Sceneta Craciun – Oratoriul don Orione

Narator1(îmbracat simplu)
(Personajul spune replica plimbându-se pe scenă dialogând cu celălalt narator prezent şi el pe scenă.
Adresează primele cuvinte unui copil din public.)
Prin lume cât am umblat
Multe am mai învăţat
Si pentru ca esti copil bun
Auzi povestea lui „Craciun”.

(continuă aşezandu-se la o măsuţă într-o parte a scenei)

De Crăciun se aminteşte
Printre oameni se vesteşte.
Ceva frumos s-a întamplat
Dumnezeu s-a arătat,
A devenit copilaş
Lumii foarte drăgălaş.

Narator2: (îmbrăcat elegant) Cu mult timp în urmă, o fiinta stralucitoare numită înger apare
Mariei si îi vesteşte că va aduce pe lume un copil pe nume Isus. El va aduce pace şi linişte
în inimile tuturor oamenilor de pe pământ.

Narator1: Maria nu înţelegea cum era posibil asa ceva, cum se poate sa aiba un copil şi mai
ales cum este posibil ca acest copil să fie fiul lui Dumnezeu. Cu toate acestea era
încrezătoare si era convinsă ca, pentru Dumnezeu totul este posibil si că El face doar lucruri
minunate.

Narator2. Şi aşa... Iosif o ia la dânsul pe logodnica sa Maria şi aşteptă cu nerăbdare şi puţin

neliniştiţi venirea acestui copil. Mâna lui Dumnezeu îi însoţea mereu şi le dădea curaj mai
ales că erau obligaţi de guvernatorul imperiului să faca un drum lung spre Betleem.

(Apar pe scenă Iosif şi Maria)

Iosif: (privind-o pe Maria)
Peste tot noi am umblat
Am umblat, am căutat
Nici o casă n-am aflat,
Nimeni nu vrea să ne-asculte
Toţi sunt ocupaţi cu multe.
(priveste spre grajd, merg împreună spre el)

1
Iată un grajd în depărtare
Unica noastră scăpare!
Maria:
Oamenii sunt obosiţi,
De toate sunt plictisiţi,
Căci se gândesc doar la ei
Cum s-adune bani mulţi, grei.
(o pauză scurta, aşează puţin locul)
Noi aicea am găsit
Locuşorul potrivit.
Chiar de-i frig şi nimic n-avem
Noi o să ne bucurăm.
Căci în mare simplitate
Domnul vine să ne-arate
Cum trebuie să trăim
Bucuria s-o găsim.

(O scurtă pauza în care intră păstorii în scenă si se culcă la pământ)

Narator 1: (Se ridică în piciore de pe scaun şi exclamă cu voce tare)
Asta-i noaptea minunată
Când la păstori se arată
Cerul, îngeri, veselie,
Cântece de bucurie.
S-a născut un împărat
Într-o iesle aşezat.
(Se aprinde lumina la iesle unde se afla Maria, Iosif şi pruncul)

Pastorii se ridică încet, surprinşi spun:

Pastor 1: Ce-a fost asta, ce-am visat!

Pastor 2: Nu, n-am visat

Ceva frumos s-a întâmplat.
Se aude-un frumos cânt
Domnul vine pe pămant.
Aproape de necajiţi, (indică cu mâna şi privirea spre ei înşişi)
De bolnavi şi plictisiţi. (indică publicul)

Pastor 3: Hai şi noi ca să-l găsim

Inima să-i dăruim!
(Se indreaptă spre iesle, îmbrăţişează pruncul si pe parinţi de bucurie - gestul lor indică simplitate
relatiilor nefiind condiţionaţi datorită stării lor)

2
Păstorii se retrag din scena cu mare bucurie.
După o scurt pauză, ca şi replică la ceea ce a spus N1, N2 adauga entuziasmat:
Narator 2:Tot atunci s-au întâlnit
Trei magi de la răsărit.
Oameni mari, deştepţi, bogaţi
În tara lor împăraţi.
Dar deşi erau bogaţi
Şi de lume apreciaţi
Au plecat şi ei la drum
Să găsească ceva bun
O inimă împlinită
De iubire locuită.
(magii intră în scenă)
O stea frumos strălucea
Drumul la magi arăta.
După drum lung, chinuit
Ea, deodată s-a oprit
La un grajd din Beteleem
Hai şi noi ca să-i vedem.
(Se apropie si naratorii dar rămân la o oarecare distanţa si urmaresc spectacolul)

Mag 1: Priviţi steaua!

Mag 2: Abia astept să-l vad!

Mag 2: Oooo...! (Primii doi se opresc putin mai departe în timp ce ultimul se opreste lângă prunc şi-l
admiră)

După o mică pauză naratorii se întorc cu faţa spre public caruia îi adresează urmatorele replici şi
invitaţia.
Narator1: Extraordinar! Chiar daca a trecut mult timp de cand Isus a venit pe pamânt mulţi
oameni traiesc ca şi cum nu ar exista Dumnezeu. Aşadar să ne eliberăm puţin, să devenim
mai simpli pentru a-l putea vedea pe Isus.
Nartor 2: Desigur. În viaţa noastră este mereu o stea care ne arată drumul spre o viaţa
frumoasă, spre Isus. Sinceritatea ne ajută să vedem că viata nu este frumosă atunci cand nu
suntem cinstiti, cand ne certăm, cand furăm, cand urâm pe alţii. Steaua sclipeşte prin
lucrurile frumoase care ne înconjoară, prin prieteni, prin bunatate, atunci când iertăm.

Narator 1: Acum haideţi şi voi la Isus să ne rugăm lui.

3
(publicul este invitat să se ridice în picioare in timp ce toate personajele se adună in jurul
ieslei, aduc o lumânare, se ţin de mână şi rostesc împreună o rugaciune)