Expertiza medico-legală.

1. Competențele expertizei medico-legale?

Medicina legala este o știință care soluționează probleme de natură medicală și biologică ce apar în
procesul investigării infracțiunilor comise contra sănătății , demnității și vieții persoanelor. A apărut
din necesitatea de a explica diferite fenomene medicale și biologice ce apar în practica organelor de
drept.
Suport organelor de urmărire penală în investigarea infracțiunilor contra sănătății, integrității
corporale, inviolabilității sexuale și vieții persoanelor
✓Dezvoltarea măsurilor de prevenire a morbidității și mortalității prin cauze violente
✓Susținerea și îmbunătățirea calității serviciilor medicale

2. Specialitățile, nomenclator:
anatomia normală
anatomia patologică
traumatologia
neurologia
obstetrica
giinecologia
radiologia
toxicologia
3. Tanatologia:- știință medicală care studiază procesele de instalare a morții și modificările ce
survin în perioada postumă gr Tanatos θάν ατος) moarte și logos λόγος știință.
4. Motivele expertizei medico-legale?
Suport organelor de urmărire penală în investigarea infracțiunilor contra sănătății, integrității
corporale, inviolabilității sexuale și vieții persoanelor
Dezvoltarea măsurilor de prevenire a morbidității și mortalității prin cauze violente
Susținerea și îmbunătățirea calității serviciilor medicale.
5. Leziuni corporale, importanța?
Leziune corporală dereglare a integrității anatomice a organelor și țesuturilor sau funcțiilor
acestora, provocată de acțiunea diferitor agenți/factori traumatici (vulneranți) externi
Vătămare a integrității corporale sau a sănătății prejudiciul cauzat integrității corporale sau
sănătății prin leziune (leziuni)
Pericolul pentru viață –determinat de leziunile corporale care prezintă pericol iminent-
imediat, tardiv sau potențial de a provoca moartea, indiferent dacă acest pericol a fost
înlăturat printr-un tratament medical sau datorită reactivității individuale a organismului
(p.25)
Consecințele posttraumatice nepericuloase pentru viață pierdere anatomică a unui organ sau
a funcției acestuia (pierderea vederii, auzului, graiului, mâinii sau piciorului, capacității de
reproducere) întrerupere posttraumatică a sarcinii desfigurare iremediabilă a feței și/sau a
regiunilor adiacent boală psihică (p.27)
Incapacitatea de muncă generală permanentă
considerabilă–>33% (p.28)
însemnată –10 –33% inclusiv (p.31)
neînsemnată –<10% inclusiv (p.34)
Durata dereglării sănătății
durată lungă –peste 3 săptămâni (21 zile) (p.30)
durată scurtă –peste 6 zile, dar nu mai mult de 21 de zile (p.
6. Principiile de identificare a obiectelor vulnerante?
Particularitățile morfologice ale leziunilor
Impuritățile eterogene lăsate de obiect pe suprafața sau în profunzimea leziunii
Urmele biologice (sânge, alte țesuturi, fire de păr) pe suprafața obiectului vulnerant
7. Aprecierea gravității vătămării corporale:
Grade de gravitate a vătămării
vătămare gravă
vătămare medie
vătămare ușoară
vătămare neînsemnată
Criterii de apreciere a gravității
 pericol pentru viață
consecințe nepericuloase pentru viață
incapacitate de muncă permanentă
durata dereglării sănătății
8. Principiile intervenției în violența sexuală
Prioritate
sănătatea și bunăstarea persoanei
servicii medico legal – secundar
examen medical și medico-legal concomitent
Promptitudine
Urgență criminlistică – primele 7 zile
tergiversare – pierderea probelor
9. Gestionarea urmelor biologice:
Ambalarea probelor –cercetare biologică/genetică:
doar după uscare complete în recipiente de hârtie (ex.: plicuri)
categoric nu se admite în recipiente din plastic sau sticlă
fiecare probă separat

Etichetarea containerului:
✓se notează codul de identificare sau numele, prenumele victimei, data, ora și tipul probei
(ce este, de unde a fost prelevată) din container
Sigilarea containerului:sigilarea la nivelul deschiderii cu o bandăadezivă este obligatorie

Expertiza.
1. Formele de organizare a experților:
Articolul 68. Formele de organizare a activităţii experţilor judiciari
(1) Expertul judiciar îşi poate exercita activitatea prin una din următoarele forme de
organizare:
a) în calitate de angajat în cadrul unei instituţii publice de expertiză judiciară;
b) în cadrul unui birou individual de expertiză judiciară;
c) în cadrul unui birou asociat de expertiză judiciară.
(2) Prin derogare de la prevederile art. 65 alin. (1) din prezenta lege şi ale alin. (1) din
prezentul articol, expertul judiciar medico-legal îşi poate desfăşura activitatea în cadrul
Catedrei medicină legală a Universităţii de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae
Testemiţanu”.
(3) Expertul judiciar poate fi fondator şi/sau asociat într-un singur birou de expertiză
judiciară.
(4) Denumirea biroului individual de expertiză judiciară include, în mod obligatoriu, numele
şi prenumele expertului judiciar care l-a fondat. Biroul asociat de expertiză judiciară poate
avea denumire.
(5) Dizolvarea biroului individual sau asociat de expertiză judiciară se efectuează în
conformitate cu legislaţia civilă.
(6) Biroul individual şi biroul asociat de expertiză judiciară ţin Registrul contractelor pentru
servicii de expertiză judiciară, încheiate cu solicitanţii de expertize.
(7) Birourile de expertiză judiciară activează în condiţii juridice şi economice egale şi nu pot
fi discriminate unele în raport cu altele sub aspect financiar, fiscal ori de altă natură.
(8) Condiţiile de amenajare a birourilor de expertiză judiciară se stabilesc prin ordinul
ministrului justiţiei.

2. Domeniile de competență a experților?

3. Drepturile și obligațiile:
Articolul 51. Drepturile expertului judiciar
(1) Expertul judiciar are următoarele drepturi:
a) să ia cunoştinţă, în condiţiile legii, de materialele dosarului şi să solicite ordonatorului
expertizei materiale suplimentare necesare pentru întocmirea raportului de expertiză;
b) să ceară explicaţii ordonatorului expertizei cu privire la anumite fapte ori împrejurări ale
cauzei, necesare pentru efectuarea expertizei;
c) să indice în raportul de expertiză existenţa unor circumstanţe importante pentru cauză, în
privinţa cărora nu au fost formulate întrebări;
d) să asiste, cu permisiunea ordonatorului expertizei judiciare, la efectuarea acţiunilor de
procedură şi să înainteze demersuri referitoare la obiectul expertizei;
e) să atace, în condiţiile legii, acţiunile ordonatorului expertizei dacă prin acestea se încalcă
drepturile expertului judiciar;
f) să ceară dispunerea unei expertize în comisie sau a unei expertize complexe;
g) să-şi expună obiecţiile privind interpretarea greşită a concluziilor din raportul de expertiză
de către participanţii la proces;
h) să fie remunerat în condiţiile legii pentru efectuarea expertizei judiciare, inclusiv pentru
efectuarea expertizei în afara programului de lucru şi în afara instituţiei în care îşi desfăşoară
activitatea;
i) să ceară, în cadrul procesului judiciar în care a fost dispusă şi efectuată expertiza judiciară,
recuperarea cheltuielilor suportate din cont propriu în legătură cu efectuarea acesteia;
j) să solicite ordonatorului expertizei asigurarea securităţii sale în cazul în care există un
pericol pentru viaţa sau sănătatea sa;
k) să ceară ordonatorului expertizei asigurarea deplasării sale spre obiectul cercetării şi
înapoi sau acoperirea cheltuielilor de deplasare, precum şi accesul liber la obiectul respectiv.
(2) Expertul judiciar beneficiază şi de alte drepturi prevăzute de legislaţia de procedură.
(3) Expertul judiciar poate fi implicat în calitate de specialist la efectuarea unor acţiuni
procesuale prevăzute de Codul de procedură penală. În unul şi acelaşi proces judiciar el
poate participa doar în calitate de expert sau doar în calitate de specialist, cu excepţia
cazurilor de participare a medicului legist la exhumarea cadavrului, la examinarea exterioară
a cadavrului la faţa locului şi a cazurilor de participare a specialiştilor în materie la
cercetarea exploziilor şi la demontarea dispozitivelor explozive.
(4) Persoana recunoscută ad-hoc în calitate de expert judiciar în condițiile art. 11 alin. (1) din
prezenta lege beneficiază de drepturile expertului judiciar stipulate la alin. (1) din prezentul
articol în limitele cazului respectiv.
Articolul 52. Obligaţiile şi interdicţiile expertului judiciar
(1) Expertul judiciar este obligat:
a) să efectueze expertiza în termenul stabilit conform art. 13;
b) să comunice rezultatele expertizei doar ordonatorului expertizei;
c) să nu distrugă obiectele examinate, nici să nu le modifice substanţial caracteristicile fără
consimţămîntul scris al ordonatorului expertizei;
d) să asigure integritatea maximă a obiectelor şi materialelor examinate;
e) să efectueze cercetări complete, în baza cărora să prezinte concluzii întemeiate şi
obiective;
 f) să se prezinte în faţa ordonatorului expertizei pentru a da explicaţii cu privire la conţinutul
raportului de expertiză;
g) să se abţină de la efectuarea expertizei în cazul în care există temeiuri de recuzare,
conform legislaţiei de procedură;
h) să se opună şi să nu admită vreo încercare de exercitare a influenţei asupra sa în scopul
întocmirii raportului de expertiză în favoarea unuia dintre participanţii la proces sau în
interesul altor persoane;
i) să nu divulge informaţiile de care a luat cunoştinţă în legătură cu efectuarea expertizei;
j) să informeze ordonatorul expertizei despre efectuarea expertizei judiciare şi
disponibilitatea de a preda raportul de expertiză, obiectele şi materialele transmise pentru
efectuarea acesteia;
k) să refuze efectuarea expertizei doar în condiţiile art. 53;
l) să îndeplinească alte obligaţii stabilite de lege şi de Codul deontologic al expertului
judiciar.
(2) Expertul judiciar are şi alte obligaţii stabilite de legislaţia de procedură.
(3) În cazul în care a fost admisă încercarea de exercitare a unei influenţe asupra sa în
circumstanţele prevăzute la alin. (1) lit. h), expertul judiciar este obligat să informeze în acest
sens, în scris, conducătorul instituţiei publice de expertiză judiciară, ordonatorul expertizei
sau, după caz, organul de urmărire penală competent.
(4) În desfăşurarea activităţii sale, expertul judiciar are interdicţie de a contacta personal
părţile în proces, dacă acest lucru pune la îndoială imparţialitatea sa, precum şi de a aduna în
mod independent materiale pentru efectuarea expertizei.
(5) Persoana recunoscută ad-hoc în calitate de expert judiciar în condițiile art. 11 alin. (1)
respectă obligațiile expertului judiciar stipulate în prezentul articol, în limitele cazului
respectiv.
4. Etapele cercetării:

ETAPA DE EFECTUARE A EXPERTIZEI

Asigurarea participării persoanelor la efectuarea expertizei și a accesului la obiect

Stabilirea limitelor de acces a expertului la materialele cauzei care nu au legătură directă cu

expertiza

Determinarea raționalității satisfacerii demersurilor despre material suplimentar

Aprecierea situației juridice cu referire la admiterea participării bănuitului la efectuarea expertizei
Etapa finală de efectuare a expertizai judiciare
Eliminarea deficienților
Aprecierea raportului de expertiză
5. Erorile de expertiză:
Procesuale
Procedura și regimul efectuării expertizei
Depăsirea competenței
Inițiativa în cazuri nepermise
Colectare de sinestătătoare a modelelor
Argumentarea concluziilor pe baza materialelor dosarului , dar nu pe cercetări
Contactarea fără permisiunea orfonatorului a părților, persoanelor interesate
 Nerespectarea cerințelor procesuale la efectuarea raportului

Gneseologice logice și faptice:

Încălcarea unei legi, reguli sau scheme de logică
Necunoașterea obiectului, situației
Erorile logice sunt legate de operațiuni și tipuri de raționamente, greșeli în clasificarea
noțiunilor, în determinarea noțiunilor, în concluzia inductive, în raționamente deductive,
în demonstrare referitor la ipoteză, argument și dovadă.
Operaționale
Legate de operare, executarea procedurilor
Nerespectarea consecutivității etapelor de examinare
Omiterea unor etape sau operațiuni
Aplicarea altor metodici, algoritm de soluționare
Utilizarea incorectp a MTȘ, ieșite din uz, reactive depășite
Obținerea materialului comparative necalitativ
Greșeli obiective și subiective:

6. Pregătirea și dispunerea expertizei

Stabilirea necesității de dispunere: Genul de expertiză și Obiectele necesar de expertizat
Activități de informare și cunoaștere: Lista întrebărilor și Alegerea instituției
Emiterea actului ordonator: și aducerea la cunoștința părților și Expedierea către
expert a actului ordonator și obiectelor

7. Temeiuri de efectuare a expertizei:

Expertiza medicolegală are un rol crucial în investigarea infracțiunilor privind
sănătatea, integritatea corporală și viața persoanei, inclusiv cea sexuală !!
Expertiza judiciară se dispune în cazurile în care pentru constatarea, clarificarea sau
evaluarea circumstanţelor ce pot avea importanţă probatorie pentru cauza penală sunt
necesare cunoştinţe specializate în domeniul ştiinţei, tehnicii, artei, meşteşugului sau în
alte domenii. Posedarea unor asemenea cunoştinţe specializate de către persoana care
efectuează urmărirea penală sau de către judecător nu exclude necesitatea dispunerii
 expertizei judiciare. Dispunerea expertizei judiciare se face, la cererea părţilor, de către
organul de urmărire penală, procuror sau de către instanţa de judecată, precum şi din
oficiu de către organul de urmărire penală sau procuror.
8. Ce se indică în ordonanță?
Articolul 144. Procedura de dispunere a efectuării
expertizei judiciare
(1) În cazul existenței temeiurilor, expertiza judiciară se dispune de către organul de urmărire
penală sau procuror, prin ordonanță, precum și de către instanța de judecată, prin încheiere.
În ordonanță sau în încheiere se indică: cine a inițiat dispunerea expertizei judiciare;
temeiurile pentru care se dispune expertiza judiciară; obiectele, documentele și alte materiale
prezentate expertului cu mențiunea cînd și în ce împrejurări au fost descoperite și ridicate;
întrebările formulate expertului; denumirea instituției de expertiză judiciară sau, după caz,
numele și prenumele expertului căruia i se pune în sarcină efectuarea expertizei judiciare.
(11) Cererea de solicitare a efectuării expertizei judiciare se formulează în scris, cu indicarea
faptelor şi împrejurărilor supuse constatării şi a obiectelor, materialelor care trebuie
investigate de expert.
(2) Ordonanţa sau încheierea de dispunere a efectuării expertizei judiciare este obligatorie
pentru instituţia sau persoana care urmează să efectueze expertize judiciare.
(3) La efectuarea expertizei judiciare din iniţiativă şi pe contul propriu al părţilor, expertului
i se remite lista întrebărilor, obiectele şi materialele de care dispun părţile sau sînt prezentate,
la cererea lor, de către organul de urmărire penală,procuror sau instanța de judecată. Despre
aceasta se întocmeşte un proces-verbal conform prevederilor art. 260 şi 261.
(4) Bănuitul, învinuitul sau partea vătămată poate solicita organului de urmărire penală sau,
după caz, procurorului dispunerea efectuării expertizei judiciare. Refuzul de dispunere a
efectuării expertizei judiciare poate fi contestat în modul stabilit de prezentul cod.

9. Premisele acreditării
Confirmarea
calității;Recunoaștere;Credibilitate;Atestare;Împuternicire;Conformitate
anumitor cerințe:
10. Articolul 16. Acţiunile premergătoare efectuării expertizei
judiciare în cadrul instituţiei publice de expertiză
judiciară
(1) La recepţionarea actului de dispunere a expertizei judiciare, conducătorul instituţiei
publice de expertiză judiciară îl transmite, pentru efectuarea cercetărilor solicitate, expertului
judiciar sau comisiei de experţi judiciari nominalizaţi în conţinutul acestuia.
(2) În cazul în care expertul judiciar sau experţii judiciari din componenţa comisiei nu sînt
nominalizaţi în conţinutul actului de dispunere a expertizei judiciare, conducătorul instituţiei
publice de expertiză judiciară numeşte un expert anume sau o comisie de experţi în sarcina
cărora se pune efectuarea expertizei judiciare solicitate.
(3) În cazul prevăzut la alin. (2), conducătorul instituţiei publice de expertiză judiciară are
dreptul să delege şefilor subdiviziunilor de expertiză responsabilitatea de numire a expertului
sau a comisiei de experţi, iar şefii respectivi au obligaţia să numească, în termen de 2 zile
lucrătoare, expertul sau comisia de experţi în sarcina cărora se pune efectuarea expertizei
dispuse.
(4) În cazul în care, la efectuarea expertizei judiciare, este necesară implicarea unui expert
judiciar sau a unui specialist din afara instituţiei publice de expertiză judiciară, conducătorul
acesteia informează ordonatorul expertizei judiciare, în termen de 2 zile lucrătoare de la
recepţionarea actului de dispunere a expertizei judiciare, despre implicarea expertului
judiciar sau a specialistului respectiv, precum şi despre necesitatea identificării subiectului
care va suporta cheltuielile privind remunerarea acestuia.
(5) Dacă, în termen de 3 zile lucrătoare, ordonatorul expertizei judiciare nu îşi prezintă
dezacordul faţă de includerea unui expert judiciar ori a unui specialist din afara instituţiei
publice de expertiză judiciară sau faţă de persoana acestuia, acesta se consideră acceptat.
(6) În cazul în care ordonatorul nu identifică, în termen de 3 zile lucrătoare, subiectul care va
suporta cheltuielile de remunerare a expertului judiciar ori a specialistului, se consideră că
acestea vor fi suportate conform prevederilor art. 75.
11.