Romanul „Anna Karenina” de Lev Tolstoi, este una dintre cele mai importante opere nu

numai din literatura rusa ci si din cea universala, fiind un roman care exemplifaca viata omului
din multe puncte de vedere. Este „cea mai hotaratoare cotitura in dezoltarea epicii universale
dupa Homer si Virgiliu”.
Romanul prezinta doua povesti de iubire, dintre Anna Karenina, sotia lui Aleksei
Alecsandrovici si Vronski, un ofiter instarit si cea dintre Kitty si Levin. Acestea sunt doua
reprezentari ale vietii de familie si in acelasi timp doua plane pe care cartea se bazeaza. Anna
Karenina este o femeie insatrita cu o inalta pozitie in societatea petersburgheza, aceasta are un
copil de opt ani, Serioja, iar sotul ei, mult mai in varsta decat aceasta, are o pozitie inportanta in
guvern. „ era sotia unuia dintre cele mai importante personaje din Petersburg si o grande dame a
orasului”
Portretul fizic al Annei este bine conturat, aceasta are tarsaturi frumoase, este o femeie
tanara, are un corp gratios, miscarile acesteia sunt line si elegante, aceasta obisnuia sa poarte
rochii distincte, prin atitudinea ei Anna denota aristrocratie care era un standard in inalta
societate. „Karenina statea nemiscata, tinandu-se extrem de dreapta, si ochii ii zambeau”, „cu o
miscare care il surprinsese pe Vronski prin hotararea si gratia sa”, „si apoi vazu silueta minunata,
in rochie neagra de catifea”, „Ochii ii straluceau neobisnuit de tare”.
In inceptul romanului, Anna Karenina este fericita cu familia pe care o are, isi iubeste
sotul si mai ales copilul. In timpul vizitei sale la Moscova, Anna il cunoaste pe Vronski, acesta se
indragosteste de ea, urmand sa ii schimbe viata Annei pentru totdeauna. Dupa intoarcerea ei,
Anna incepe sa se schimbe „Anna s-a schimbat foarte mult dupa calatoria sa la Moscova. E ceva
ciudat la ea, spuse o prietena de-a ei.” Aceasta incepe sa se distanteze fata de Aleksei, , se afla
intr-o stare de conflict cu sotul ei „Anna spune ce ii venea si, auzindu-se, se mira singura de
usurinta cu care mintea”, ajungand sa nu il mai suporte „si fiecare cuvant al lui i se parea fals si ii
zgaria dureros auzul” dar isi pastreaza dragostea pentru fiul sau chiar si cand aceasta se desparte
de el. Anna reuseste sa plece in Italia impreuna cu Vronski, in acel timp ea se simpte oarecum
fericita „gustase din plin farmecul libaertatii, pe care nu il cunoscuse pana atunci, si al iubirii
negraite”. Cu intoarcerea acesteia in Rusia, Anna incepe sa simpta consecintele iubirii pe care a
ales-o, gelozia creste in inima ei, devine o tortura „Annuska, draguta mea, ce sa fac? Spuse Anna
intr-un hohot de plans, lasandu-se neputincioasa intr-un fotoliu”. In final Anna alege sa isi puna
capat zilelor, fiind un act de slabiciune si disperare. „Am ajuns... ca nu pot inchipui nici-o
situatie in care viata sa nu fie un chin pentru mine”.