărei etape referitoare la procesul de integrare europeană;
●4 puncte pentru prezentarea evenimentului menţionat prin evidenţierea relaţiei de cauzalitate şi
utilizarea unui exemplu/ a unei caracteristici;
-1 punct pentru utilizarea doar a câte unui exemplu/ a câte unei caracteristici referitoare la
fiecare fapt istoric menţionat;

●câte 2 puncte pentru menţionarea fiecărui fapt istoric referitor la cultura română, respectiv,
cultura europeană;
(2p X 2 = 4p)
●câte 3 puncte pentru prezentarea fiecărui fapt istoric menţionat, prin evidenţierea relaţiei de
cauzalitate şi utilizarea unui exemplu/ a unei caracteristici; (3p x 2 = 6p)
- câte 1 punct pentru utilizarea doar a câte unui exemplu/ a câte unei caracteristici referitoare
la fiecare fapt istoric menţionat;
- câte 4 puncte pentru menţionarea unui motiv, a unei etape şi a unei consecinţe ale aderării României
la Uniunea Europeană; (4p x 3 = 12p)
- 4 puncte pentru formularea unui punct de vedere despre evoluţia României în context european;
- câte 3 puncte pentru susţinerea punctului de vedere formulat prin oricare două argumente istorice.
(3p x 2 = 6p)

Ordonarea şi exprimarea ideilor menţionate – 10 puncte distribuite astfel:

 2 puncte pentru structurarea textului (introducere - cuprins - concluzii);
1 punct pentru introducere/cuprins; cuprins/concluzii
0 puncte pentru text nestructurat;
 3 puncte pentru evidenţierea relaţiei cauză-efect astfel încât compoziţia să probeze înţelegerea
procesului istoric;
1 punct pentru prezenţa parţială a relaţiei cauză-efect;
0 puncte pentru lipsa relaţiei cauză-efect;
 2 puncte pentru respectarea succesiunii cronologice/ logice a faptelor istorice;
1 punct pentru respectarea parţială a succesiunii cronologice/ logice a faptelor istorice;
0 puncte pentru nerespectarea succesiunii cronologice/ logice a faptelor istorice;
 2 puncte pentru utilizarea limbajului istoric;
1 punct pentru utilizarea parţială a limbajului istoric;
0 puncte pentru lipsa limbajului istoric;
 1 punct pentru respectarea limitei de spaţiu;
0 puncte pentru nerespectarea limitei de spaţiu.

Total 50 de puncte

Total 90 puncte.
Se acordă 10 puncte din oficiu.
Total general 100 de puncte