Aplicaţii multimedia în procesul educaţional

Aplicaţiile multimedia din domeniul învăţării asistate reflectă

schimbările din tehnologia didactică, ţinând seama de rezultatele obţinute
în domeniul calculatoarelor, al numerizării sunetului şi imaginii şi al
comunicării la distanţă, prin reţele. Ca urmare a deprecierii informaţiei,
învăţământul continuu este impus de mai toate firmele în calificarea
personalului şi este recunoscut astăzi ca o armă dintre cele mai redutabile
în lupta pentru competitivitate.
Domeniul informatic este unul dintre cele mai dinamice, el necesitând
în prezent cel mai mare efort de adaptare din partea noastră, dar furnizând
în acelaşi timp instrumentele şi cadrul cel mai adecvat al învăţării continue.
„Computer based training” a devenit în zilele noastre o componentă
majoră a sistemului multimedia. Pentru a înţelege mai bine acest fenomen
se impune identificarea elementelor forte ale tehnologiilor multimedia
pentru învăţare.
- Cel mai important aspect este randamentul foarte ridicat al
acestui tip de învăţare. La aceasta se adaugă şi faptul că unele
domenii folosesc cu preponderenţă anumite medii de comunicare,
cum ar fi sunetul pentru insuşirea limbilor străine, imaginea pentru
informaţiile geografice, sau se folosesc obligatoriu mai multe medii
simultane de comunicare, cum ar fi programele pentru persoanele
handicapate.
- Tehnologiile multimedia depăşesc cu mult nivelul simplu al
audio-vizualului, fiind tehnologii de învăţare asistate de calculator.
Mediile de comunicare sunt numerizate, calculatorul preia sarcina
integrării calculelor specifice unor aplicaţii concrete, permiţând
 construirea ad-hoc a unor studii de caz şi oferind o interpretare
sintetică a rezultatelor. Calculatorul poate însoţi procesul învăţării
rezolvând algoritmi complecşi, majoritatea produselor de creaţie
multimedia dispunând de interfaţă cu limbaje evoluate sau dispun ele
însele de un limbaj ce permite descrierea unor algoritmi necesari
implementării unor concepte teoretice.

Spre exemplu, într-o aplicaţie de tip GIS, prezentarea informaţiei

grafice sau a unor obiective poate fi însoţită de algoritmi de identificare şi
marcare pe hartă a unor trasee de tip „minim în graf” , făcând să sporească
de fapt volumul de informaţii produse prin aplicaţie. Nu mai amintim nici
facilitatea oferită de calculator pentru prezentarea sintetică a rezultatelor,
de obicei în manieră grafică.
- Aportul calculatorului se manifestă plenar şi în procesul de
căutare şi regăsire a informaţiei. Produsele multimedia accesează
direct sau prin ODBC (Object Data Base Conectivity) baze de date
complexe, poate integra aceste date în procesul dinamic al învăţării,
sau poate iniţia căutări, în funcţie de subiectul care învaţă.
Cunoştinţele sunt deja structurate pentru a permite regăsiri rapide,
iar conexiunile între acestea sunt implementate fizic sau latent, prin
programe. Aceste programe descriu un set de condiţii asociate şi un set de
acţiuni specifice fiecărei destinaţii posibile, acţiuni care se declanşează
atunci când condiţiile din sursă sunt satisfăcute.
Conexiunile de tip ancoră din hipermedia, prin simplitatea invocării
lor, devin la îndemâna oricui. O reorganizare dinamică şi continuă a
cunoştinţelor, urmând realitatea în schimbare, asigură o învăţare ancorată
în cotidian, într-un mod mai rapid şi mai eficient decât se poate face
revizuind periodic un manual tipărit.
- Libertatea navigaţiei este mai mare, sistemele hipermedia
permiţând folosirea simultană a mai multor criterii de structurare şi
 navigare. La parcurgerea unei cărţi, se poate urmări criteriul logicii
domeniului, surprins prin succesiunea capitolelor, sau o altă ordine a
conceptelor cheie. Cititorul trebuie să comute pe o altă structură
(căutare în indexul cărţii), în timp ce în cazul unei cărţi electronice,
comutarea poate fi furnizată automat de sistem prin hotword.

Utilizatorul îşi poate alege singur traseul , conform propriilor opţiuni,

sau solicită sistemului să-i propună un traseu corespunzător nivelului său de
pregătire. Se poate vorbi astfel de individualizarea invăţării, atât de dificil
de realizat în cazul învăţării clasice, mai ales când se lucrează cu grupuri
eterogene de pregătire.
Chiar şi în cazul liberei navigaţii, sistemul asistă subiectul, ghidându-l
prin semne navigaţionale, întreţinând o istorie a traseului pentru eventuale
reveniri.
- O altă caracteristică a sistemelor multimedia pentru învăţare
constă în faptul că asigură percepţia unui proces în dinamica lui,
fazele fiind însuşite în succesiunea lor logică, cu durata şi
sincronizările caracteristice. Să ne gândim cât de mult înseamnă ca
într-o lecţie despre sistemul cardio-vascular, pe lângă imaginile inimii,
să se prezinte prin animaţie principiile de funcţionare ale acesteia,
fazele şi sincronizările principalelor componente.
- Un avantaj imens al sistemelor multimedia pentru învăţare îl
reprezintă existenţa unor mecanisme de învăţare, verificare şi
evaluare, deja implementate, prin widget-uri. Ele alcătuiesc ceea ce,
în cadrul produselor multimedia de creaţie, este desemnat prin
modelul CBT (Computer Based Training). Avem în vedere aici:

1. învăţarea prin corelarea cunoştinţelor, prin mecanisme

„drag&drop”, pentru a descoperi legăturile sau pentru a marca grafic
apartenenţa unui concept la o clasă;
2. generatoare automate de chestionare tip „matching quiz”;
3. mecanisme de căutare automată în index;
4. cuprins pe nivele selectabile de detaliere;
5. control pe timp limitat, cu afişarea clepsidrei pentru a surprinde
presiunea timpului;
- Gradul înalt de interactivitate este realizat prin stabilirea
proprietăţilor obiectelor de a fi sau nu selectabile, de a avea sau nu
caracteristici modificabile, oferind posibilitatea iniţierii sau terminării
forţate a unor acţiuni în sistem.
- Produsele multimedia furnizează un nivel de abstractizare
adecvat prezentării în timp real, cum ar fi tele-conferinţele cu
întrebări şi răspunsuri în timp util. În acest sens, sistemele multimedia
dispun de funcţii sincronizate, de transfer în reţelele de calculatoare
etc. Ele oferă suport pentru învăţarea la distanţă, pentru crearea unor
funcţii specializate de instruire, evitând deplasările de persoane şi
asigurând un auditoriu larg sau o participare mai extinsă, chiar la
proiecte comune de cercetare.
- Sistemele multimedia pot fi constituite ca sisteme inteligente
de instruire, care furnizează cunoştinţe dintr-un domeniu anume
apelând la tehnici de reprezentare şi utilizare a cunoştinţelor,
asigurând generarea explicaţiilor şi accesul la regulile domeniului.
- Platformele multimedia permit implementarea unor modele
complexe de simulare, apropiindu-se de conceptul de intreprindere
virtuală, caracterizată prin flexibilitate organizaţională, partajarea
informaţiilor, comanda de la distanţa etc. Aceste modele permit
experimentarea software-ului pentru managementul unei firme,
contribuind la identificarea unor noi modele de cooperare.
 Aplicaţii multimedia de prezentare şi reclamă

Aplicaţiile de prezentare şi reclamă reprezintă un segment important

în cadrul produselor multimedia. Comunicarea prin mai multe medii
simultan face ca mesajul să fie perceput eficient şi să-şi atingă obiectivul,
făcând ca tehnologiile multimedia să fie frecvent folosite în activitatea de
marketing. Dezvoltarea comunicaţiilor prin reţele de calculatoare şi
perfectarea unor tehnici de navigare informaţională au facilitat răspândirea
rapidă a produselor din această gamă, contribuind totodată la succesul lor.
Realizarea unor interfeţe multimedia pentru aplicaţii din domeniul
marketingului a condus deja la conturarea unor principii.
Scurtele informaţii însoţesc frecvent prezentările multimedia. De
obicei, ele grupează caracteristicile tehnice ale produsului, recomandări de
utilizare, rapoarte de analiză etc. Facilităţile de hipertext asigură
surprinderea unor legături semantice sau funcţionale între diferite entităţi
ale textului.
În cazul prezentării unor produse program, aplicaţia de prezentare se
poate constitui şi într-un „demo”, în sensul mixării unor secvenţe cu
execuţia unor funcţii ale produsului. Tehnica folosită în acest scop este cea
a legăturii dinamice a unor funcţii ale produsului, cu revenire la aplicaţia
de prezentare. Suportul tehnic îl ofera în acest caz bibliotecile cu legare
dinamică.
Pentru produsele cu existenţă materială, prezentarea unor scurte
secvenţe video asociate poate contribui la formarea rapidă a unei imagini
asupra dimensiunilor, culorilor. Clipul muzical ce însoţeşte prezentarea
trebuie să fie ales sugestiv, să creeze o ambianţă plăcută şi să se
sincronizeze în timp cu mesajul vizual. În cazul secvenţelor video,
sincronizarea se face la crearea filmului, dar pentru alinierea la evenimente
din sistem, sincronizarea cade în sarcina programatorului aplicaţiei.
 Prelucrările de date şi afişarea rezultatelor într-o formă grafică
sugestivă, se realizează mult mai uşor pe baza unui algoritm descris foarte
comod în termenii unui limbaj de programare.

Sisteme informatice geografice

(GIS – Geographical Information System)

Sistemele informatice geografice stochează şi manipulează informaţii

din diverse domenii, strâns corelate cu informaţiile geografice. Obiectele
sunt localizate exact (prin fotogrametrie sau direct pe teren, de către om),
informaţia fiind codificată în raport cu un sistem de coordonate, de obicei
un caroiaj, astfel încât obiectele să fie afişate în relaţia lor spaţială, reală.
Destinate iniţial industriei extractive, GIS-urile combinau harţile cu
informaţia numerică, cu rutine de calcul şi afişare.
Ulterior, sistemele informatice geografice au preluat o serie de
informaţii publice privind transportul, dirijarea traficului, poluarea,
marketingul, poliţia, pompierii, salvare, toate în conexiunea lor spaţială.
Obiectivele celor mai frecvente sisteme geografice vizează:1
• Gestiunea mediului (elaborarea de bilanţuri ecologice, meteo,
studiul poluării, evaluarea riscurilor şi identificarea şi urmărirea
strategiilor de salvare);
• Orientarea in teritoriu (localizarea facilă a unor obiective pe
hartă, extragerea unor adrese utile, alegerea unor trasee şi a
mijloacelor de transport pentru deplasarea între două puncte,
identificarea diferitelor tipuri de comunicaţii);
• Amenajarea teritorială (amplasarea centrelor de servire şi
arondare, dezvoltarea reţelelor de alimentare cu apă, gaz, energie);

1 Patic, P., C., Sisteme multimedia, Editura Tehnică, Bucureşti, 2003, pag. 19
 • Determinarea rutelor optime şi alternative (pilotaj) între
centre de servire şi centre de consum, între zonele de locuinţe şi
zonele industriale;
• Proiecte de dezvoltare regionala (amplasarea sectorului agricol
ţinând seama de climă, sol şi poziţia zonelor populare sau de
prelucrare conţinând marii consumatori);
• Studii mixte (longitudinale) pentru un teritoriu dat şi
elaborarea de scenarii de dezvoltare.
Cea mai mare parte a informaţiilor fiind destinată publicului larg, GIS-
urile dispun de interfeţe grafice cu utilizatorul de o mare flexibilitate.
Localizarea spaţială uşoară presupune vizualizare pe hărţi la diferite
scări de reprezentare. Ele sunt elaborate în tehnologia graficii vectoriale,
suportând scalări rapide, reducând stocarea în mai multe exemplare a
aceleiaşi hărţi, la diferite scări de reprezentare.
Percepţia vizuală este mult îmbunătăţită prin utilizarea animaţiei spre
exemplu, deplasarea pe un traseu căutat, evoluţia formaţiunilor noroase,
urmărirea extinderii poluării în condiţii meteo specificate, explicarea unei
strategii de salvare în cazul producerii de accidente, perfectarea unor
scenarii de dezvoltare teritorială.
O parte din informaţii se dau textual, altele prin voce sau combinat,
text şi voce. Imaginile video pot însoţi imaginile grafice, contribuind la
percepţia şi individualizarea mai profundă a unor locuri. Grafica 3D permite
vizualizarea unor locuri din diferite unghiuri de vedere, pentru a crea o
realitate virtuală.
Aşadar, adresându-se într-o proporţie semnificativă unor utilizatori
finali neinformaticieni, sistemele informatice geografice apelează la o
comunicare multimedia apropiată de percepţia comună.
Logistic, GIS-urile combină algoritmii de cercetări operaţionale cu
tehnici ale inteligenţei artificiale şi concepte din geomatică.
 Suportul informatic este alcătuit, alături de grafica computerizată
(fotogrametrie, cartografie, vectorizare, modele de teren, vizualizări,
interpretarea datelor de la sateliţi) din baze de date şi baze de date
geografice, beneficiind adesea de limbaje specializate (GEOSQL), proceduri
şi protocoale de comunicare între diferite aplicaţii, proceduri de conversie
între topologia discretă şi cea de tip continuu, caracteristică informaţiei
geografice, nemaivorbind de aportul informatic la realizarea interfeţei cu
utilizatorul.