Activitatea militară[modificare | modificare sursă]

Irina Burnaia, Alexandru Șerbănescu și doi ofițeri germani, în 1944.

În urma propunerii prințesei Marina Știrbei de a înființa o formație de avioane sanitare pentru
transportul răniților cu avioane pilotate de femei, Forțele Aeriene Regale ale României invită la
manevrele militare regale de la Galați, din 1938, pe Mariana Drăgescu, Nadia Russo, Virginia
Thomas, Virginia Duțescu și Irina Burnaia.[45][46][47] La începutul războiului a ajuns la Tiraspol, însă, la
prima misiune de transport vederea răniților o marchează, așa că nu va activa în Escadrila Albă, ci
va fi transferată la o escadrilă de legătură[48] (Escadrila 117). După câteva luni a devenit amanta
lui Gheorghe Alexianu, la ordinul căruia fabrica de țigări de la Odessa a produs pachete marca „Irina
Burnaia”.[49][50] Influența ei asupra lui Alexianu i-a permis să mute mulți funcționari pe care nu-i agrea,
cum a fost, de exemplu, pilotul lui Alexianu, Romanițeanu,[51] care afirmase că nu putea servi sub
comanda Irinei, deoarece brevetul său de aviator era superior.[52] Irina devine și pilotul lui Alexianu.
[51]
În urma legăturii cu Alexianu, în 1942 Grigore Stoenescu divorțează de ea.[53]
În Transnistria, Alexianu înființează în mai 1942, special pentru ea, Escadrila Poștei aeriene,
cunoscută drept Escadrila Bugului,[54] comandantă fiind Irina,[55] cu grad de căpitan după fotografiile
din epocă[56] afirmație însă contrazisă de generalul Gheorghe Jienescu, șeful Subsecretariatul de
Stat al Aerului care afirma că „Doamna Irina Burnaia este angajată de Guvernământul Transnistriei
fără avizul Subsecretariatului de Stat al Aerului și fără a avea un grad în armată”.[57] Pe de altă parte,
Guvernământul Transnistriei nu făcea oficial parte din România, iar Alexianu afirma că aviația de la
est de Nistru ținea de Guvernământ. Iritarea lui Jienescu se datora faptului că escadrila fusese
înființată din bugetul Subsecretariatului, dar acestuia nu i se recunoștea autoritatea asupra ei.
[58]
Escadrila avea baza la aerodromul Dalnic, lângă Odesa[59] și era dotată cu cinci avioane RWD-8,
două Klemm Kl 35 și Bückerul ei. Piloți erau Emil Negoiță (pilot șef), Dumitru Masgras, Gleb
Chirilovici (care s-a sinucis din cauza ei), Victor Arnăutu, Constantin Ivan, Ștefan Vasile, Ștefan
Mărculescu, Constantin Niculescu, Victor Voicescu, Aurel Vlaicu, Scarlat Dicescu, Tiberiu Marinescu
și Nicolae Moisescu (mecanic și pilot recepționer).[60] Tot la această escadrilă a ajuns și Bückerul
YR-NAD al Nadiei Russo, pe care aceasta l-a vândut Guvernământului Transnistriei.[61] Avioanele au
fost folosite și pentru formarea de piloți, prima serie fiind cea din 1942.[62] În primul an Escadrila
Bugului a totalizat peste 2000 de ore de zbor.[61]
Este decorată cu Ordinul Virtutea Aeronautică (de război)[1] în urma efectuării unui zbor critic, în
furtună, transportând de pe front o corespondență urgentă destinată șefului statului major, g-
ral Emanoil Ionescu.[63]
În 1943 Escadrila Bugului, devenită Escadrila Basarabiei,[64] a fost dotată cu încă 15 avioane
Klemm[61] și se mută pe aerodromul Tatarca.[65]
În urma înaintării sovietice, în 1944 se retrage cu întreaga escadrilă, ajungând la Săvârșin,[66] iar apoi
la Timișoara.[67] Însă la sfârșitul lunii octombrie aviația germană bombardează aerodromul,
distrugând o parte din avioane. A revenit la Curtea de Argeș, cu puține avioane și personal, dar
școala nu și-a mai reluat activitatea, fiind desființată în 1945, iar patrimoniul ei fiind trecut în
proprietatea statului.[68]
Ajunsă la București își găsește casa rechiziționată, iar singura care îndrăznește să o găzduiască
este Nadia Russo.[69]
După război[modificare | modificare sursă]
Deși s-a afirmat că ar fi făcut unele abuzuri prin transportarea unor bunuri din Transnistria în
România, ancheta din martie 1945 n-a putut dovedi nimic.[70] Totuși, în 1950 este judecată în
contumacie pentru complicitate la crime de război prin faptul că escadrila ei a transportat în țară
diferite bunuri ale statului sovietic. A fost condamnată la 20 de ani de muncă silnică, 10 ani
de degradare civică și confiscarea întregii averi.[71]
În 1946 s-a căsătorit cu comandorul Traian Udriski[72] (n. 23 februarie 1906, Focșani), pilotul și
instructorul aviatic al regelui Mihai.[73][74] În 1947 se se naște fiul lor, Radu-Șerban.[75][76] Pleacă
din România la 3 ianuarie 1948, la mai puțin de o săptămână de la abdicarea regelui Mihai,
împreună cu soțul și fiul său, la bordul avionului Beechcraft C18S (en) al regelui, pilot fiind Traian
Udriski.[73][77] Stau doi ani la Teheran, unde Traian Udriski găsește de lucru ca pilot,[77] apoi se mută
la Beirut.[78] Aici Irina lucrează împreună cu soțul ei, ca pilot de linie secund, la o societate
particulară, făcând curse la Mecca în perioada pelerinajului. Mai ținea legătura cu Max Manolescu.
[79]
Tulburările din Liban din 1958 o determină să-și mute fiul la un colegiu din Elveția,[78] iar familia
însăși se stabilește la Geneva.[1]
În 1983 își pierde fiul, mort la Berna datorită unei hemoragii cerebrale. În acel moment el era
cetățean american.[80]
Irina Burnaia se stinge din viață în 1997.

Activitatea literară[modificare | modificare sursă]

În 1937 publică Aripile mele – memoriei lui Petre Ivanovici,[3][81] o carte de impresii de călătorie din
raidul aviatic efectuat în Africa.[82]
În 1988 publică cartea de amintiri de pe front Commandante d'escadrille[83] în care relatează și
episoade cum ar fi singurătatea Crăciunului din 1941 în urma decesului părinților,[44] dezorientarea
de a lupta ca aliat al Germaniei în loc de aliat al Franței și Angliei,[84] momentul de detașare din
timpul sărbătorilor de Paști la Odesa 1942,[85] un zbor de noapte împreună cu Chirilovici pentru
livrarea clandestină a unui pachet de medicamente pentru o cunoștință, Moscovici, internat într-un
lagăr dincolo de Bug,[86] probabil Acmecetca, sau episodul în care ministrul Gheorghe Jienescu,
revenind dintr-o inspecție pe front a făcut acrobație deasupra apei și, atingând apa cu o roată,
avionul a capotat, ministrul alegându-se cu o baie.[87]

Note[modificare | modificare sursă]

1. ^ a b c d e Enciclopedia..., Marcu&Ilinca, pp. 69–70
2. ^ a b c d e f g h i j k l m n o p Loreman Cristinel Tașcău, Avioane fabricate la Brașov: IAR-22 no. 2,
în Modelism Internațional, nr. 1/2011
3. ^ a b c d Raiduri…, Ucrain, 1988, p. 172
4. ^ Aripile mele..., Burnaia, 1937, p. 7
5. ^ Aripile mele..., Burnaia, 1937, p. 13
6. ^ 10 femei..., Ionescu, 2003, p. 35
7. ^ Aripile mele..., Burnaia, 1937, pp. 23–39
8. ^ Commandante..., Burnaia, 1988, pp. 18–20
9. ^ a b c Alexandru Cernescu, George Davidescu, Paul Baltagi, Avioane românești străbat
Africa, București: Editura Militară, 1975, pp. 25–26
10. ^ a b Amazoanele..., Firoiu, 1980, pp. 109–111
11. ^ Aripile mele..., Burnaia, 1937, pp. 62–65
12. ^ Raiduri…, Ucrain, 1988, p. 171
13. ^ a b c en Ion Gudju, Gh. Iacobescu, Ovidiu Ionescu, Romanian Aeronautical Constructions
1905-1974, București: Editura Militară, 1974, p. 166
14. ^ a b en Dan Antoniu, George Cicos, Romanian Aeronautical Constructions, Ed. a 2-a,
București: Editura Vivaldi, 2007, ISBN 978-973-150-002-7, pp. 193–194
15. ^ Commandante..., Burnaia, 1988, foto pp. 56–57
16. ^ Commandante..., Burnaia, 1988, p. 21
17. ^ a b Aripile mele..., Burnaia, 1937, pp. 72–77
18. ^ Aripile mele..., Burnaia, 1937, p. 90
19. ^ Commandante..., Burnaia, 1988, pp. 24–25
20. ^ a b en Romanian Civil Aircraft Registers & Production, yumpu.com, accesat 2017-06-18
21. ^ Aripile mele..., Burnaia, 1937, p. 107
22. ^ Aripile mele..., Burnaia, 1937, p. 183
23. ^ Aripile mele..., Burnaia, 1937, p. 95
24. ^ Raiduri…, Ucrain, 1988, p176
25. ^ Aripile mele..., Burnaia, 1937, pp. 102–115
26. ^ Raiduri…, Ucrain, 1988, pp. 177–179
27. ^ Aripile mele..., Burnaia, 1937, pp. 115–124
28. ^ Raiduri…, Ucrain, 1988, pp. 179–180
29. ^ Aripile mele..., Burnaia, 1937, pp. 124–126
30. ^ Raiduri…, Ucrain, 1988, p. 180
31. ^ Aripile mele..., Burnaia, 1937, pp. 127–140
32. ^ Raiduri…, Ucrain, 1988, pp. 181–182
33. ^ Aviatoarele..., Turturică, 2013, p. 86, citând CNSAS, Fond I, dosar nr. 235804, fila 10
34. ^ Aripile mele..., Burnaia, 1937, pp. 143–153
35. ^ Mihai Andrei, Dracii Roșii! Și avioanele lor, minunate..., AeroMagazin nr. 22, septembrie-
octombrie 2005, București
36. ^ Aripile mele..., Burnaia, 1937, pp. 179–183
37. ^ Mihai-Athanasie Petrescu, Aviatoarea Irina Burnaia, poezie.ro, 4 decembrie 2006, accesat
2017-03-14
38. ^ Valentin Turcu, Reeditarea unei cărți aproape uitate, Gazeta de Băilești, Nr. 7, iulie 2011,
p. 5 și Nr. 8, august 2011, p. 5
39. ^ a b Aviatoarele..., Turturică, 2013, p. 87, citând CNSAS, Fond I, dosar nr. 236363, vol. 1, fila
132
40. ^ a b Tudor Vasile, Avioanele Bücker în România, Aeromagazin nr. 25/2006
41. ^ Aviatoarele..., Turturică, 2013, p. 87, citând CNSAS, Fond I, dosar nr. 235804, fila 4
42. ^ Aviatoarele..., Turturică, 2013, pp. 87–88
43. ^ Commandante..., Burnaia, 1988, pp. 33–35
44. ^ a b Commandante..., Burnaia, 1988, p. 63
45. ^ Eleonora Arbănaș, Femeile-aviatoare românce – Escadrila Albă Arhivat în 24 mai 2016,
la Wayback Machine., Sesiunea de comunicări științifice Boboc, 16-17 iunie 2011.
Comunicarea Eleonorei Arbănaș se bazează pe teza de doctorat a lui Valeriu
Avram, Contribuția aviației la progresul societății românești, la afirmarea sa pe plan
înternațional, între anii 1920-1940, teză care, la rândul ei, a fost elaborată pe baza cercetării
documentelor din Fondul Subsecretariatului de Stat al Aerului.
46. ^ 10 femei..., Ionescu, 2003, pp. 49–55
47. ^ Enciclopedia..., Marcu&Ilinca, pp. 281–282
48. ^ Commandante..., Burnaia, 1988, pp. 42–44
49. ^ Florentina Țone, Primele aviatoare ale României: zborul și prăbușirea Arhivat în 12 ianuarie
2014, la Wayback Machine., historia.ro, accesat 2014-01-12
50. ^ Aviatoarele..., Turturică, 2013,p. 101
51. ^ a b Aviatoarele..., Turturică, 2013, pp. 105–106, citând CNSAS, Fond I, dosar nr. 235804,
fila 19
52. ^ Aviatoarele..., Turturică, 2013, p. 146, citând CNSAS, Fond P, dosar nr. 007248, fila 56
53. ^ Aviatoarele..., Turturică, 2013, p. 106, citând CNSAS, Fond I, dosar nr. 236363, vol. 1, fila
132
 54. ^ Aviatoarele..., Turturică, 2013, pp. 103–104, citând CNSAS, Fond I, dosar nr. 235804, fila
17
55. ^ Commandante..., Burnaia, 1988, pp. 72–73
56. ^ Commandante..., Burnaia, 1988, pp. 56–57, 104-105
57. ^ Aviatoarele..., Turturică, 2013, p. 108, citând Arhivele Naționale, Fond Președinția
Consiliului de Miniștri, Cabinetul Militar, dosar nr. 51/1943, fila 7
58. ^ Aviatoarele..., Turturică, 2013, p. 107
59. ^ Commandante..., Burnaia, 1988, p. 61
60. ^ Aviatoarele..., Turturică, 2013, p. 108
61. ^ a b c Aviatoarele..., Turturică, 2013, p. 109
62. ^ Commandante..., Burnaia, 1988, pp. 99–103
63. ^ Commandante..., Burnaia, 1988, pp. 53–54
64. ^ 10 femei..., Ionescu, 2003, p. 61
65. ^ Commandante..., Burnaia, 1988, pp. 107–109
66. ^ Aviatoarele..., Turturică, 2013, p. 110, citând CNSAS, Fond I, dosar nr. 236363, vol. 1, fila
133
67. ^ Commandante..., Burnaia, 1988, pp. 104–105
68. ^ Vasile Tudor, Petre Ivanovici, Vulturul Din Campia Olteniei, zaibar.ro, 26 aprilie 2011,
accesat 2014-01-14
69. ^ Commandante..., Burnaia, 1988, pp. 136–137
70. ^ Aviatoarele..., Turturică, 2013, pp. 145–146, citând CNSAS, Fond P, dosar nr. 007248,
filele 44, 50, 58
71. ^ Aviatoarele..., Turturică, 2013, p. 150, citând CNSAS, Fond P, dosar nr. 007248, fila 34
72. ^ Commandante..., Burnaia, 1988, p. 138
73. ^ a b Aviatoarele..., Turturică, 2013, p. 147, citând CNSAS, Fond I, dosar nr. 236363, vol. 1,
fila 2
74. ^ Gerhard Binder, Ioan Jurchescu a fost singurul bănățean coleg în clasa specială cu Regele
Mihai I Arhivat în 12 ianuarie 2014, la Wayback Machine., agenda.ro, 1 iulie 2005, accesat
2014-01-12
75. ^ Commandante..., Burnaia, 1988, pp. 138, 144
76. ^ Aviatoarele..., Turturică, 2013, p. 149
77. ^ a b Commandante..., Burnaia, 1988, p. 139
78. ^ a b Commandante..., Burnaia, 1988, pp. 140–141
79. ^ Aviatoarele..., Turturică, 2013, p. 151, citând CNSAS, Fond SIE, dosar nr. 6015, filele 17-
18
80. ^ Commandante..., Burnaia, 1988, pp. 142–144
81. ^ O mare aviatoare, Observatorul militar,Nr. 44 (13–19 noiembrie 2013), p. 21, accesat la 18
februarie 2017
82. ^ George Marcu, Rodica Ilinca, Serial istoric/ Femeile române (I). De la Domnița Bălașa la
Irina Burnaia, zf.ro, 28 octombrie 2009, accesat 2017-03-14
83. ^ fr Swissbase - F030 - record: vbs152932[nefuncțională], Inventaires EAD aux Archives littéraires
Suisses, aceesat la 18 februarie 2017
84. ^ Commandante..., Burnaia, 1988, pp. 65–67
85. ^ Commandante..., Burnaia, 1988, pp. 68–71
86. ^ Commandante..., Burnaia, 1988, pp. 90–93
87. ^ Commandante..., Burnaia, 1988, p. 105

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

 Irina Burnaia, Aripile mele – memoriei lui Petre Ivanovici, București: Editura Cartea
Românească, 1937, reeditată de Craiova: Editura Alma, 2011, ISBN 978-606-567-080-8
 Victor Firoiu, Amazoanele Cerului, București: Editura Albatros, 1980
 fr Irina Burnaia, Commandante d'escadrille, Montricher: Les Éditions noir sur blanc,
1988, ISBN 2-88250-008-4
 Constantin Ucrain, Dumitru Crăciun-Iași, Raiduri aeriene românești, Iași: Ed. Junimea,
1988
 Cristian Ionescu, Zece femei împotriva morții - Escadrila albă, București: Editura Militară,
2003, ISBN 973-32-0629-6
 George Marcu, Rodica Ilinca, Enciclopedia Personalităților Feminine din România,
București: Ed. Meronia, 2012, ISBN 978-973-7839-77-0
 Sorin Turturică, Aviatoarele Romaniei – Din înaltul cerului în beciurile Securității,
București: Editura Militară, 2013, ISBN 978-973-320-919-5