Susţinerea funcţiilor vitale

Noţiuni esenţiale
1. 60-80% din stopurile cardio-respiratorii (SCR) au loc în afara spitalului.
La adult sunt majoritare stopurile cardio-respiratorii (SCR) de cauză primară (cardiacă). Majoritatea SCR de origine
extracardiacă sunt de cauză respiratorie – înec sau asfixie
2. Este cunoscut că singurele intervenţii care îmbunătăţesc fără nici un dubiu supravieţuirea după SCR sunt:
-suportul vital de bază (basic life support, BLS) efectuat imediat de către martorii la SCR (BLS = menţinerea căilor
aeriene deschise şi asigurarea ventilaţiei şi circulaţiei fără folosirea altui echipament cu excepţia celui de protecţie.
-compresiunile toracice eficiente, prompte şi neîntrerupte
-defibrilarea precoce
3. Tehnicile de suport avansal al vieţii (ALS – advanced life support), efectuate de un echipaj medical (medicaţie
sau utilizarea tehnicilor avansate de protezare a căilor aeriene), NU îmbunătăţesc şansele de supravieţuire. Cu alte
cuvinte, daca BLS nu a fost efectuat la timp, efectuarea ALS nu ameliorează situaţia pacientului. Tehnicile ALS au
succes doar la pacienţii la care BLS a fost efectuat corect şi la timp.

Pe baza acestor observaţii se naşte noţiunea de ”Lanţ al supravieţuirii”

Lanţul supravieţuirii
Lanţul supravieţuirii = acţiunile care influenţează şansele de supravieţuire pentru victima unui SCR sau pentru
victima care prezintă un risc de a intra în SCR.

Lanţul are patru verigi, din care două sunt alăturate (punctul 2):
1. Recunoaşterea celor care au risc de SCR sau sunt deja în SCR şi activarea rapidă a serviciilor de urgenţă (acest
punct este denumit şi ”accesul”).
 Recunoaşterea pacientului care este în SCR se face printr-o serie de paşi care vor fi descrişi mai jos (vezi
BLS)
 Recunoaşterea celor care au risc de a intra în SCR:
*Orice pacient care are funcţiile vitale modificate (respiraţie dificilă, rapidă, puls rapid şi filiform, paloare,
transpiraţii reci etc.)
*Situaţii particulare
-durerea toracică de origine cardiacă (vezi capitolul ”Atitudini în patologii diverse”)
-pacientul cu traumă aparent localizată (exemplu – pacient cu cădere de la 4 metri, care are ”doar” o
fractură de femur şi gambă, dar care sângerează intern şi la care durerea datorată fracturii este mai mare
decât durerea abdominală) sau cu traumă gravă
-pacient cu boli cunoscute (cardiace, pulmonare etc.), la care starea generală ”nu este bună”
-palpitaţii (senzaţie de ”bătaie de aripi” în piept) însoţite de sincopă (pierderea bruscă a stării de conştientă,
pacientul cade ”secerat” – vezi capitolul ”Atitudini în patologii diverse”)
-convulsii (vezi capitolul ”Atitudini în patologii diverse”)
2. Resuscitarea timpurie
 Resuscitarea cardio-pulmonară (RCP) – efectuată cât mai rapid după instalarea SCR. Compresiile toracice
asigură în jur de 30% din fluxul sanguin normal, însă este esenţial pentru supravieţuirea cordului şi
creierului până când tehnicile avansate de suport al vieţii (ALS) pot definitiva revenirea activităţii cardiace
normale.
 Defibilarea –RCP plus defibrilare în primele 3-5 minute de la instalarea SCR duce la rate ale supravieţuirii
de până la 49-75%. Fiecare minut de întârziere a defibrilării reduce şansele de supravieţuire cu 10-12%.
3. Suport avansat al vieţii (ALS) disponibil cât mai devreme şi terapie post-resuscitare adecvată

Suportul vital de bază (BLS – basic life support)

BLS = menţinerea căilor aeriene deschise şi asigurarea ventilaţiei şi a circulaţiei fără folosirea altui echipament cu
excepţia celui de protecţie.
Astfel, BLS este constituit din tehnici care menţin funcţiile vitale:
 La pacientul care este în SCR
 La pacientul care nu este în SCR, dar care va intra în SCR dacă nu se intervine. Exemplu:
Pacientul inconştient, care este pe spate (decubit dorsal) şi la care baza limbii blochează căile aeriene sau la
care conţinutul stomacului va intra în plămâni (aspiraţie). Acest pacient nu poate respira, deşi inima încă
funcţionează. Dacă nu se intervine (manevre de deschidere a căilor aeriene, întoarcere în poziţie laterală de
siguranţă), pacientul va intra în SCR.
Acţiunile salvatorului (formulă memotehnică – SSSABC)
1. Asigurarea siguranţei salvatorilor şi a victimei (Safety)
2. Se verifică răspunsul victimei la stimuli (Stimulate) = tactil („se scutură uşor umerii”) şi verbal („se întreabă cu
voce tare – vă simţiţi bine?”)
a) Dacă există răspuns, victima este lăsată în poziţia în care a fost găsită, dacă nu există vreun pericol. Se încearcă
aflarea problemei. Victima este reevaluată periodic.
b)Dacă nu există răspuns:
 Se strigă după ajutor (Shout)
 Se întoarce victima pe spate şi se deshid căile aeriene (Airway) – hiperextensia capului (mâna pe frunte),
ridicarea bărbiei (degete sub barbie, pe părţile osoase) sau subluxaţia mandibulei (la pacientul cu traumă)

”Vă simțiți bine?”

PAS – priveste, ascultă, simte

3. Recunoaşterea SCR
Odată căile aeriene deschise, se cercetează respiraţia pacientului (PAS):
-priveşte toracele pacientului pentru a vedea mişcările
-ascultă sunetul pe care îl face fluxul de aer
-simte fluxul de aer
Dar nu mai mult de 10 secunde – se decide dacă victima respiră normal, anormal sau nu respiră = Breathing
Discuţie privind recunoaşterea prezenţei respiraţiei şi circulaţiei:
 S-a dovedit faptul că şi oamenii obişnuiţi, dar şi personalul medical, au dificultăţi în a determina prezenţa
sau absenţa unei respiraţii normale deoarece:
-40% dintre victimele unui SCR prezintă în primele minute după instalarea SCR, respiraţii agonale
(gasping) = respiraţie laborioasă, „aproape respiră”, respiraţie zgomotoasă
-fie căile aeriene nu sunt deschise (obstrucţie sau manevra de deschidere a fost prost efectuată)
Se începe RCP dacă victima este inconştientă şi nu respiră normal – prezenţa de respiraţii agonale
(gaspinguri) repezintă indicaţie de începere imediată a RCP.
Pe parcursul resuscitării pot să apară gasping-uri pe măsură ce circulaţia cerebrală se ameliorează,
dar acestea nu sunt un semn de reluare a activităţii cardiace.
 Circulation – căutarea pulsului central şi de „semne de viaţă” (semne care nu ar putea exista în absenţa
unei circulaţii cerebrale) = tuse, mişcări voluntare, respiraţie normală)
Căutarea pulsului central reprezintă o metodă imprecisă de apreciere a prezenţei sau absenţei circulaţiei
sanguine şi pentru oamenii obişnuiţi, dar şi pentru personalul medical.
Personalul medical cu experienţă poate încerca căutarea pulsului carotidian şi simultan să caute
semne de viaţă, dar nu mai mult de 10 secunde.
 Convulsiile la pacientul care nu este epileptic pot fi un semn de instalare a SCR
În practică
a) Dacă respiră normal, pacientul este întors în poziţie laterală de siguranţă. Se cheamă ajutor. Respiraţia
pacientului este reevaluată permanent.
b) Dacă respiră anormal sau nu respiră (dacă există vreo îndoială dacă respiraţia este normală, se acţionează ca şi
cum nu ar fi normală)
 Se încearcă obţinerea de ajutor profesionist – Send for help (diferenţă de „shout for help” de mai devreme)
= Se trimite pe cineva după ajutor şi dupădefibrilator automat (AED automated external defibrillator) sau se
telefonează de la telefonul mobil. Victima este lăsată singură doar dacă nu există o altă opţiune.
 Dacă există AED la îndemână, se montează mai întâi de toate AED
 Dacă AED soseşte în timpul resuscitării, padelele defibrilatorului se montează fără a întrerupe compresiile
toracice.
 Cu ce se începe – cu compresii sau cu ventilaţii?
*La adulţii în SCR, stopul cardiac are cel mai probabil o cauză primară cardiacă (organismul încă NU are
lipsă de oxigen) – de aceea în marea majoritate a situaţiilor, RCP trebuie începută la adult cu compresii
toracice şi nu cu ventilaţii. Nu trebuie pierdut timpul cu căutarea corpilor străini în gura victimei decât
dacă atunci când se încearcă respiraţiile acestea nu se pot realiza.
Compresiile toracice generează un flux sanguin minim dar esenţial către creier şi muşchiul cardiac şi
ameliorează şansa de defibrilare.
*Majoritatea SCR de origine extracardiacă sunt de cauză respiratorie – înec sau asfixie. La aceste categorii
de victime organismul este privat de oxigen. Începerea resuscitării cu efectuarea de respiraţii este indicată,
similar cu resuscitarea la copil (vezi capitolul respectiv).
-se începe cu 5 respiraţii şi apoi 1 minut de RCP (dacă există un singur salvator). Doar după aceea se pleacă
după ajutor.
-RCP fără ventilaţii nu este indicat
*Pacientul trebuie plasat pe o suprafaţă dură
*Poziţionarea salvatorului = se îngenunchează lateral de victimă; se plasează podul unei palme în centrul pieptului
victimei (adică în jumătatea inferioară a sternului); a doua mână se plasează peste prima, degetele celor două mâini
se întrepătrund pentru ca presiunea să nu fie aplicată pe coaste; coatele se ţin drepte; nu se comprimă abdomenul sau
capătul inferior al sternului; se apasă vertical. Utilizarea liniei intermamelonare ca reper nu este de încredere.
*Frecvenţa –între 100şi 120/min
*Adâncime de cel puţin 5cm dar nu mai mult de 6cm
*Trebuie să se permită revenirea completă a toracelui după compresie, însă fără ca mâna să piardă contactul cu
toracele
*Compresia şi relaxarea trebuie să aibă durate egale
*Se alternează compresiile toracice cu respiraţii (30:2) – după 30 de compresii, se efectuează manevra de deschidere
a căilor aeriene, se pensează nasul cu indexul şi policele mâinii care este pe fruntea avictimei, se inspiră normal,
salvatorul plasează ermetic buzele sale în jurul gurii victimei şi se insuflă constant timp de 1 secundă (ca într-o
respiraţie normală). Menţinându-se extensia capului şi ridicarea bărbiei, gura salvatorului se îndepărtează şi se
observă expirul pasiv al victimei. Se repetă manevra = total 2 respiraţii. Cele două respiraţii nu trebuie să dureze mai
mult de 5 secunde (întreruperea masajului cardiac scade şansele de supravieţuire).
Nu se suflă excesiv (cu presiune mare şi îndelungat) aer, deoarece apar efecte negative:
- creşte presiunea intratoracică (scade întoarcerea venoasă şi debitul cardiac)
-întreruperea compresiilor toracice pentru a ventila excesiv scade supravieţuirea
-umflarea stomacului, cu regurgitarea conţinutului

c)Alte tehnici:
 Respiraţia gură la nas este o alternativă la ventilaţia gură la gură în următoarele situaţii:
-gura victimei nu poate fi deschisă sau există leziuni la acest nivel
-respiraţiile artificiale au început cu victima aflată încă în apă
-etanşeizarea în jurul gurii victimei nu este posibilă
 Gură la traheostomie
 Folosirea de echipament de protecţie:
-batista salvatorului
-pocket mask
d)Dacă după prima respiraţie toracele nu se mişcă:
-se caută vizual cauze de obstrucţie în gura victimei (nu se face
manevră oarbă de căutare)
-se verifică din nou poziţionarea capului victimei
-nu se încearcă mai mult de două respiraţii – trebuie reluat masajul
cardiac.
e) După 2 minute de masaj, eficienţa compresiilor scade. Salvatorul
care efectuează masaj trebuie schimbat.
f) BLS nu se întrerupe. Nu se opreşte BLS pentru a reevalua victima
Singurele situaţii în care BLS se întrerupe:
-a sosit ajutor care poate realiza ALS
-victima dă semne de revenire – începe să respire, să mişte, să
deschidă ochii
-salvatorul este epuizat
g) RCP fără respiraţii – salvatorii în general refuză să efectueze respiraţii gură la gura unor persoane necunoscute.
 RCP realizat doar cu compresii toracice este aproape la fel de eficient cu CPR realizat cu ventilaţii doar în
primele minute după instalarea SCR de cauză non-asfixică.
-administarea de RCP fără respiraţii are consecinţe mai bune decât abţinerea de la RCP
 La SCR de cauză extracardiacă (înec, sufocare), realizarea de RCP fără respiraţii nu are aceeaşi eficacitate
cu CPR realizat cu respiraţii.
Riscurile pentru salvatori:
 Efectele fizice – dureri de spate, dispnee, hiperventilaţie, dureri musculare – risc scăzut. Însă, datorită
oboselii, profunzimea compresiilor scade după 2 minute – recomandarea este ca salvatorii să se schimbe la
fiecare 2 minute pentru a menţine eficienţa compresiilor.
 Riscul de transmitere a unor boli în timpul RCP este foarte mic. Echipamentul de protecţie reduce şi mai
mult acest risc. Dar realizarea de respiraţii gură la gură fără echipament de protecţie este considerată destul
de sigură. Dacă victima este cunsocută cu o infecţie severă se recomandă folosirea unor mijloace de
protecţie.
 Riscul în timpul defibrilării cu AED este minim pentru persoanele neantrenate
Poziţia de recuperare după un SCR resuscitat:
-nu există o poziţie „perfectă”
-poziţia trebuie să fie stabilă şi apropiată de o poziţie laterală de siguranţă (vezi mai jos)
-capul să fie mai jos decât trunchiul
-să nu existe vreo comprimare a toracelui care să îngreuneze respiraţia

Poziţia laterală de siguranţă

 Se îngenunchează lângă victimă. Se îndreaptă picioarele victimei.
  De partea salvatorului, membrul superior al victimei se poziţionează perpendicular pe corp şi cu cotul
flectat şi palma orientată în sus
 Celălalt membru superior al victimei se poziţionează cu faţa dorsală a mâinii (nu cu palma) pe obrazul opus
 Se apucă membrul inferior al victimei (cel depărtat de salvator) chiar deasupra genunchiului şi se trage în
sus, dar cu păstrarea tălpii pe sol
 Se menţine mâna victimei pe obraz şi se tracţionează membrul inferior pentru a rula victima către salvator
 Se ajustează poziţia membrului inferior astfel încât şoldul şi genunchiul să fie la unghi drept
 Se face extensia capului pentru a păstra calea aeriană deschisă – se ajustează poziţia palmei pentru a
menţine capul în extensie şi gura în jos pentru a permite drenarea secreţiilor din gură.
 Se verifică frecvent starea respiraţiei
 La fiecare 30 de minute poziţia se schimbă pe partea opusă

1. 3.

2. 4.

Corpi străini în căile aeriene

1. La adult şi la copiii peste 1 an
Semn Obstrucţie moderată Obstrucţie severă
„Vă sufocaţi? „Da” Nu poate răspunde, poate da din cap
Alte semne Poate vorbi, tuşi, respira Nu poate respira/respiraţie
şuierătoare
Încercări silenţioase de a tuşi
Conştient sau Inconştient
Acţiuni Este încurajat să tuşească Dacă este conştient, se alternează
Evaluarea permanentă a evoluţiei -5 lovituri dorsale interscapulare
spre: -5 compresii abdominale (Heimlich)
-dezobstrucţie Dacă este inconştient = RCP
-obstrucţie severă
 Lovituri interscapulare Manevra Heimlich
Menţini:
 După fiecare lovitură interscapulară se observă dacă corpul străin a fost eliminat
 Manevra Heimlich – se poziţionează pumnul de la o mână in regiunea dintre ombilic şi capătul inferior al
sternului. Se cuprinde pumnul cu cealaltă mână. Se efectuează mişcări bruşte înăuntru şi în sus
 Dacă pacientul este inconştient sau devine inconştient se încep manevrele de RCP cu compresiile toracice
 NU se efectuează compresii abdominale la pacientul inconştient cu obstrucţie de căi aeriene– riscul
de a goli conţinutul stomacului în gura pacientului cu agravarea situaţiei.
 Compresiile toracice la pacientul inconştient cu obstrucţie de căi aeriene au în principal rolul de a dizloca
corpul străin. Ele se efectuează identic cu cele din timpul RCP, chiar dacă pacientul are puls. Dacă
obstrucţia nu este eliminată, pacientul va intra în stop cardio-respirator.
 În timpul RCP se verifică cavitatea bucală după fiecare serie de 30 de compresii, înainte de a administra
respiraţii (pentru a nu împinge corpul străin care a ieşit, înapoi în căile aeriene).
 Nu se efectuează manevră oarbă de căutare cu degetul în gura pacientului – risc de a împinge corpul
străin mai adânc în căile aeriene. Orice corp străin se scoate doar dacă este ”la vedere”.
 Masajul cardiac la copil se efectuează conform tehnicii descrise la capitolul respectiv
2. La copilul sub 1 an
Particularitatea = nu se efectuează compresii abdominale.
Dacă copilul plânge, obstrucţia nu este completă.
Dacă obstrucţia este completă:
 Dacă copilul este conştient
*Lovituri interscapulare – se susţine pe antebraţ copilul cu faţa în jos, cu capul mai jos, cu policele pe un
unghi al mandibulei copilului şi cu degetele arătător şi medius pe celălalt unghi al mandibulei. Se aplică 5
lovituri
*Compresii toracice – se întoarce pe celălalt antebraţ copilul cu capul mai jos, cu palma susţinând zona
occipitală. Se identifica zona de compresie (în jumătatea inferioară a sternului, o lăţime de deget deasupra
capătului inferior al sternului. Se aplică 5 compresii (mai bruşte şi cu ritm mai lent decât compresiile
din masajul cardiac)
Cât timp copilul este conştient şi corpul străin nu a fost expulzat, se continuă alternarea celor două acţiuni.
 Dacă copilul este inconştient sau devine inconştient
-se plasează copilul pe o suprafaţă dură
-se deschide gura şi se caută vizual corpul străin. Nu se efectuează manevră oarbă de căutare.
-se face manevra de deschidere a căilor aeriene şi se încearcă cinci respiraţii. După fiecare respiraţie
ineficientă se reface manevra de deschidere a căilor aeriene
-dacă cele 5 încercări de ventilaţie sunt nereuşite, se efectuează compresii toracice
-se efectuează secvenţa de RCP (15:2) pentru aproximativ 1 minut înainte de a ne opri pentru a apela
serviciile de urgenţă
-după fiecare serie de 15 compresii se verifică vizual cavitatea bucală