Boundary Layer Theory

1
Cuprins
Capitolul1. Genralitati despre stratul limita (Curgerea Laminara)...............................................................................3
Capitolul 2. Stresul de forfecare la perete si conditia de ne- alunecare........................................................................4
Capitolul 3. Vorticitatea (Teorema Kelvin - Stokes).....................................................................................................6
Capitolul 4. Cum legam vorticitatea de curgerea fluidului peste placa si stratul limita?.............................................9
Capitolul 5. Grosimea stratului limita si impactul vitezei de curgere asupra acesteia...............................................10
Capitolul 6. Gradienti de presiune la curgere (reductii si divergente)........................................................................11
Capitolul 7. Separarea curgerii...................................................................................................................................12
Capitolul 8. De la strat limita laminar la strat limita turbulent...................................................................................14
Capitolul 9. De ce stratul limita turbulent rezista unui gradient de presiune advers?................................................15
Capitolul 10. Simulare ANSYS FLUENT, Generalitati.............................................................................................18
Capitolul 11. Simulare ANSYS Fluent, Modelul matematic:.....................................................................................19
Capitolul 12. Simulare ANSYS Fluent, Strategia de rezolvare a modelului si de obtinere a solutiei........................21
Capitolul 13. Predictii facute de catre teoria stratului limita despre solutia obtinuta in Fluent..................................23
Captitolul 14. Simulare ANSYS Fluent, Crearea domeniului de calcul.....................................................................25
Capitolul 15. Simulare ANSYS Fluent, Etapa de Meshing........................................................................................30
Capitolul 16. Simulare ANSYS Fluent, Etapa de rulare a solverului.........................................................................34
Capitolul 17. Simulare ANSYS Fluent, Etapa de post – porcesare............................................................................38
Surse:..........................................................................................................................................................................62

2
 Boundary layer theory

Capitolul1. Genralitati despre stratul limita (Curgerea Laminara)

In primul exemplu avem de-a face cu curegerea laminara a apei. Pentru a vizualiza faptul ca liniile de
current sunt paralele si nu exista transfer net de moment intre particule de la o linie de curent la alta, in current se
injecteaza bule de hidrogen. (Fig1.1) Initial sunt injectate doar linii paralele, iar apoi sunt injectate si bule sub
forma unui front de unda. In (Fig.1.1) frontul de unda este dunga gri. Acesta se misca fara sa fie perturbat.
Curgerea care nu este obstructionata de niciun fel de obstacol nu are vorticitate, deoarece frontul de unda vertical
ramane perpendicular pe liniile de curent.

Fig.1.1. Curgerea laminara vizualizata cu ajutorul unor bule de hidrogen injectate prin duze in curent
Situatia se schimba atunci cand avem de-a face cu curgerea peste o placa. Curegerea este 2D si laminara,
este reprezentata in (Fig.1.2). Se poate observa dezvoltarea unui gradiant de viteza. Fluidul ce se afla cel mai
aproape de palca se misca cel mai incet, avand vorticitate si viteza lui creste pe masura ce ne indepartam de placa,
ca intr-un final, viteza lui sa fie viteza curentului (full stream velocity). In stratul limita ingust, adiacent placii,
fortele de inertie si cele de forfecare sunt egal importante si determina comportamentul elementului de fluid. In
afara acestei regiuni, stresul de forfecare poate fi neglijat, sau fluidul se comporta apropae ca un fluid inviscid.
Schimbarile in proprietatile fluidului, in curentul liber pot fi neglijate (ex. schimari de viteza).

Fig.1.2. Curgerea peste un obstacol (o placa subtire)

3
 Cresterea stratului limita se poate observa si in (Fig.1.3). Pe masura ce fluidul inainteaza pe placa, grosimea
stratului limita creste din ce in ce mai mult. Decelerarea fluidului se transfera de la un strat la altul prin intermediul
vascozitatii.

Fig.1.3. Cresterea in grosime a stratului limita, pe masura ce fluidul se deplaseaza pe placa.

Grosimea stratului limita poate fi notata cu δ si reprezinta distanta de la suprafata placii, pana in punctul
in care viteza atinge un anmit procent, p, din valoarea vitezei curentului liber, v ∞= v 0. Acest procent nu este ceva
stabilit neaparat. Spre exemplu, putem considera grosimea stradului limita, ca fiind grosimea pana la care, v = 0.95
v ∞ (viteza curentului liber).

Capitolul 2. Stresul de forfecare la perete si conditia de ne- alunecare

Cu cat gradientul de viteza este mai mare cu atat stresul de forfecare (skin friction) este mai mare. Detaliile
sunt prezentate in (Fig.2.1), iar relatia care leaga stresul de forsecare de gradientul de viteza (shear rate / strain
rate), este legea vascozitatii a lui Newton (2.1). Deoarece rata de forfecare este definita ca fiind variatia de viteza in
functie de inaltimea stratului limita, se observa ca atunci cand stratul limita este ingust si viteza de curgere este
mare, stresul de forfecare, fiind proportional cu rata de forfecare, va fi si el mare, deoarece coeficientul de
proportionalitate, vacozitatea dinamica este un numar pozitiv si aproximativ constant pentru apa.

Fig.2.1. Profilul de viteza in stratul limita

Drag F tan ∂ vx ∂u
= =τ =μ =μ (2.1)
Suprafata S ∂y ∂y

4
 Se observa din relatia (1) ca stresul de forfecare la perete este cu atat mai mare cu cat gradientul de viteza
este mai mare. Acest lucru este evidentiat si in (Fig.2.2), unde sunt comparti gradientii de viteza pentr uupstram si
downstream,

Fig.2.2. Comparatie intre doua straturi limita. Stratul limita din stanga se caracterizeaza prin faptul ca este mai
subtire, gradientul de viteza este mai mare, iar stresul de forfecare la perete este mai mare, decat cel din dreapta.
Aceste comportamente ne duc la o observatie fundamentala despre straturile limita. La suprafata placii, se
stabileste o regiune in care viteza de curgere a fluidului este in esenta foarte mica, tinzand spre zero, si nu este
impactata de catre curgerea din exteriorul stratului limita. Aceasta observatie poarta numele de conditie de ne-
alunecare (no- slip condition). Pentru a vizualiza acest lucru, am pregatit o serie de experimente, in care intr-un vas
din sticla, intorducem apa cu zahar. In apa, introducem colorant cu o pipeta (Fig.2.3). Cand inlaturam pipeta, pe
fundul vasului, in contact cu peretele de sticla se observa o pata de colorant care ramane aproximativ stationara, de
parca ar fi lipita de perete, I ntimp ce colorantul din partea superioara se misca cu fluidul (Fig. 2.4.)

Fig.2.3. Intorducerea de colorant in apa cu zahar Fig.2.4. conditia de ne- alunecare la perete
Un experiment similar este prezentat in (Fig.2.5.), unde, un colorant e introdu intr-un curent laminar, in
doua locatii. Prima data este introdus pe suprafata peretelui (la granita), iar apoi este introdus in fluid. Pe masura ce
curentul se deplaseaza, colorantul introdus in fluid se deplaseaza cu viteza curentului, u∞ , in timp ce colorantul
introdus la granita ramane stationar in curgerea laminara. Ar fi nevoie de prezneta turbulentei pentru a perturba
acest strat limita, dar in abesnta ei, dupa cu mse vede in (Fig.2.5.) conditia de ne-a lunecare este valabila, si viteza
de curgere la granita este 0.

5
 Fig. 2.5. Ilustrarea conditiei de ne- alunecare
In continuare avem expemplificata aceasta conditie tot prin injectarea unui colorant, intr-un curent, dar la
suprafata diferitor materiale, (Fig.2.6.)

Fig. 2.6. Conditia de ne alunecare pentru o pata de colorant plasata pe diferite suprafete
Conditia de ne – alunecare, ca si observatie empirica s-a dovedit a fi o reprezentare foarte buna a
fenomenelor reale, pentru multe fluide, intr-o gama foarte variata de conditii de curgere. Mai bine zis, aceasta
ipoteza a supravietuit testului timpului si este considerata fundamentala.

Capitolul 3. Vorticitatea (Teorema Kelvin - Stokes)

Intrebarea este, acum, cum creste stratul limita de-a lungul placii. Acest lucru ar putea fi explicat daca
consideram istoria temporala a vorticitatii in stratul limita. Vorticitatea este un pseudovector (un camp) care descrie

6
starea locala de invartire (de rotatie) a unui mediu continuu in jurul unui punct fix, ca si cum ar fi vazut de un
observator situat pe o particula de fluid ce se roteste cu curentul. Pseudovectorul vorticitate este definit in relatia
(3.1).
⃗
Ω =∇ × ⃗v =2 ⃗
ω z ( 3.1)

Desi parmaetrul vorticitate ne da indicatii despre existenta rotatiei, sa udespre spinul local al particulei de
fluid, nu se aplica mereu. Putem avea curgere laminara, a unui fluid intr- o conducta, unde, particulele se
deplaseaza de-a lungul axei. In centrul conductei vorticitatea e zero, iar langa pereti, unde stresul de forfecare e
maxim, vorticitatea va fi maxima. De asemanea, putem avea cazul in care fluidul se misca pe o traiectorie curba
(chiar circulara), si avem un vortex nerotational. Aceste doua cazuri sunt prezentate in (Fig.3.1).

Fig.3.1. Distinctia intre un vortex rotational (stanga), si un vortex nerotational (dreapta).

O particula, sau duap caz, o “barca” plasata intr- un vortex nerotational isi va pastra orientarea si nu se va
roti in jurul axei proprii, atunci cand se deplaseaza pe linia de curent. Vitezele de rotatie sunt invers proportionale
cu distanta fata de centrul vortexului (3.2). O particula de fluid plasata intr-un vortez nerotational va fi rotita intr-un
sens, dar in acelasi timp va fi forfecata in sens opus, astfel ca per total, viteza ei angulara in jurul centrului de masa
va fi nula si ea isi va pastra orienarea.
1
v (3.2)
r
Intuitiv, putem sa ne gandim ca daca plasam o “roata” infinitesimal de mica intr-un vortex nerotational
aceasta nu se va invarti, in timp ce, daca o plasam intr-un fluid rotational, aceasta se va invarti. Un camp rotational,
sau un vortex roataional se comporta asemanator unui corp rigid, unde viteza tangentiala este proportionala cu raza
(3.3), spre deosebire de cazul nerotational.
v r (3.3)
Pentru a definitiva intelegera conceptului, putem sa ne gandim ca pentru o fractiune de secunda, o particula
de fluid din campul de curgere se comporta ca un solid rigid. Daca acest “rigid” se roteste, in loc sa se deplaseze cu
curentul, atunci vorticitatea este prezenta in curgere (Fig.3.3), (Fig.3.4).

Fig.3.3. Imaginea din stnaga arata cazul in care nu se afla vorticitare, iar imaginea din dreapta arata cazul in
care se afla vorticitate.

7
 Fig.3.4. Ilustratie intre curgerea cu vortex rotational (stnaga) si ce fara vortex rotational (dreapta)
In mod similar, vorticitatea este legata de un alt parametru numit circulatie, care este un scalar si este
evaluat ca fiind integrala pe contur a vectorului viteza care circula pe o traiectorie inchisa, dupa cum este descris in
relatia (3.4)
❑
Γ =∮ ⃗v ∙ ⃗
ds (3.4)
c

Manipulare matematica: Incepem manipularea matematica a relatiei (3.4) pein care se calculeaza circulatia,
considerand un contur simplu, pentru care este usoara constructia produsului scalar ⃗v ∙ ⃗
ds. Pentru a obtine circulatia,
Γ , insumam toate contributiile, tinand cont de orientarea celor doi vectori unul fata de celalalt. vectorul ⃗ ds are
mereu directia de-a lungul laturii conturului dreptunghiular din (Fig.3.5).

Fig. 3.5. Calculul circulatiei pentr un contur dreptunghiular

(
dΓ =u0 Δx+ v 0+
∂v
∂x ) (
Δx Δy− u 0+
∂u
∂y )
Δy Δx−v 0 Δy ( 3.5 )

dΓ = ( ∂∂ vx − ∂∂uy ) ΔxΔy (3.6)

In relatia (3.6), diferenta de termeni diferentiali este strans legata cu componenta z a vorticitatii (3.7)

( ∂∂ vx − ∂∂ uy )=Ω =2 ω (3.7)
z z

Folsoind aceasta observatie, putem rescrie relatia (3.6) folosind relatia (3.7) si obtinem:
dΓ =2 ω z Δx Δy , sau dΓ =2 ω z dxdy=2 ω z dA (3.8)

8
 Prin insumarea tuturor vorticitatilor vom avea:
❑ ❑ ❑ ❑
Γ =∮ ⃗v ∙ ⃗
ds=∫ 2 ω z dA=∫ ΩdA=∫ ( ∇ × ⃗v )z ∙ d ⃗
A (3.9)
c A A A

Relatia (3.9) este o relatie faimoasa, ce poarta numele de teorema lui Stokes, care face legatura intre
integrala pe linie a vectorului viteza, sau granita domeniului (marcata cu mov) si integrala pe suprafata a
vorticitatilor, sau domeniul, (marcata cu albastru). In esenta, circulatia neta in jurul unui contur inchis este suma
vorticitatilor inchise in acest contur. O reprezentare vizuala a acestei teoreme este redata in (Fig.3.6).

Fig.3.6. Reprezentarea vizuala a teoremei lui Stokes ce leaga integrala pe contur a vectorului viteza de integrala
pe suprafata a vorticitatilor.

Capitolul 4. Cum legam vorticitatea de curgerea fluidului peste placa si stratul limita?
Daca realizam integrala pe linie a vitezelor cu scopul de a calcula circulatia, presupunand ca lungimea
conturului de-a lungul axei x (a placii) este o unitate, iar inaltimea conturului, de-a lungul axei y este mai mare
decat grosimea stratului limita, vom obtine rezultatul din relatia (4.1), care este descris si in (Fig.4.1).
❑
Γ =∮ ⃗v ∙ ⃗
ds=0+0+0−v 0 =−v 0 ( 4.1)
c

Fig.4.1. Calculul circulatiei. In partea superioara, viteza locala e paralela la contur, dar e orientate in directia
opusa. Pe margini, viteza locala este nula. Deoarece nu exista alunecare, contributia vitezei la circulatie, la
nivelul suprafetei este 0.
Prin urmare, circulatia are valoarea egala cu −v 0. Ea are aceasta valoare atat pentru upstream (stanga), cat
si pentru downstream (dreapta). Acest lucru inseamna ca, cantitatea totala de vorticitate din fiecare contur e
aceeasi. In upstream, 95 % din toata vorticitatea e continuta in zona marcata cu rosu, iar downstream, 95 % din
9
toata vorticitatea e continuta in zona marcata cu portocaliu. Se pare ca apare o “dilutie” de vorticitate. In upstream,
vorticitatea este mai “densa”, iar in donstream, vorticitatea este mai putin “densa”, (Fig.4.2).

Fig.4.2. Distributia de vorticitate.

Vascozitatea actioneaza prin mecanisme de difuzie moleculara si imprastie vorticitatea pe masura ce fluidul
se deplaseaza prin convectie din amonte in aval. Cu cat vorticitatea difuzeaza mai departe de placa, cu atat
grosimea stratului limita creste.

Capitolul 5. Grosimea stratului limita si impactul vitezei de curgere asupra acesteia

Grosimea de difuzie, δ (sau grosimea stratului limita) creste in functie de radacina patrata a produsului
dintre vascozitatea cienmatica a fluidului si timpul de difuzie t, dupa cum este prezentat in (Fig.5.1) si relatia (5.1)

Fig.5.1. Modul de crestere a lungimii de difuzie (a grosimii stratului limita)

δ ∝ √ νt (5.1)
La o distanta l, fata de capatul placii, timpul de difuzie este proportional cu raportul dintre l si viteza
curentului liber v 0, dupa cum este prezentat in relatia (5.2.)
l
t ∝ (5.2)
v0
Deci, daca realizam raportul δ /l, obtinem relatia (5.3)
δ
l√ ∝
ℜ
1
( 5.3)
Relatia (5.3) este valida doar la numere Reynolds mari, cand δ ≪ l . Daca se creste viteza de curgere,
numarul Re va creste, iar reciprocul lui, sub radical va scadea. Astfel, raportul δ /l va scadea si el. Pentru o distanta
l constanta, singurul mod prin care raportul δ /l scade e ca grosimea stratului limita δ sa scada si ea, de-a lungul
placii.
Pentru a vizuliza acest efect, s-a realizat un experiment de curgere a unui fluid (apa) peste o placa, la doua
viteze diferite. In (Fig.5.2. a) s-a folosit o viteza mai mica de curgere fata de experiemntul prezentat in (Fig.5.2. b),
10
si se observa ca grosimea stratului limita e cu atat mai subtire cu cat viteza de curgere este mai mare si implicit,
numarul Re mai mare. U numar Reynolds mare inseaman ca scara timpului de difuzie vascoasa e mult mai mica
decat scara timpului de convectie.

Fig.5.2. a. Grosimea stratului limita la Re mic Fig.5.2. b. grosimea stratului limita la Re mare

Capitolul 6. Gradienti de presiune la curgere (reductii si divergente)

Pana acum, gradientii de presiune in directia curgerii au fost neglijent dem ici. In continuare sunt prezentate
cazuri in care apar gradienti de presiune in directia curgerii. Un prim caz este cel in care presiunea scade de-a
lungul unei conducte (gradient de presiune favorabil). Pentru a face acest lucru vom folosi o contractie e curgerii 2:
1, dupa cum este prezentat in (Fig.6.1)

Fig.6.1. Dependenta stratului limita de gradientul de presiune

Pe masura ce fuidul circula dintr-o zona cu presiune mai mare si viteza mai mica (A), intr-o zona cu
presiune mai mica si viteza mai mare (B), numarul Re al curgerii devine din ce in ce mai mare (fluidul este
accelerat de catre prezneta contractiei), si prin urmare, conform relatiei (5.3) grosimea stratului limita devine mai
subtire la iesirea din reductie. Un exmeplu numeric este prezentat in (Fig.6.2), unde sunt aratate doau cazuri de
strat limita. Unul upstream, inainte de contractie si unul downstream, dupa contractie.

11
 Fig.6.2. grosimile straturilor limita pe upstream si downstream fata de contractia 2:1

In mod opus, intr-un canal divergent, stratul limita devine mai gros, deoarece viteza fluidului scade, iar
presiunea creste. Avem un gradient de presiune defavorabil (Advers). Acest fenomen este prezentat in (Fig.6.3).

Fig.6.3. Ingrosarea stratului limita cand fluidul strabate o zona divergenta a conductei, sub un gradient de
presiune advers.

Capitolul 7. Separarea curgerii

Un fenomen interesant se intampla atunci cand unghiul de divergenta este mare. Undeva, in aval
(downstream), pe conducta, descresterea de viteza este atat de mare, incat gradientul de viteza normal pe suprafata
conductei devine 0. In acest moment apare un fenomen de inversare a curgerii pe downstream, dupa cum este
prezentat in (Fig.7.1).

12
 Fig.7.1. Inversarea curgerii, cand gradientul de viteza normal la suprafata conductei este 0.

Acest fluid care era in conntact cu suprafata sa separa de ea si creaza o regiune de recirculare sau curgere
inversa.
Unghi de divergență mare: Când unghiul de divergență este semnificativ:
Reducerea gradientului de viteză: stratul limită se îngroașă rapid și există un punct în care gradientul de
presiune negativ (creșterea presiunii în direcția curgerii) poate face ca gradientul de viteză din apropierea peretelui
să fie practic zero sau chiar negativ.
Inversarea și separarea curgerii: acest gradient de presiune advers poate face ca fluidul să decelereze la
viteza zero și chiar să-și inverseze direcția, ducând la separarea fluxului de suprafață. Această separare creează o
regiune în spatele ei în care fluidul circulă într-un vortex, adesea denumită zonă de recirculare sau de separare.
In (Fig.7.2) sunt detaliate aceste zone de separare a curgerii, intr-un gradient de presiune nefavorabil
(scadere de viteza de curgere).

Fig.7.2. Separarea curgerii

Un exemplu similar de separare a curgerii si de inversare este prezentat in (Fig.7.3). In cazul propulsiei unei
rachete, din cauza faptului ca viteza gazelor este foarte mare, presiunea lor este mica, chiar mai mica decat
presiunea atmosferica. Fluidul strabate un gradient de presiune advers, iar aerul atmosferic are tendinta de a
patrunde in con si de a crea un comportament haotic care poate dauna motorului.

13
 Fig. 7.3. Separarea curgerii in momentul pornirii unui motor de racheta. (In dreapta, Space Shuttle), unde
presiunea de evacuare esre arpoximativ 13% din presiunea atmosferica, fiind sub limita de 40% care duce la
separarea curgerii. Designerii au facut niste modificari, fix la limita colului, unde se intrerupe cu o portiune
dreapta, ca sa evite separarea curgerii.

Capitolul 8. De la strat limita laminar la strat limita turbulent.

In practica, multe aplicatii presupun un strat limita care nu este laminar, ci tranzitional sau chiar turbulent.
In acest caz, avem ilustrata curgerea unui fluid printr-un tub si felul in care se dezvolta turbulenta, in (Fig.8.1) si
(Fig.8.2), unde fumul este introdus intr-o conducta ce contine o portiune divergenta, lucru ce ii permite fluidului sa
faca trecerea de la o presiune joasa la o presiune mare (sa traverseze un gradient de presiune advers) si sa fie supus
fenomenului de separare a curgerii.

Fig.8.1. campul de analiza a curgerii

Fig.8.2. Dezvoltarea tubulentei la curgere

Reluand analiza pentru difuzorul prezentat in (Fig.6.3.), putem analiza simultan doua cazuri. Unul de strat
limita laminar si unul de strat limita tubulent. Stratul limita turbulent se obtine prin inserarea in zona de curgere (in
contact cu peretele) a unui obstacol mic, care sa produca perturbatii mici in curgere, care mai apoi se vor amplifica
si vor da nastere unui strat limita turbulent, dupa cum este prezentat in (Fig.8.3.).

14
 Fig.8.3. Cele doua tipuri de strat limita: Laminar, (in partea de sus a imaginii) si turbulent (in partea de jos a
imaginii).
O observatie interesanta de facut este ce a stratul limita turbulent este capabil sa reziste gradientului
de presiune advers la curgere, in timp ce stratul limita laminar sufera fenomenul de separare a curgerii si
inversare.

Capitolul 9. De ce stratul limita turbulent rezista unui gradient de presiune advers?

In experimentul prezentat mai jos, se analizeaza profilul vitezelor de curgere cu ajutorul unor bule de
hidrogen injectate in fluid. Forma liniilor reproduce cu o fidelitate mare acest profil al vitezelor. Mai multe
experimente sunt fotografiete si liniile sunt superimpozate pentru a se obtien o mediere in timp a profilurilor de
curgere, dupa cum este prezentat in (Fig.9.1).

Fig.9.2. Diferite reprezentari pentru stratul limita laminar (partea de jos) si pentru stratul limita turbulent (partea
de sus).
Medierea in timp a acestor linii de curgere ne permite sa obtinem o medie a profilelor de viteza pentru cele
doua tipuri de straturi limita. De asemenea ne permite sa analizam magnitudinea fluctuatiilor si locatia unde apar,
in planul de curgere. Acest lucru se poate face usor prin superimpozarea profilurilor de curgere, dupa cum este
detaliat in (Fig.9.3)

15
Fig.9.3. Superimpozarea profilurilor de curgere si medierea vitezelor de curgere. Partea superioara, stratul limita
turbulent, iar partea inferioara, stratul limita laminar.
Dupa cum a fost demonstrat in capitolul Vorticitate (teorema Stokes), circulatia Γ este aceeasi pentru
ambele straturi limita (laminar si turbulent), lucru ce inseamna ca avem aceeasi cantitate de vorticitate pentru
ambele contururi, considerand lungimea lor egala cu unitatea, doar ca distributia vorticitatii este diferita in cele
doua straturi limita. In stratul limita turbulent, vorticitatea este concentrata langa placa, in timp de in stratul limita
laminar, vorticitatea este disipata pe o suprafata mai mare, dupa cum este prezentat in (Fig.9.4).

Fig.9.4. Comparativ, circulatia Γ pentru stratul limita laminar si cel turbulent si distributia de vorticitate pentru
cele doua straturi limita. Marcat cu albastru este deistributia de vorticitate in stratul limita laminar, iar cu mov
este distributia de vorticitate in stratul limita tubulent.
In curgerea turbulenta, fluidul cu moment mare e impins catre placa si prin miscarea haotica energizeaza si
particulele care se misca cu viteza mai mica langa placa. In regiunea turbulenta, transferul de moment tri
dimensional dinte particulele de fluid este convectiv si este mult mai eficient decat transferu lde moment difuziv
din curgerea laminara. Aaceste transferuri de moment intre diferite straturi ale fluidului se numesc Stresuri
Reynold. Straturile limita turbulente se caracterizeaza si prin prezenta unor vartejuri care contin o cantitate
semnificativa de energie cinetica inamgazinata. Aceste vartejuri sa sparg in vartejuri mai mici, in ceea ce este
cunoscut ca si o Cascada de energie, lucru ce duce la transferul de energie de-a lungul mai multor scari de
dimensiuni.
Pentru a ilustra acest principiu, putem analiza cazul a doua migi de golf. Prima dintre ele (Fig. 9.5.) prezinta o
minge care are suprafata fina. Avand suprafata fina, straul limita care se formeaza este laminar, iar frecarea este
minima. Desi stresul de frecare estem inim, in spatele mingii apare separarea curgerii, deoarece fluidul accelereaza
16
de-a lungul curburii, scazandu-si presiunea, iar cand ajunge la capat atinge un gradient de presiune nefavorabil,
intr-a intr-o zona de presiune mare si formeaza o zona turbulenta in spatele mingii cu presiune scazuta unde aerul
se recircula. Acest lucru duce la o alta forma de drag (pressure difference drag). Cum presiune din fata mingii e mai
mare decat presiunea din spatele mingii, astfel si energia mingii va scadea incercand sa invinga aceasta diferenta de
presiune, si implicit va calatori mai putin.

Fig. 9.5. Stratul limita laminar pentru o minge de golf fina (Veritasium).
In schimb, daca pe suprafata mingii adaugam elemente de rugozitate si fortam stratul limita sa devina turbulent,
zona curentul se separa mai greu de pe suprafata mingii si zona de recirculare din spatele ei este mai mica, astfel
diferenta de presiune dintre cele doua emisfere este mai mica si rezistenta la inaintare cauzata de aceasta diferenta
de presiune este mai mica (Fig. 9.6.)

Fig. 9.6. Stratul limita turbulent pentru o minge de golf cu rugozitati (Veritasium)
Ideea centrala e sa se gaseasca tipul si marimea acestor rugozitati astfel incat atunci cand crestem stratul
limita turbulent, sa creasca rezistenta prin frecarea la suprafata, dar aceasta sa fie contrabalansata de o scadere a
rezistentei cauzate de diferenta de presiune si per total, rezistenta la inaintare a mingii sa scada.
Pe acelasi principiu, un strat limita turbulent prezent pe suprafata unui airfoil (aripi de avion), previne
separarea curgerii pana la unghiuri mari de atac, (Fig.9.7).

17
Fig.9.7. Stratul limita turbulent format la suprafata aripii si separarea curgerii in functie de unghiul de atac, α .
α 1< α 2< α 3 .

Capitolul 10. Simulare ANSYS FLUENT, Generalitati

Simularea presupune un caz de curgere externa, sau curgere in jurul unui corp, unde stratul limita se
dezvolta liber, rara cosntrangeri din partea geometriei. Un astfel de tip de curgere este curgerea in jurul unui
cilindru, dupa cum este prezentat in (Fig.10.1).

Fig.10.1. Curgerea externa in jurul unui cilindru. Efectul Von Karman

Prin contrast, in curgerea interna, fluidul curge inauntrul unui corp, iar stratul limita nu se poate dezvolta
fara ca eventual sa fie constrans de geometrie. Un astfel de tip de curgere este curgerea printr-o conducta, ilustrata
in (Fig.10.2).

Fig.10.2. Curgerea interna intr-o conducta

Ca si exemplu, vom aborda partea experimentala prezentata mai sus, unde vom considera curgerea unui
fluid peste o placa de lungime L=1(m). Fluidul va avea viteza v 0=1(m s−1) , densitatea ρ=1(kg m−3 ), si va prezenta
comportament newtonian, avand coeficientul de vascozitate dinamica μ=10−4 (kg m−1 s−1) . Vom trata curgerea ca
avand loc la numarul reynolds, Re = 10000 (10.1). Detaliile constructive ale placii sunt prezentate in (Fig.10.3).

18
 ρ v0 L
ℜ= (10.1)
μ

Fig.10.3. Curgerea peste o placa dreapta

Procesul numeric presupune rezolvarea ecuatiilor Navier – Stokes si compararea rezultatelor cu Teoria
stratului limita. Simularea are rol de a verifica solutia obtinuta cu Fluent si de a intelege mai bine Teoria Stratului
Limita. Schema de lucru este prezentata mai jos in (Fig.10.4).

variabil Post -
Modelul matematic Solutie numerica Necunoscute
e de Procesar
input bazat pe principii primare
e
fizice si presupuneri Blackbox

Curgerea peste o placa Calcule de mana &

(problema fizica) Rezultate experiemntale

Fig. 10.4. Schema de lucru pentru simulare si cateva puncte importante de atins.

Capitolul 11. Simulare ANSYS Fluent, Modelul matematic:

Modelul matematic pe catre trebuie sa il rezolvam pentru curgerea laminara a unui fluid peste o placa
dreapta este descris in cele ce urmeaza.
1) O problema de tipul Boundary- value, ce e stabilita pe baza unor ecuatii guvernante definite intr-un
domeniu. Ecuatiile guvernante sunt ecuatii diferentiale cu derivate partiale (PDE).
2) Boundary conditions (conditii la granita), care sunt definite la grnaitele domeniului.
Ca si ecuatii guvernante avem conservarea masei (ecuatia continuitatii), descrisa de relatia (11.1), care se aplica
unei particule infinitezimale de fluid.
∂u ∂v
+ =0(11.1)
∂x ∂ y

19
Avem legea a doua a lui Newton, ⃗ F =m ⃗a, particularizata pentru un fluid (sau pentru un mediu continuu), scrisa per
unitate de volum, din aceasta cauza daca avem masa, m, pe care o impartim la unitatea de volum obtinem
densitatea, ρ , dupa cum este prezentat in relatia (11.2)

( ) ( )
2 2
∂u ∂ u −∂ p ∂ u ∂u
ρ u +v = +μ 2
+ 2 (11.2. a)
∂x ∂y ∂x ∂x ∂y
Unde:

(u ∂∂ ux +v ∂∂uy ) – acceleratia in directia x/y (pentru 11.2.b).

∂p
– forta de presiune neta per unitatea de volum care actioneaza asupra particulei de fluid in directia x/ y (pentru
∂x
14.b).

( )
2 2
∂u ∂ u
η 2
+ 2 – Forta vascoasa neta in directia x /y (pentru 11.2.b).
∂x ∂ y
Prin gneralizare, vom mai avea o ecuatie si pentru directia y, deoarece problema pe care o studiem este
bidimensionala. Aceasta ecuatie este prezentata in relatia (11.2.b).

( ) ( )
2 2
∂v ∂ v −∂ p ∂ v ∂ v
ρ u +v = +μ 2
+ 2 (11.2. b)
∂x ∂y ∂y ∂x ∂y
Necunoscutele din aceste ecuatii sunt:
1) u (x, y)
2) v (x, y)
3) p (x, y)
Presupuneri:
1) Presupunem ca curgerea este 2D (bi dimensionala), in planul x-y.
2) Presupunem ca avem de-a face cu o curgere stationara, proprietatile difera spatial, de la o locatie la alta, dar
nu difera in timp.
3) fluidul e incompresibil, ρ=ct .
4) Curgerea este laminara (nu avem stresuri turbulente in ecuatiile guvernante).
5) Fluidul este newtonian, μ=ct .
6) Pe suprafata placii este vlaida conditia “no slip”, unde viteza de curgere a fluidului este 0
Conditiile la granita:
Pentru stabilirea conditiilor la granita, trebuie sa determinam unde sunt granitele exterioare. Granitele
exterioare sunt marcate cu o linie rosie si delimiteaza doemniul care este un dreprunghi, dupa cum se vede in
(Fig.11.1). Pe langa aceste aveam in inlet (pe unde intra fluidul), marcat cu sageti verzi si un outlet (pe unde iese
fluidul), marcat cu sageti mov. Inaltima domeniului, h trebuie aleasa astfel incat sa nu perturbe simularea si sa fie
suficient de mare ca sa nu afecteza solutia (dezvoltarea stratului limita). Verificarea granitelor exterioare ale
domeniului de calcul trebuie facuta cu grija pentru a nu obtine rezultate care nu au sens fizic. La intrarea in
domeniul de calcul, (inlet), viteza este viteza curentului liber, ( u0 =u∞ ¿ si v=0, iar la isirea din domeniul de calcul,
(la outlet), de obicei setam presiunea, care poate fi considerata presiunea atmosferica

20
 Fig.11.1. Ilustratea domeniului de calcul, a granitelor si a conditiilor la granita pentru problema curgerii
stationare, laminare, incompresibile peste placa dreapta
Una dintre problemele naturale care se pun este umatoarea: Cum alegem inaltimea h? Pentru a rezolva
aceasta problema ne folosim de teoria stratului limita dezvoltata anterior. Putem estima care ar trebui sa fie
grosimea stratului limita, δ , atunci cand coordonata x = L. Am vazut anterior, in relatia (5.3) ca:

Deci,
δ 99% |x= L
L √∝
1
∝
ℜ √ℜ
1 ¿
(5.3 )

δ 99% |x= L 1 L 1
∝ ⇒ δ 99 % ∝ ∝ =0.01( m)(12.3)
L √ℜ √ ℜ 100
Odata ce avem aproximata grosimea stratului limita δ 99 % |x=L, putem presupune ca inaltimea domeniului ar
trebui sa fie cel putin de 10 ori inaltimea stratului limita, pentru a nu perturba formarea si dezvoltarea acestuia, prin
umare:
h ≈ 10 δ 99% |x=L ≈ 10∗0.01=0.1 ( m ) (12.4)
In esenta, in urma analizei bazate pe teoria stratului limita, stim ca trebuie sa construim un domeniu de
calcul dreptunghiular, cu lungimea L=1.0 (m) si inaltimea h=0.1(m).

Capitolul 12. Simulare ANSYS Fluent, Strategia de rezolvare a modelului si de

obtinere a solutiei.
Sectiunea vine sa lamureasca care este strategia de a rezolva ecuatiile si care sunt erorile introduse de
aceasta metoa. Strategia de rezolvare numerica si de obtinere a solutiei este bazata pe metoda VOLUMULUI
FINIT care e implementata in ANSYS Fluent.
Ideea de baza este sa impartim domeniul de calcul intr-o multitudine de “volume de control” sau celule,
dupa cu meste prezentat in (Fig.12.1).

21
 Fig.12.1. Impartirea domeniului de calcul in celule (control volumes)
Urmatorul pas e sa reducem problema la calculul campului de viteze si presiuni in centrul celulelor (marcat
cu punct rosu, in Fig.12.1). In acest moment, in loc sa determinam u ( x , y ) , v ( x , y ) si p ( x , y ) ,adica 3 valori
numerice per celula, trebuie sa scalam sistemul si sa detemrinam aceste necunoscute primare pentru toate celulele.
In (Fig.12.1) avem un total de 24 de celule, deci trebuie sa determinam 24 x 3 = 72 de valori numerice pentru
domeniul de calcul la fiecare iteratie, dupa cum vom vedea. Acest proces de a detemrmina valorile primare doar in
centrul celulelor, nu pe intreaga suprafata a domeniului este cunoscut sub numele de Discretizare a domeniului de
calcul.
Dupa ce schema de rezolvare a rezolvat pentru variabilele necunoscute din centrul celulelor se folosesc
cheme de interpolare pentru a calcula valorile in alte locatii din celula. Spre exemplu, daca vrem sa determinam
valoarea vitezei u, in punctul albastru din (Fig.12.1.) vom folosi o interpolare a valorilor din centrul celulelor
1,2,3,4, fara sa ne intereseza celulele care nu intra in ocntact direct cu punctul selectat (care sunt in afara cercului
portocaliu).
Unrmatorul pas este cel de a gasi valorile discrete ale viteselor si presiunilor in centrul celulelor. Strategia
este prezentata in (Fig.12.2) dupa cum urmeaza:

Modelul matematic Dezvoltarea unui sistem de ecuatii Valorile necunoscutelor

Problema de tip Bounday algebrice in centrul fiecarei celule u, v, p, in centrele tuturor
values conversie PDE -in sitem de ecuatii. celulelor
Ex. Un sistem de 72 de ecuatii

Interpolare
Control volume Rezolvarea
balance/ fiecare sistemului de Post – procesare.
celula ecuatii. Detemrinarea prin
interpolare a tuturor
valorilor p (x, y), u (x, y),
v (x, y), τ , γ̇ , etc.

Fig. 12.2. Strategia de obtinere a solutiei

Fiecare ecuatie algebrica din sistem va lega centrul unei celule de centrele celulelor care o inconjoara.
De asemenea avem prezentat mai jos in (Fig.12.3) un overview al solverului numeric care obtine solutia.

Forma diferentiala a Forma integrala a ecuatiilor Ecuatii algebrice care fac

ecuatiilor guvernante guvernante impreuna cu legatura intre valorile din
impreuna cu conditiile la conditiile la granita centrele fiecarei celule.
granita (Boundary (Boundary conditions). Ecuatiile sunt neliniare.
conditions).

Eroare de
discretizare
Eroare de liniarizare care se
minimizeaza prin iteratie

22
 Se opresc iteratiile atunci cand
imbalantele de masa si moment
pentru fiecare control volume
sunt insumate si sunt sub
tolerantele stabilite.
Se rezolva iterativ sistemul, se updateaza Ecuatii algebrice Liniarizate
valoarea ghicita dupa fiecare iteratie. care fac legatura intre
Daca procesul decurge ok, eroarea centrele celulelor.
converge spre un minim si solutia ghicita Liniarizarea se intampla in
se apropie de solutia reala. jurul valorii ghicite.

Fig. 12.3. Overiview-ul solverului numeric de obtinere a solutiei pentru boundary value problem, prin metoda
volumului finit.

Capitolul 13. Predictii facute de catre teoria stratului limita despre solutia obtinuta in
Fluent.
In partea precedenta am vazut care este strategia de obtinere a solutiei ce caracterizeaza formarea si
dezvoltarea stratului limita atunci cand un fluid circula peste o placa dreapta, la Re =10000, folosind metoda
volumului finit, pentru a rezolva ecuatiile Navier – Stokes in 2D. Pe langa acest lucru, putem folosi Teoria Stratului
Limita, dezvoltata in sectiunile anterioare pentru a face cateva predictii legate de rezultatele pe care le vom obtine
folosind simularea in Fluent.
Dupa cum am vazut anterior, teoria stratului limita imparte curgerea in doua regiuni. O regiune aflata
inauntrul marginii stratului limita in care curgerea e afectata de fenomenele vascoase, si o regiune in afara stratului
limita, in care curgerea nu este afectata de vascozitate. Recall din (Fig.2.1). Detaliile sunt prezentate in (Fig.13.1)

Fig.13.1. Stratul limita

Facem presupunerea ca curgerea se intampla majoritar de-a lungul lungimii placii, deci putem stabili o
relatie de tipul (13.1), doar ca gradientul de viteza orientata in directia x, (u), evaluat in raport cu lungimea pe axa x
este mult mai mic decat gradientul de viteza u evaluat in raport cu lungimea pe axa y (13.2), similar, gradientul de
viteza orientat in directia y, (v), evaluat in raport cu directia x este mult mai mic decat cel evaluat in raport cu
directia y (13.3).
u ≫ v (13.1)
∂u ∂u
→0 ≪ (13.2)
∂x ∂y
∂v ∂v
≪ → 0(13.3)
∂x ∂ y
Presupunerile (13.2) si (13.3) nu sunt luate in calcul in dezvoltarea solutiei cu Fluent, deci ar trebui
verificate. Cu aceste ipoteze, mergem inapoi la ecuatiile guvernante Navier – Stokes.
∂u ∂v ¿
+ =0(11.1 )
∂x ∂ y
23
 ( ) ( )
2 2
∂u ∂ u −∂ p ∂ u ∂u ¿
ρ u +v = +μ 2
+ 2 (11.2. a )
∂x ∂y ∂x ∂x ∂y

( ) ( )
2 2
∂v ∂ v −∂ p ∂ v ∂ v ¿
ρ u +v = +μ 2
+ 2 (11.2. b )
∂x ∂y ∂y ∂x ∂y

si identificam:
2 2
∂v ∂v ∂ v ∂ v
→0 , → 0, si implicit → 0 si →0 , termenul y din ecuatiile momentului se simplifica in:
∂x ∂y ∂x
2
∂y
2

∂u ∂v ¿
+ =0(11.1 )
∂x ∂ y

( ) ( )
2 2
∂u ∂ u −∂ p ∂ u ∂u ¿
ρ u +v = +μ 2
+ 2 (11.2. a )
∂x ∂y ∂x ∂x ∂y

( ) ( )
2 2
∂v ∂ v −∂ p ∂ v ∂ v ¿
ρ u +v = +μ 2
+ 2 (11.2. b )
∂x ∂y ∂y ∂x ∂y
Deci, ecuatia (11.2.b) devine:
−∂ p
=0 , sau p ( y )=ct(11.3)
∂y
In esenta, teoria stratului limita prezice ca de-a lungul axei y, presiunea nu variaza, iar valoarea ei este
impusa de carte curgerea exterioara stratului limita, sau preziunea variaza de-a lungul axei x si ar fi presiunea
dinamica la curgerea fluidului. Ar trebui sa verificam daca relatia (11.3) este satisfacuta, si anume, daca gradientul
de presiune este 0 sau apropiat de 0, in solutia din Fluent.
2
∂u ∂ u
In ceea ce priveste ecuatia momentului pe axa x, termenul →0 (din (18)) si implicit → 0. De asemanea,
∂x ∂x
2

∂p
termnul → 0 deoarece presiunea este impusa de curgerea exterioara (20) si stratul limita este foarte subtire.
∂x
¿
In urma acestor simplificari vom ramane cu doua ecuatii diferentiale cu derivate partiale, si anume ( 11.1 ) si
(11.2.a).
∂u ∂v ¿
+ =0(11.1 )
∂x ∂ y

( ) ( )
2
∂u ∂u ∂u
ρ u +v =μ 2
(11.2. a)
∂x ∂y ∂y
In continuare, aceste ecuatii diferentiale sunt greu de rezolvat, dar putem folosi o metoda intordusa de catre
Blasius, si anume, principiile de similaritate, unde reducem ecuatiile intr-o singura ecuatie diferentiala ordinara.

24
 Fig.13.2. Profilul vitezelor de curgere in stratul limita
Daca ne uitam la profilul vitezelor intr-o anumita locatie (A) (Fig 13.2), marcat cu albastru pe desen,
trebuie doar sa il “intindem” pentru a detemrina profilul vitezelor in aval, la o locatie (B), marcata cu verde pe
desen. Aceasta intindere a profilului vitezelor este proportionala cu √ x . Obtinem o ecuatie care e legata de functia
de curent momdemensionalizata, f, care mai poate fi notata si f (η) (11.4)
''' ''
2 f + f f =0(11.4)
' '
f ( 0 )=f ( 0 )=0 si f ∞=1(11.5)
Relatia (11.4) reprezinta tot o boundary value problem, cu conditiile la granita (11.5), care e mult mai
simpla decat problema descrisa de ecuatiile ( 11.1¿ ¿ si (11.2.a). Cu toate ca este mai simpla, este in contiunare
suficient de complicata si trebuie rezolvata numeric. Cand determinam valoarea lui F putem afla profilul vitezelor.
Ar trebui sa detemrinam profilul vitezelor care provine din rezolvarea ODE (11.4) cu condittle la granita atasate
(11.5), cu profilul vitezelor care este obtinut de catre Fluent. Odata ce avem profilul vitezelor putem calcula
frecarea la perete (stresul de forfecare), apoi forta tangentiala si mai apoi coeficeintu lde drag (11.6)
Drag(F) 1.328
CD= = (11.6)
0.5 ρu 2∞ L √ ℜ
Tebelul 13.1. Predictii de verificat
Nr Ce predictii facute de teoria stratului limita trebuiesc verificate in solutia din Fluent
∂u ∂u
1 →0 ≪
∂x ∂y
∂v ∂v
2 ≪ →0
∂x ∂ y
−∂ p
3 =0 , sau p ( y )=ct
∂y
4 Profilul vitezelor este descris de problema 2 f ' ' ' + f f ' ' =0, cu conditiile la granita f( 0 )=f ' ( 0 )=0 si f '∞=1

Captitolul 14. Simulare ANSYS Fluent, Crearea domeniului de calcul

Framework-ul gneera lde lucru a fost stabilit pana acum, asa ca putem incepe sa cream si sa definim domeniul de
calcul si conditiile la granita care il insotesc. Dimiensiunile fizice ale acestuia sunt reamintite in (Fig. 11.1¿ ), si in
tabelul 14.1. dupa cum urmeaza:

25
 ¿
Fig. 11.1 Caracteriticile domeniului de calcul.
Tabelul 14.1. Lungimile geometrice ale domeniului de calcul
Nr Dimensiune Valoare
1 Lungime placa, L (m) 1.00
2 Inaltime domeniu, h (m) 0.10

Tabelul 14.2. Valorile conditiilor la granita

Nr Conditie la granita Valoare
1 Viteza duap axa x a fluidului la inlet, u0 =u∞ (m/s) 1.00
2 Viteza dupa axa y a fluidului la inlet, v (m/s) 0
3 Viteza dupa axa x a fluidului la granita superioara, u0 =u∞ (m/s) 1.00
4 Viteza dupa axa y a fluidului la granita superioara, v 0
5 Viteza dupa axa x a fluidului la granita inferioara, uinf (m/s) 0
6 Viteza dupa axa y a fluidului la granita inferioara, v 0
7 Presiunea la outlet, p (atm) 1

De asemanea, in tabelul 14.3 sunt detaliate proprietatile de material ale fluidului, dupa cum urmeaza.
Tabeul 14.3. Proprietati de material ale fluidului
Nr Proprietate Valoare
1 Densitate ρ(kg m−3 ) 1.00
2 Coeficient de vascozitate dinamica, η( kg m−1 s−1) 0.0001

Tipul de studiu in Fluent:

 <Fluid Flow (Fluent)> (Fig 14.1)

Fig.14.1. Tipul de studiu in Fluent

 click dreapta pe <Geometry>  <Properties>  <Analysis Type>  2D (Fig.14.2).

26
 Fig.14.2. Setarea problemei in 2D.
Problema trebuie setata inca de la inceput ca fiind un studiu 2D, altfel algoritmul nu va functiona.
 click dreapta pe <Geometry>  <New space claim geometry> (Fig.14.3)

Fig. 14.3. Deschiderea softului Space Claim di nWorkbench cu care se creaza geometria domeniului.
Se dechide o fereastra ca cea prezentata in (Fig.14.4), dupa cum urmeaza.

Fig.14.4. Space Claim

 Se acceseaza <space claim options> <units> <length = meter>  <minor grid spacing =0.01 m>
(Fig.14.5). Optiunea are doar rolul de a seta preferintele cand se proiecteaza domeniu lde calcul.

27
 Fig.14.5. Configurarea metricii si a finetii gridului
Am ales sa configurez minor grid ca avand spatiere de 0.01 (m), adica 1/10 din dimensiunea lui h (0.1 (m)).
 click pe <select new sketch plane>  x-y  <plan view> (Fig.14.6)

Fig. 14.6. Selectarea planului x-y si aducerea lui in modul plan view
 Se constuieste deomeniul de calcul cu dimensiunile precizate in Tabelul 14.1, dupa cum este prezentat
in (Fig.14.7).

Fig. 14.7. Domeniul de calcul in space claim

28
  se apasa <esacpe> pentru a iesi din modul sketch  <design>  <3D mode> (Fig.14.8)

Fig.14.8. Vizualizare in modul 3D

La finalul acestor operatii, daca ducem cursorul in stanga, peste <structure>, vedem optiunea <surface active>,
iar imaginea devine galbena (Fig.14.9).

Fig.14.9. Figura e convertita in suprafata

Observatie! Space claim e un modelator activ, nu bazat pe istoric (Autocad, Solidworks, etc.) Cand am iesit din
modul sketch, nu mai putem intra din nou sa adaugam sau sa modificam structura. Putem doar sa manipulam
diemnsiunile folosind functia < design>  <pull>.
 Cu aceste actiuni, domeniul pentru Boundary value problem a fost definit. Se poate inchide Space Claim,
deoarece geometria a fost inregistraat cu succes (Fig.14.10).

Fig.14.10. Bifa verde in dreptul geometriei inseamna ca ea a fost inregistrata

 Se salveaza proiectul (Format: wbpj – pentru lucru, iar wbpz – transfer usor) (Fig.14.11)

29
 Fig.14.11. Fisierul .files si fisierul .wbpj cu icon sunt ambele necesare pentru proiect

Capitolul 15. Simulare ANSYS Fluent, Etapa de Meshing

Etapa de Meshing presupune actiunea descrisa in sectiune “Simulare ANSYS Fluent, Strategia de rezolvare
a modelului si de obtinere a solutiei”, unde impartim domeniu lde calcul in “bucatele”, numite control volumes sau
celule. Daca e sa analizam din perspectiva blackbox, prezentata la schema de lucru din sectiunea “Generalitati”,
cand realizam meshingul nu afectam modelul matematic, ci afectam solutia numerica. (Pentru cat de multe puncte
vrem ca solverul numeric sa calculeze marimile necunoscute).
 Se acceseaza pagina proiectului din workbench  click dreapta <Mesh>  <Edit> (Fig.15.1)

Fig.15.1. Configurarea mesh-ului

 modulul FFF/Surface a fost importat (FFF- Fluid Flow Fluent) Highlight <Mesh>  <Mesh>
<Update =Default> (Fig.15.2). Seface update cu meshul default.

Fig. 15.2. Crearea unui mesh default

Se obtine un mesh destul de grosier duap cum este prezentat in (Fig.15.3). Numarul de celule generat difera de la
un proiect la altul.

30
 Fig. 15.3. Meshul obtinut.
 Se poate face o rafinare a meshului: <face meshing>  click pe domeniu <geometry = apply> 
<Update> (Fig.15.4)

Fig.15.4. O rafinare a meshului

Exista si optiunea <show mesh> prezentata in (fig. 15.5) care ne permite sa face mswitch intre vederea domeniului
si vederea meshului.

Fig. 15.5. Optiunea Show Mesh

Pentru ca solutia sa fie realista, trebuie sa marim numarul de celule. O prima strategie ar fi sa controlam numarul
de diviziuni pe axa x.
 <edge selection filter>  se selecteaza marginile domeniului orientate pe lungime select sus+ctrl 
select jos  higlight <Mesh>  <Sizing> (Fig. 15.6)

31
 Fig.15.6. Intrarea in meniul de dimensionare a meshului (sizing)
 Se vizualizeaza <geometry = 2 edges>  <deffinition – type = number of divisions>  N =200
<capture curvature = no>  <behavior = hard>  <Update> (Fig.15.7)

Fig.15.7. Marirea numarului de diviziuni pe axa x, la 200.

Avand 200 de diviziuni pe L =1m, o diviziune are 1/200 =0.005 (m) = 5 (mm). (Fig 15.8).

Fig. 15.8. Meshul rafinat cu N = 200 diviziuni pe axa x

 Se repeta algoritmul pentru portiunile verticale pentru a adauga rezolutie. Am selectat N= 100 pe axa
y (Fig.15.9)

32
 Fig. 15.9. Meshul rafinat pe axa x si pe axa y. Nx= 200, Ny = 100
Pana acum avem 200 x 100 diviziuni, adica 20000 de celule in domeniu. Un lucru care trebuie inspectat e
finetea meshului in apropierea placii, sau unde consideram ca va fi stratul limita. Avem nevoie de o rezolutie mai
mare pentru a calcula cu precizie marimile necunoscute.
 Pentru a creste rezolutia langa placa avem nevoie de optiunea <edge sizing 2>, pentru verticala
<advanced>  <bias type>  <OPTIUNE =prima>  <bias factor = 50> (Fig.15.10). Raportul
dintre diviziunea maxima din partea de sus a domeniului (pe inlet) si diviziunea minima din partea
de jos a domeniului (pe inlet) este 50

Fig. 15.10. crearea unui Bias de diviziune pentru axa y, care sa faca mes-ul mai fin in apropierea placii.
 E posibil ca in partea dreapta a domeniului Biasul sa nu fie corect. Ca sa facem asta, mergem la
<Scoping>  selectam fata unde biasul e corect  <Apply>  duplicam (face sizing 2) <duplicate>
<scope> click dreapta de latura din dreapta  <apply>. Latura are o directie diferita a biasului
(Fig. 15.11)

Fig.15.11. Directia biasului pe latura din dreapta a domeniului

Pentru a rezolva acest lucru mergem la <advanced>  <bias type> <OPTIUNE = 2>  <update>
33
  Una dintre problemele care poate apare la realizarea meshului este statusul activ al comenzilor
<capture curvature> si <capture proximity>, cum se vede in (Fig.15.12). Aceste setari active, nu vor
permite optiunii <behavior> de la <advanced> sa sie folosita. Optiunea <behavior =Hard> previne
meshul sa se distorsioneze dupa cum este prezentat in (Fig.15.12)

Fig. 15.12. Mesh distorsionat, deoarece optiunea <behavior =Hard> nu este activa
Dupa crearea meshului, trebuie sa selectam locatiile unde aplicam conditiile la granita (Boundary
conditions). Pentru acest lucru trebuie sa cream selectii cu nume. Componenta (Setup) din Workbench va prelua
selectiile cu nume si apoi in crearea conditiilor la granita, acestor selectii le vor fi atribuite diferite proprietati.
 <edge selection>  selecteaza granita ce corespunde placii  click dreapta <create named selection>
(Fig. 15.13)
1) Plate – pentru placa
2) Inlet – pentru locul unde intra fluidul
3) Main Stream – pentru partea superioara a domeniului
4) Outlet – pentru locul unde iese fluidul
5) Domain <face selection>

Fig.15.13. Selectiile cu nume, pe care se vor aplica conditiile la granita

La finalizarea crearii meshului si a selectiilor cu nume unde se aplica conditiile la granita, se salveaza
proiectul si se inchide mesher-ul. In Workbench se da update la mesh.

Capitolul 16. Simulare ANSYS Fluent, Etapa de rulare a solverului

Dupa ce meshul cu selectiile numite au fost updatate in Workbench, putem sa pornim solverul
 click dreapta <setup>  <Edit>  <double precision – foloseste 64-bit pentru floating point
decimals>  <solver processes (cores) =4>  <Start> (Fig. 15.1), (Fig.16.2)

Fig.16.1. Pornirea solverului

34
 Fig.16.2. Setari generale ale solverului
¿
 Ecuatiile guvernante (11. 1 ) si (11.2.a) sunt in mode default incluse in solver, trebuie doar sa
specificam proprietatile de material, ρ , μ. <material>  <fluid>  <Air>  se intorduc valorile 
<change/create> (Fig.16.3).

Fig.16.3. Intorducerea proprietatilor de material pentru fluid

Verificam daca proprietatile de material sunt asignate corect fluidului (Fig.16.4).

Fig. 16.4. Cell zone conditions

Folosind selectiile create la etapa de meshing, se stabilesc granitele s irpoprietatile lor.
 <setup>  dublu click <boundary conditions>  se selecteaza fiecare granita dupa cum urmeaza:
1) free_stream  <type = velocity – inlet >  < velocity specification method = components> 
<refference frame = absolute>  <x-velocity [m/s] =1>  <Apply>. (Fig63).
2) inlet  <type = velocity – inlet >  < velocity specification method = components>  <refference frame
= absolute>  <x-velocity [m/s] =1>  <Apply>.
3) outlet  <type = pressure- outlet>  <gauge pressure =0>  <Apply>.

35
 4) plate  <type = wall>  <Edit>  <schear condition = no slip>.

Fig.16.5. Definirea conditiilor la granita pentru BVP

In acest stadiu avem toate conditiile la granita definite si putem continua prin rezolvarea problemei
boundary value. Un punct de inceput ar putea fi definirea tolerantleor pentru imbalansurile de masa/moment. Cand
solverul ajunge cu valorile numerice pentru aceste reziduale sub valoarea tolerantei, iteratiile sunt incheiate.
 <monitors> <residuals>  se seteaza valorile tolerantelor pentru (continuity – inbalansul dem
asa), pentru (x-vleocity si y-vleocity – inbalansul de moment) si pentru termenii k si ω.  <ok>
(Fig.16.6).

Fig.16.6. Setarea tolerantelor pentru reziduale

 Dupa ce tolerantele au fost stabilite se initializeaza calculul. Etapa de nitializare presupune
introducerea unor valori initiale (initial guess) ale marimilor necunoscute in centrele celulelor. 
<initialization> < standard initialization>  <initialize> (Fig. 16.7).

36
 Fig.16.7. Initializarea calculului
 Dupa efectuarea ghicirii initiale (initializare) se stabileste numarul de iteratii si se porneste calculul
 <run calculation>  <number of iterations = 200>  <Calculate> (Fig.16.8).

Fig. 16.8. Pornirea calculului

In timp ce iteratiile progreseaza este afisata evolutia rezidualelor in functie de numarul de iteratii. Desi
solverul a fost setat (pentru acest exemplu) sa realizeze 200 de iteratii, convergenta fata de intervalul de toleranta
stabilit anterior se intampla la 128 de iteratii. (Fig.16.9 – Grafic), (Fig.16.10 – consola --! 128 – solution is
converged).

37
 Fig. 16.9. Convergenta solutiei si scaderea rezidualelor sub toleranta impusa

Fig.16.10. Convergenta solutiei, vazuta in consola

Cum rezidualele au scazut sub 10−10 eroarea de liniarizare este extrem de mica. Solutia este una foarte
exacta. In acest moment putem trece la etapa de post – procesare, unde Fluent interpoleaza valorile necunoscute
intre valorile calculate pentru centrele celulelor. Se salveaza inainte de inchidere!

Capitolul 17. Simulare ANSYS Fluent, Etapa de post – porcesare

In acest punct am intordus modelul matematic in solver, am obtinut o solutie numerica si avem
necunoscutele primare in punctele selectate (u (x, y), v (x y) si p (x, y)) in centrele celulelor. Pentru a porni post-
procesorul (CFD Post), folosim comanda:
 <results>  click dreapta/ dublu click  <Edit> (Fig.17.1).

38
 Fig.17.1. Pornirea post – procesorului
Fereastra post – procesorului prezinta in partea stanga detalii despre proiect impreuna cu toate domeniile
studiate. Symmetry 1 reprezinta planul domeniului de calcul. Pentru a vizualiza efecte care se petrec in domeniul
de calcul, planul (symmetry 1) trebuie setat ca referinta pentru fiecare tehnica de vizualizare. Setarea lui ca
referinta se face prin bifare. Pentru usurinta putem sa apasam pe axa “z” din partea de jos a 3D viewer, ca sa facem
planul x- y normal la privire.
Din meniul de selectie se pot selecta grafice ce prezinta vectorii viteza, sau curbe de contur ce prezinta
magnitudinile vitezei sau ale presiunii, dupa necesitati, ex (Fig.17.2). <locations = symmetry 1> indica faptul ca
se foloseste planul Symmetry 1 care e legat de domeniul de calcul pentru a se interpola rezultatele. Functia
<Sampling = vertex> afla viteza in vertexul celulei (in colt), prin interpolare intre centrele celulelor. Comanda
<reduction = reduction factor> reduce numrul de sageti ale reprezentarii, iar <factor =1, 2, 3, etc> seteaza
facotrul de reductie, ex. De 2 ori mai putine sageti. Comanda <symbol>  <symbol size = xx> reduce lungimea
vectorilor.

Fig. 17.2. Modul de reprezentare a solutiei

Intr-o prima etapa putem vizualiza dezvoltarea stratului limita. Fluidul intra in domeniul de calcul cu viteza
u0 =1.0 m/s. In momentul in care ajunge in dreptul placii, stratul limita apare si incepe sa se dezvolte gradual. (Fig
17.2. a). De asemenea, se poate observa, consultand legenda ca viteza curentului liber, u0 =1.1(m/s), iar la suprafata
placii, unde conditia de <no slip> a fost activata, viteza de curgere este u plate = 0m/s. Profilul vitezelor seamana cu
cel descris in (Fig 1.3), magnitudinea vitezei crescand gradual de la 0, la viteza curentului liber (free stream). Pe
masura ce inaintam pe lungimea placii, se observa faptul ca stratul limita si-a stabilizat grosimea (Fig.17.2. b).
39
 Fig.17.2. a. Dezvoltarea stratului limita Fig. 17. 2. b. Grosimea finala a stratului limita
Folosind o reprezentare de tip contur, se poate vedea mult mai bine forma stratului limita, (Fig. 17.3)

Fig.17.3. Conturul magnitudinilor vitezelor

Putem face cateva masuratori de viteza si sa identificam unde se stabileste stratul limita, ce grosime are si
ce viteze il caracterizeaza. Pentru a face masuratori mai intai putem da zoom in pe contur, si apoi folosim functia
<probe> din meniu, dupa cum este prezentat in (Fig.17.4). Folosind functia <probe>, vom afla valoarea
parametrului reprezentat in contur, la coordonatele (x, y) la care probam acest parametru.

40
 Fig. 17.4. Masurarea marimilor necunoscute folosind functia probe
1. Grosimea stratului limita. Spre exemplu, daca probam locatia unde u(x , y) are vlaoarea aproximativ
egala cu u0 si anume 1.0 m/s, gasim punctul de coordonate (x, y) = (0.99, 0.023), (Fig.17.5). Coorodnata y a
acestui punct ar trebui sa fie si gorimea stratului limita, δ . In Teoria stratului limita am gasit ca δ = 0.01 (m),
deci din acest punct de vedere ne incadram in acelasi ordin de marime.

Fig. 17.5. Gorsimea stratului limita.

Aceasta discrepatna intre valaorea calculata prin teoria stratului limita si simularea in Fluent este cauzata si
de faptul ca in aproximarea stratului limita s-a folosit o relatie de tipul:
δ 99% |x= L
L √
∝
1
ℜ
¿
(5.3 )

, cand de fapt, experimentele au aratat ca pentru cazul curgerii leminare peste o placa, grosimea stratului limita este
descrisa mult mai bie de catre realtia (17.1).
41
 δ 99% |x= L 4.91
= (17.1)
L √ℜ
Astfel, grosimea stratului limita calculata initial, δ=0.01(m) se inmulteste cu factorul de corectie f =4.91 si
obtinem o aproximare mult mai buna a grosimii reale a stratului limita (17.2).
δ ture=fδ=4.91∗0.01=0.049 ( m ) (17.2)
Folosind functia probe fin Fluent, determinam care este viteza curentului liber
Fl −1
u0 ≈ 1.15(m s )
Iar inaltimea y la care apare aceasta viteza ar fi:
δ Fl=0.043(m)
Acest lucru convine mai bine cu valoarea calculata folosind teoria stratului limita. De asemanea, se observa
ca in jurul acestei grosimi, δ=0.043 (m), partea curbata a profilului vitezelor inceteaza, iar viteza este aproximativ
egala cu viteza curentului liber (Fig.17.6).

Fig. 17.6. Locatia in care viteza fluidului din stratul limita e aproxiamtiv egaal cu 99% din viteza curentului liber
2. Verificare conditiei de no slip. Determinam folosind functia probe valaorea vitezei la inlet (Fig.17.7)

uinlet =1.00 ( m s−1 ) =u0

Fig.17.7. Valoarea vitezei la inlet

Iar apoi verificam valoarea vitezei la suprafata plcaii, (Fig.17.8). Ea ar trebui sa fie nula, deoarece conditia
de no- slip a fost activa cand s-au stabilit conditiile la granita (pentru placa)

42
 Fig. 17.8. Viteza la suprafata placii
3. Verificarea gradientului de presiune, in directia y. Am vazut ca dupa aplicarea unor ipoteze
¿
simplificatoare ecuatiei momentului pe directia y, obtinem relatia (20 ¿
−∂ p ¿
=0 , sau p ( y )=ct(11.3 )
∂y
Aceasta ne zice ca de-a lungul directiei y, presiunea ramane relativ constanta. Pentru a verifica acest
lucru in solutia obtinuta de Fluent, folosim un contur al presiunilor, si apoi functia probe. Alegem o distanta
pe axa x pe care o pastram constanta. La acea distanta, probam 3 valori ale presiunii gauge pe axa y si
introducem datele in tabelul de mai jos (Tabelul 17.1)

Tbelul 17.1. Variatia presiunii cu inaltimea y a domeniului

lungime x, (m) Inaltime y, (m) presiune p, (pa)
0.32 0.005 0.094
0.05 0.095
0.09 0.095
Se observa ca presiunea rmaane aproximativ constanta cu cresterea inaltimii stratului limita, deci dp/dy =0.

4. Gradientul de presiune in directia x. E mai usor sa analizam range-ul valorilor de presiune si la il

comparam cu presiunea dinamica pentru curentul liber (17.3).
1 2
pdin = ρ u0 (17.3)
2
1 2
pdin = ∗1∗1 =0.5( pa)
2
Obtinem o valoare similara a presiunii in partea din stnaga, unde fluidul loveste placa (Fig.17.9)

43
 Fig.17.9. Presiunea dinamica la curgere
5. Reprezentarea grafica a profilelor de viteza. Pentru a reprezenta grafic un profil de viteza ca cel
reprezentat in (Fig. 17.10) procedam astfel:

Fig.17.10. Profulele de viteza

O strategie o presupune reprezentarea grafica a liniei portocalie si extragem valorile vitezelor care se afla pe acea
line.
5.1. Cream o linie verticala, ex. x = 0.4 (Fig.17.11. a, b).

Fig 17.11. a. Setarile pentru crearea liniei Fig.17.11. b. Aspectul liniei verticale

44
5.2. Extragem viteza u de-a lungul liniei create, lolosind optiunea <chart>  <name = velocity
profiles>  <data series>  <location = linex0p4>  <x Axis>  <variable = velocity u>  <y
Axis>  <variable = Y>, (Fig.17.12)

Fig. 17.12. Extragerea profilului vitezei u, pe axa x, la distant x = 0.4 (m)

Rezultatul este redat in (Fig. 17.13).

Fig. 17. 13. profilul vitezelor pe axa y, la distanta x = 0.4 m, Re =10000

In mod normal, in teoria stratului limita ne asteptam ca viteza sa tinda spre 1.0 (m/s) si apoi sa
ramana constanta. Rezultatele din Fluent prezic ca viteza depaseste valaorea 1, undeva la y = 0.015 (m).

45
Acest efect e cauzta de un artefact de calcul, si are la baza valaorea numarului Re. Crescand Re, acest
artefact devine din ce in ce mai mic (Fig.17.14).

Fig. 17.14. profilul vitezelor pe axa y, la distanta x = 0.4 m, Re =60000

Cresterea in viteza se dovedeste mai apoi, dupa alte studii a fi un efect real pe care il obtinem cand
rezolva mecuatiile Navier – Stokes, efect pe care teoria stratului limita il rateaza. Teoria stratului limita
imparte domeniul in doua regiuni si anume: stratul limita si curgerea exterioara. Desi, in stratul limita,
viteza de curgere e mai mica ca cea din portiunea exterioara, o particula de fluid care se misca fix pe granita
este accelerata, viteza ei creste peste 1m/s, iar apoi decelereaza ajungand la viteza curentului liber.

Similar mai adaugam un profil al vitezelor la x = 0.8. Putem face acest lucru usor, daca duplicam
locatia aleasa (linex0p4)  click dreapta  <duplicate>  <location = linex0p8>  < point_x 1 =
0.8>  <point_x 2 =0.8>  <Apply>  <velocity profiles>  <data series>  <add>  <Apply>
(Fig.17.15, 17.16).

Fig. 17.15. A doua linie de sampling pentru profilul vitezelor.

46
 Fig. 17.16. Profulul vitezelor pentru x = 0.4 m si pentru x = 0.8 m, Re =10000
O strategie buna e sa cream curbele in functie de variabile nondimensionale, astfel ca pe axa x, in
loc de u, vom avea u/u0 , sau u/u∞ , iar pe axa y vom avea y/L. In acest caz, u∞ si L sunt ambele 1.0. Pentru a
face aceasta schimbare, mai intai trebuie sa cream o expresie care sa contina o variabila.

5.3. Crearea expresiei.

Pentru aceasta folosim functia <expressions> din meniu ldin stnaga dupa cum urmeaza.
 <expression>  click dreapta inauntu  < new>  se introduce numele (ex. u non dim expression)
 <ok>  <deffinition>  click dreapta  <variables>  <velocity u /1 [m/s]>  <Apply>.
Obs! u∞ =1 in acest caz. In cazuri particulare, se trece valoarea vitezei curentului liber.
Obs! Ansys se astepata ca in expresie sa trecem si unitatile de masura intre paranteze patrate.

5.4. Crearea variabilei.

Cu expresia scrisa, cream o noua variabila <variable>  <new>  se introduce numele (diferit fata de
expresie) (ex. u non dim variable)  <method = expression>  <expression = u non dim expression>
 <Apply>.
In acest moment putem merge la <outline>  < report>  <velocity profiles>  <x axis>  <variable
= u non dim variable>  <OK>  <Apply>.

6. Vrem sa vedem daca solutia din Fluent se supune principiului similaritatii. (Solutia hidrodinamica)

Recall, simiplificarea problemei 2D propusa de catre Blasius ne duce la o ODE, de oridinul 3 cu conditiile la limita
prezentate mai jos:

47
 ''' '' ¿
2 f ( η) + f (η) f ( η) =0 (11.4 )
' ' ¿
f ( 0 )=f ( 0 )=0 si f ∞=1(11.5 )
Unde, η este variabila de similaritate intordusa de catre Blasius pentru a scala profilele de viteza.
Daca luam un porfil de viteza la o lungime x, si il intindem pe axa y obtinem acelasi profil de viteza.
Intinderea e proportionala cu 1/√ x . Ca si abordare, daca mergem pe axa y si schimbam coordonata din y in y/ √ x ne
asteptam ca toate profilele de viteza sa colapseze intr-un singur profil.

Ecuatia diferentiala de ordinul 3 (11.4) este o ecuatie diferentiala oridnara de ordinul 3 care nu prezinta
solutie analitica. Pentru rezolvarea ei, e usor sa o transpunem intr-un sistem de 2 ecuatii diferentiale ordinare
(ODE) de oridn 1, cuplate, pe care sa le rezolvam numeric (17.3)

{ {
f 0=f f ' 0=f '
f 1 =f ' f ' 1=f ' ' (17.3)
'' '
f 2 =f =f ' 1 f 2 =f ' ' '

Pentur simplificare, am scris F ( η )=F . In sistemul (17.3) avem o ecuatie, a treia, pe care nou nu o folosim. Dupa
cum am vazut, F’ e legata de profilu lde viteze, iar F’’ e legat de stresul de forfecare in stratul limita. Pentru a
inlocui F’’’ ne folosi mde faptul ca o putem scoate din relatia (11.4), in functie de F si F’’, dupa cum urmeaza (17.4)

'' ' −1 ' '

f = f f (17.4 )
2

In aceste ocnditii, sistemul de ODEs devine (17.5).

{
f ' 0=f '
f ' 1=f ' '
(17.5)
' −1
f 2= ff ' '
2

Acest sistem se rezolva numeric prin metoda Runge – Kuta. Solverul integreaza numeric ecuatiile pentru a
ne oferi solutia.

import numpy as np
import matplotlib.pyplot as plt
from scipy.integrate import odeint
Pachetul scipy contine solverul numeric care rezolva sistemul de ODEs

Am definit functia blasius, ca o finctie de functia de curent nondimensionalizata f (Ψ ( η ) ) si variabila de

similitudine η . Descrierea variabilei de similitudine este prezentata in relatia (17.6).

η= y
√ u∞
νx
(17.6)

48
 Fucntia de curent, a fost definita ca acea fucntie Ψ ( x , y ) , care atunci cand este derivata in rapot c udirectiile
sistmeului de coordonate reface componentele u si v ale vitezei fluidului, dupa cu meste prezentat in relatia (17.7)

∂Ψ ( x, y) −∂Ψ (x , y )
u= si v = (17.7)
∂y ∂x

Ψ ( x , y ) =η √ νx u ∞ (17.8)

Fucntia de curent nodimensionalizata, sau cum am notat-o f (η) este descrisa in relatia (17.9)

Ψ (x , y )
f ( η )= (17.9)
u∞
√ u∞
νx

Asftel, derivatele fucntiei adimensionale f (η) au diferite semnificatii fizice, dupa cum este prezentat mai
jos.

' u
1) f ( η ) = - ne da informatii despre porfilul vitezelor.
u∞

''
2) f ( η )=
√
1 νx ∂ u
u∞ u∞ ∂ y
– ne da informatii despre cum se scaleaza gradientul de viteza
∂u
∂y
pe masura ce

inaintam pe placa in directia x, si implicit, daca cunoastem gradientul de viteza putem detemrina
coeficientul de drag (de frecare) C D .

In fragmentul de cod de mai jos, lucram fix cu aceasta fucntie de curent nondimensionalizata ( f (η)) notata
simplu cu f.

def blasius (f, eta):

return(f[1],f[2],-0.5*f[0]*f[2])

Fiecare termen e derivata unei expresii pe care o cautam, duap cum urmeaza:

1) Derivata lui f 0 este f’, dar f’ este f 1, asa ca in solver o includem ca f[1].
2) Derivata lui f 1 este f’’, dar f’’ este f 2, asa ca in solver o includem ca f[2].
−1 ' ' −1 −1
f [ 0 ] f [2]
'
3) Derivata lui f 2 este data de expresia f 2= ff = f 0 f 2, asa ca oincludem in sover ca
2 2 2

Urmatoarea etapa presupune aplicarea conditiilor la limia (boundary conditions). Acestea sunt enumerate
in relatia (17.10)

{
f 0 ( 0 )=0
f 1 ( 0 )=0 (17.10)
f 2 ( 0 )=?
f 1 ( ∞ )=1

49
 Un lucru care se observa imediat, e fpatu lca avem necoie de 2 conditii la granita, si anume f 0 (0), pe care o
avem, f 1 (0), pe care o avem, dar ne lipseste f 2 (0). Fara aceasta cinditie nu putem sa rezolvam sistemul cu
acuratete. In schimb, putem evita aceasta problema daca ne folosim de conditia la limita marcata cu rosu in
' u
relatia (17.10) si anume f 1=f = =1 cand η → ∞. Acest lucru spune ca pe masura ca scalam profilul de viteze de
u∞
la valoarea initiala, pe suprafata placii, unde y=0 si u =0, viteza u, dependenta de pozitie sa paropie de viteza u∞ ,
adica de viteza curentului liber, lucru ce face ca raportul dintre cele doua sa fie 1. Putem folosi aceasta ocnditie,
pentru a incerca o valoare oarecare pentru conditia initiala f 1 (0), rezolvam sistemul cu restul conditiilor initiale
date, si verificam daca conditia f 1 (∞) este satisfacuta. Incercam mai intai o valoare, psre exmeplu f 2 ( 0 )=0.1.
Conditiile la limita si folosirea functiei <odeint> din scipy estep rezentat in bucata de cod de mai jos.

eta = np.linspace(0, 7, 100) #domeniul pentru parametrul dde similaritate eta

f0 = [0,0,0.1] #conditiile initiale sub forma unui vector (array)
f_2(0)=0.1 initial
f = odeint(blasius, f0, eta) # solverul numeric pentru fucntia f

Funcția odeint returnează o matrice f cu formă (len(eta), 3) deoarece rezolvă pentru trei funcții simultan.
Deci f[:, 0] vă va oferi prima coloană a lui f (valorile funcției flux), f[:, 1] vă va oferi a doua coloană (valorile
primei derivate) și f[:, 2] vă va oferi a treia coloană (valorile derivatei a doua).
Dupa ce am obtinut solutia, vrem sa plotam rezultatul, folosind bucata de cod de mai jos.

# Plot the results with switched axes

plt.plot(f[:, 0], eta, label='f (Non-Dim Stream function)')
plt.plot(f[:, 1], eta, label="f' (u/u_infinity)")
plt.plot(f[:, 2], eta, label="f'' (v/u_infinity)")
plt.legend()
plt.ylabel('Eta (Similarity variable)')
plt.xlabel('f, f\' and f\'\'')
plt.title('Blasius Boundary Layer Profile')
plt.grid(True)
plt.show()

Rezultatul este prezentat in (Fig. 17.17), mai jos.

50
 Fig. 17.17. functia nondimensionala de curent si derivatele, la f 2 ( 0 )=0.1

Ceea ce se poate observa imediat din analiza e faptul ca fucntia f’, nu tinde catre 1, cand η → ∞, asa ca, alegerea lui
f 2 ( 0 )=0.1nu a fost corecta.

Sa incercam in continuare valoarea f 2 ( 0 )=0.2 si observam in (Fig.17.18) efectul

Fig. 17.17. functia nondimensionala de curent f si derivatele, la f 2 ( 0 )=0.2

Se observa o imbunatatire. Prima deriata pare ca se apropie mai repede de 1, pe masura ce vrestem valaorea lui
f 2 (0).

Se pare ca strategia care trebuie urmarita este gasirea unei valori ale conditiei initiale f 2 ( 0 ) care sa faca ca f’ sa
tinda la 1, cand η → ∞. Pentru a implementa in Python acest mecanism putem folosi o functie de tip root solver,
dupa cum este continuta in scipy.integrate si este prezentat mai jos.

from scipy.integrate import odeint

51
 Strategia este de a defini o noua functie, numele nu conteaza neaparat. Aici a fost denumita blasius_root,
iar ca parametri, accepta parametrul x, care este cnditia initiala f 2 (0) si ts este parametrul adimensional de
similaritate. Vectorul f 0=¿ ) reprezinta in continuare conditiile initiale, cu indexul 0 pentru f ( 0 )=0 , indexul 1
pentru f 1 ( 0 )=f 2 ( 0 )=x . Scopul e sa ajungem sa determinam valoarea lui x, pentru care f 1 ( ∞ ) =1. f0 este un vecor de
forma (:

( ) ()
f ( 0) 0
f 0= f 1 ( 0 ) = 0 (17.11)
f 2 ( 0) x

def blasius_root(x,ts):
f0 = (0.,0.,x) # conditie initiala, cu f[0] =0, f'(0)= 0 si f''(0)=x
f = odeint(blasius, f0, ts)
return 1.-f[-1,1]
Functia rezolva in continuare problema Blasius, doar ca conditiile la granita sutn updatate la f(0)=f0 descris
anterior.
Valoare returnată: funcția returnează 1 - f[-1, 1]. După cum sa menționat într-un răspuns anterior, aceasta
este diferența dintre 1 și a doua componentă a soluției f evaluata la ultima valoare din arryaul ts sau (eta) Aceasta
este folosită ca funcție obiectiv într-un algoritm de găsire a rădăcinilor. Algoritmul de găsire a rădăcinii va ajusta
valoarea lui x până când 1 - f[-1, 1] este foarte aproape de 0, ceea ce înseamnă că a doua componentă a lui f la
ultima valoare a lui ts este foarte aproape de 1. Aceasta este o modalitate de aplicare a condiției de limită la infinit
(adică f'(infinit) = 1).

( ) ( )
f 00 f 01 f 02 ts [ 0 ]
(17.11) ts [ 1 ]
f 10 f 11 f 12
. . . .
f n0 f n1 f n2 ts[n]

Unde: primul indice se refera la ordinul derivatei lui f care e calculata (0 – functia adimensionala de curent), iar al
doilea indice se refera la pasul iteratiei, ce corespunde cu indexul di narray-ul de valori descris de
eta=np.linspace(0,7,100).
Din felul in care am definit initial problema, parametrul de similaritate ts = η = np.linspace(0, 7,100). Asta
inseamna ca solverul ruleaza valorile lui η pornind de la 0, pana la7, trecand prin 100 de valori. La fiecare iteratie,
solverul detemrina solutiile f 0 , f 1 si f 2, pana cand η = 7. La fiecare iteratie, solverul construieste matricea iar la final
extrage doar valoarea care corespunde lui η → ∞, carei n contextul numeric este fix capatul intervalului, si anume
η=7.
Functia blasius_root e cuplata cu urmatoarea functie, fsolve in felul urmator. In acest caz, fsolve e folosit
pentru a afla valoarea lui f 2 ( 0 ) care-l face pe f 1 ( ∞ ) =1, pin mecanismul 1-f[-1,1] → 0. Functia blasius_root e
folosita ca functie obiectiv pentru fsolve, asta inseaman ca fsolve va ajusta valoarea lui f 2 (0) (parametrul x in
functia blasius_root), astfel incat functia blasius_root sa returneze o valoare cat mai aproape de 0.
Functia root solve (fsolve), va lua ca parametri:
1. functia pe care incercam sa o rezolvam si care a fost definita (blasius_root) – functia obiectiv,
2. un estimat initial pentru f 2 (0) marcat cu ( x 0 ¿.
3. diferite argumente. In aces caz, arguemntele sunt domeniul de variatie a lui η .
Bucata de cod este prezentata mai jos.
xpp0 = fsolve(blasius_root,x0=0.1, args=(eta))
print('Valaorea initiala corecta pentru f\'(eta=7.0) este %7.6f' %(xpp0))

52
 In esenta, functia <blasius_root> calculeaza functia obiectiv, iar functia <fsolve> ajusteaza valoarea lui
f 2 (0), pentru care functia obiectiv se apropie de 0, lucru ce este echivalent cu a spune ca f 1 ( ∞ ) →1 (Fig.17.18).
Cand avem valoarea corecta a fucntie f 1 ( ∞ ) , adica functia obiectiv e 0 putem folosi rootsolver <fsolve> pentru a
gasi unde este acel 0. Am folosit η → 7, care este suficient de departe pentru a atinge conditiile curentului liber.

f 2 (0), pentru care 1-f[-1,1]  0 ≡ f 1 ( ∞ ) → 1

blasius_root fsolve

functia obiectiv 1-f[-1,1]

Fig. 17.18. Logica functiilor blasius_root si fsolve

Aplicand acest algoritm, obtinem rapid valoarea lui f 2 (0) ca fiind ≈ 0.332, si putem vizualiza in (Fig.17.19)
allura solutiei pentru f 1 ( η ).

Fig. 17.19. functia nondimensionala de curent f si derivatele, la f 2 ( 0 )=0.332

Se observa ca este respectata conditia (17.12).

53
 lim f ' ( η )= lim
η→∞ η→ ∞ ( uu )=1≡u=u (17.12)
∞
∞

De asemenea se observa si functie de curent nondimensionalizata, f , a carui profil seamaan cu cea descrisa
in (Fig.13.1 si Fig.13.2). Aceasta functie are o portiune neliniara, dar pe masura ce inaintam pe axa y, dependenta
devine din ce in ce mai liniara. Functia adimensionala de curent, f (η) este legata de debitul volumic de curgere al
fluidului, astfel ca pe masura ce inaintam in inaltime si ne departam de placa, atingem conditiile curentului liber,
unde viteza fluidului e constanta, indiferent de pozitia y, si prin urmare si debitul volumic creste liniar cu pozitia y.

De asemenea se observa fa f 2 ( η )=f ' ' care este legat de stresu lde forfecare la perete porneste de la o
valaore pozitiva, cand y=0≡ η=0, si scade, pe masura ce crestem coordonata y, (implicit η ), si ne departam de
suprafata placii. Eventual, f’’ atinge valaorea 0, lucru ce este in concordanta cu observatiile facute in patea
teoretica, care sustin faptu lca in zona de free stream (cirgere libera), in afara stratului limita, curgerea se comporta
ca si cum ar fi inviscida, iar stresu lde forfecare la interfata dintre planele de fluid este absent (=0).

Odata ce descrierea profilului de viteza este cunoscuta, putem sa identificam locatia unde viteza de curgere, u este
99% din viteza de curgere a curentului liber. Pentru a face asta, pur si simplu navigam in lista de valori pentru f 1 si
vedem care e valaorea lui η pentru care f 1 e cel mai apropae de 0.99. Putem folosi bucata de cod de mai jos ca sa
facem asta.

# Find the index of the f' value closest to 0.99

index = np.argmin(np.abs(f[:, 1] - 0.99))
# Find the corresponding eta value
eta_99 = eta[index]
print(eta_99)
Rezultatul acestui calcule este ηu 99 % =4.95. si se observa si in (Fig.17.20)

54
 Fig. 17.20 derivata 1 a functiei nondimensionala de curent, f’ si locatia unde u=99%u∞ .

Cu aceasta valoare putem sa mergem in ecuatia (17.6) si sa determinam grosimea stratului limita(17.13)

η= y
√ u∞ η x η x η x
⇒ y u 99% =δ= u 99 % . = u 99 % = u 99 % (17.13)

√ √
νx u∞ x u∞ x √ ℜ
νx ν

Prin urmare, avem relatia de calcul pentru grosimea stratului limita (17.14).

4.95 x
δ= (17.14)
√ℜ

 <workbench>  <results>  CFD-Post  <velocity profiles>  <duplicate> <name = velocity

profile sacled>

In acest moment, trebuie sa schimbam axa y in y/ √ x . Daca inlocuim axa y cu aceasta noua valoare ar trebui
sa descalam toate profilurile de viteza, cu valoarea √ x. Pentru acest lucru procedam ca la punctul ‘5’, cream intai o
expresie, iar apoi o variabila cu aceasta proprietate. Se observa ca profilele de viteze par sa colapseze, dar nu in
totalitate (Fig.17.20) pentru Re = 10000 si (Fig.17.21) pentru Re = 60000.

Fig.17.20. Verificarea scalabilitatii profilelor de viteza la Re = 10000

55
 Fig.17.21. Verificarea scalabilitatii profilelor de viteza la Re = 60000

Comparam acest profil de viteze cu solutia obtinuta prin rezolvarea ODE. Functia f (η) reprezinta functia de
curent nondimensionalizata, si eucatia diferentiala ce descrie forma profilurilor de viteze este (11.4).

''' '' ¿
2 f (η) + f (η)f (η) =0 (11.4 )
Am vazut ca rezolvarea acestei ecuatii implica folosirea variabilei de similaritate, η , a care idescriere este.

η= y
√ √ u∞
νx
=y
ρ u∞
μx
(17.15)

u '
La fel ca in solutia obtinuta in Py. (Fig.17.20), vrem sa plotam pe axa x fucntia f 1=f = , iar pe axa y sa
u∞
plotam variabila de similitudine η . Vom face acest lucru foarte simplu. Mergan din CFD – Post trebuie sa mai
cream pentru axa Y o expresie, iar apoi o variabila pentru η . Expresia va fi calculata in functie de valorile BVP
obtinute de catre Fluent. Pentru a compara solutia Blasius cu cea din Fluent, trebuie sa descarcam solutia blasius,
spre ex. sub forma de fisier .csv. Facem asta folosind urmatoarea bucata de cod.
import pandas as pd
from google.colab import files

# Create a DataFrame
df = pd.DataFrame({'f': f[:, 0], 'f_prime': f[:, 1], 'f_double_prime': f[:, 2], 'eta':
eta})
# Save the DataFrame to a CSV file
df.to_csv('blasius_data.csv', index=False)
# Download the file
files.download('blasius_data.csv')

Cream in CDF-Post o noua expresie pentru functia η , apoi o variabila aferenta. ρ , u∞=1. Rezultatul obtinut
este prezentat in (Fig.17.22). Acest rezultat il comparam cu solutia Blasius (Fig 17.23) si (Fig.17.24).
56
Fig. 17.22. Reprezentarea grafica a functiei η , penru profilele de viteze.

Fig. 17.23. Comparatie intre solutia Fluent si solutia Blasius

57
 Fig. 17.24. Comparatie intre solutia Fluent si solutia Blasius.

Discrepanta poate fi data de faptu lca numarul Re nu e suficient de mare, iar stratul limita se poate deplasa.
¿
7. Calculul derivatelor. In cazul derivatelor prezentate in relatiile ( 13.2 ¿ si ¿), Fluent nu face aceste
presupuneri
∂u ∂u ¿
→0 ≪ (13.2 )
∂x ∂y
∂v ∂v ¿
≪ → 0(13.3 )
∂x ∂ y

Pentru a face acest lucru e mai usor sa mergem in Fluent <workbench>  <solution>  <run
calculation>  <Data file Quantities>  se selecteaza derivatele vitezelor care sa fie transferate in
CDF- Post (Fig.17.25)  <OK>.

Fig. 17.25. Derivatele vitezelor.

In acest moment trebuie sa fortam Fluent sa transfere aceste cantitati in Post porcesor, asa ca rualm
o singura iteratie. Dupa ce iteratia s-a finalizat mergem in CFD -Post care ne anunta ca exista noi date
(Fig.17.26).

58
 Fig. 17.26. CFD- Post a detectat noi date obtinute din Fluent.

putem construi un grafic in care sa marcam valorile gradientilor de viteza.

 <chart> <name = velocity derivatives>  <ok>  < data series = Line x0p8>  <x Axis> 
<variable = more variables>  <Derived>  <velocity u gradient x, ∂ u/∂ x > (Fig.17.27).

Fig. 17.27. Gradientul de viteza u, ∂ u/∂ x

∂ u/∂ x are valoarea 0.19 in stratul limita, iar in afara are valaori intre 0 si 0.08, deci este foarte mic.
Comparam valorile ∂ u/∂ x si ∂ u/∂ y .
 <data series>  <new>  <location – line x0p8>  <custom data selection = true>  <x Axis> 
<variable = velocity u. Gradient Y>  <y Axis>  <variable = Y>  <Apply> (Fig. 17.28) si
(Fig.17.29)

59
 Fig. 17.28. Comparatie intre ∂ u/∂ x si ∂ u/∂ y , Re = 10000

Fig. 17.29. Comparatie intre ∂ u/∂ x si ∂ u/∂ y , Re = 60000

Se observa ca gradientu lde viteza u, pe directia y este de 2 ordine de magnitudine mai mare decat
∂u ∂u
cel de pe directia x, ceea ce verifica →0 ≪ ca fiind o ipoteza valabila in teoria stratului limita.
∂x ∂y

8. Calculul coeficientului de drag C D

60
Fluent integreaza stresul de forfecare si presiunea pentru a calcula forta tangentiala si cea normala, apoi forta
rezultanta si din ea putem calcula coeficientul de drag (Fig. 17.30).

Fig. 17.30. Stresul de forfecare si presiunea

d FD
τ w= (17.16)
dS

dS=b dx (17.17)

Unde:

b – adancimea placii, normala la planul (x, y), de-a lunglul axei z. Ca si vloare de referinta, b =1 (m)

L
F D =∫ τ W dx (17.18)
0

Iar, coeficientul de drag se determina din relatia (17.19)

1 2 1 2 1 2 FD
F D = C D ρS u∞= C D ρLbu ∞= C D ρLu ∞ ⇒ C D= 2
(17.19)
2 2 2 0.5 ρLu ∞

Fluent calculeaza coeficientul de drag, C D in functie de un set de valori de referinta. Valorile de referinta
afecteaza doar post- procesarea cantitatilor nondimensionale, ex. C D , nu si solutia in sine sau forta de drag (forta
tangentiala) (17.20). In esenta coeficientul de frecare sau de drag, este forma adimensionala a fortei de frecare.

FD
C D= 2
(17.20)
0.5 ρref uref Aref

Initial, mergem in Fluent si setam valorile de refierinta pentru marimile descrise la ecuatia (39): <Fluent> 
<Setup>  < Reference values> (Fig.17.31).

61
 Fig. 17.31. Setarea valorilor de referinta pentru cantitatiel nondimensionale

In continuare trebuie sa setam fluent sa raporteze in solutie si fortele, pe care sa le integreze de-a lungul placii.
Pentru acest lucru vom merge la: < reports>  <forces>  < options = forces>  <direction vector_x = 1> 
<wall zones = plate>  < print>, (Fig. 17.32). Se verifica consola si se observa contributia fortelor de
presiune si a fortelor vascoase asupra placii (fi. 17.33).

Fig.92. Integrarea fortelor si printarea lor in raport.

Fig. 93. Contributiile fortelor asupra placii (forta normala ce genereaza presiune) si (forta tangentiala cauzata de
vascozitate).

Se observa ca valoarea coeficientului de drag, C DF =0.021. Vrem sa comparam acest rezultat cu rezultatul
obtinut folsind formula lui Blasius.
1.328 1.328 ¿
C DB = = =0.013(11.6 )
√ℜ 100

62
 Exista o diferenta intre cei doi coeficienti, iar acest lucru e cauzat de diferentele intre progilele vitezelor
obtinute in Fluent si calculate cu metoda lui Blasius (Fig. 85). In esenta, Fluent prezice mai sus valoarea ∂ u/∂ y in
apropierea peretelui, decat soolutia lui Blasius, si din moment ce τ w =η(∂ u/∂ y )w , in mod automat integrandul din
ecuatia (17.18), (Stresul de forfecare) va fi mai mare si suma contrubutiilor tuturor streselor (Forta de forfecare) va
fi mai mare, astfel generand un coeficient de drag mai mare.

Surse:
Barry Belmont (Youtube)
https://www.youtube.com/watch?
v=wMxK2GtFFq0&list=RDCMUCI77xvbplmsE96hDsY1si6g&start_radio=1&t=1433s&ab_channel=BarryBelmo
nt

63