Instaurarea regimului comunist in China

Partidul Comunist Chinez a fost fondat inițial de Chen Duxiu și Li Dazhao în Shanghai în 1921 ca o
societate de studii și o rețea neoficială. Au existat grupuri neoficiale în China și în afara ei, în
diaspora, încă din 1920, dar începutul oficial al partidului este considerat primul Congres din iulie
1921, la care au participat 12 delegați. Mao Zedong a fost unul dintre cei doi delegați ai grupului
comunist din Hunan Communist, care avea 10 membri. Toți comuniștii din China numărau doar 53
de aderenți.

Sub patronajul Uniunii Sovietice, partidul a fost reorganizat după principiile leniniste în 1923,
comuniștii fiind încurajați să devină membri individuali ai Partidului Nationalist al Chinei în vederea
pregătirii Expeditiei Nordice. Partidul avea puțini membri la început, dar a crescut cu intermitență
de-a lungul primei Revoluții chineze eșuate din 1925-1927. În timpul revoluției, ritmul de creștere al
numărului de membri, în ciuda faptului că a fost mult mai mic decât cel înregistrat în deceniul al
cincilea și al saselea al secolului trecut a făcut totuși ca CPC să devină cel mai mare partid comunist
din lume, cu mai mulți membri chiar decât Partidul Comunist al Uniunii Sovietice. După eșecul
revoluției din 1927, partidul a pierdut numeroși membri uciși de simpatizanții Partidului Nationalist,
4 din 5 comuniști fiind asasinați. Singura secțiune importantă a partidului care a supraviețuit a fost
cea constituită în jurul lui Mao Zedong care, datorită loailitătii față de linia politică a Cominternului și
a alianței strategice efemere cu Partidul Nationalist a reușit să treacă peste această perioadă extrem
de grea în viața partidului. Mao Zedong și-a asigurat succesul în războiul civil care a urmat, în care a
fost antrenat partidul și aderenții săi, prin folosirea tacticii numite de el a razboiului mobil și prin
faimosul Mars Lung.

După 1945, războiul civil s-a apropiat de sfârșit și, în ciuda unor succese inițiale ale Partidului
Nationalist comuniștii au ieșit învingători. Partidul Nationalist a fost nevoit să părăsească China
continentala și să se refugieze pe câteva insule, în special pe insula Taiwan. Victoria comuniștilor a
marcat începutul revolutiei chineze, în timpul căreia Mao a proclamat la Beijing înființarea Republicii
Populare Chineze pe 1 octombrie 1949.