SISTEM DE FERTILIZARE

PENTRU GOSPODARIA
AGRICOLĂ
A elaborat:Maleșevschii Olesea
01
Aplicarea îngrășămintelor la culturile agricole este cel mai important mijloc de
restituire a elementelor nutritive asimilate din sol prin plante, un mijloc de
echilibrare a conținutului solului în aseste elemente în raport cu necesitățile
plantelor în perioada vegetației.
Îngrășămintele organice și minerale au o influență pozitivă asupra fertilității
generale a solului și însușirilor lui fizice. Eficiența lor depinde în mare măsură
de tipul solului, de capacitatea de valorificare a lor din partea soiurilor și
hibrizilor plantelor cultivate, de cantitatea de precipitații și regimul apei din sol,
precum și alți factori secundari.
02 Solurile țării sunt relativ bogate în elemente nutritive, însă pentru obținerea unor recolte
scontate este necesar a spori fertilitatea solului prin aplicarea îngrășămintelor organice și
minerale.
03

Humusul este indicile principal al fertilității solului, sursa și depozitul de

elemente nutritive ale plantelor. Drept rezultat al microorganismelor,
humusul se mineralizează eliberând azotul, fosforul, sulful și alte elemente.
În ultimii 120 de ani, în urma mineralizării naturale din stratul arabil s-au
pierdut circa 40-45% din rezervele inițiale de humus.
04
ELEMENTELE NECESARE PLANTELOR
Macroelemente
necesare plantelor în cantităţi
mari (> 0.01% din substanţa
uscată): carbon (C), oxigen (O),
hidrogen (H), azot (N), fosfor
(P), potasiu (K), calciu (Ca),
magneziu (Mg), sulf (S), sodiu
(Na);
Microelemente
necesare în cantităţi mai mici
(0.01– 0.00001%): fier (Fe),
mangan (Mn), cupru (Cu), zinc
(Zn), bor (B), molibden (Mo),
cobalt (Co), vanadiu (Va), şi clor
(Cl) etc.
05 GRUPAREA ELEMENTELOR NUTRITIVE DUPĂ CANTITATEA NECESARĂ PLANTELOR
06 Cerințe față de sol

conținutul în humus este de dorit să fie mai mare de 4%, deoarece prin mineralizare el pune
la dispoziția plantelor, în primul rând, azotul necesar pe tot parcursul vegetației. Totodată,
împreună cu argila asigură unirea particulelor elementare de sol în agregate structurale.
Fiecare procent de humus asigură anual 20 – 25 kg de azot/ha;
nivelul fosforului mobil din sol să fie 8-16 mg P2O5/100 g de sol, fiecare 1 mg P2O5/100 g de
sol echivalează cu 7 kg/ha P2O5;
nivelul potasiului din sol să fie de 16-24 mg K2O/100 g de sol, fiecare 1 mg K2O/100 g de sol
echivalând cu 13 kg/ha K2O;
reacția solului, exprimată prin pH, să fie de 6,5-7,2 corespunzătoare majorității culturilor
agricole;
consumul specific de elemente nutritive diferă de la un grup de plante la altul, de la o specie
la alta şi chiar de la o varietate la alta, fiind diferite şi pe parcursul dezvoltării plantelor de la
o fenofază la alta.