Diversitatea tematica,stilistica si de viziune in opera marilor clasici

Echipa nr.6
Caragiale cu ziarul in mana: Ia uite mă, ce zi e azi,15 ianuarie?Ce e asa laudat Eminescu asta
in toate ziarele?
Creanga, uitandu se in ziarul lui Caragiale:Nu stiu ma, a dat bani grei sa fie mereu pe prima
pagina, iti spun eu
Slavici dand coate la unul din ei:Vorbesti de lup si lupul la usa
Intra Eminescu in clasa cu un ziar in mana Buna ziua, da ce sunteti asa agitati, m ati vazut
cumva in ziar si va e ciuda?
Caragiale : Mie,ciuda?Eu nu numai că am scris opere ce au influențat literatura română,dar am
fost iubit de popor încât uitați -scoate bancnota de 100 și o arată- Am fost ales ca și figura
bancnotei de 100 de lei.
Eminescu : Pff,asta nu-i nimic -scoate bancnota de 500 și o arată- Pe cine vedeți aici? Ha,pe
mine. Joac-o pe asta,Caragiale. Eu am fost poetul național, sufletul unei națiuni, cu versurile
mele adânci și înălțătoare.
Creangă: Da, dar cine a adus bucurie copiilor cu poveștile sale pline de haz și învățături?
Caragiale: Ha! Povești... haz... încă o glumă, nu-i așa? Eu am scos în evidență ridicolul societății
noastre, am râs de ipocrizie și prostie.
Slavici: Haideți să nu uităm contribuția mea la literatura română, cu operele mele ce reflectă
viața și obiceiurile poporului nostru.
Eminescu: Dar versurile mele au adus adâncime și înțelegere, trăirile sufletești ale unei națiuni
întregi!
Creangă: Și eu am adus lumina în casele oamenilor cu poveștile mele minunate.
Caragiale: Dar umorul meu a deschis ochii multora asupra absurdului vieții noastre sociale.
Slavici: Adevărat, dar opera mea a zugrăvit frumusețea și cruda realitate a satului românesc!
Eminescu: Sufletul, poezia... acestea sunt cele care rămân!
Creangă: Dar inima și bucuria din poveștile mele sunt cele care îi înveselesc pe oameni!
Caragiale: Hai să fim serioși, râsul și critica mea au pus degetul pe rană în societatea noastră.
Slavici: Dar autenticitatea și profunzimea satului românesc nu pot fi neglijate!
Eminescu: Versurile mele sunt ca un râu nesfârșit de simboluri și sentimente, ce curg din inima
unei națiuni.
Creangă: Dar poveștile mele sunt ca lumina ce strălucește în întuneric, aducând zâmbetul pe
buzele celor mari și celor mici.

1 Echipă: Cojocaru Andreea, Lazariuc Rada,

Livițchi Denisa, Neghină Aima-Iraida
Caragiale: Ah, dar ironia și critica mea acută sunt ca o oglindă ce reflectă absurdul și ipocrizia
lumii noastre.
Slavici: Dar peisajele mele, descrierile autentice ale vieții rurale, sunt ca tablouri vii ce zugrăvesc
frumusețea și duritatea existenței la țară.
Eminescu: Poezia îmi definește națiunea, este glasul ce strigă adevăruri etern valabile!
Creangă: Dar poveștile îmbină înțelepciunea cu umorul, aducând învățătura sub o formă plăcută
și accesibilă.
Caragiale: Însă critica mea acerbă arată lumii cât de ridicolă poate fi uneori!
Slavici: Peisajele mele sunt adevărate tablouri de viață, reprezentând sufletul nealterat al satului
românesc!
Eminescu: Dar cine a ridicat spiritul și a adus adâncimea în literatura noastră?
Creangă: Și cine a făcut lumea să râdă și să se gândească, cu ironia sa?
Caragiale: Dar cine a prezentat satul românesc în toată splendoarea și autenticitatea sa?
Slavici: Și cine a zugrăvit frumusețea și greutatea vieții la țară într-un mod atât de autentic?

2 Echipă: Cojocaru Andreea, Lazariuc Rada,

Livițchi Denisa, Neghină Aima-Iraida