Mihai Eminescu

~Biografie~

Născut Mihail Eminovici s-a născut în 15 ianuarie 1850 în Botoșani și a murit pe data de
15 iunie 1889 în București. A fost un poet, prozator și jurnalist român, socotit de cititorii
români și de critica literară postumă drept cea mai importantă voce poetică din literatura
română.
Receptiv la romantismele europene de secol XVIII și XIX, a asimilat viziunile poetice
occidentale, creația sa aparținând unui romantism literar relativ întârziat. În momentul în
care Mihai Eminescu a recuperat temele tradiționale ale Romantismului european,
gustul pentru trecut și pasiunea pentru istoria națională, căreia a dorit chiar să-i
construiască un Pantheon de voievozi, nostalgia regresivă pentru copilărie, melancolia
și cultivarea stărilor depresive, întoarcerea în natură etc., poezia europeană descoperea
paradigma modernismului, prin Charles Baudelaire sau Stephane Mallarme, bunăoară.
Poetul avea o bună educație filosofică, opera sa poetică fiind influențată de marile
sisteme filosofice ale epocii sale, de filosofia antică, de la Heraclit la Platon, de marile
sisteme de gândire ale romantismului, de teoriile lui Arthur Schopenhauer, Immanuel
Kant și de teoriile lui Hegel.
Într-un registru al membrilor Junimii Eminescu însuși și-a trecut data nașterii ca fiind 20
decembrie 1849, iar în documentele gimnaziului din Cernăuți unde a studiat Eminescu
este trecută data de 14 decembrie 1849. Totuși, Titu Maiorescu, în lucrarea Eminescu
și poeziile lui (1889) citează cercetările în acest sens ale lui N. D. Giurescu și preia
concluzia acestuia privind data și locul nașterii lui Mihai Eminescu la 15 ianuarie 1850,
în Botoșani. Această dată rezultă din mai multe surse, printre care un dosar cu note
despre botezuri din arhiva bisericii Uspenia (Domnească) din Botoșani; în acest dosar
data nașterii este trecută ca „15 ghenarie 1850”, iar a botezului la data de 21 în aceeași
lună. Data nașterii este confirmată de sora mai mare a poetului, Aglae Drogli, care însă
susține că locul nașterii trebuie considerat satul Ipotești.
Mihai Eminescu este al șaptelea dintre cei unsprezece copii ai căminarului Gheorghe
Eminovici, provenit dintr-o familie de țărani români din nordul Moldovei, și al Ralucăi
Eminovici, născută Jurașcu, fiică de stolnic din Joldești. Familia cobora pe linie paternă
din Transilvania de unde emigrează în Bucovina din cauza exploatării iobăgești,
obligațiilor militare și a persecuțiilor religioase.Unii autori au găsit rădăcini ale familiei
Eminovici în satul Vad, din Țara Făgărașului, unde mai există și astăzi două familii
Iminovici. Bunicii săi, Vasile și Ioana, trăiesc în Călineștii lui Cuparencu, nu departe de
Suceava, comuna întemeiată de emigranții transilvăneni. Bunicii paterni mor din cauza
epidemiei de holeră din 1844, și poetul, născut mult mai târziu, nu-i cunoaște și nu-i
evocă în scrierile sale. Gheorghe, primul băiat al lui Vasile, tatăl poetului, trece din
Bucovina în Moldova și îndeplinește funcția de administrator de moșie. Este ridicat la
rangul de căminar și își întemeiază gospodăria sa la Ipotești, în Ținutul Botoșanilor.
Copilăria a petrecut-o la Botoșani și Ipotești, în casa părintească și prin împrejurimi,
într-o totală libertate de mișcare și de contact cu oamenii și cu natura, stare evocată cu
adâncă nostalgie în poezia de mai târziu (Fiind băiet… sau O, rămâi).
În data de 15 iunie 1889, în jurul orei 4 dimineaţa, poetul a murit în sanatoriul doctorului
Şuţu. În 17 iunie Mihai Eminescu a fost înmormântat la umbra unui tei din cimitirul Bellu.
A fost ales post-mortem (28 octombrie 1948) membru al Academiei Române.