Unitatea de învățare 2

Presiunea de zăcământ Fizica Zăcămintelor de Hidrocarburi

Unitatea de învățare 2

Presiunea de zăcământ

Cuprins
Obiective ............................................................................................................................................. 1
Rezumat............................................................................................................................................... 1
1. Condițiile de presiune...................................................................................................................... 2
2. Anomaliile de presiune.................................................................................................................... 3
Teste de autoevaluare .......................................................................................................................... 6
Răspunsurile testului de autoevaluare ................................................................................................. 7
Bibliografie ......................................................................................................................................... 7

Obiective
În această unitate de învățare se va analiza cel de-al doilea parametru important
în înțelegerea comportării de fază a zăcămintelor de hidrocarburi. Presiunea de
zăcământ este alcătuită din mai multe componente, vectorii de forță ce acționează pe
unitatea de arie fiind distribuiți inegal în scoarța terestră. Similar temperaturii de
zăcământ, vor fi definite anomaliile de presiune, valori ce vor fi comparate cu cele ale
gradientului de presiune. Presiunea de zăcământ, de cele mai multe ori, este măsurată
iar pentru o acuratețe mai bună a datelor, valorile obținute se compară cu cele rezultate
din gradientul de presiune.
Timp estimat pentru studiu individual: 1 oră

Rezumat
Presiunea din interiorul scoarței terestre este alcătuită din componenta
litostatică (verticală), componenta laterală (orizontală) și presiunea hidrostatică. În
apropierea scoarțeti terestre, componenta laterală are o pondere mare în timp ce
componenta litostatică are o pondere redusă. Pe măsura creșterii adâncimii, ponderile
celor două componente se inversează. Presiunea fluidelor din pori, sau presiunea
hidrostatică, se exercită din interiorul spațiilor poroase către exteriorul acestora. În

1
Unitatea de învățare 2
Presiunea de zăcământ Fizica Zăcămintelor de Hidrocarburi

cazul zăcămintelor de hidrocarburi se consideră că fluidele din porii rocii, mai precis
apa din acvifer, comunică cu oceanele planetare, acesta fiind situat la partea inferioară
a zăcămintelor de hidrocarburi. Pornind de la această ipoteză, se va defini un gradient
normal de presiune, cu ajutorul căruia se va putea vedea dacă presiunea la o anumită
adâncime este cea așteptată sau este diferită, uneori chiar foarte diferită.

1. Condițiile de presiune
Înainte ca o sondă să străbată o formaţiune geologică, fenomenele produse şi
forţele care au acţionat un timp îndelungat au dus la o anumită solicitare mecanică a
rocii şi a fluidelor conţinute în porii sau fisurile ei. Starea de tensiune a rocii este
determinată în cea mai mare măsură de presiunea litostatică. Pentru fluidele din pori
este caracteristică presiunea de strat (de formaţiune).
Presiunea litostatică reprezintă greutatea sedimentelor de deasupra punctului
considerat pe unitatea de suprafaţă. Accidental, peste aceasta, se suprapun şi presiuni
de natură tectonică. Prin analogie cu presiunea unei coloane de fluid, presiunea
litostatică este dată de relaţia:
𝑝𝑙 = 𝜌𝑟 𝑔𝐻 (2.1)

unde 𝜌𝑟 reprezintă densitatea aparentă medie a rocilor de deasupra punctului de

adâncime H, iar g este accelerația gravitațională.
Presiunea laterală (de confinare), numită uneori şi presiune litostatică pasivă,
cea verticală fiind considerată activă, se exercită în plan orizontal şi este dată de
relaţia:

𝑣
𝑝𝑐 = 𝐾𝑝𝑙 = 𝜌𝑟 𝑔𝐻 (2.2)
1−𝑣

Aici K este coeficientul de împingere laterală, iar ν − coeficientul lui Poisson;

acesta din urmă ia valori cuprinse între 0,15 şi 0,50.
Densitatea aparentă a rocilor creşte, în general, cu adâncimea, datorită
compactizării şi prezenţei mineralelor mai grele.
Presiunea de strat reprezintă presiunea fluidelor conţinute de rocile din scoarţă,
în particular de rocile colectoare de hidrocarburi. Dacă există comunicaţie între strate,
directă sau ocolită, până la suprafaţă, presiunea de strat are valori „normale".

2
Unitatea de învățare 2
Presiunea de zăcământ Fizica Zăcămintelor de Hidrocarburi

Presiunea normală de zăcământ este cea corespunzătoare unei coloane de apă

mineralizată cu densitatea 𝜌𝑎 din punctul considerat până la suprafaţă:

𝑝𝑛 = 𝜌𝑎 𝑔𝐻 (2.3)

Este numită şi presiune hidrostatică.

Densitatea apelor mineralizate din formaţiunile sterile de deasupra acumulărilor de
hidrocarburi variază în limite foarte largi de la 1000 la 1180 kg/m3 (mai frecvent între
1030 şi 1150 kg/m3).

2. Anomaliile de presiune
În interiorul acumulărilor de hidrocarburi la înălţime ΔH, deasupra contactului
apă — hidrocarburi, aflat la adâncimea H, presiunea este:

𝑝𝑛 = 𝜌𝑎 𝑔𝐻 − 𝜌ℎ 𝑔∆𝐻 (2.4)

unde 𝜌ℎ este densitatea hidrocarburilor. Relația (2.4) poate fi pusă sub forma:

𝑝 = 𝜌𝑎 𝑔(𝐻 − ∆𝐻 ) + (𝜌𝑎 − 𝜌ℎ 𝑔)∆𝐻 (2.5)

sau

𝑝 = 𝑝𝑛 + ∆𝜌𝑔∆𝐻 (2.6)

Aici 𝑝𝑛 reprezintă presiunea normală la adâncimea 𝐻 − ∆𝐻 .

3
Unitatea de învățare 2
Presiunea de zăcământ Fizica Zăcămintelor de Hidrocarburi

Fig. 2.1 Formarea micilor anomalii de presiune

Având în vedere că, în zăcămintele uniforme, ΔH nu reprezintă decât valori de

ordinul a 10-2 din H, se obişnuieşte, uneori, ca suprapresiunea ∆𝑝 = ∆𝜌𝑔∆𝐻 ("mica
anomalie") să fie inclusă în presiunea normală introducând în relaţia (2.3) densitatea
apei ρa cu o valoare convenţională medie de 1150 kg/m3.
Presiunile ce diferă de valoarea normală constituie anomalii negative, respectiv
anomalii pozitive de presiune.
Cauzele anomaliilor de presiune sunt diverse şi nu totdeauna cunoscute. Dintre
cele mai importante menţionăm [1]:
- diferenţa de densitate dintre apă şi hidrocarburi, "mica anomalie";
- existenţa unui alt zăcământ la o adâncime simţitor mai mare, cu care
zăcământul considerat comunică — „marea anomalie" (fig. 2.2);
- eroziunea stratelor de deasupra, fără ca presiunea celui care este interpretat
să se modifice
- activitatea forţei tectonice care produce deformări (cutări) ale stratelor cu
modificarea volumului, aşa cum este schematizat în figura 2.2; în lipsa comunicaţiei,
în stratele A şi C apar anomalii pozitive, iar în stratul B o anomalie negativă;

4
Unitatea de învățare 2
Presiunea de zăcământ Fizica Zăcămintelor de Hidrocarburi

- recristalizarea unor minerale în forme diferite de cele iniţiale cu schimbarea

de volum a rocii şi modificarea presiunii din pori; cristalizările din soluţie conduc şi
ele, în general, la creşterea volumului;
- creşterea de volum a hidrocarburilor care, în timp, trec spre o stare de maximă
stabilitate termodinamică.

Fig. 2.2 Formarea marilor anomalii de presiune

Fig. 2.2 Ilustrarea anomaliilor de presiune cauzată de cutarea stratelor

5
Unitatea de învățare 2
Presiunea de zăcământ Fizica Zăcămintelor de Hidrocarburi

Presiunea dintr-un strat productiv se măsoară prin sonde cu ajutorul unor

manometre înregistratoare.
Presiunea din formaţiunile traversate prin foraj se poate estima şi prin
măsurători geofizice [2].
Cunoaşterea presiunii din formaţiunile traversate şi, în particular, din
zăcămintele de hidrocarburi este importantă pentru siguranţa procesului de forare a
sondelor care presupune menţinerea unei presiuni în gaura de sondă mai mare decât
cea din strat şi la deschiderea formaţiunilor productive, diferenţa de presiune sondă-
strat trebuie să fie cât mai mică, pentru a împiedica contaminarea lor, cu grave
repercursiuni asupra productivităţii sondelor
- presiunea iniţială de zăcământ determină atât starea de agregare a sistemului
de hidrocarburi, cât şi energia de zăcământ;
- proiectarea operaţiilor de fisurare hidraulică presupune cunoaşterea presiunii
litostatice, dar şi a celei de strat
- interpretarea corectă a anomaliilor de presiune oferă informaţii de ordin
geologic şi prospectiv (de exemplu “marea anomalie” poate indica prezenţa unui
zăcământ la mare adâncime) [3], [4].

Test de autoevaluare
1. Răspundeți următoarelor întrebări:
a. Care sunt componentele presiunii ce acționează asupra unui punct în scoarța
terestră ?
b. Ce are la bază fundamentarea toretică a gradientului de presiune ?
c. Ce este mica anomalie de presiune ?
d. Ce este marea anomalie de presiune ?

2. Estimați presiunea la adâncimile de 1000, 3000, 5000 și 7000 m, considerând

densitatea apei mineralizate constantă pe toata adâncimea şi anume 1150 kg/m3
şi g = 9,81 m/s2

6
Unitatea de învățare 2
Presiunea de zăcământ Fizica Zăcămintelor de Hidrocarburi

Răspunsurile testului de autoevaluare

1.
a. paragraf 1, pagina 2
b. paragraf 1, pagina 3 (densitatea apei ρa cu o valoare convenţională
medie de 1150 kg/m3)
c. paragraf 2, pagina 3
d. paragraf 3, pagina 4

2. utilizând ecuația 2.3 se obțin, în ordine, valorile de 11.5, 34, 585 și 790 MPa.

Bibliografie

1. Mattews, S.C., Russell, G.D., Pressure Build-up and Flow Tests in Wells,
SPE Monograph, Dallas, 1967
2. Rehm, B., Mc Clendon, R., Measurement of Formation Pressure from
Drilling Data, Paper SPE, nr. 3601, 1971
3. Fertl, W.H.: Worldwide Occurence of Abnormal Formation Pressures, Part I,
Paper SPE nr. 3844, 1972.
4. Hubbert, M.K., Rubey, W.W. Role of Fluid Pressure in Mechanics of
Overburden Faulting, Bul. Geol. Soc. of Am., vol. 70 (1959), p. 115.