VULCANI DIN MASIVUL CENTRAL FRANCEZ

LE SANCY şi LA CHÂINE DES PUYS

LE SANCY
(Monts – Dore)

1. Cadrul geografic şi tectonic

Edificiul vulcanic Le Sancy din grupul Monts-Dore se situează în Masivul
Central Francez, o mare unitate geologică şi geomorfologică individualizată în
partea central-sudică a Franţei. Aceasta reprezintă un bloc cristalin înălţat (un
horst), un rest din vechiul lanţ muntos hercinic (varisc), format în orogeneza
hercinică din perioadele permiană şi carboniferă de la sfârşitul paleozoicului (peste
300 milioane de ani).
Puternic erodat şi aplatizat (peneplenizat), Masivul Central are aspectul unui
platou (podiş) larg vălurit, cu altitudinea de 800-1000 m, dar dens fragmentat de o
reţea de văi fluviale divergente, acest masiv vechi constituindu-se în cel mai mare
nod orohidrografic al Franţei. Aici şi-au format obârşiile Loire, Allier, Dordogne.
Accentele în relieful relativ montan al acestui podiş sunt date de edificiile
vulcanice formate în terţiar şi cuaternar, ca urmare a dislocaţiilor rupturale
(falierilor) suferite în timpul ridicării Alpilor din apropiere.
Sancy se află pe axa tectono-vulcanică nord-sud, respectiv Cantal-Sancy
(Monts-Dore) – Puy de Dôme (Châine des Puys). El ocupă partea centrală a
acesteia, acolo unde se impune şi prin cota cea mai înaltă din Masivul Central
(1885 m). Sancy, Mont-Dore, Châine des Puys sunt edificii vulcanice de vârste tot
mai noi de la sud la nord, legate fiind genetic de o veche şi mare falie – Falia
Limagne.
Menţionăm că Sancy este unul din cele două masive vulcanice, cel sudic, ale
compartimentului Monts-Dore (Le Sancy şi Mont-Dore).
Sancy are caracterul unui nod orohidrografic, dinspre partea centrală înaltă,
orientându-se divergent trei ape: Haute-Dordogne (rezultată din unirea a două
artere mici: Dore şi Dogne), Chaudefour şi Fontaine Salée.
Aici şi-a dezvoltat reţeaua (bazinul) de obârşie unul din cele mai importante
râuri ale Franţei – Dordogne, care, în Câmpia Aquitaniei, confluează cu Garonne.
Pe Dordogne, puţin în vale de confluenţa Dore şi Dogne, într-o veche
calderă, se află staţiunea termală Mont-Dore.
Din punct de vedere administrativ, Le Sancy face parte din departamentul
Auvergne.

1
 De menţionat că Le Sancy (Monts-Dore, în ansamblu) sunt integrate în
Parcul natural regional al vulcanilor din Auvergne (Le Parc Naturel Régional des
Volcans d’Auvergne – PNRVA).

2. Caracterizare geologică
Edificiile (masivele) vulcanice Sancy şi Mont-Dore sunt rezultatul activităţii
eruptive pliocene şi pleistocene, legată de falierile în care a fost antrenat blocul
granitic al Masivului Central Francez, pe direcţia Nord-Sud, aşa cum este falia
Limagne (La faille de Limagne) şi faliile asociate acesteia. Sancy este cel mai tânăr
din masivele vulcanice ale Monts-Dore. De aceea, el este mai puţin erodat.
Vulcanul Sancy, cea mai importantă structură eruptivă din Masivul Central
(1885 m), este produsul unui dinamism eruptiv complex, în care se deosebesc mai
multe cicluri, cu faze extrusive (explozive) şi efuzive (emisii lente). În Monts-Dore,
ca ansamblu stratovulcanic, erupţiile au început cu aproximativ 3,2 milioane de
ani în urmă. Acestea au încetat cu cca. 230.000 de ani în urmă, când se finalizează
edificiul Puy de Sancy. Studiile vulcanologice (tefrocronostratigrafia şi
investigarea ciclurilor magmatice şi eruptive) indică două perioade pleistocene
distincte de extruziune şi efuziune: între 800.000 - 500.000 de ani şi 450.000-
200.000 ani (www.dominiquedecobecq.perso.sfr.fr). Astfel, a rezultat o structură
stratovulcanică impunătoare, dar puternic modificată prin acţiunea erozională a
reţelei hidrografice şi, în mai mică măsură, a gheţarilor pleistoceni.
Emisiile efuzive au constituit primele forme de activitate ale vulcanului
Sancy, acestea fiind curgeri piroclastice de cenuşe şi scorii trahitice (ponces), de
tip Neschers şi de tip Rioubes-Haut (www.dominiquedecobecq.perso.sfr.fr). În
această perioadă de început s-a format şi caldera (caldeira) Sancy. Urmele acesteia
sunt argumentate de către cercetători.
Activitatea explozivă a fost de tip „Péléen” (Pelean). Aceasta a generat
ridicarea de domuri şi ace, dar şi curgeri piroclastice de tip „nuées ardentes” („nori
ardenţi”). Au fost identificate 18 domuri şi domuri-curgeri („dôme-coulée), cel mai
mare fiind domul-curgere ce constituie Puy de Sancy (500 m L x 400 l x 100 h).
Domurile, mai rezistente fiind la eroziune şi procese de meteorizaţie, reprezintă
principale vârfuri ale vulcanului Sancy. Prin contrast, depozitele piroclastice, mai
slab consolidate, au fost înregistrate în mare parte prin eroziune torenţială şi
fluvială.
Activitatea explozivă, mult mai importantă în edificarea stratovulcanului
Sancy, era legată de magmatism şi hidromagmatism. Vulcanologii identifică şase
aparate vulcanice în partea centrală a lui Sancy, formate ca rezultat al interacţiunii
dintre apă şi magmă. Activitatea hidromagmatică explozivă de tip „maare” avea să
treacă în partea somitală într-o activitate magmatică propriu-zisă (aeriană), dovadă
fiind şi forma materialelor expulzate: de la bombe de tip „choux-fleurs” la bombe
de tip „fusseau”.
2
3
 Activitatea efuzivă constă din emisia de lave şi piroclastite, respectiv din
curgeri de lave şi de piroclastite, şi din formarea de conuri de scorii, forme încă
vizibile în relief. Acestea au rezistat eroziunii datorită vâscozităţii relativ ridicate a
lavei (trahiandezite bazice sau „doréite” şi „nugéarite”.
Analizele mineralogice şi petrologice arată că lavele din Sancy prezintă o
eterogenitate difuză, datorită amestecului mecanic al magmelor bazice într-un
rezervor superficial cu coompoziţie trahitică. Seria vulcanică din edificiul Sancy s-
a succedat pe intervalul 850.000-200.000 ani. Compoziţia lavelor emise succesiv
este următoarea: trahite sau trahite fonolite, trahite sau trahiandezite, trahiandezite
intermediare (trahiandezite bazice – eterogene – „doréite”). Analiza stratigrafică
arată o succesiune constantă şi repetată: depozite de natură hidromagmatică –
domuri – depozite de curgeri piroclastice („nuées ardentes”). Suita stratigrafică
este vizibilă (aflorează) în versanţii văilor care secţionează divergent edificiul
vulcanic Puy de Sancy.

3. Caracterizare geomorfologică
Cercetările vulcanologice şi cele geologice în general confirmă existenţa a
două edificii vulcanice în perimetrul Sancy. Prin cartografia formaţiunilor
vulcanice şi vulcano-sedimentare au fost relevate două structuri vulcanice
suprapuse (superpozate). Formaţiunile unui edificiu mai recent repauzează pe o
suprafaţă de eroziune apărută prin distrugerea (nivelarea) unui crater mai vechi, în
formă de „potcoavă de cal”.
De asemenea, cum s-a arătat la geneză, în faza de debut a edificării
vulcanului Sancy s-a format o calderă. Urmele vechii caldere pot fi reconstituite,
proces care se bazează pe mai multe argumente: cartografia de ponces, localizarea
tuffitelor lacustre, localizarea unui vulcanism hidromagmatic şi în principal, al
hyaloclastelor, prezenţa dyke-urilor în interiorul structurii, depozitele hidrotermale
asociate surselor circumscrise în zona centrală, contrastul magnetic de o parte şi
alta a acestor limite. Caldera nouă a lui Sancy, situată în partea înaltă, are o
suprafaţă de numai 9,40 km2 şi o adâncime mai mică de 150 m.
Caracter de calderă are şi Mont-Dore, situat mai la nord, tot pe Haute-
Dordogne, acolo unde s-a dezvoltat staţiunea Mont-Dore (caldera Haute-
Dordogne).
În morfologia actuală a vulcanului Sancy (edificiu finalizat cu cca. 230.000
ani în urmă), cel mai tânăr şi mai puţin erodat din grupul Monts-Dore, se pun în
evidenţă următoarele forme principale: domurile şi domurile-curgeri, dyke-urile,
văile divergente.
Domurile şi domurile-curgeri alcătuiesc părţile fundamentale ale vulcanului
Sancy. Sunt 18 astfel de structuri, cele care constituie vârfurile principale ale

4
5
6
masivului vulcanic şi platoul său somital, între ele se impune vârful Sancy, care, cu
cei 1885 m, este cel mai înalt dintre toate edificiile vulcanice din Masivul Central.
Dyke-urile sunt caracteristice structurii centrale a edificiului Sancy. Ele sunt
fisurile prin care a urcat magma, respectiv filoane de lavă care se prezintă în relief
ca nişte pereţi (ziduri) de rocă vulcanică compactă, uneori în coloane. Acestea au
caracter radiar, pe două direcţii secante (nord şi nord-est), în concordanţă cu faliile
soclului cristalin (granit şi gnais). Sunt numite direcţiile „Margeride”. Avem în
vedere falia Limagne şi faliile secundare asociate acesteia, şi aliniamentul
edificiilor vulcanice din Châine des Puys, de vârstă pleistocen superior – holocen
(80.000 – 6.000 ani). Dyke-urile diferă nu numai ca direcţie, ci şi ca vârstă.
Cu talia sa dominantă, vulcanul Sancy a devenit nod orohidrografic principal
în Masivul Central. Cele trei văi care disecă edificiul Sancy în mod divergent sunt:
Haut-Dordogne, Chaudefour şi Fontaine Salée. În aceste văi aflorează formaţiunile
vulcanice, punându-se în evidenţă structura şi stratigrafia, natura petrografică a
depozitelor constitutive.
Spre nord, două artere hidrografice de obârşie – Dore şi Dogne – compun
râul Dordogne, care se va îndrepta spre vest, părăsind Masivul Central, şi apoi spre
sud-vest, în Câmpia Aquitaniei, unde uneşte cu Garonne, formând împreună
estuarul Gironde la ţărmul Atlanticului.
De observat că, pe flancul estic al lui Sancy, la obârşia lui La Vallée de
Chaudefour, a fost sculptat un circ glaciar.

4. Câteva date de interes turistic

Masivele vulcanice Le Sancy şi Mont-Dore, împreună cu valea superioară a
râului Dordogne, deţin un mare potenţial turistic. Avem în vedere
spectaculozitatea formelor de relief grefate pe structuri vulcanice tinere (îndeosebi
în Sancy: domuri, dyke-uri), văi pitoreşti, unele cu cascade, care taie structurile
vulcanice, ajungând până la soclul granitic, apoi pădurile mixte (fag şi conifere) şi
pajiştile montane, vegetaţia subalpină (merişor, afin, pajişti), un domeniu schiabil
valoros, cu grade de dificultate diferite (în Le Sancy), ape termale legate de
structura faliată a acestui bloc hercinic (granite şi gnaise), puse în valoare în
staţiunea Mont-Dore, aerul ozonat. Aşa se explică şi amenajările efectuate în
diferite etape: băile termale de la Mont-Dore, staţiunea de sporturi de iarnă Sancy
(cabane, teleferice, teleschiuri etc.). În plus, accesul este facil din toate direcţiile, în
special dinspre Clermont-Ferrand, cu automobilul şi cu trenul (legătură feroviară
Clermont-Ferrand – Mont-Dore).
Teritoriul celor două masive vulcanice este inclus în Parcul Natural Regional
al vulcanilor din Auvergne, beneficiind de rigorile de rigorile de protecţie specifice.

7
 Referinţe
Bourdier J.-L. (sous la direction) (1994), Le volcanisme, Manuels &
Methodes, Éditions BRGM, Orléans;
Debaisieux L., & F., Graveline N. (2012), Chaîne des Puys, Éditions
Debaisieux;
Lécuyer F. (2011), Volcans de France, De Borée;

http://dominique.decobecq.perso.sfr.fr/chainedespuys.html (site închis în

2016)
1. Baubron J.C. et Cantagrel J.M. (1980), Les deux volcans des Monts-
Dore (Massif Central Francais): arguments chronologiques, C.R.A.S.;
2. Brousse R. et Lefere C. (1990), Le Volcanisme en France, Guides
Géologiques Régionaux, Masson;
3. Lemonnier J.-C. (1960), Contribution á l’étude du massif du puy de
Sancy, D.E.S., Paris;
3. Mossand Ph., Cantagrel J.M. et Vincent P.M. (1982), La caldéra de
Haute-Dordogne; âge et limites (Massif des Monts-Dore, France),
Bull. Soc. Géol. Fr.;
5. Vincent P.M. (1979), Une repère chronologique dans la caldeira de
Monts-Dore: les pyroclastites du dôme de la Gacherie, C.R.A.S.

http://dominique.decobecq.neuf.sfr.fr / la chaine des Puys

www.sancy.com

8
 LA CHAÎNE DES PUYS

1. Poziţia tectonică şi geografică

La Chaîne des Puys1 sau La Chaîne des Dômes este un ansamblu de peste
100 de edificii vulcanice2 situat în partea de nord a Masivului Central Francez.
Acestea sunt dispuse liniar, pe aproximativ 40 kilometri şi o lăţime maximă de 7
km, în vecinătate şi paralel cu falia Limagne, în regiunea
Auvergne, la vest de oraşul Clermont-Ferrand, pe un platou relativ înalt (800 m, în
nord – 1000 m, în sud), între văile Allier şi Sioule.
Limita nordică a axei vulcanice Chaîne des Puys este „le gour” de Tazenat,
iar cea sudică este Puy de Montenard.
Aliniament vulcanic tânăr (pleistocen – holocen), unic în Europa, Chaîne des
Puys are ca soclu o structură hercinică cutată, alcătuită din granite şi gnaise 3 ,
profund şi dens faliată. Acest bloc înălţat este demarcat de falia Limagne, la est, şi
accidentele rupturale din lungul văii Sioule, la vest. Activitatea vulcanică este
legată de aceste dislocaţii rupturale. Falia Limagne (o falie majoră cu direcţia NE-
SV), dar şi celelalte falii care secţionează Masivul Central au apărut cu
aproximativ 35 milioane de ani în urmă, în timpul distensiei oligocene, în timpul
ridicării Munţilor Alpi. Această falie marchează limita dintre platoul Domurilor (le
plateau des Dômes) şi Câmpia Limagne (Plaine de Limagne), drenată de râul
Allier.
Masivul Central Francez este un bloc hercinic de mari dimensiuni, un rest
din lanţul orogenic permo-carbonifer (ultimele două perioade ale erei paleozoice),
de peste 300 milioane de ani. În timp, a fost supus eroziunii, respectiv nivelării,
peneplenizării, dar şi proceselor tectonice de faliere şi de înălţare în bloc sau pe
compartimente (horsturi). Ca urmare, astăzi se înfăţişează ca un platou de 800-
1000 m altitudine, secţionat de grabene şi văi fluviale, de la nivelul căruia se ridică
edificiile vulcanice. Dislocaţiile rupturale au permis ascensiunea magmei şi
formarea de aparate vulcanice de-a lungul faliilor majore şi a celor secundare
asociate. Sunt aparate de mare varietate ca vârstă (terţiare şi cuaternare), ca geneză
structurală şi morfologie: vulcani poligenici (stratovulcanii Cantal, Sancy, Mont-
1
Puy – termenul de „puy” se utilizează în regiunea Auvergne din Masivul Central şi este adoptat de geografii
francezi pentru a desemna edificiile vulcanice. Cuvântul este de origine latină şi înseamnă „podium”, dar are filieră
provensală („puech”) (Francis et Louis Debaisieux, Noël Graveline, 2012)
2
Alte surse indică un număr de 90 (după Frédéric Lécuyer), de 80 de structuri vulcanice (după Fr. Et. Debaisieux,
Noël Graveline), iar unele date se opresc la 71 de edificii vulcanice (Camus Guy, 1994).
3
Gnais – rocă metamorfică rezultată din recristalizarea granitului în timpul orogenezei hercinice.

9
Dore), vulcani monogenici (conuri de piroclastite, domuri şi maare ca cele din Puy
des Dômes). Acestea sunt structurile vulcanice din Auvergne: Velay, Mont du
Cantal, Cézallier, Deves, Mont Dore şi Chaîne de Puys.
Trebuie să concluzionăm că vulcanismul, ca şi termalismul din Masivul
Central sunt rezultatul dislocaţiilor rupturale şi al jocului tectonic al
compartimentelor-bloc apărute.
Cu o poziţie central-sudică în cadrul teritoriului Franţei, Masivul Central
este cel mai mare nod orohidrografic al acestei ţări. Aici s-au format obârşiile unor
mari sisteme hidrografice: Loire, Sena (sau afluentul său Allier) şi Dordogne. De
asemenea, aici sunt cantonate cele mai importante resurse geotermale ale Franţei
(Vichy, Mont-Dore etc.).

2. Caracterizare geologică
Activitatea magmatică şi hidromagmatică care a dus la formarea structurilor
vulcanice din Chaîne des Puys s-a manifestat în intervalul de timp 75.000-10.000
de ani ai cuternarului, pe falia Limagne (o falie veche, segmentată, cu orientarea
generală NE-SV) şi în vecinătatea sa (Camus Guy, 1994). Autorul francez citat
indică 71 de vulcani monogenici de vârstă pleistocenă şi holocenă: 48 de conuri de
scorii şi cenuşă, 8 domuri şi 15 maare. Aşadar, un lanţ vulcanic tânăr din punct de
vedere geologic.
Edificarea acestor aparate s-a realizat în pleistocen, mai exact în Würm, în
intervalul 75.000 – 10.000 de ani (chiar 7.000 ani). De exemplu, ultima erupţie de
vârf în vulcanul Puy de Dôme, unul dintre cei mai tineri, s-a produs în urmă cu
aproximativ 10.700 de ani. O ploaie de cenuşă de amploare a avut loc cu cca. 7.000
de ani în urmă, probabil cu sursa în craterul Puy de Côme. Datarea materialelor de
erupţie s-a făcut prin metoda Carbon 14, prin metoda termoluminiscenţei, prin
metoda „dezechilibrul radioactiv” şi Potasiu-Argon, prin metoda palinologică. La
nivelul anului 1994, aproximativ 50% din aparatele vulcanice erau datate cu
diferite grade de precizie (Camus G., 1994). Combinarea acestor metode cu
tefrostratigrafia, aşa cum arată vulcanologul francez, permite reconstituirea într-un
mod satisfăcător a istoriei geologice a aliniamentului Chaîne des Puys.
Gruparea Chaîne des Puys este compusă din aparate diferite ca geneză,
depozite, structuri şi forme. Majoritatea edificiilor sunt monogenice, construite în
principal printr-o singură erupţie. Rare sunt cele rezultate din mai multe erupţii.
Erupţiile au fost magmatice, hidromagmatice şi freatice.
Vulcanii monogenici au dimensiuni reduse, cu forme simple de conuri şi
cratere, de o geometrie perfectă, ceea ce atestă edificarea printr-o singură fază

10
11
12
13
14
eruptivă (foarte rar mai multe), o compoziţie omogenă a lavelor bazice şi a
materialelor piroclastice4 (scorii, cenuşe, lapilli), caracterul mai liniştit al erupţiilor,
forma cilindrică a conductului.
Istoria ansamblului tectono-vulcanic Chaîne des Puys a început cu cca.
80.000 de ani în urmă prin emisia de lave, acumulate în văile care secţionau soclul
cristalin hercinic. Activitatea vulcanică a fost mai intensă între 40.000-30.000 de
ani. Domurile de trahit sunt estimate la numai 10.000-8.000 ani î.H. Se apreciază
că ultimele erupţii au avut loc acum 7.000 de ani, când s-a format maarul Pavin.
De reţinut că cenuşa şi praful de natură trahitică aparţinând domurilor din
Chaîne des Puys au fost identificate până la 300 km spre est, având în vedere
circulaţia vestică (oceanică) dominantă.
Este interesant de constatat că natura vulcanică a formelor de relief din
Chaîne des Puys (Masivul Central) a fost indicată în anul 1759 de către naturalistul
Jean-Etienne Guettard, cel care a întocmit prima hartă geologică a Franţei
(dominiquedecobecq.perso.sfr.fr)5.
Lavele din Chaîne des Puys se situează, ca serie vulcanică, între domeniul
alcalin şi domeniul subalcalin. În ansamblu, această serie se încadrează într-un
mediu alcalin. În plus, se poate observa că între Na2O şi K2O din seria vulcanică
alcalină există o tendinţă potasică.
Iată şi rocile principale constitutive în câteva edificii vulcanice: trahite în
Puy de Dôme şi Puy Chopine; hawaiite în Puy de Lemptégy şi Puy de Nugère;
andezit de Volvic în Puy de Nugère.

3. Caracterizare geomorfologică
Edificiile vulcanice din Chaîne des Puys generate de diferite tipuri de erupţii
şi având diferite structuri, compoziţii şi forme, se clasifică în trei categorii: conuri
de scorii (şi cenuşe), curgeri de lave („cheires”), domuri şi maare. Toate sunt însă
monogenice, rezultate, cel mai adesea, dintr-o singură erupţie. Acestea se ridică cu
câteva zeci sau sute de metri deasupra platoului Masivului Central, care are
altitudinea de 800-1000 metri.
Puy de Dôme, de exemplu, se înalţă cu 500 m peste altitudinea podişului
(900 m la staţia de tren), atingând 1465 m.
Conurile de cenuşe şi scorii sunt edificiile cele mai numeroase în Chaîne des
Puys (aproximativ 80%). Ele au rezultat printr-o unică erupţie, dar cu mai multe
explozii. Conurile sunt alcătuite din cenuşe, lapilli (zgură), scorii (fragmente de
4
Materialele piroclastice sunt cunoscute în Auvegne sub numele de „pouzzolanes”.
5
Dominique Decobecq – doctor în geologie, specialitatea vulcanologie şi petrografie (Universitatea Paris-Sud
Orsay).

15
lavă poroasă; bulele de gaze au pulverizat magma în timpul erupţiei) şi bombe
vulcanice (fragmente masive de lavă care, expulzate în aer, prin rotaţie, iau forme
aerodinamice diverse, în funcţie de gradul de vâscozitate al lavei.
Din această categorie fac parte: Puy de Pariou, Puy de Côme, Puy de la
Nugère, Puy de la Louchadière, Puy de la Vache, Lassolas, Puy de Lemptégy.
Conţinutul lor petrografic generează diferenţe morfologice importante, după
cum urmează:
- Le Puy de Pariou este un vulcan de tip strombolian, perfect prin forma
conului şi craterului, cel mai faimos dintre craterele auvergniene. Din cauza
deplasării în timp a gurii de erupţie s-au format trei cratere suprapuse. Edificarea s-
a finalizat cu 10.000 de ani în urmă. Astăzi este supus unor lucrări specifice de
amenajare şi protecţie.
- Le Puy de Côme (1235 m), unul din cei mai voluminoşi, este cunoscut prin
craterul său imbricat, rezultat din două faze eruptive de tip exploziv.
- Le Puy de la Nugère este vulcanul cel mai voluminos şi cel mai complex
din Chaîne des Puys. Aici, în lungul unei fracturi, s-au format mai multe conuri
rezultate în urma unei erupţii mai îndelungate. Din acest vulcan provine apa de
Volvic.
- Le Puy de Lemptégy (vulcanul Lemptégy) este un con strombolian
constituit din hawaiite (scorii cu coloraţie diferită, de la negru la roşu). Aici s-a
exploatat de circa 50 de ani materiale vulcanice numite „pouzzolanes d’Auvergne”.
Din anul 2002, s-a deschis un muzeu în aer liber, Lemptégy devenind le volcan à
ciel ouvert, căci vechea carieră permite descoperirea interiorului unui vulcan, a
anatomiei sale, a compoziţiei şi structurii materialelor constitutive, dar şi a
proceselor eruptive. Acesta a devenit, în acelaşi timp, centru de vizitare şi
investigare.
- Les puys de la Vache et Lassolas se află în partea de sud a ansamblului
Chaîne des Puys. Conurile lor ascuţite sunt alcătuite din lave, activitatea eruptivă
constând din „fântâni de lave” şi curgeri de lave.

Curgerile de lavă
Deşi acoperite cu păduri, ele sunt vizibile în peisaj prin taluzurile pe care le
prezintă, prin topografia haotică. Curgerile de lavă din spaţiul Chaîne des Puys au
aspectul unei aglomerări de blocuri de lavă, sunt curgeri de tip aa, aşa cum se
numesc în Hawaii şi, de aici, în toată literatura de specialitate. În Auvergne, se
numesc „cheires”. Filoanele care le-au alimentat, atunci când sunt degajate de

16
eroziune, iau aspectul de lame (pereţi, ziduri andezitice, bazaltice etc.), numite
dyke-uri, sau de orgi (orgile bazaltice).
Curgerile de lavă, destul de frecvente în Chaîne des Puys, se direcţionează
spre abruptul de falie Limagne, în est, şi spre valea Sioule, în vest. Unele au atins
lungimi considerabile, ca cea din Puy de la Vache şi Puy de Lassolas, care are
aproape 14 km.

Domurile (domurile de trahit)

O caracteristică a ansamblului Chaîne des Puys este prezenţa domurilor de
lavă. Sunt inventariate opt domuri între toţi aceşti vulcani. Acestea sunt edificii
masive, rotunjite, rezultate din ascensiunea (extruziunea) şi consolidarea magmelor
vâscoase trahitice, în locul de ieşire la suprafaţă (la capătul conductului). Ele se
termină, de regulă, cu o proeminenţă sub formă de ac, apărut din ultimul aflux (jet)
de lavă.
Domurile, cumulo-domurile apar în urma erupţiilor explozive de tip peleean,
care generează şi nori ardenţi („nuées ardentes”).
Dintre cumulo-domuri sunt citaţi: Grand-Sarcony, le Clierzou şi Petit
Suchet. Însă Puy de Dôme, cu cei 1465 m, este cel mai impunător, ridicându-se cu
500 m peste altitudinea platoului („plateau des Dômes”), care are aici cca. 900 m.
Este supranumit „Gigantul Domurilor”.
Puy de Dôme este, aşadar, un dom de tip peleean (tip „péléene), un cumulo-
dome, alcătuit din trahite. Partea vestică păstrează profilul său, dar în flancul estic
a avut loc o erupţie, cu emisii de cenuşă, cu producerea unui nor ardent şi apariţia
unui ac de lavă vâscoasă, acolo unde este amplasat turnul televiziunii franceze.
Aceste manifestări au avut loc în urmă cu 8.330 de ani (Fr. Et. C. Debaisieux, Noël
Graveline, 2012).
Le Puy Chopine este situat în nordul aliniamentului vulcanic Chaîne des
Puys. Acest dom se ridică precum un ac de trahit din conul de scorii numit puy des
Gouttes. Altitudinea sa este de 1181 m, depăşind cu cca. 300 m nivelul podişului
(Masivul Central). Filoanele de bazalt străpung structura acestui edificiu vulcanic,
după cum şi ivirile de granit din soclul hercinic sunt prezente.

Maarele (Cratere de explozie)

Maarele 6 sunt edificii vulcanice cu caracteristici particulare, generate de
erupţii explozive violente, freatice sau freatomagmatice (hidromagmatice).

6
Maare – termen din limba germană, semnificând cratere de explozie hidromagmatică sau freatică sau lacuri de
crater având originea amintită. Sunt foarte frecvente în masivul hercinic Eifel (Masivul Şistos Renan).

17
Exploziile freatice au loc când o pânză de apă subterană este supraîncălzită şi
vaporizată de căldura propagată dinspre o coloană de magmă (lavă) în ascensiune.
Cele freatomagmatice, mult mai violente, se produc atunci când magma, cu
temperaturi de aproape 1100oC, intră în contact direct cu stratul acvifer, cu apele
de infiltraţie.
Maarele au aspectul unor cratere circulare de mici dimensiuni (cratere de
explozie, guri de explozie), conturate de acumulări de materiale eruptive sub formă
de taluz, de fapt un inel de proiecţii vulcanice. Într-un astfel de taluz, depozitele se
succed de la bază, în felul următor: blocuri, scorii, cenuşe şi bombe vulcanice (de
tip choux-fleurs sau croûte de pain). Adâncimea lacurilor din aceste depresiuni,
aici, în Chaîne des Puys, este de până la 100 de metri: 66 m în le gour Tazenat, 92
m în maarul Pavin.
În Chaîne des Puys maarele sunt relativ rare. Vulcanologul Camus Guy
(1994) inventariază 15 maare între cele 71 de edificii vulcanice determinate. În
unele maare s-au format lacuri (lacuri de maar), uneori transformate în mlaştini.
Aşadar, fundul acestora este tapetat cu sedimente. De la nord la sud, se pot
menţiona următoarele maare: le gour de Tazenat (cu un lac de crater), le maar de
Beaunuit, la narse d’Espinase, le lac Pavin.
Cel mai interesant şi mai frumos este maarul Pavin, cunoscut sub numele „le
lac Pavin”. Acest crater de explozie s-a format cu aproximativ 7.000 de ani în
urmă, fiind cel mai recent edificiu vulcanic din Chaîne des Puys. Materialele
deflagraţiei violente produse atunci au fost răspândite până la 35 km în jur. Lacul,
de forma unui cerc aproape perfect, este cel mai adânc din Auvergne (92 m), fiind
alimentat din pânzele subterane.

4. La Chaîne des Puys - un veritabil muzeu vulcanologic în aer liber, o

arie protejată
La Chaîne des Puys, împreună cu Falia Limagne (La Faille de Limagne)
formează ansamblul tectono-vulcanic cel mai tânăr (pleistocen superior – holocen)
şi cel mai important sub aspect ştiinţific din Europa. La caracteristicile geologice şi
geomorfologice excepţionale se adaugă flora şi fauna cu numeroase endemisme.
Toate acestea, împreună cu stadiul actual al raporturilor comunităţilor locale cu
mediul de origine vulcanică şi cu stadiul al investigaţiilor ştiinţifice pe multiple
planuri ce vizează calitatea mediului în acest vast areal al Masivului Central, au
condus în mod necesar la crearea ariilor protejate cu statut diferit: parc regional
(Le Parc Naturel Régional des Volcans d’Auvergne – PNRVA), de mari site-uri ale
Franţei (Puy de Dôme – Grand Site de France). Pe aceeaşi linie se află şi

18
propunerea de înscriere a ansamblului Chaîne des Puys – Faille de Limagne pe
lista patrimoniului natural mondial UNESCO.
În contextul aceloraşi preocupări ale autorităţilor departamentale se află şi
organizarea Parcului Vulcania, un parc de distracţii care propune publicului
explorarea lumii vulcanilor, şi a Centrului de vizitare a vulcanului Lemptégy, un
vulcan à ciel ouvert, amenajat pe amplasamentul unei vechi cariere de exploatare a
rocilor vulcanice („pouzzolanes d’Auvergne”).
La Chaîne des Puys face parte din această arie protejată, Parcul Natural
Regional al Vulcanilor din Auvergne, cea mai mare din Franţa metropolitană,
alături de alte patru masive vulcanice: Monts Dore, Monts du Cantal, Cézallier şi
Velay.
Parcul a fost creat în 1977, fiind unul din cele mai vechi. Scopul a fost acela
de protejare şi de punere în valoare a acestui patrimoniu vulcanic, dar şi de a ajuta
populaţia locală în gestionarea acestui spaţiu cu atâtea elemente de unicitate şi atât
de bogat în resurse (de subsol, de peisaj natural).
Specialiştii francezi şi autorităţile din Auvergne consideră că Chaîne des
Puys, în conexiune cu Falia Limagne, alcătuiesc un ansamblu tectono-vulcanic
care întruneşte toate criteriile pentru a fi încadrat în patrimoniul natural mondial
UNESCO. Studiile şi demersurile în acest sens au fost făcute. Iată câteva dintre
acestea: calităţi geologice şi geomorfologice (inclusiv unicitatea şi frumuseţea
geomorfositurilor) de o valoare universală excepţională, cele 80 de edificii
vulcanice sunt perfect aliniate; alinierea lor este unică în lume, în apropierea şi în
lungul faliei Limagne, pe o axă nord-sud de aproximativ 40 km, varietatea
tipologică, morfogenetică şi morfostructurală a edificiilor vulcanice, vârstele lor
diferite permit cunoaşterea proceselor specifice vulcanismului; patrimoniu natural
de o frumuseţe excepţională. Chaîne des Puys este pentru cercetători „o fereastră”
incomparabilă pentru observarea vulcanilor tineri, pentru înţelegerea proceselor
vulcanice recente şi actuale, este, în acelaşi timp, un sit de mare interes pentru
marele public. Presiunea turismului a făcut însă din Chaîne des Puys un sit fragil,
un sit ameninţat, ceea ce a impus adoptarea măsurilor de protecţie, în special în
partea centrală a lanţului, acolo unde se află Puy de Dôme, Puy de Côme, Puy de
Pariou etc.
Puy de Dôme are statut de Grand Site de France din anul 2008, statut care a
fost reînnoit în 2014, pentru încă 6 ani. Prin dimensiuni şi formă, este un simbol
emblematic pentru Chaîne des Puys şi pentru departamentul cu acelaşi nume. Cu
altitudinea de 1465 m, el domină cu peste 350 m celelalte edificii vulcanice din
apropiere, Puy de Dôme fiind supranumit „Gigantul Domurilor”. Ca urmare, de la

19
20
21
 înălţimea sa se obţine o panoramă unică asupra vulcanilor care se aliniază
nord-sud în Chaîne des Puys.
De asemenea, flora şi fauna lui Puy de Dôme se caracterizează printr-o
biodiversitate surprinzătoare, unică, în funcţie de etajarea şi de expunerea
flancurilor sale, de substratul geologic.
Puy de Dôme este un munte legendar, încărcat de istorie, un loc de cult
pentru galo-romani; aici, pe cupola sa, a fost ridicat, din roca vulcanică (bazalt, în
special), în secolul IV d. H., templul lui Mercur, zeul călătorilor şi comercianţilor.
Edificiul, în parte reconstituit, a fost cel mai mare templu de munte din Galia
romană. Vestigiile sale au fost descoperite în 1872, în timpul construcţiei
Observatorului Meteorologic, care funcţionează şi astăzi ca o staţie meteo de
referinţă.
Să ne amintim că pe muntele Puy de Dôme, în 1647, fizicianul şi filozoful
Blaise Pascal a iniţiat experienţa privitoare la măsurarea presiunii atmosferice, care
va revoluţiona lumea ştiinţifică a epocii sale. În semn de omagiu, prima
universitate din Clermont Ferrand îi poartă numele (Université Blaise Pascal).
Puy de Dôme este un punct de interes ştiinţific permanent pentru oamenii de
ştiinţă: geologi, vulcanologi şi geomorfologi, pentru meteorologi şi climatologi,
pentru biologi şi biogeografi etc.
Din toate aceste considerente, Puy de Dôme este un sit protejat şi amenajat.
Fiind un sit cu multiple funcţiuni, pentru protecţia şi gestiunea acestuia au fost
implicaţi numeroşi factori: autorităţi de stat şi instituţii ştiinţifice, dar şi proprietari
de terenuri şi fermieri, forestieri şi vânători, turişti etc. În acest sens, a fost creată
asociaţia „Dôme-Union”. Asociaţia aceasta este un partener redutabil pentru Parcul
Natural Regional al Vulcanilor din Auvergne şi pentru comunităţile locale în
problemele care privesc prezervarea, valorificarea şi frecventarea turistică a acestui
sit excepţional.

5. Turismul – o activitate bine dezvoltată în Chaîne des Puys

La Chaîne des Puys, acest lanţ de 80 de edificii vulcanice tinere, aliniate pe
aproape 40 km în nordul Masivului Central Francez, comportând caractere
geologice (roci, structuri, resurse minerale, în special geotermale) şi
geomorfologice (forme de conuri şi cratere vulcanice de o rară perfecţiune). Aceste
trăsături şi alte unicate îi conferă un potenţial natural de importanţă regională,
naţională şi mondială. Un patrimoniu natural demn de cele mai înalte standarde de
protecţie, dar şi cu multiple valenţe de valorificare a resurselor sale prin activitate
agricolă (creşterea animalelor) şi forestieră, prin vânat, exploatarea rocilor de

22
construcţie, dar mai ales prin turism şi prin activităţi de timp liber (loisir). Practic,
Chaîne des Puys a devenit un sit pentru public. În acest perimetru, fiecare „puy”
(con de scorii sau dom), fiecare maare (lac de crater de explozie freatică sau
freatomagmatică) constituie un punct de atracţie turistică. O reţea de drumuri şi
poteci face posibil accesul publicului către aceste obiective, mai mult sub forma
unor plimbări şi circuite (balades et randonnées) în grupuri mari. Există o exigenţă
sporită a autorităţilor şi a proprietarilor pentru ca turismul să nu se facă în
detrimentul calităţii mediului. Există reguli de conduită bine stabilite pentru turiştii
de toate vârstele.
Dintre toate obiectivele, Puy de Dôme, impozant şi cu poziţie centrală, este
cel mai important sit turistic din Chaîne des Puys. Este, cum s-a spus, un Grand
Site de France, este simbolul departamentului Puy de Dôme. Este un sit turistic
ieşit din comun, un loc de aventură, unde se practică sporturi extreme (escaladă,
lansări cu parapanta). Cu cei peste 500.000 de vizitatori pe an, este primul obiectiv
turistic al regiunii. Accesul se face, în principal, pe o şosea în serpentină, pornind
din oraşul Clermont-Ferrand. Astfel, cu un mijloc de transport auto se poate ajunge
la staţia de tren à crémallière (le Panoramique des Dômes), dat în exploatare în
2012. Acesta, pe o cale ferată în spirală, care înconjoară, în pantă accentuată,
domul, ne conduce până aproape de cupola domului. Puţin mai sus de staţia de tren
se află Templul lui Mercur, staţia meteorologică şi antena televiuziunii franceze
(pe acul bazaltic al domului, unde se atinge cota maximă de 1465 m). Accesul este
posibil şi la pas. În toate cazurile, ascensiunea pe Puy de Dôme îţi oferă o
panoramă splendidă, un tur de orizont spre toate punctele cardinale. La baza
domului, în centrul de vizitare este amenajată o expoziţie tematică legată de Puy de
Dôme.
Un alt obiectiv turistic este Parcul Vulcania. Acesta propune publicului
explorarea vulcanilor şi a planetei Terra în general. Aici se află şi centrul de
vizitare şi investigare „Volcan de Lemptégy” (www.auvergne-volcan.com). Acesta
a fost amenajat pe amplasamentul unei cariere deschise cu cca. 50 de ani în urmă.
Exploatarea scoriilor („pouzzolanes d’Auvergne”) a dus la distrugerea parţială a
acestui mic con strombolian, dar a permis punerea în evidenţă a structurii interne a
unui edificiu vulcanic (anatomia vulcanului – coşul vulcanic, filoane -, dispunerea
stratelor de scorii şi bombe vulcanice, a curgerilor de lave etc.).
Vizitarea, cu ghid specializat, se face pe jos sau cu trenul. Proiecţiile 4D ne
conduc în istoria geologică a planetei noastre, a vulcanismului şi vulcanilor. De
asemenea, este organizată o expoziţie asupra cercetării ştiinţifice efectuate în acest
sit geologic şi geomorfologic.

23
 Referinţe
Camus G. (1994), Les appareils monogéniques et leurs groupements:
exemple de la Chaîne des Puys (Massif Central Français), în „Le Volcanisme”,
Editions BRGM, Orléans;
Debaisieux F. et L., Graveline N. (2012), Chaîne des Puys. Volcans
d’Auvergne, Editions Debaisieux
Lécuyer F. (2011), Volcans de France, De Bosée
www.dominiquedecobecq.perso.sfr.fr/chaînedespuys
www.auvergne-volcan.com
www.editions-debaisieux.fr
www.panoramiquedesdômes.fr

24