Universitatea Babeș-Bolyai

Facultatea de Istorie și Filosofie

Departamentul de Studii Internaționale și Istorie Contemporană

LUCRARE DE LICENȚĂ
Diplomație parlamentară și diplomație
partizană: o cartografie a relațiilor internaționale
ale USR

Student: Coordonatori:
Alex Cozma Dr. Mihaela Herbel
Lect. univ. dr. Natalia Cugleșan

Cluj Napoca
2022
 Cuprins
Introducere ................................................................................................................ 3

Contextul cercetării ................................................................................................ 3

Problema de cercetare ............................................................................................ 4

Obiectivele și întrebarea de cercetare ..................................................................... 4

Întrebarea de cercetare ........................................................................................... 5

Argumentul cercetării ............................................................................................ 6

Structura lucrării .................................................................................................... 6

Revizuirea literaturii: democratizare, europenizare și autocratizare în Europa Centrală

și de Est ................................................................................................................................ 7

Democrație, europenizare și democratizare ............................................................ 7

Democratizare și democrație liberată ................................................................... 10

Democratizarea și autocratizarea în Europa Centrală și de Est .............................. 12

Cadru teoretic: reziliență democratică și diplomație parlamentară ............................ 17

Partide politice și autocratizare: rolul rezilienței democratice ............................... 18

Diplomația parlamentară/partizană ca mecanisme de rezilență democratică ......... 23

Metodologie ............................................................................................................ 27

Colectarea datelor ................................................................................................ 27

Categorii de analiză ............................................................................................. 29

Metoda de analiză ................................................................................................ 30

Probleme etice ..................................................................................................... 30

Studiu de caz: diplomația parlamentară a USR......................................................... 32

Identitățile structurale ale USR în relațiile internaționale ...................................... 32

Identitatea structurală USR .............................................................................. 35

Identitatea structurală USR Tineret .................................................................. 37

Identitatea structurală grup parlamentar USR în Parlamentul României ............ 40

Identitatea structurală delegația USR în Parlamentul European ........................ 42

1
 Rezultate.............................................................................................................. 44

Discuții ................................................................................................................ 44

Concluzii ................................................................................................................. 46

Sumarul rezultatelor............................................................................................. 46

Limitele cercetării ................................................................................................ 46

Viitoarea agendă de cercetare .............................................................................. 47

Bibliografie ............................................................................................................. 48

Surse secundare ................................................................................................... 48

Surse primare....................................................................................................... 51

2
 Introducere

Contextul cercetării

Literatura din domeniul științelor politice arată că autocratizarea este un fenomen

global, care a început în Europa Centrală și de Est și tot aici se manifestă cel mai pregnant1.
Pentru că statele membre din Europa Centrală și de Est sunt și membre ale Uniunii Europene,
impactul autocratizării se manifestă nu numai la nivel național, ci, așa cum o arată cazul
Ungariei și al Poloniei și recentele tensiuni privind declanșarea Articolului 7 din Tratatul UE
cu guvernele acestor țări, efectele autocratizării se manifestă și la nivel regional, dar și la nivel
european. La nivel național, efectele autocratizării se manifestă în sensul scăderii calității
democrației din statele afectate de autocratizare, fie la nivelul controlului media, al presiunilor
asupra societății civile sau opoziției. La nivel regional, calitatea democrației este afectată
întrucât guvernele cu tendințe autoritare tind să colaboreze între ele2. Iar la nivel european,
efectele autocratizării din Europa Centrală și de Est se manifestă prin numeroase conflicte între
instituțiile europene și guvernele acestor state, ceea ce erodează convergența și coeziunea
europeană atât la nivelul politicilor europene, cât și la nivelul funcționării partidelor
transnaționale. Partidele politice se regăsesc în fruntea listei de explicații pentru aceste
comportamente, deoarece ideologia, pozițiile și politicile partidelor politice care au câștigat
puterea sunt transferate în poziții și politici guvernamentale.
Ca reacție la autocratizare, literatura de specialitate folosește termenul de reziliență
democratică3 pentru a descrie ansamblul de mecanisme pe care actorii democratici din cadrul
unui stat democratic le au la dispoziție în vederea aplanării acestui proces de degradare a
normelor democratice. Deși definiția de actor democratic cuprinde, în definiția dată de Anna
Lührmann, atât sfera politică, cât și sfera societății civile, pentru obiectul acestui studiu ne
interesează rolurile și practicile pe care partidele politice le aplică în scopul rezilienței
democratice.

1
Anna Lührmann, Staffan I. Lindberg, „A third wave of autocratization is here: what is new about it?”,
Democratization, martie 2019.
2
Adam Holesch, Anna Kyriazi, „Democratic backsliding in the European Union: the role of the
Hungarian-Polish coalition”, East European Politics, vol. 38, nr. 1, 2 ianuarie 2022, Routledge.
3
Anna Lührmann, „Disrupting the autocratization sequence: towards democratic resilience”,
Democratization, vol. 28, nr. 5, 4 iulie 2021, Routledge.

3
 Problema de cercetare

Problema de cercetare discutată în cadrul acestei lucrări este reprezentată de măsura în

care diplomația parlamentară și diplomația partizană pot constitui mecanisme de reziliență
democratică. Diplomația parlamentară se referă la modalitățile prin care două sau mai multe
parlamente conduc un dialog continuu cu privire la chestiuni cheie internaționale4. În contrast,
diplomația partizană se ocupă de totalitatea relațiilor pe care un partid politic le întreține cu
actori politici din exteriorul sistemului politic național de care acesta aparține.
Teoria democratizării propusă de Levitsky și Way afirmă că democratizarea în regiunea
Europei Centrale și de Est s-a produs pe două căi. Pe de o parte, a fost vorba despre pârghiile
pe care Occidentul le-a avut pentru a influența democratizarea în cadrul acestor state întrucât a
controlat aderarea acestora în principal la Uniunea Europeană, dar și la NATO5, aplicând o
serie de condiționalități. Totuși, după ce condiționalitățile nu au mai fost valabile, respectiv
post-aderare, unii actori politici din aceste state s-au întors la practicile anterioare, care au fost
numite de cercetătorul bulgar Venelin Ganev „huliganism post-aderare”6, multe dintre
practicile corespunzătoare acestui huliganism post-aderare dezvoltându-se, mai ales după criza
economică din 2010, în practici autocratice. Conflictele dintre unele guverne est-europene și
propriile societăți civile, precum și cu instituțiile europene indică faptul că acestea din urmă au
rămas fără pârghiile pre-aderare.
Cea de-a doua cale de democratizare despre care vorbesc Levitsky și Way este
constituită de legături, care diferă de pârghiile discutate anterior prin faptul că ele nu au
neapărat o natură ierarhică, ele producând efecte mai ales prin intermediul socializării cu bunele
practici. În acest context, problema pe care o adresează prezenta lucrare este dacă diplomația
parlamentară poate constitui o asemenea formă de legături care să faciliteze democratizarea și
reziliența democratică, prin intermediul socializării cu valorile occidentale.

Obiectivele și întrebarea de cercetare

Având în vedere contextul autocratizării și problema măsurii în care diplomația

parlamentară poate constitui un mecanism al rezilienței democratice, obiectivul prezentei

4
Mirsanda Hallunaj, „Parliamentary Diplomacy as a Helpful Instrument in Foreign Policy”,
https://www.agora-parl.org/index.php/resources/library/parliamentary-diplomacy-helpful-instrument-foreign-
policy.
5
Steven Levitsky, Lucan A. Way, Competitive Authoritarianism, Cambridge University Press, New
York, 2010, p. 24
6
Venelin I. Ganev, „Post-Accession Hooliganism: Democratic Governance in Bulgaria and Romania
after 2007”, East European Politics and Societies, vol. 27, nr. 1, 1 februarie 2013.

4
lucrări este unul empiric și cu caracter exploratoriu. Așadar, prezenta lucrare examinează
relațiile internaționale ale partidului Uniunea Salvați România, propunându-și să realizeze o
cartografiere a acestora din perspectiva conceptelor de diplomație parlamentară și de
diplomație partizană. Sunt câteva argumente pentru a alege un partid românesc drept studiu de
caz. În primul rând, România a reușit să evite deriva spre autocrație în perioada 2017-2019,
ceea ce nu s-a întâmplat în Ungaria sau în Polonia. În al doilea rând, USR a contribuit, în
perioada amintită, la mobilizarea civică împotriva a ceea ce o bună parte din societatea
românească considera la momentul respectiv că este o încercare de autocratizare din partea
partidului aflat la guvernare. Contribuția USR a constat în mobilizarea populației, în special a
electoratului său, pentru proteste sau alte acțiuni de acest fel. Chiar dacă puțina literatură
publicată în jurnalele internaționale cu privire la partid surprinde pe bună dreptate caracterul
populist al multora dintre aceste acțiuni7, totuși aceste acțiuni de mobilizare au avut rolul lor în
întărirea rezilienței democratice.
Cartografierea relațiilor internaționale ale partidului Uniunea Salvați România prin
prisma conceptelor de diplomație parlamentară și diplomație partizană contribuie astfel la
literatura cu privire la democratizare, autocratizare, dar și reziliență democratică și rolul
partidelor în aceasta. De asemenea, un deziderat mai este și îmbogățirea literaturii emergente
la nivel național89 cu privire la USR.

Întrebarea de cercetare

Prin urmare, întrebarea de cercetare la care această lucrare își propune să răspundă este
„care sunt principalele mecanisme prin care USR își conduce relațiile internaționale?”.
Această întrebare este una cu caracter descriptiv și, deci, nu își propune să evalueze impactul
pe care partidul în cadrul rezilienței democratice din România, ci doar să surprindă instanțele
în care partidul poate fi socializat cu bune practici în activitățile sale de relații internaționale,
precum și instanțele în care, prin upload-ul bunelor practici dezvoltate în context românesc,
poate contribui la democratizare în alte țări, socializând partidele cu care colaborează pe plan
internațional cu astfel de bune practici.

7
Dragoș Dragoman, „“Save Romania” Union and the Persistent Populism in Romania”, Problems of
Post-Communism, vol. 68, nr. 4, 4 iulie 2021, Routledge.
8
Patricia Nae, Un „Erasmus al partidelor”: soluția la provocarea redemocratizării în absența
condiționalităților internaționale în Europa Centrală și de Est?, Lucrare de licență, Universitatea Babeș-Bolyai,
Cluj-Napoca, 2020
9
Dragoș Dragoman, “Save Romania” Union and the Persistent Populism in Romania, Problems of Post-
Communism, vol. 68, nr. 4, 2020, pp. 303-314

5
 Argumentul cercetării

Argumentelul principal al acestei lucrări răspunde la întrebarea de cercetare detaliată

mai sus prin conceptul de identități structurale. Astfel, afirmăm că identitățile structurale sunt
mecanismele prin intermediul cărora USR își conduce diplomația parlamentară și diplomația
partizană. În cadrul lucrării arătăm că USR are patru identități structurale: USR, USR Tineret,
grup parlamentar USR în Parlamentul României și delegația USR în Parlamentul European.
Chiar dacă aceste identități structurale fac toate parte din partid, în relațiile internaționale
acestea constituie actori cvasi-independenți. Prin aceste identități structurale, USR se angajează
în relații internaționale cu actori politici externi, iar rezultatele acestor interacțiuni determină
două tipuri de efecte. Pe de o parte, identitățile structurale ale USR socializează și învață de la
alți actori internaționali, iar internalizarea bunelor practici rezultate din procesele de învățare
poate aduce contribuții la consolidarea democratică a României și la democratizarea României
și a regiunii. Pe de altă parte, cele patru identități structurale ale USR pot uploada, așa cum
aminteam și mai sus, bunele practici dezvoltate la nivel intern la nivel internațional.

Structura lucrării

Structura lucrării este compusă din șase capitole: introducere, revizuirea literaturii,
cadru teoretic, metodologie, studiu de caz și concluzii. În introducere prezentăm premisele
politice și academice ale acestei lucrări. În revizuirea literaturii descriem cadrele conceptuale
în care operăm, anume democrația, democratizarea și autocratizarea. În cadrul teoretic stabilim
atributele pentru diplomația parlamentară, diplomația partizană și rolul partidelor în procesele
de democratizare și autocratizare. Capitolul de metodologie explică algoritmul colectării
datelor, descrie categoriile și metodele de analiză a datelor și menționează anumite considerații
etice. În studiul de caz, cadrul teoretic al diplomației parlamentare, al diplomației partizane și
al identităților structurale este aplicat pe datele obținute despre relațiile internaționale ale USR,
în urma căruia vom obține anumite rezultate și vom discuta despre implicațiile academice și
politice ale acestora. În concluzii, vom sumariza rezultatele, vom explica limitele cercetării și
vom analiza perspectiva unei viitoare agende de cercetare.

6
 Revizuirea literaturii: democratizare, europenizare și
autocratizare în Europa Centrală și de Est

Democrație, europenizare și democratizare

Acest capitol își propune să definească și să explice cele trei concepte operaționale în
baza cărora vom încerca să răspundem la întrebarea de cercetare. În prima parte, vom defini
europenizarea, urmând apoi să ne oprim în detaliu asupra democratizării, ca în ultima parte să
atingem dezbaterea în literatură privind autocratizarea. Europenizarea urmează să fie definită
în accepțiunea lui Robert Ladrech și a lui Claudio Radaelli. În a doua parte, dedicată
democratizării, vom deconstrui acest concept pornind de la trasarea unor curente de gândire ce
țin de definirea democrației și a democrației liberale, ca apoi să urmăm teoria valurilor de
democratizare a lui Samuel Huntington, continuând cu mecanismele de democratizare propuse
de Steven Levitsky și Lucan Way, legături și pârghii internaționale; și cu tatonarea subiectului
democratizării în Europa Centrală și de Est. În ultima parte, autocratizarea ocupă punctul focal
atât din perspectiva dezbaterii din literatura de specialitate, cât și prin încercarea punctării unei
definiții a acestei noțiuni. Vom începe cu atributele pe care Staffan Lindberg și Anna Lührmann
le oferă procesului și vom continua cu prezentarea dezbaterii cercetătorilor.
Primul concept cu care lucrăm în această lucrare este cel de europenizare, folosit în
literatura de specialitate cu precădere într-o manieră holistică, întrucât limitele conceptuale ale
europenizării sunt variate. Pentru obiectivul acestei lucrări, vom urma definițiile europenizării
în accepțiunea lui Robert Ladrech și a lui Claudio Radaelli, detaliindu-le cu punctul de vedere
al lui Geoffrey Pridham. În acest sens, Ladrech definește europenizarea drept „un proces
incremental de reorientare ale direcției și formei politice naționale spre punctul în care
dinamicile politice și economice ale Uniunii Europene devin o parte a logicii organizaționale
ale politicii naționale și ale procesului de elaborare al politicilor naționale”10. Claudio Radaelli
dezvoltă definiția lui Ladrech și se referă la conceptul de europenizare ca „un set de procese
prin care dinamicile politice, sociale și economice ale Uniunii Europene devin încorporate în
logica discursurilor, identităților, structurilor politice și ale politicilor publice domestice”.11
Prin prisma acestor definiții, europenizarea poate fi considerată un proces al cărui efect are loc

10
Robert Ladrech, „Europeanization of Domestic Politics and Institutions: the Case of France”, Journal
of Common Market Studies, vol. 32, nr. 1, 1994.
11
Claudio Radaelli, „Whitier Europeanization? Concept stretching and substantive change”, European
Integration online Papers (EIoP), vol. 4, nr. 8, 2000.

7
în sensul vectorial „de sus în jos” (top-down). În acest sens, Geoffrey Pridham caracterizează
această relație ca fiind determinată, în primul rând, de politicile de condiționalitate12 aplicate
statelor candidate din Europa Centrală și de Est, în concordanță cu Concluzia Președinției
Daneze a Consiliului European de la Copenhaga din 21-22 iunie 1993 (Criteriile de la
Copenhaga)13 și presiunile Comisiei Europene de democratizare ale acestor state prin setarea
unui proces de convergență înspre integrare europeană, cu alte cuvinte, integrarea acquis-ului
comunitar în legislația națională a statului candidat.14
Al doilea concept operațional, democratizarea, este fundamental în acest studiu, drept
pentru care ne vom opri asupra elementelor conexe și asupra definițiilor acestora într-o manieră
minuțioasă. În esență, democratizarea reprezintă tranziția de la un regim în general non-
democratic către un regim mai democratic, având multiple caracteristici, implicații și fenomene
tangente. În această cheie, vom deconstrui conceptul democratizării prin definirea democrației
și a derivatelor acesteia, urmând apoi să observăm ce paliere din constituirea unui stat
democratic sunt dependente de procesul democratizării și unde sunt limitele acestui proces.
Democrația este un concept a cărui definiție este dezbătută în rândul politologilor și al
filosofilor politici de mai bine de două mii cinci sute de ani. Etimologic, termenul de
„democrație” este compus din două cuvinte grecești, „demos” și „kratos”, însemnând „popor”
și „putere”, „demokratia” - „democrație” traducându-se intuitiv drept „puterea poporului”.
Urmând acest fir, este natural să setăm ca punct de început al cercetări spațiul elen antic.
Prima mențiune scrisă despre prototipul democrației vine de la Herodot, în ale sale
„Istorii”, unde menționează reformele lui Clisthene - considerat „părintele democrației”. Pe
această temă, „părintele istoriei” notează că „în democrație, există, în primul rând, cea mai
splendidă dintre virtuți, egalitatea în fața legi”15. O mai amplă descriere a primului sistem
democratic din istorie o oferă Aristotel în „Politica”16. Democrația ateniană instituită de
Clisthene era o democrație directă, ceea ce însemna că toți cetățenii atenieni17 aveau drept de
vot și de a fi votați. Mai mult, primele instituții democratice din istorie au fost Ecclesia, Bula

12
Geoffrey Pridham, „European Union Accession Dynamics and Democratization in Central and Eastern
Europe: Past and Future Perspectives”, Government and Opposition, vol. 41, nr. 3, 2006.
13
Consiliul European, „Concluzia Președinției Daneze a Consiliului European de la Copenhaga din 21-
22 iunie 1993 (Criteriile de la Copenhaga)”, https://www.consilium.europa.eu/media/21225/72921.pdf.
14
Geoffrey Pridham, „European Union Accession Dynamics and Democratization in Central and Eastern
Europe: Past and Future Perspectives”.
15
Sara Forsdyke, „Athenian Democratic Ideology and Herodotus’ ”Histories””, The American Journal
of Philology, vol. 122, nr. 3, 2001.
16
Aristotel, Politica, vol. Cartea a VI-a, editura Iri, București, 2001.
17
În Atena, la mijlocul secolului al IV-lea, erau aproximativ 100.000 de cetățeni. Cetățenia ateniană era
limitată la bărbați și femei ai căror părinți fuseseră și ei cetățeni atenieni.

8
și Dikasteria, care prefigurează conceptul modern de separare a puterilor în stat. Ecclesia -
legislativ, instituția de guvernământ suverană, era adunarea generală a cetățenilor Atenei, în
cadrul căreia se luau decizii despre război și politică externă, se scriau și revizuiau legi și se
aproba sau condamna comportamentul funcționarilor publici. Deciziile erau luate prin
majoritate simplă. Bula - executiv, sau Consiliul celor Cinci Sute, era instituția care implementa
deciziile Ecclesiei, superviza activitatea funcționarilor publici și se ocupa de chestiuni ce
priveau guvernarea de zi cu zi a statului, de forțele militare și de politica externă. Aceasta era
formată din cinci sute de bărbați, câte cincizeci din fiecare din cele zece triburi ateniene, cu un
mandat de câte un an. Instituirea unui membru în acest for nu era determinată de alegeri prin
vot, ci prin tragere la sorți. Principala funcție a Bulei era de a decide ce situații ajungeau în fața
Ecclesiei, setând o „ordine de zi”. Dikasteria - juridic, era instituția ce funcționa ca instanță de
judecată populară. Peste cinci sute de jurați, bărbați cu vârsta peste 30 de ani, erau aleși de către
cetățeni.
Din izvoarele istorice ale scriitorilor greci antici deducem că democrația, în prima sa
formă, reprezenta regimul de guvernare în care cetățenii unui stat, indiferent de potența
economică, dețin suveranitatea în conturarea direcției politice a statului. Analizând printr-o
prismă contemporană scrierile lui Aristotel și Herodot, citate mai sus, caracteristicile
democrației sunt implicarea activă a cetățenilor în viața politică a statului, organizarea
alegerilor libere, existența unor instituții democratice care asigură separarea puterilor în stat,
existența unor mecanisme de tragere la răspundere a funcționarilor publici în fața legii și a
alegătorilor și existența noțiunii de mandat pe o perioadă determinată.
În prezent, dezbaterea privind definirea democrației ajunge la atâtea definiții de la tot
atâți erudiți care le postulează. Este cert faptul că nu mai putem vorbi despre democrație în
termenii antici, progresul istoriei aducând numeroase adaptări conceptului. Variații ale
democrației au fost implementate și studiate de-a lungul istoriei, David Collier și Steven
Levitsky identificând nu mai puțin de 550 de „subtipuri”18 ale acesteia; altă abordare de studiu
fiind definirea minimalistă, unde Joseph Schumpeter stabilește democrația drept „un sistem
prin care, pentru a se ajunge la decizii politice, indivizii acumulează puterea de a decide prin
intermediul unei efort competitiv pentru votul popular”19. În fond, Schumpeter creionează
definirea democrației în marja conceptului de democrație electorală, unde cetățenii au dreptul
de a participa la alegeri libere, corecte, relevante și pluripartinice, setând ca pilon central al

18
David Collier, Steven Levitsky, Democracy ”With Adjectives”: Conceptual Innovation in
Comparative Research, Department of Political Science, University of California, Berkeley, 1996.
19
Joseph Schumpeter, Capitalism, Socialism and Democracy, 2nd Edition, Harper, New York, 1947.

9
democrației instituția alegerilor libere. Totuși, în cadrul studiului nostru, democrația liberală
este conceptul fundamental pentru a observa procesul de democratizare și a-i identifica
valențele și limitele.

Democratizare și democrație liberată

În mod firesc, democrația electorală și democrația liberală nu sunt termeni care se

autoexclud, însă, din punct de vedere științific, democrația liberală este regimul cu care asociem
în prezent democrația occidentală. Germinând din curentul liberal în Epoca Luminilor și
dezvoltându-se în timpul Revoluției Industriale, democrația liberală este forma de guvernare la
care tinde procesul de democratizare. Una dintre lucrările de căpătâi ale acestui concept este
Al doilea tratat despre cârmuire (eng. Two Treatises of Government), scrisă de filosoful englez
John Locke. Potrivit lui Locke, indivizii intră într-un contract social cu statul, cedând unele
libertăți în favoarea protecției drepturilor naturale, în speță viața, libertatea și proprietatea.
Totodată, nu putem face abstracție de curentul liberal care particularizează denumirea
conceptului pe care îl analizăm. Liberalismul este filosofia politică și morală bazată pe
drepturile individului, libertate, consimțământul guvernaților și egalitatea în fața legii.20
Translatat la sistemul de referință care ne interesează, democrația liberală prezintă multiple
dimensiuni, asupra cărora cercetătorii oferă diferite atribute. Printre alții, David Beetham și
Larry Diamond enumeră caracteristici ale democrației liberale în lucrările lor; Beetham
identifică cinci dimensiuni asupra căruia se apleacă îndeosebi, iar Diamond găsește nouă
condiții pe care le dezvoltă. În viziunea lui Beetham21, democrația liberală îndeplinește
următoarele condiții:
• Asigurarea libertăților de expresie, de mișcare, de asociere, etc. în forma
drepturilor individuale, subiecte ale unor legi speciale sau a protecției
constituționale;
• separare instituțională a puterii în stat, între executiv, legislativ și judiciar, fără
de care ideea statului de drept și tot ce este cuprins de aceasta ar fi iluzoriu;
• Instituția unei adunări reprezentative, aleasă pe criterii geografice prin
competiție deschisă pentru votul popular, cu puteri de a aproba ansamblurile
fiscal și legislativ ale statului și de a trage la răspundere acțiunile executivului;

20
Iain McLean, Alistair McMillan, „Liberalism”, Concise Oxford Dictionary of Politics.
21
David Beetham, „Liberal Democracy and the Limits of Democratization”, Political Studies, vol. 40,
1992.

10
 • Principiul statului înfrânat (eng. limited state) și a separării dintre sferele publică
și privată, unde „sfera privată” poate fi definită în termeni ai unei societăți civile
autonome, a pieței și a proprietății private, a familiei și a relațiilor personale,
sau a conștiinței individuale;
• Premisa epistemiologică a inexistenței unui adevăr final în privința a ceea ce
este bine pentru societate, aparținând domeniului revelației sau a cunoștințelor
speciale, și că singurul criteriu pentru binele public este ceea ce indivizii,
organizați liber, vor alege, nu ceea ce vreun expert sau profet decretă în baza
unor cunoștințe superioare.
Larry Diamond conturează22 cadrul democrației liberale în funcție de următoarele:
• Puterea reală se regăsește - de altfel asemeni teoriei constituționale - în aleși și
în numiții lor, în detrimentul altor actori interni care nu pot fi trași la răspundere
(de exemplu, armata) sau puteri străine;
• Puterea executivă este constrânsă constituțional și trasă la răspundere de alte
instituții de guvernământ (cum ar fi puterea judiciară independentă,
parlamentul, ombudsmanul sau un auditor general);
• Nu doar că rezultatele electorale sunt nesigure, cu un semnificativ vot al
opoziției și pornind de la prezumția alternării partidelor la guvernare în timp,
dar niciun grup care aderă la principiile constituționale nu este împiedicat să
formeze un partid și să conteste alegeri (chiar dacă praguri electorale și alte
reguli împiedică partide mici să câștige reprezentare în parlament);
• Minorități culturale, etnice, religioase și de oricare alt tip, asemeni majorităților
dezavantajate tradițional sau neemancipate (eng. unempowered), nu sunt oprite
(legal sau în fapt) din a-și exprima interesele în procesul politic și din a-și folosi
limba și cultura;
• Dincolo de partide și alegeri periodice, cetățenii au multiple și perpetue canale
și posibilități pentru a-și exprima interesele și valorile, incluzând o gamă diversă
de asociații autonome, mișcări și grupuri pe care sunt liberi să le formeze și să
adere la acestea;
• În plus față de libertatea de asociere și pluralism, există surse alternative de
informare, incluzând presa independentă, la care cetățenii au acces
nerestricționat (politic);

22
Larry Diamond, „Is the Third Wave Over?”, Journal of Democracy, vol. 7, nr. 3, 1996.

11
 • Indivizii au libertate substanțială de crez, opinie, discurs, publicare, asociere,
demonstrație și petiție;
• Cetățenii sunt politic egali în fața legii (chiar dacă ei sunt invariabil inegali în
resurse politice), iar indivizii numiți mai sus și libertățile de grup sunt protejate
de un sistem judiciar imparțial și independent, ale cărui decizii sunt aplicate și
respectate de alte centre de putere;
• Statul de drept protejează cetățenii de detenție nejustificată, exil, teroare, tortură
și ingerințe în viețile personale nu doar din partea statului, ci și din partea
forțelor organizate antistat.

Democratizarea și autocratizarea în Europa Centrală și de Est

Privind prin aceste lentile, democratizarea poate fi cuantificată într-un fel mult mai
accesibil. Literatura care studiază acest proces nu este deloc infimă. Probabil cea mai
autoritativă voce din acest câmp de studiu este cea a lui Samuel Huntington, care promovează
ideea valurilor de democratizare, definite drept „un grup de tranziții din regimuri non-
democratice în regimuri democratice care au loc într-o perioadă specifică și care depășesc
numeric tranzițiile în sens invers din timpul aceleiași perioade specifice”23. Dat fiind faptul că
lucrarea lui Huntington a fost scrisă în perioada 1989-1990, tranzițiile post-comuniste ale
statelor din Europa Centrală și de Est nu sunt „canonic” incluse în interiorul celui de-al treilea
val de democratizare, întrucât perioada specifică de analiză este 1974-1990, iar discuția privind
includerea statelor foste comuniste în acest val este argumentată în ambele viziuni24. În
percepția lui Huntington, al treilea val de democratizare a fost determinat de 5 factori cauzativi:
1. Scăderea legitimității regimurilor autoritare, consecință a așteptării populare de
alegeri periodice și competitive, și/sau eșecuri militare. Criza economică din anii
‘70 a avut un impact masiv în special asupra regimurilor care foloseau creșterea
economică drept sursă de legitimizare.
2. Creșterea în producția economică globală a ajutat modernizarea multor economii
mai puțin dezvoltate. Modernizarea economică, ce include schimbări structurale
precum creșteri în ratele de urbanizare, educație, putere de cumpărare, și o clasă de

23
Samuel Huntington, The third wave: Democratization in the late twentieth century, University of
Oklahoma Press, 1991, pp. 46, 59, 72, 85, 100
24
vezi Stephan Haggard, Robert Kaufman, “Democratization During the Third Wave”, Annual Review
of Political Science, vol. 19, nr. 1, 2016 și Seva Gunitsky, “Democratic Waves in Historical Perspective”,
Perspectives on Politics, vol. 16, nr. 3, 2018

12
 mijloc în creștere, dezlănțuie o constelație de forțe societale prin capacitatea
organizațională și educație, presând pentru guvernare democratică.
3. Schimbări în Biserica Catolică aduse de al Doilea Conciliu Ecumenic - sau Vatican
II - dintre 1962-1965, care a accentuat importanța drepturilor individuale și opoziția
față de guvernări autoritare. Această schimbare de percepție asupra lumii a fost
importantă în mod special pentru țările catolice din Europa de Sud și America
Latină, precum și pentru Filipine, Polonia și Ungaria.
4. Rolul jucat de Statele Unite și de Uniunea Europeană (Comunitatea Economică
Europeană). Președintele american Jimmy Carter a reînnoit atitudinea critică înspre
regimurile comuniste aducând în prim plan tema drepturilor omului; Uniunea
Europeană a fost un model apreciat în Europa, iar după 1989 a instrumentalizat un
set precis de standarde democratice pentru extindere, prin Criteriile de la
Copenhaga (1993).
5. Factorul contingenței regionale, sau efectele demonstrației. Are loc atunci când
succesul democrației într-o țară cauzează alte țări să se democratizeze.
Pornind de la perspectiva pe care Huntington o oferă în privința periodicității și
continuând cu cadrul de accepțiune al democrației liberale, putem observa dimensiunile în care
democratizarea a fost implicată în perioada de tranziție postcomunistă a Europei Centrale și de
Est unde se conturează trei dimensiuni centrale ce suferă modificări sistemice. Prima
dimensiune a unui stat atinsă de procesul de democratizare este dimensiunea politico-
instituțională. Prin democratizare politico-instituțională înțelegem procesul prin care toate
aspectele ce țin de instituțiile și viața politică ale unui stat se calibrează la norma democratică
liberală. În cazul Europei Centrale și de Est, democratizarea politico-instituțională este marcată
îndeosebi de procesul de europenizare, în paralel cu consolidarea democratică. Frank
Schimmelfennig și Ulrich Sedelmeier argumentează că principalul factor determinant în
procesul de democratizare al statelor din Europa Centrală și de Est este modelul de stimulente
externe (eng. External Incentives Model), proiectat să explice europenizarea țărilor central-est
europene prin condiționalitățile de aderare la Uniunea Europeană25. Cu alte cuvinte, dinamica
democratizării politico-instituționale este mai bine înțeleasă în termenii presiunii
condiționalităților de aderare la Uniunea Europeană. A doua dimensiune de analiză este cea
economică. În tandem cu Criteriile de la Copenhaga, democratizarea economică a împins

25
Frank Schimmelfennig, Ulrich Sedelmeier, „The Europeanization of Eastern Europe: the external
incentives model revisited”, Journal of European Public Policy, vol. 27, nr. 6, 2020.

13
statele din Europa Centrală și de Est, foste state comuniste, să-și regândească sistemul
economic ce până în 1989 fusese unul planificat. Liberalizarea piețelor a determinat accesul
sistemului capitalist în Europa Răsăriteană într-un mod accelerat, cel mai notabil prin
privatizări ale unor segmente considerabile din industriile naționale într-un timp foarte scurt.
Attila Ágh introduce totuși conceptul hibridei neoliberale pentru a explica perioada tranziției
din punct de vedere economic al statelor din Europa Centrală și de Est. Astfel, Ágh susține că
„criteriile de condiționalitate pentru aderarea la Uniunea Europeană sunt setate de Criteriile de
la Copenhaga (1993), în care democrația și economia de piață sunt cele mai importante
principii. Însă contrariul s-a întâmplat încă de la început, întrucât din cauza îmbinării rolurilor
de elite economice cu cele ale elitelor politice și urmând logica contingenței negative, economia
de piață perversă a distorsionat și democrația”26. A treia dimensiune de analiză este
dimensiunea societală. În condițiile în care procesele de democratizare și europenizare au fost
conduse de elite27, cetățenii din Europa Centrală și de Est au fost demobilizați pentru lungi
perioade în timpul tranziției, provenind din societăți răvășite sub comunism 28 și suportând
tranziții care erau, de nevoie, conduse de elite29. Această apatie de organizare și participare în
acțiuni sociale și în societatea civilă a fost o consecință inevitabilă a statului comunist represiv
și a interzicerii organizării și mobilizării politice30.
Democratizarea supune totuși mecanisme prin care modifică incremental un sistem
fundamental non-democratic, iar cel mai eficient este sistemul de legături și pârghii externe.
După căderea regimului comunist, Europa Centrală și de Est a fost „invadată” de influențe
occidentale, de pildă media vestică, ONG-uri, organizații internaționale, agenții
guvernamentale americane și, de departe, de cel mai de succes program de promovare a
democrației instituit vreodată de un actor internațional, Uniunea Europeană31. Privind
retrospectiv în cazul României, tranziția spre democrație a fost presărată cu episoade
esențialmente autoritare. Rolul jucat de Uniunea Europeană, prin politica de condiționalitate
democratică - adoptată în 1993 prin Criteriile de la Copenhaga și aprofundată în 1997 prin

26
Attila Ágh, „The neoliberal hybrid in East-Central Europe. The ”treason of intellectuals” and its current
re-assessment”, Politics in Central Europe, vol. 15, nr. 3, 2019.
27
Heather Grabbe, „How does Europeanization affect CEE governance? Conditionality, diffusion and
diversity”, Journal of European Public Policy, vol. 8, nr. 6, 2001.
28
Valerie Bunce, „Rethinking Recent Democratization: Lessons from the Post Communist Experience”,
World Politics, vol. 55, nr. 2, 2003.
29
Claus Offe, „Capitalism by Democratic Design? Democratic Theory Facing the Tripe Transition in
East Central Europe”, Social Research, vol. 58, nr. 4, 1991.
30
Antoaneta Dimitrova, „The uncertain road to sustainable democracy: elite coalitions, citizen protests
and the prospects of democracy in Central and Eastern Europe”, East European Politics, vol. 34, nr. 3, 2018.
31
Milada Vaduchova, „Promoting Political Change and Economic Revitalization in the Western Balkans:
The Role of the European Union”, Slovak Foreign Policy Affairs, vol. 6, nr. 2, 2005.

14
Tratatul de la Amsterdam - a temperat și în final a redresat derivele autoritare în România. În
cuvintele lui Steven Levitsky și Lucan Way, democratizarea a fost împinsă de integrarea
europeană. Începând din 1992, regimul Iliescu a adoptat o poziție mai pro-europeană,
prezentându-se drept „un potențial bastion împotriva valului de instabilitate balcanică ce se
distingea drept o problemă centrală pentru guvernele vestice”. În 1993, România a semnat un
Acord European, ce a pus-o pe o traiectorie de aderare la Uniunea Europeană. Această mișcare
a avut un impact major asupra regimului, întrucât condiționalitatea democratică era explicită,
iar nivelul de monitorizare externă a crescut simțitor.32
Al treilea concept cu care operăm în această lucrare este autocratizarea. Analiștii au
acordat o atenție specială acestui proces în ultima perioadă, întrucât declinul democrației în
statele democratice după 2008 a depășit cu viteză consolidarea democratică ce se afla pe trend
ascendent după 1989. Staffan Lindberg și Anna Lührmann conceptualizează autocratizarea
drept un proces dialectic cu democratizarea și argumentează că autocratizarea se poate regăsi
atât în interiorul statelor democratice, cât și în interiorul statelor autoritare33. Întrucât
autocratizarea reprezintă holistic tranziția de la un regim democratic către un regim non-
democratic, anumite nuanțe sunt necesare pentru a explica gradația prin care este analizat acest
proces. Lindberg și Lührmann dezvoltă noțiunile de regres (eng. backsliding) al democrației și
colaps al democrației (eng. breakdown). Cu toate că acestea sunt cele mai folosite terminologii,
este important de menționat că există și alți termeni, precum eroziune democratică34, de-
democratizare35, recesie democratică36 sau închidere a spațiului37. Distincția dintre regres
democratic și colaps democratic este ușor de făcut. Dacă regresul democratic reprezintă un
proces de durată, prin care concentrarea puterii și a resurselor unui stat se fac prin mijloace
democratice, colapsul democrației se petrece într-un timp relativ scurt, de exemplu prin lovituri
de stat militare. Discuția de pe marginea catalogării acestor regimuri dezbate aprins punctul în
care un stat democratic aflat în proces de autocratizare nu mai poate fi considerat o democrație.

32
Steven Levitsky, Lucan A. Way, Competitive Authoritarianism, Cambridge University Press, New
York, 2010, p. 24
33
Staffan Lindberg, Anna Lührmann, „A third wave of autocratization is here: what is new about it?”,
Democratization, vol. 26, nr. 7, 2019, p.1099
34
Michael Coppedge, „Eroding Regimes: What, Where and When?”, V-Dem Working Papers, vol. 57,
2017, p 6
35
Charles Tilly, „Inequality, Democratization, and De-Democratization”, Sociological Theory, vol. 21,
nr. 1, 2003, p. 37
36
Larry Diamond, „Facing Up Democratic Recession”, Journal of Democracy, vol. 26, nr. 1, 2015.
37
Thomas Carothers, Saskia Brechenmacher, Closing Space. Democracy and Human Rights Support
Under Fire, Carnegie Endowment for International Peace, Washington DC, 2014, p. 19

15
Matthijs Bogaards citează în lucrarea sa termenii de „democrație defectivă”38 și „autoritarism
electiv”39, unde face distincția între cele două concepte. Democrația defectivă ilustrează un
regim cu caracteristici democratice, însă cu particularități autoritare, unde se disting patru tipuri
de democrație defectivă: exclusivă (defecte în zona alegerilor și a drepturilor de participare
politică), iliberală (defecte în zona drepturilor civile), delegativă (defecte în zona tragerii la
răspundere orizontale; eng. horizontal accountability) și democrație tutelară sau democrație cu
domenii rezervate (defecte în zona guvernului efectiv)40. Autoritarismul electiv se bazează pe
ideea că multe dintre noile regimuri ale lumii nu sunt într-adevăr democratice și sunt în fapt
„noi forme ale autoritarismului în spatele unor fațade electorale”41. Steven Levitsky și Lucan
Way stabilesc un alt termen vast utilizat în literatura de specialitate: autoritarism competitiv.
Conform lui Levitsky și Way, în regimurile autoritare competitive, instituțiile
democratice formale sunt văzute drept principalele mijloace de obținere și exercitare a
autorității politice, însă aleșii încalcă aceste reguli atât de des și într-o măsură atât de crasă încât
regimul nu mai reușește să îndeplinească standardele convenționale minime pentru
democrație42. Granița unde se poate declara un regim ca fiind autoritar este în continuare
neclară, astfel că o a treia categorie conceptuală este necesară pentru a ajunge la concluzii mai
apropiate de realitate, în forma regimurilor hibride. Juan Linz argumentează că este
contraproductivă folosirea adjectivelor „democrații” ca subtipuri democratice, unde
adjectivele sunt folosite să marcheze diferențe față de democrațiile liberale, pentru a înlocui
categorii de regimuri hibride, astfel accentuând faptul că regimurile hibride nu se ridică la
criteriile democrațiilor liberale43. András Bozóki și Dániel Hegedűs subscriu acestei idei și
lărgesc acest sistem de referință prin extinderea acestui raționament și în partea
autoritarismului, unde modificarea etichetei de regimuri autoritare cu adjective precum
„electoral” sau „competitiv” sunt de folos doar într-un mod limitate când vine vorba de
identificare a regimurilor hibride. Astfel acestea ar trebui diferențiate atât de democrații, cât și
de autocrații.44

38
Wolfgang Merkel et al., Defekte Demokratie: Band 2: Regionalanalysen, Springer VS Verlag für
Sozialwissenschaften, Wiesbaden, 2006.
39
Andreas Schedler, Electoral Authoritarianism: The Dynamics of Unfree Competition, Lynne Rienner
Publishers, Boulder, 2006.
40
Matthijs Bogaards, „How to classify hybrid regimes? Defective democracy and electoral
authoritarianism”, Democratization, vol. 16, nr. 2, 2009.
41
Ibidem.
42
Steven Levitsky, Lucan A. Way, „Elections Without Democracy: The Rise of Competitive
Authoritarianism”, Journal of Democracy, vol. 13, nr. 2, 2002.
43
Juan Linz, Totalitarian and Authoritarian Regimes, Lynne Rienner Publishers, Boulder, 2000.
44
András Bozóki, Dániel Hegedűs, „An externally constrained hybrid regime: Hungary in the European
Union”, Democratization, vol. 25, nr. 7, 2018.

16
 Cadru teoretic: reziliență democratică și diplomație
parlamentară
Cu toate că procesele descrise în capitolul anterior antrenează întreg ansamblul
instituțiilor și al societății unui stat, partidele politice sunt percepute la nivelul de agenți ce se
adaptează în funcție de tendința istorico-politică. Spre exemplu, în cazul democratizării și
europenizării, partidele politice nu sunt considerate o condiție democratică în sine pentru
procesul de consolidare democratică; lărgirea standardelor democratice în sistemul de partide
ale noilor democrații și educarea elitelor de partid în căile politicii europene fiind atribuite
canalelor paralele de cooperare cu partidele transnaționale45. În schimb, rolul partidelor politice
în arhitectura unei democrații în proces de europenizare, democratizare sau autocratizare
presupune implicarea proactivă în tranzițiile sus-numite. Cu alte cuvinte, pentru descrierea mai
fidelă a unuia dintre conceptele tratate anterior, partidelor politice li se cuvine o analiză ca
atare, prin poziția pe care o ocupă de actori subsistemici ce influențează în mod crucial și direct
rezultatele schimbărilor calitative.
În această parte a lucrării vom naviga printre contribuțiile aduse în literatură ce au
implicații în descrierea rolului pe care partidele politice le joacă în procesele de europenizare,
democratizare și autocratizare a unui stat. Astfel, începem prin a descrie conceptele de
instituționalizare a unui partid politic și al unui sistem politic pentru stabilirea gradului de
dependență dintre acestea și consolidarea democratică. Mai apoi, amintim conceptul de
gatekeeping în ideea evidențierii factorilor componenți ai unui partid și impactul acestora în
evoluția democrației. Vom continua cu procesul opus instituționalizării - dezinstituționalizarea
unui partid politic și al unui sistem de partide politice pentru a explica deteriorarea unui sistem
electoral al unui stat din perspectiva descompunerii angajamentului pentru democrație al unui
partid autocratic. Mai departe, vom trece în revistă relația de corelare dintre poziționarea pe
spectrul politic al unui partid și atitudinea sa în chestiunea traiectoriei europene, continuând cu
aspecte particulare de ordin ideologic, încununate de metamorfoza populismului în Europa
Centrală și de Est în cheia conceptului de civilizaționism. Pentru explicarea cauzelor care
permit înrădăcinarea sentimentelor generate de acest tip de discurs, vom secvenția procesul de
autocratizare pentru a deduce implicit un set de acțiuni antonime celor care fac posibil regresul
democratic și care sunt conceptualizate drept reziliență democratică. Următorul pas este să

45
Geoffrey Pridham, Designing Democracy. EU Enlargement and Regime Change in Post-Communist
Europe, Palgrave Macmillan, Basingstoke, 2005, p. 164

17
constatăm stadiul proceselor studiate la momentul scrierii acestei lucrări, unde vom constata
distribuția spațială a democratizării și autocratizării în Europa Centrală și de Est. Finalul acestui
capitol este dedicat diferențierii conceptuale ale dimensiunilor diplomației parlamentare,
pregătind terenul de lucru pentru lacunele din literatură pe care această lucrare încearcă să le
semnaleze și să aducă contribuții.

Partide politice și autocratizare: rolul rezilienței democratice

Privind prin prisma conceptului de democrație reprezentativă, instituționalizarea unui

sistem de partide politice și a partidelor politice reprezintă o unealtă utilă cu care se poate
măsura cantitativ tendința unei tranziții calitative pe spectrul democrației, dacă definim
instituționalizarea partidelor politice prin accepțiunea lui Vicky Randall și a lui Lars Svåsand
drept „procesul prin care un partid devine stabil atât în termeni de modele comportamentale
integrate, cât și în termeni de atitudini sau cultură46, iar instituționalizarea sistemelor de partide
politice, în logica consolidării democratice, drept „procesul prin care un sistem de partide
politice tinde spre competitivitate prin continuitate între alternative, încurajând prospectele
responsabilității electorale; și încurajarea atitudinii reciproce a partidelor de legitimizare drept
competitori, esențială pentru noțiunea opoziției politice”47. Pe scurt, în funcție de gradul de
instituționalizare al sistemului de partide politice al unui stat și al partidelor politice ce îl
compun se reflectă o imagine de ansamblu mai bogată asupra stadiului în care se află un regim
pe spectrul democrației. Cu toate acestea, procesul de instituționalizare al celor două sisteme
de referință nu reprezintă ipso facto o garanție al succesului consolidării democratice. Șebnem
Yardımcı-Geyikçi demonstrează prin analiză comparativă a gradului de instituționalizare al
sistemului de partide politice și al partidelor politice din Turcia cu gradul de instituționalizare
al sistemelor de partide politice și al partidelor politice din Portugalia, Spania, Italia și Grecia
faptul că, în pofida similitudinilor la nivel calitativ în sistemul de indicatori ai dimensiunilor
instituționalizării48, propus de Scott Mainwaring, instituționalizarea sistemului de partide
politice și al partidelor politice își demonstrează limitele în procesul consolidării democratice49.
Ba mai mult, fără o tradiție a respectului față de normele democratice în interiorul unui partid,

46
Vicky Randall, Lars Svåsand, „Party Institutionalization in New Democracies”, Party Politics, vol. 8,
nr. 1, 2002, p. 12
47
idem, p. 7
48
Scott Mainwaring, „Rethinking Party Systems Theory in the Third Wave of Democratization. The
Importance of Party System Institutionalization”, disponibil la
https://www.researchgate.net/publication/270349236_Rethinking_Party_Systems_in_the_Third_Wave_of_Dem
ocratization_The_Case_of_Brazil, pp. 8-10
49
Șebnem Yardımcı-Geyikçi, „Party institutionalization and democratic consolidation: Turkey and
Southern Europe in comparative perspective”, Party Politics, vol. 21, nr. 4, 2015, p. 535

18
instituționalizarea poate deveni o metodă prin care actori politici autocrați își consolidează
puterea, nestingheriți de nicio responsabilitate verticală, ce întoarce procesul democratizării
înspre calea autocratizării. Cu acest pericol în minte, ne rămâne să ne punem următoarea
întrebare: există vreo metodă prin care pornirile unui autocrat într-un partid pot fi identificate
și stăvilite încă din fașă?
La această întrebare ne răspund Steven Levitsky și David Ziblatt. În volumul „How
Democracies Die”, Levitsky și Ziblatt relatează mai multe anecdote privind antecedente
istorice de încercare ale unor figuri autoritare de folosire a mecanismelor democratice pentru a
ajunge la putere - la Biroul Oval, pentru a fi mai exacți. Ceea ce a împiedicat ascensiunea
acestor indivizi înspre tentative serioase de candidatură a fost practica de „gatekeeping”50. Prin
gatekeeping se înțelege o instituție informală de filtrare a candidaților pentru o poziție publică,
compusă din membri impozanți ai unui partid politic. Desigur, această practică este o sabie cu
două tăișuri, având utilitate atât pentru partidele pro-democrație, cât și pentru partidele pro-
autocrație, singura distincție ce se poate deduce fiind poziționarea loialității instituției
informale.
Observate alăturat, democratizarea și autocratizarea sunt procese cu scopuri finale
diametral opuse. Remarcăm un comportament interesant din partea partidelor politice în cele
două situații. Atât în procesul de democratizare, cât și în procesul de autocratizare, partidele
politice au responsabilitatea de a fi vârfurile de lance în ce privește progresul fiecărei tranziții.
Pe de o parte, în cazul autocratizării, un lider politic de factură autocrată cauzează
autocratizarea prin intermediul unui partid politc, care la rândul său, prin pârghiile deținute,
determină perpetuarea autocratizării prin regres democratic, cu pericolul de a traversa linia și
așa ambiguă dintre democrație și autoritarism. Pe de altă parte, în cazul democratizării, un
cumul de factori - societali, istorici, economici, externi, etc. - determină tendința de angajare
activă spre democratizare, partidele politice instituționalizate speculând ori din pragmatism, ori
din convingere acest val. În continuare, ne vom direcționa atenția înspre asumpția privind
autocratizarea determinată de un actor politic autocrat, introducând termenul de
dezinstituționalizare a partidelor politice. Mai specific, în timpul autocratizării, partidul aflat la
putere urmează calea dezinstituționalizării interne și externe ca replică la schimbarea
contextului și a intensității necunoscutelor politice51. În accepțiunea lui Robert Harmel, Lars
Svåsand și a lui Hilmar Langhelle Mjelde, citați de Șebnem Yardımcı-Geyikçi și Hakan

50
Steven Levitsky, David Ziblatt, How Democracies Die, Crown, New York, 2018, p. 30
51
Șebnem Yardımcı-Geyikçi, Hakan Yavuzyilmaz, „Party (de)institutionalization in times of political
uncertainty: The case of the Justice and Development Party in Turkey”, Party Politics, vol. 28, nr. 1, 2020, p. 72

19
Yavuzyilmaz, dezinstituționalizarea partidelor politice poate fi conceptualizată drept imaginea
în oglindă a procesului de instituționalizare, referindu-se la un proces de deteriorare a
caracteristicilor organizaționale ce întăresc stabilitatea organizației și avarierea atașamentului
pe care electoratul de bază îl are față de partid52. Prin centralizarea autorității în partid și
evadând de responsabilitatea verticală din interiorul organizației, un lider autoritar folosește un
partid cu scopul extinderii capitalului politic pe care îl deține.
Autocratizarea în Europa Centrală și de Est, privită prin prisma partidelor politice, are
o istorie aparte. Procesul se datorează în parte unei dinamici poziționale între partidele de
stânga tan și partidele de dreapta gal53, unde tan simbolizează ideologiile tradiționaliste,
autoritare și naționaliste, iar gal reprezintă ideologiile verzi, alternative și libertariene54.
Conform lui Jan Kopecký și lui Cas Mudde, înainte de lărgirea Uniunii Europene în Europa
Centrală și de Est în 2004 și 2007, viziunea pro-europeană - prin extensie pro-democratică - în
est se concentrează în partidele de dreapta și cu poziții gal, iar viziunea anti-europeană în
partidele de stânga tan55, ceea ce reflecta o realitate opusă vestului, unde partidele de stânga
gal adoptau poziții pro-europene, iar partidele de dreapta tan erau vehemente anti-europene56.
Deci, în vest, capitalismul fiind status quo-ul, există o afinitate între partidele de dreapta pro-
piață și valorile tan și între partidele de stânga și valorile gal. În opoziție, în est, aderenții
principiilor non-piață sunt tan iar cei care anticipează beneficiile pieței sunt gal. Se poate
argumenta că, din această perspectivă, valul populist din anii 2010 în Europa Centrală și de Est
a racordat sistemele de partide la realitățile din vest.
Populismul în Europa Centrală și de Est este un tip de discurs politic de care se folosește
un partid cu tendințe autocratice dintr-un sistem de partide democratic pentru a aduna capital
politic și a legitimiza anumite măsuri nedemocratice. Rogers Brubaker argumentează
emergența unui curent de raportare identitară, numit civilizaționism57, accentuat în urma Crizei
migranților din 2015. Schimbarea de paradigmă în accepțiunea național populistă, de la
naționalism la civilizaționism a fost condusă de percepția unui pericol existențial al civilizației

52
Mark Harmel et al., Institutionalisation (and de-institutionalisation) of rightwing protest parties : the
Progress Parties in Denmark and Norway, Rowman and Littlefield, Londra, 2018, pp. 113-114
53
Liesbet Hooghe et al., „Reliability and validity of the 2002 and 2006 Chapel Hill expert surveys on
party positioning”, European Journal of Political Research, vol. 49, nr. 5, 2010, p. 699
54
Milada Vaduchova, „Tempered by the EU? Political parties and party systems before and after
accession”, Journal of European Public Policy, vol. 15, nr. 6, 2008, p. 862
55
Jan Kopecký, Cas Mudde, „The Two Sides of Euroscepticism: Party Positions on European Integration
in East Central Europe”, European Union Politics, vol. 3, nr. 3, 2002, p. 320
56
Gary Marks et al., „Party Competition and European Integration in the East and West: Different
Structure, Same Causality”, Comparative Political Studies, vol. 39, nr. 2, 2006, p. 160
57
Rogers Brubaker, „Between nationalism and civilizationism: the European populist moment in
comparative perspective”, Ethnic and Racial Studies, vol. 40, nr. 8, 2017, p. 1191

20
europene în fața islamului. Cel mai potrivit exemplu al operaționalizării acestui concept este
partidul de guvernământ Fidesz din Ungaria și prim-ministrul Orbán Viktor, sub conducerea
căruia statul maghiar a devenit un regim hibrid. Schimbarea Constituției Ungariei în 2011 a
fost legitimată de discursul național populist identitar, prin asocierea regimului Fidesz cu un
regim „creștin-național”58. Conform lui Zoltán Ádám și lui András Bozóki, creștinismul lui
Orbán însă este întru totul secular și funcționează mai degrabă ca o marcă identitară decât ca
un semn al practicii sau credinței religioase59.
Autocratizarea unui stat este totuși un proces gradual, în sistemul de referință al
regresului democratic. Prin coroborarea contribuțiilor anterior prezentate privind atributele și
caracteristicile partidelor politice în procesul de autocratizare, putem stabili că partidele
politice sunt principalii actori ai autocratizării, în special când se află la guvernare, iar exemplul
de manual este Ungaria lui Orbán. Se pune problema secvențierii autocratizării, cu punctul
focal îndreptat spre partide politice, iar în acest sens, Anna Lührmann teoretizează 60 acest
proces în trei pași: creșterea nemulțumirii cetățenilor, ascendența tendinței anti-pluraliste și
autocratizare propriu-zisă. Provocări contextuale și structurale de ordinul unei crize
(economice, financiare, geopolitice, etc.) și insuficiența eficacității proceselor și partidelor
democratice în raportul acestora la schimbarea status-quo-ului instigă demotivarea cetățenilor
din susținerea normelor democratice. Din acest punct, forțele autocratice își consolidează
terenul electoral prin mai multe metode, unde amintim cu prevalență despre discursul populist
sus-menționat, pentru a se erija în fruntea curentului anti-pluralist. Atât timp cât polarizarea
socială este alimentată de dialectica discursurilor pro și anti-pluraliste, angajamentul public
pentru norma democratică se erodează. Prin această pantă, traiectoria partidelor autocratice
către guvernare este înlesnită, iar o dată ajunse în poziții de putere, regresul democratic se
acutizează prin schimbări incrementale sistemice, anume opoziție și mecanisme de limitări și
echilibre slăbite, până în punctul în care nu se mai poate vorbi despre un regim democratic, ci
unul hibrid sau autoritar.
În întâmpinarea derulării autocratizării, Anna Lührmann și Wolfgang Merkel
reintroduc în discuție conceptul rezilienței democratice, puțin studiat în literatură, pe care îl
definesc ca fiind abilitatea unui regim politic să prevină sau să reacționeze la provocări fără a-

58
Eva Balogh, Viktor Orbán and the Christian-National Idea, disponibil la
https://hungarianspectrum.org/2015/09/22/
59
Zoltán Ádám, András Bozóki, „State and Faith: Right-wing Populism and Nationalized Religion in
Hungary”, Intersections, vol. 2, nr. 1, 2016, p. 102
60
Anna Lührmann, „Disrupting the autocratization sequence: towards democratic resilience”,
Democratization, vol. 28, nr. 5, 2021, p.1018

21
și pierde din caracterul democratic61. În accepțiunea autorilor, reziliența democratică se
manifestă în două ipostaze: în debutul autocratizării și în fața colapsului democratic (eng.
democratic breakdown). În analiza capacității de reziliență democratică, Lührmann și Merkel
pornesc de la reducția regimului la nivelul structural și al actorilor implicați. În primul rând, se
necesită interogarea acelor reguli și instituții care sunt relevante pentru supraviețuirea și
calitatea democratică a unui regim, în special relațiile instituționale dintre legislativ, executiv
și judiciar. În al doilea rând, sub aceste macro-instituții, ar trebui să ne îndreptăm atenția asupra
celor mai importanți actori politici, adică partidele politice. Construind pe fundația întrebării
dacă partidele democratice, semi-democratice și nedemocratice determină competiție politică,
autorii completează răspunsul lui Giovanni Sartori: cu cât mai multe partide semi-democratice
sau nedemocratice impactează sistemul de partide și politicile relevante, cu atât dinamica
centrifugală a sistemului de partide este mai mare62 și reziliența democratică mai scăzută 63; cu
cât mai multe partide și actori democratici domină dinamica competitivă a sistemului de
partide, cu atât reziliența democratică este mai mare.
În Europa Centrală și de Est, democratizarea și autocratizarea coexistă foarte straniu.
Cercetătorii de la Institutul V-Dem (Varieties of Democracy Institute) al Universității din
Göteborg au publicat raportul anual al democrației la nivel mondial, iar regiunea răsăriteană a
Europei cunoaște un fenomen interesant: dacă în topul autocratizatorilor, Polonia și Ungaria își
mențin necontestate pozițiile de lideri, în topul democratizatorilor, România, Slovacia,
Republica Moldova și Ucraina au făcut progrese considerabile în menținerea unei traiectorii
democratice64. Datele cu care se operează în raportul V-Dem sunt din indicele democrației
liberale (Liberal Democracy Index - LDI). În paralel, Uniunea Europeană se confruntă cu un
val de autocratizare, unde 20% din componența sa fiind în proces de autocratizare, cu state
precum Republica Cehă, Croația, Slovenia și Grecia suferind de o formă de regres
democratic65. Perspectivele de viitor se anunță sumbre, după cum autorii concluzionează
raportul: realizările democratice ale ultimilor 30 de ani au fost eradicate la nivel global. Nivelul

61
Anna Lührmann, Wolfgang Merkel, „Resilience of democracies: responses to illiberal and
authoritarian challenges”, Democratization, vol. 28, nr. 5, 2021, p.872
62
Giovanni Sartori, Parties and Party Systems: A Framework for Analysis, Cambridge University Press,
Cambridge, 1976, p. 124
63
Anna Lührmann, Wolfgang Merkel, „Resilience of democracies: responses to illiberal and
authoritarian challenges”, Democratization, vol. 28, nr. 5, 2021, p.872
64
Vanessa Boese et al.,”State of the world 2021: autocratization changing its nature?”, Democratization,
vol. 29, nr. 6, 2022, p. 991
65
Ibidem.

22
democrației de care se bucură cetățeanul de rând a ajuns la un nivel ultima dată observat în
198966.

Diplomația parlamentară/partizană ca mecanisme de rezilență

democratică

Diplomația cuprinde o largă variație de domenii care fundamental descriu același

raport: relaționarea internațională între două sau mai multe națiuni. Ambiguitatea de care se
bucură diplomația, în extensie relațiile internaționale, se regăsește în agenții care se angajează
în astfel de dinamici. Drept urmare, diplomația în secolul XXI a suferit ajustări conceptuale de
așa natură încât este insuficient studiul raportărilor bilaterale sau multilaterale ale statelor, în
accepțiunea realistă holistică asupra acestora; o direcție nouă de studiu se ocupă exclusiv cu
categorizarea dimensiunilor diplomației contemporane și atributele fiecărui subtip. În această
lucrare am construit premisele analizei unei manifestări aparte a diplomației, anume diplomația
parlamentară, însă acest concept nu este totuși încăpător pentru dezideratul final al lucrării de
față. Însă pentru comprehensiunea raționamentului din spatele acestei afirmații, vom parcurge
nivelurile diplomației parlamentare pe care vom rafina ulterior în acord conceptualizarea finală
intenționată.
Pentru început, definim diplomația parlamentară drept modalitățile prin care două sau
mai multe parlamente conduc un dialog continuu cu privire la chestiuni cheie internaționale.
Aceasta se desfășoară în patru dimensiuni: bilateral, multilateral, continental și global. Nivelul
bilateral se preocupă de relaționarea dintre două parlamente naționale, nivelul multilateral se
preocupă de relaționarea mai multor parlamente naționale sub egida unei organizații
internaționale cu un scop bine definit, nivelul continental reunește parlamentele naționale sau
aleși ce constituie un parlament, pe criterii geografice și geopolitice, distingându-se de nivelul
multilateral prin particularitatea regională și realitatea geopolitică cu care se tratează subiectele
agendei; iar nivelul global se adresează relațiilor dintre parlamente într-un format global. Dean
Rusk caracterizează67 diplomația parlamentară prin următoarele atribute: are loc în marja unei
organizații cu interese mai largi decât obiectele pe orice agendă particulară; este „diplomație
publică” prin dezbatere publică; este condusă de reguli formale de procedură și deciziile
acesteia sunt luate prin vot. Pentru cazul Parlamentului României și al Românei, canalele prin
care dialogul continuu cu parlamentele străine sunt grupurile parlamentare de prietenie, la nivel

66
Ibidem, p. 1000
67
Dean Rusk, „Parliamentary Diplomacy--Debate v. Negotiation”, World Affairs Interpreter, vol. 26, nr.
2, 1955, p. 125

23
bilateral; comisiile parlamentare, la nivel bilateral și multilateral, respectiv membrii
Parlamentului European (MEPi), la nivel continental.
Nivelul bilateral al diplomației parlamentare pe care Parlamentul României o menține
se concretizează prin activitățile celor 99 de grupuri parlamentare de prietenie68 cu
parlamentele altor state, prin Comisia comună pentru integrare europeană dintre Parlamentul
României și Parlamentul Republicii Moldova69 și prin comisiile permanente de specialitate ale
camerelor parlamentare70, iar nivelul multilateral al diplomației parlamentare în care
Parlamentul României se angajează este asigurat de delegațiile parlamentului la organizațiile
internaționale71. Nivelul continental al diplomației parlamentare al României este asigurat de
membrii Parlamentului European. Făcând parte dintr-un parlament și angajându-se activ în
diplomație parlamentară prin intermediul canalelor de diplomație specifice Parlamentului
European72, aceștia se încadrează în limitele definiției de mai sus. Ceea ce este aparte
conceptual la nivelul continental, care, în cazul României, este sinonim cu nivelul european,
este faptul că MEPii au un mandat bivalent. Acest lucru se translatează prin reprezentarea
statului de origine și al Uniunii Europene simultan prin natura funcției, dar nu și din punct de
vedere temporal sau contextual, iar aici apare o particularitate sui generis fotoliului de
europarlamentar. La Bruxelles sau Strasbourg, un MEP se poate angaja în diplomație
parlamentară prin acțiunile pe care le întreprinde în raport cu alți deputați europeni originari
din alt stat, chiar dacă acest fapt nu implică relaționarea a două parlamente ci relaționarea a doi
sau mai mulți parlamentari din cadrul aceluiași parlament, dar proveniți din state membre ale
Uniunii Europene diferite; în afara decorului hemiciclului, un membru al Parlamentului
European se poate angaja în diplomație parlamentară prin canalele destinate în acest sens de
instituția europeană, adică prin delegații și comitete parlamentare de cooperare cu parlamentele
altor state, în interesul Uniunii Europene. Numitorul comun al acestor două ipostaze este
calitatea de membru al Parlamentului European. La nivel global, Parlamentul României

68
”Grupurile de prietenie ale Parlamentului
României”,https://193.226.121.238/pls/parlam/structura.pr?leg=2020
69
„Comisia comună pentru integrare europeană dintre Parlamentul României și Parlamentul Republicii
Moldova”, https://193.226.121.238/pls/parlam/structura.co?leg=2020&cam=0&idc=204.
70
Interviu al autorului cu Oana Murariu MP
71
”Delegațiile Parlamentului României la organizații parlamentare internaționale”,
https://193.226.121.238/pls/parlam/structura.dp?leg=2020
72
„Delegațiile interparlamentare ale Parlamentului European”,
https://www.europarl.europa.eu/delegations/en/home.

24
întreține relații cu parlamente extraeuropene în cadrul Uniunii Inter-Parlamentare prin
Comitetul Director al Grupului Român al Uniunii Interparlamentare73.
Nivelul european al diplomației parlamentare se exprimă mult mai legitim din
perspectiva grupurilor politice din Parlamentul European. Decizia inițială de a forma grupuri
în plen a izvorât din percepția parlamentarilor celor șase state fondatoare al unui interes
intrinsec în așezarea alături de colegi cu convingeri politice similare74. Această decizie a fost
formalizată în Regulamentul de Procedură al Parlamentului European, care indică faptul că
„membrii se pot organiza în grupuri în funcție de afinitățile politice”75. Prospectul alegerilor
directe pentru Parlamentul European a creat o motivație clară pentru formalizarea unor
organizații extraparlamentare care să semene cu partide la nivel european. Aceste corpuri au
adus laolaltă partide naționale, alcătuindu-se din partide similare celor deja existente în
interiorul grupurilor din Parlamentul European și din interiorul Internaționalelor. Cât timp
exista un aspect practic al coordonării partidelor naționale, ce și-au unit forțele cu scopul de a
coopera pentru a câștiga locuri în Parlamentul European, se distingea și o dimensiune
ideologică clară. Conform politologului și profesorului Rudolf Hrbek, acestea nu erau
nicidecum mariaje de conveniență ci grupări care căutau să aducă împreună partide cu viziuni
similare din motive electorale76.
Cercetările anterioare indică în mod neechivoc rolul pe care partidele politice le au în
procesele de europenizare, democratizare și autocratizare, iar diplomația parlamentară și
formatul partidelor transnaționale sunt expresiile cele mai apropiate în literatură de
dimensiunea internațională a partidelor politice. Limitele conceptuale sunt atinse în acest punct,
iar obiectivul următoarei secțiuni din această lucrare este să introducă în discuție dimensiunea
partizană a relațiilor internaționale și să stabilească un punct de plecare în studiul proprietăților
acesteia. În continuare, denumesc acest concept diplomație partizană și se referă la totalitatea
relațiilor pe care un partid politic le întreține cu actori politici din exteriorul sistemului politic
național de care acesta aparține. În raport cu diplomația parlamentară, diplomația partizană
adaptează aceleași niveluri de contact la nevoile acesteia și utilizează cadrul instituțional oferit
de parlament pentru a-și dezvolta o marcă identitară proprie și conexiuni externe, însă nu în

73
“Comitetul Director al Grupului Român al Uniunii Interparlamentare”,
http://www.cameradeputatilor.ro/pls/parlam/structura.dp?idg=27
74
Sir Graham Watson, Building a Liberal Europe: The ALDE Project, John Harper Publishing, Londra,
2010, p. 7
75
European Parliament, „REGULATION (EU) No 1215/2012 OF THE EUROPEAN PARLIAMENT
AND OF THE COUNCIL of 12 December 2012 on jurisdiction and the recognition and enforcement of judgments
in civil and commercial matters”, Art. 30, alin. (1)
76
Rudolf Hrbek, Liberal Parties in Western Europe, Cambridge University Press, Cambridge, 1988, p.
456

25
mod exclusiv. Diplomația partizană utilizează atât diplomația parlamentară, cât și formatele
politice multilaterale, de tipul partidelor transnaționale și al internaționalelor. Scopul existențial
al diplomației partizane este internaționalizarea politicilor și pozițiilor naționale pe care un
partid politic le are. În următorul capitol vom operaționaliza acest concept nou printr-un studiu
de caz făcut pe partidul Uniunea Salvați România (USR) și pe modalitatea prin care acesta
folosește diplomația partizană în contextul europenizării și democratizării în România.

26
 Metodologie

Colectarea datelor

Subiectul principal al acestei lucrări este dimensiunea internațională a partidului

Uniunea Salvați România (în continuare, USR), iar obiectivele de cercetare sunt
operaționalizarea conceptului de diplomație partinică din prisma activităților internaționale ale
USR-ului și cartografierea diplomației partizane a partidului. Am ales USR ca punct focal al
lucrării datorită calității de membru pe care o am în cadrul acestui partid și datorită activității
mele cu mandat de la partid în sfera relațiilor internaționale. În acest context, se poate spune că
am o privire de ansamblu mult mai largă asupra acțiunilor internaționale pe care USR le-a
întreprins din 2019 până la momentul scrierii prezentului text. Mai mult, lăsând experiența
personală deoparte, USR beneficiază de poziții cheie la nivel internațional din prisma cărora
operaționalizarea diplomației partizane și a diplomației parlamentare relevă aspecte aparte
contribuției acestor activități în procesele de europenizare și democratizare a României.
Metodologiile de colectare și centralizare ale informațiilor necesare studiului de caz au
fost interviuri semi-structurate, întrebări punctuale și date empirice provenite din experiențele
personale în activitățile internaționale ale USR. Am ales să conduc o cercetare calitativă
deoarece această metodă surprinde direct de la actorii implicați în dimensiunea internațională
a USR informații relevante pentru discuția implicațiilor pe care legăturile externe ale partidului
le au în europenizarea și democratizarea României. Mai mult, fiind cea mai utilizată metodă de
cercetare calitativă77, interviurile semi-structurate mi-au oferit libertatea de a explora prin
întrebări pregătite în prealabil și întrebări ad-hoc activitățile membrilor USR intervievați din
perspectiva diplomației parlamentare și a diplomației partizane. De asemenea, am folosit
cercetarea empirică pentru a completa anumite lacune logice ce pot induce confuzie cititorului.
Astfel, am considerat că folosirea anumitor date provenite din experiențele personale sunt
relevante obiectului studiului de față. Întrebările punctuale au fost folosite pentru a clarifica
sau corobora anumite lacune pe care le-am întâmpinat în studiul meu.
Selecția participanților la interviuri a fost făcută din mai multe considerente. Am
identificat membrii de partid cu valențe internaționale și am făcut o listă extinsă cu nume, în
funcție de dimensiunile pe care le vom analiza. În cele ce urmează, voi prezenta lista

77
Alan Bryman, Social Research Methods, Oxford University Press, Oxford, 2016, p. 240

27
persoanelor cărora le-am luat interviuri semi-structurate, unde voi include funcțiile politice pe
care le dețin sau le-au deținut.
1. Ioana Abăseacă - Vicepreședintă responsabilă cu Relațiile Internaționale ale
USR Tineret;
2. Oana Murariu78 - deputată USR de Cluj, secretară a grupului parlamentar de
prietenie cu Marele Ducat de Luxemburg și membră a grupurilor parlamentare
de prietenie cu Republica Algeriană Democratică şi Populară, Australia și
Republica Armenia; și membră a delegației USR la Congresul ALDE de la
Dublin (2022);
3. Iulian Bulai79 - deputat USR de Neamț, membru al Delegaţiei Parlamentului
României la Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei și președinte al
Grupului ALDE din Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei;
4. Radu Mihail80 - senator USR de Diaspora, Președinte al Delegației
Parlamentului României la Adunarea Parlamentară a OSCE, membru al
Comisiei pentru Politică Externă a Senatului și fost membru al Biroului Național
USR responsabil cu Relațiile Internaționale, membru al delegației USR la
Congresul ALDE de la Dublin (2022);
5. Cristian Preoteasa-Maier - fost Coordonator de Departament al
Departamentului de Relații Internaționale al USR Tineret și candidat susținut de
USR Tineret la alegerile pentru Biroul LYMEC din 2022;
6. Nicolae Ștefănuță81 - membru al Parlamentului European din partea României
și vicepreședinte al Delegației Parlamentului European pentru relația cu Statele
Unite ale Americii.
Interviurile au fost efectuate în perioada 26-29 august 2022, prin trei căi de procedură:
interviu fizic, interviu scris prin mesagerie rapidă și interviu telefonic. În cazul interviurilor
verbale (fizic și telefonic), durata interviurilor variază între 15 minute și 45 de minute, iar în
cazul interviurilor scrise prin mesagerie rapidă, mărimea răspunsurilor variază între trei sferturi
de pagină în format Google Docs și o pagină în format Google Docs. Pentru respectarea

78
Oana Murariu, deputată,
http://www.cameradeputatilor.ro/pls/parlam/structura2015.mp?idm=197&cam=2&leg=2020
79
Iulian Bulai, deputat,
http://www.cameradeputatilor.ro/pls/parlam/structura2015.mp?idm=52&cam=2&leg=2020.
80
„Radu Mihail, senator”, https://senat.ro/FisaSenator.aspx?ParlamentarID=78CB59E6-145F-447F-
BC75-7112B544A4D5.
81
Nicolae Ștefănuță, membru al Parlamentului European,
https://www.europarl.europa.eu/meps/en/58766/NICOLAE_STEFANUTA/home

28
deontologiei academice, am întrebat fiecare dintre participanții la interviuri dacă aprobă
folosirea numelor lor în prezenta lucrare și dacă aprobă înregistrarea interviurilor cu scopul
strict de a prelucra informațiile conținute în acestea pentru obiectul studiului lucrării. Întrucât
nu am niciun acord explicit din partea niciunui respondent pentru publicarea interviurilor,
conținutul integral al acestora este împărtășit exclusiv între mine și persoana intervievată.

Categorii de analiză

Chiar dacă întrebările adresate respondenților au fost particularizate pentru domeniul

de activitate internațională al fiecăruia dintre aceștia, temele comune regăsite în interogări sunt
implicațiile acțiunilor externe ale USR în procesele de europenizare și democratizare din
România și din regiune, concepția și adaptarea structurală a partidului la domeniul de activitate
internațional și percepția dinamicilor de raportare dintre actorii politici români și străini. Astfel,
am structurat întrebările în acord cu cele patru dimensiuni de analiză și le-am calibrat la
structura din postura căruia diplomația parlamentară sau partizană este efectuată. Cele patru
dimensiuni de analiză sunt nivelurile bilateral, multilateral, continental/european și global.
Structurile la care fac referire prescriu diferențele cadrelor din circumscripția cărora sunt
întreținute relații internaționale. Astfel, constatăm USR, USR Tineret, grupul parlamentar USR
în Parlamentul României și delegația USR în Parlamentul European drept identități structurale
separate din care diplomația parlamentară sau partizană a USR are loc și care determină
diferențele conceptuale dintre cele două tipuri de diplomație amintite anterior.
Pentru nivelul bilateral, întrebările s-au preocupat de implicația relațiilor internaționale
pe care grupurile parlamentare de prietenie și legăturile bilaterale cu alte partide liberale din
Europa le au în procesele de europenizare și democratizare în România. Conceptele utilizate
pentru răspunsurile date sunt diplomația parlamentară și diplomația partizană, iar identitățile
structurale sunt USR, USR Tineret, grupul parlamentar USR în Parlamentul României și
delegația USR în Parlamentul European.
Pentru nivelul multilateral, întrebările s-au preocupat de caracterul acțiunilor pe care
membrii delegațiilor Parlamentului României la adunările parlamentare ale organizațiilor
internaționale le întreprind, în raport cu europenizarea și democratizarea în România; și de
dimensiunea relațiilor internaționale ale USR cu alte partide liberale europene membre ALDE
în formate regionale. Conceptele utilizate pentru răspunsurile date sunt diplomația
parlamentară și diplomația partizană, iar identitățile structurale sunt USR, USR Tineret și
grupul parlamentar USR în Parlamentul României.

29
 Pentru nivelul european, întrebările s-au preocupat de cercetarea epistemologică a
dualității mandatului de membru al Parlamentului European; mecanismele de pârghii și
ansamblurile de legături pe care USR le folosește în cadrul partidului european ALDE, grupului
parlamentar Renew Europe, federației de tineret LYMEC și în cadrul adunărilor parlamentare
ale Conferinței privind Viitorul Europei și a Consiliului European în contextul europenizării și
democratizării în România. Conceptele utilizate pentru răspunsurile date sunt diplomația
parlamentară și diplomația partizană, iar identitățile structurale sunt USR, USR Tineret, grupul
parlamentar USR în Parlamentul României și delegația USR în Parlamentul European.
Pentru nivelul global, întrebările s-au preocupat de impactul pe care apartenența la
IFLRY influențează activitatea USR Tineret la nivel național. Conceptul utilizat pentru
răspunsurile date este diplomația partizană, iar identitatea structurală este USR Tineret.

Metoda de analiză

Metoda de analiză a datelor pe care am folosit-o în centralizarea informațiilor obținute

din interviuri este transcrierea ideilor și conceptelor operaționale prin intermediul analizei de
discurs. Am fost interesat de perspectivele personale ale participanților la interviuri și modul
lor de raportare la dimensiunile diplomației parlamentare și partizane, dar și de aspectele
tehnice care guvernează modul de desfășurare al activității diplomatice. După transcrierea și
categorisirea cadrului conceptual, nivelului de acțiune și identității structurale a fiecărei idei
regăsite în analiza discursivă, am alcătuit o reprezentare grafică a relațiilor internaționale ale
USR pentru facilitarea interiorizării și asocierii termenilor cu conceptele postulate. Acest
proces l-am denumit cartografiere a valențelor partizane internaționale.

Probleme etice

După cum am menționat anterior, calitatea de membru al USR mi-a oferit contextul
propice efectuării acestui studiu de caz. Din considerații etice, doresc să asigur validitatea
datelor și să garantez că orice fel de părtinire sau bias față de USR, de orientare sau preferințe
politice, atât pe plan extern, cât și pe plan intern al partidului nu vor afecta calitatea studiului
de caz. Mai mult, cu toate că nu pot să mă delimitez de rolurile mele ca membru de partid, ca
actor politic implicat în relațiile internaționale ale USR și ca agent ce a facilitat desfășurarea
anumitor episoade cu caracter internațional, nici nu pretind să ofer un punct de vedere obiectiv
în cele ce urmează. Intenția mea este să aduc exemple factuale și punctuale din experiența

30
personală ce să întărească argumentele cercetării mele și să contribui la literatura de specialitate
prin prezenta lucrare cu conceptele pe care le-am descris anterior.
De asemenea, recunosc pericolul pe care tendințele de autoetnografie și reproducere a
discursului partidului atât ca membru, cât și ca rezultat al relațiilor personale cu membrii
intervievați le aduc credibilității acestei lucrări. Din acest motiv, admit impactul acestora, dar
cu atât mai mult, consider că acești factori sunt foarte utili studiului de caz, întrucât anumite
raționamente și motive din spatele anumitor episoade de diplomație parlamentară și diplomație
partizană pot fi explicate și înțelese din prisma celor două tendințe sus-menționate.

31
 Studiu de caz: diplomația parlamentară a USR
În acest capitol vom operaționaliza conceptele discutate anterior prin studiul de caz
asupra activității internaționale al partidului Uniunea Salvați România. Voi începe prin a
delimita conceptual identitățile structurale folosite de USR în relațiile sale internaționale, prin
atribuirea unor proprietăți fiecărei identități structurale în parte: instituționalizarea relațiilor
internaționale, rol, obiective și afilieri internaționale. Mai departe, voi examina acțiunile
identităților structurale în fiecare dimensiune de analiză în parte pentru a stabili tipul de
diplomație ce este întreprinsă. Ulterior, voi interpreta rezultatele studiului de caz și voi decide
în ce măsură relațiile internaționale, exprimate prin diplomația parlamentară și diplomația
partizană, impactează procesele de europenizare și democratizare în România. În ultima parte
voi conchide studiul de caz discutând contribuțiile aduse literaturii, implicațiile politice și
implicațiile academice.

Identitățile structurale ale USR în relațiile internaționale

Înțelegerea activităților USR în sfera relațiilor internaționale nu se poate face fără

interiorizarea particularităților pe care fiecare din identitățile structurale le posedă. În
continuare, voi trata instituționalizarea, rolul, obiectivele și afilierile internaționale ale fiecăreia
dintre identitățile structurale care acționează pe plan extern în numele USR, analizând
documente programatice și comunicate oficiale; și utilizând date colectate din interviuri.
Identitatea structurală USR este cea mai vastă și fluidă identitate structurală din cadrul
acestui studiu de caz. Întrucât condiția fundamentală pentru fiecare dintre identitățile
structurale este apartenența la partid, această identitate structurală în particular este cea mai
ușoară de înțeles. Esențialmente, identitatea structurală USR reflectă cu prioritate pozițiile și
politicile USR în cadrul internațional. De altfel, același lucru îl fac și celelalte identități
structurale însă, prin excelență, identitatea structurală USR nu are aplicată asupra sa filtre de
calibrare a interesului de partid în exprimarea acțiunilor sale. Dacă identitățile structurale USR
Tineret, grup parlamentar USR în Parlamentul României și delegația USR în Parlamentul
European au nevoie de atribute specifice pentru a căpăta sens existențial, identitatea structurală
USR exprimă în cea mai verosimilă și nealterată circumstanțial manieră pozițiile și politicile
partidului în contextul extern. În altă ordine de idei, identitățile structurale ale partidului sunt
multiple și coexistente, un membru USR putând fi încadrat în două sau mai multe identități
structurale simultan, singura diferențiere făcându-se la contextul în care membrul USR este
angajat în relații internaționale.

32
 Instituționalizarea identității structurale USR se exprimă prin Departamentul de Relații
Internaționale al USR (în continuare DRI). Responsabilitatea gestionării activităților acestor
instanțe ale identității structurale USR revine unui membru al Biroului Național USR
responsabil cu relațiile internaționale și a unui ofițer internațional, în cadrul Secretariatului
General USR. Rolul Departamentului de Relații Internaționale al USR este de a superviza
evoluțiile politice ale dimensiunii internaționale a partidului. Obiectivele DRI sunt de trei
tipuri: tehnic, politic și instructiv. Obiectivul tehnic constă în consultanță pentru membrii USR
în funcții politice cu atribute internaționale. Obiectivele politice urmăresc asigurarea prezenței
USR, prin poziții politice, în formatele internaționale din care partidul face parte; menținerea
unui canal de comunicare constant cu parteneri externi (politici sau apolitici);
internaționalizarea dimensiunii naționale a valorilor, pozițiilor și politicilor USR. Obiectivul
instructiv reprezintă identificarea și încurajarea membrilor USR cu funcții politice sau cu
afinități pentru sfera relațiilor internaționale să activeze în acest domeniu. Afilierea
internațională a USR este în partidul transeuropean ALDE și în grupul parlamentar al acestuia,
Renew Europe, din anul 2019.
Identitatea structurală USR Tineret este instituționalizată prin Departamentul de Relații
Internaționale al USR Tineret (în continuare, DRI USRT). Rolul DRI USRT este de a
reprezenta și promova USR Tineret și valorile sale în relație cu partenerii internaționali.
Obiectivele8283 DRI USRT sunt menținerea unui mediu în care tinerii din USR interesați de
politica europeană și internațională să exerseze practici și aptitudini necesare activității în sfera
relațiilor internaționale; pregătirea viitorilor politicieni USR și specialiști în politică externă ai
partidului; stabilirea unor canale perpetue de comunicare cu organizații de tineret liberale
străine; și internaționalizarea valorilor, pozițiilor și politicilor USR Tineret în structurile
internaționale din care face parte. Afilierea internațională a USR Tineret este în LYMEC (2021)
și IFLRY (2022).
Identitatea structurală grupul parlamentar USR în Parlamentul României este
instituționalizată în funcție cadrul de instituționalizare al relațiilor internaționale în accepțiunea
Parlamentului României. Astfel, Parlamentul României recunoaște nivelurile bilateral și
multilateral drept dimensiuni de activitate, unde particularizează diplomația parlamentară prin
intermediul diverselor delegații, grupuri de prietenie și alte forme de cooperare bilaterală și
multilaterală. Pentru legislatura 2020-2024, identitatea structurală grup parlamentar USR în

82
Interviu semi-structurat al autorului cu Ioana Abăseacă, 27 august 2022
83
Interviu semi-structurat al autorului cu Cristian Preoteasa-Maier, 27 august 2022

33
Parlamentul României este reprezentată de deputații și senatorii USR ce fac parte din grupurile
de prietenie parlamentare, comisiile parlamentare și delegațiile Parlamentului României la
adunări parlamentare ale organizațiilor internaționale. Rolul formelor de cooperare
internațională a Parlamentului României este de a menține un canal de comunicare și
colaborare cu instituțiile legislative ale altor state și reprezentarea vocii poporului român84 în
cadrul adunărilor parlamentare ale organizațiilor internaționale din care face parte România.
Identitatea structurală delegația USR în Parlamentul European este instituționalizată în
funcție de cadrul de instituționalizare al relațiilor internaționale în accepțiunea Parlamentului
European. Astfel, Parlamentul European recunoaște nivelurile bilateral și multilateral drept
dimensiuni de activitate unde particularizează diplomația parlamentară prin intermediul
delegațiilor permanente. Totodată, însuși plenul Parlamentului European reprezintă o formă de
instituționalizare a relațiilor internaționale, întrucât acesta este compus din membri ai
Parlamentului European originari din cele 27 de state membre ale Uniunii Europene. În acest
format intraparlamentar, raportări informale ale relațiilor internaționale pot avea loc. Totodată,
raportări informale ale relațiilor internaționale au loc și în interiorul grupurilor parlamentare.
Pe această cale, pentru legislatura 2019-2024, identitatea structurală delegația USR în
Parlamentul European este reprezentată de membrii Parlamentului European, aleși pe lista
electorală a Alianței 2020 USR PLUS în 26 mai 2019 și de prezența acestora în delegațiile
permanente ale Parlamentului European. Rolurile formulelor instituționalizate ale identității
structurale delegația USR în Parlamentul European sunt triple: în interes european, în interes
național, exprimat din punctul de vedere al partidului și în interesul partidului. Rolul european
se traduce prin reprezentarea pozițiilor și politicilor Parlamentului European în relațiile
interparlamentare ale acestuia cu legislative extracomunitare și menținerea unor canale de
comunicare și colaborare cu acestea. Rolul național se distinge prin valențe de
reprezentativitate și vectoriale de imagine. Rolul partizan se manifestă prin internaționalizarea
pozițiilor și politicilor USR prin cadrul grupului parlamentar Renew Europe, de care aparține
delegația USR în Parlamentul European.
În continuare, vom clasifica acțiunile din sfera relațiilor internaționale și a politicii
externe pe care fiecare dintre identitățile structurale ale partidului le-a întreprins. Observăm că
fiecare identitate structurală are anumite niveluri în care operează, iar în analiza activităților pe
niveluri vom exemplifica faptual. În finalul fiecărei analize a identităților structurale vom
aprecia dimensiunea conceptuală în care relațiile internaționale sunt întreținute.

84
Interviu semi-structurat al autorului cu Iulian Bulai, 26 august 2022

34
 Identitatea structurală USR

La nivel bilateral, identitatea structurală USR întreține o matrice încă necuantificată de

relații cu entități externe. Vasta majoritate a acestora sunt relații informale ale membrilor USR
cu persoane afiliate altor organizații, de tipul prieteniilor, amicițiilor sau colaborărilor în cadrul
unor grupuri de lucru informale. Din nou, fiind necuantificată această matrice, nici impactul
acestor tipuri de relații informale nu sunt măsurabile. Pe de altă parte, relațiile formale bilaterale
ale identității structurale USR sunt cuantificabile și simțitor mai puține decât relațiile informale
sus-numite. De exemplu, prezența președintelui la vremea respectivă a Momentum Mozgalom,
Fekete-Győr András, la evenimentul electoral al lui Dan Barna de la Cluj-Napoca, în logica
alegerilor prezidențiale din 2019. Liderul politic maghiar a adresat un discurs85 audienței,
întărind viziunea pro-europeană pe care atât Momentul Mozgalom, cât și USR le susțin. Un alt
eveniment bilateral a fost deschiderea cabinetului europarlamentar al lui Nicolae Ștefănuță de
la Sibiu, în prezența lui Katalin Cseh MEP (RE - Momentum) și a lui Moritz Körner MEP (RE
- FDP)86. În aceeași notă a relațiilor formale, trecem în revistă implicarea87 membrilor USR -
cu precădere a membrilor USR Diaspora - în campaniile electorale și în alegerile din alte state,
precum Marea Britanie, Italia, Germania, Spania sau Franța. Această angrenare a membrilor
USR în viața politică a altor state reprezintă o altă manifestare a relațiilor bilaterale pe care
USR le întreține.
La nivel multilateral, identitatea structurală USR reprezintă apartenența partidului la
formatul New Central Europe Plus (NCE+), un bloc al organizațiilor central-est europene în
interiorul partidului european ALDE, compus din USR, NEOS (Austria) și Momentum
Mozgalom (Ungaria). Scopul acestui format multilateral este promovarea pozițiilor și
politicilor liberale în Europa Centrală și de Est; și susținerea partidelor cu tentă liberală din
Balcanii de Vest în vederea unui parcurs european al celor cinci state balcanice.
La nivel european, identitatea structurală a USR se conturează prin integrarea
partidului în ALDE. Beneficiile apartenenței la ALDE pentru USR sunt următoarele:
solidificarea relațiilor bilaterale ale USR cu alți actori politici liberali din Europa, transferul de
tehnici, cunoștințe și practici politice, legitimizarea externă a pozițiilor și politicilor USR și
internaționalizarea pozițiilor și politicilor USR. Tratate individual, aceste beneficii sunt folosite

85
https://www.usr.ro/2019/11/03/andras-fekete-gyor-presedintele-partidului-momentum-la-cluj-
napoca-avem-nevoie-de-o-schimbare-a-culturii-politice/
86
https://www.mesageruldesibiu.ro/nicu-stefanuta-isi-deschide-biroul-de-europarlamentar-la-sibiu/
87
Întrebare punctuală adresată lui Horia Bogdan, Vicepreședinte al filialei USR Diaspora, 29 august
2022

35
de USR în următoarea manieră. Solidificarea relațiilor bilaterale ale USR cu alți actori politici
liberali din Europa asigură dezvoltarea unei rețele externe prin care USR se conectează la
dinamicile din interiorul ALDE și are acces la o poziție privilegiată pentru schimburi de
experiență. Transferul de tehnici, cunoștințe și practici politice acoperă dimensiunea partajării
și interiorizării tehnicilor, cunoștințelor și practicilor politice folosite de alți parteneri ai USR.
De altfel, în același cadru european al ALDE, și USR acționează ca furnizor de tehnici, practici
și cunoștințe. Un exemplu pentru transferul de tehnici, cunoștințe și practici în sensul vectorial
european-USR se identifică din partea FDP și VVD în materie de guvernare în coaliție, iar în
sensul vectorial USR-european putem exemplifica printre altele participarea în calitate de
vorbitoare a primăriței Sectorului 1 din București, Clotilde Armand, la un panel în marja
congresului ALDE de la Dublin din 202288. În ceea ce privește legitimizarea externă a pozițiilor
și politicilor USR, apartenența la ALDE facilitează internaționalizarea pozițiilor și politicilor
USR, iar subiecte de natura statului de drept, a derapajelor democratice sau a legilor justiției,
teme inerente discursului politic USR, capătă legitimitate externă prin solidarizarea partidelor
membre ALDE cu pozițiile și politicile USR. O altă valență pe care internaționalizarea
pozițiilor și politicilor USR constă în inițiativele pe care USR le poate lua, prin intermediul
rezoluțiilor și amendamentelor depuse pentru fiecare congres ALDE, determinând blurarea
limitelor dintre atenția asupra unei poziții sau politici oferită exclusiv național și atenția oferită
european; cele două puncte de vedere calibrându-se reciproc.
Identitatea structurală USR la nivel global instituționalizată printr-o modalitate formală
ar fi apartenența la Internaționala Liberală, însă partidul nu face parte din aceasta, astfel, putem
spune că nivelul global al identității structurale USR nu există. Revizuind analiza asupra
identității structurale USR, deducem că aceasta are valențe strict în cadrul diplomației
partizane, iar formele de relații internaționale pe care partidul USR le practică în exteriorul
țării, anume legăturile formale și informale cu alte organizații politice liberale, calitatea de
antreprenor de norme pe care USR o ocupă în contextul regional și european și atitudinea pro-
europeană și transpunerea factorilor politici externi în poziții și politici proprii, face din acesta
un actor politic esențial în procesul de europenizare și democratizare atât în România, cât și în
regiune, contribuind la consolidarea democratică în aceste spații geografice.

88
Interviu semi-structurat al autorului cu Oana Murariu, 27 august 2022.

36
 Identitatea structurală USR Tineret

La nivel bilateral, identitatea structurală USR Tineret este operaționalizată de DRI

USRT. Asemenea cazului identității structurale USR, relațiile bilaterale ale identității
structurale USR Tineret cuprind o multitudine de relații interpersonale informale. Empiric,
acestea se concretizează în relații formale în urma unor proiecte internaționale proprii. Un
exemplu de relație bilaterală informală este prezența președintelui USR Tineret Mihai Costea,
a vicepreședintelui USR Tineret Ciprian Constantinescu și a consilierului local din Ploiești
Mihai Tonsciuc în Republica Moldova în timpul alegerilor prezidențiale din 2021. Aceștia au
relaționat atât cu membrii PAS (având identitatea structurală USR), cât și cu membrii PAS
Youth (având identitatea structurală USR Tineret). Prin acest fapt se relevă existența unui canal
de comunicare direct între cele patru organizații, unde USR și USR Tineret manifestă o atenție
sporită pentru parcursul pro-european al Republicii Moldova89. Un exemplu de relație
bilaterală formală este organizarea evenimentului „Liberal Spring 2022”90 de către membri ai
USR Tineret, în colaborare cu organizația de tineret a Momentum Mozgalom, Momentum
TizenX, cu sprijinul Renew Europe.
La nivel multilateral, identitatea structurală USR Tineret se transpune în participarea
la evenimente multilaterale internaționale, proprii sau externe, și prin aderarea organizației la
formatul Memorandumului de Cooperare pentru Parteneriatul dintre Organizațiile de Tineret
Liberale ale Regiunii Baltice și Europei Centrale și de Est (Coaliția Estului)91. Evenimentele
proprii ale USR Tineret sunt organizate de obicei cu sprijinul USR și al Fundației Friedrich
Naumann pentru Libertate, cu scopurile contexualizării legării și consolidării unor relații
bilaterale, antrenării și pregătirii membrilor USR Tineret în paradigma dinamicilor
internaționale, creșterii prestigiului internațional al USR Tineret, facilitării transferului de
tehnici, cunoștințe și practici între părțile participante și racordării pozițiilor și politicilor USR
Tineret ambivalent la dimensiunile european și național. Evenimentele multilaterale proprii ale
USR Tineret cu tematică internațională sunt bEUcharest talks și Future of Europe Youth

89
Întrebare punctuală adresată lui Mihai Costea, lui Ciprian Constantinescu și lui Mihai Tonsciuc, 29
august 2022
90

https://www.facebook.com/USRTineretCluj/posts/pfbid0BNeQxDSfzQLPAKnDhhKu3nQczNKqjawaSJFuMjy
aYY5EQSq84GMQGpqjHFD1SzQel
91
USR Tineret a aderat la acest bloc regional în 2021. Din Coaliția Estului mai fac parte: Tineretul
Attistibai (Letonia), Tineretul Partidului Reformator Estonian, Liga Democratic Liberală a Ucrainei, Tineretul
Liberal Lituanian, Mlade ANO (Cehia), Momentum TizenX (Ungaria), Tineretul .Nowoczescna (Polonia), Mladi
Progresivci (Slovacia).

37
Summit92. Evenimentele multilaterale externe la care USR Tineret participă îndeplinesc
aceleași atribute, singura diferență fiind spațială.
La nivel european, identitatea structurală USR Tineret există în logica apartenenței
USR Tineret la Tineretul Liberal European - organizația de tineret a partidului transeuropean
ALDE - (în continuare, LYMEC93), în integrarea membrilor USR Tineret în arhitectura
organizațională a LYMEC, prin participarea la evenimentele și proiectele europene pe care
actorii politici europeni le întreprind și prin redactarea și susținerea de rezoluții și amendamente
în cadrul Congreselor LYMEC. Integralitatea USR Tineret la LYMEC, din punctul de vedere
al relațiilor internaționale active, nu al punctului de vedere normativ, se exprimă în sensul
prezenței la evenimentele statutare ale LYMEC, adică Congresele bianuale. USR Tineret a
aderat ca membru cu drepturi depline al LYMEC la Congresul de toamnă din 2021 de la Paris,
iar la Congresul de primăvară din 2022 de la Praga, Cristian Preoteasa-Maier a candidat pentru
o poziție în Biroul LYMEC. Următorul Congres LYMEC va fi de toamnă și va avea loc la
București94, în noiembrie 2022. În momentul scrierii acestei lucrări, USR Tineret are integrat
în arhitectura LYMEC doi membri, în echipa editorială a revistei oficiale a Tineretului Liberal
European, Libertas95. Pe marginea subiectului candidaturii sale, Cristian a identificat că „pe
lângă procesele electorale cu care suntem obișnuiți, am remarcat un tribalism geografic. Țările
nordice și Balcanii au alianțele lor electorale, de aceea fiecare regiune geografică are oameni
în birou”96.Cu alte cuvinte, percepțiile enunțate de Cristian Maier demaschează o stare de fapt
interesantă, în ideea în care practica blocurilor electorale reprezintă un mecanism prin care
distribuția geografică a organului de conducere al LYMEC este asigurată într-o formă sau alta.
Pe lângă evenimente statutare ale LYMEC, la nivel european, USR Tineret participă la
academii, seminarii și evenimente de networking organizate de Tineretul Liberal European sau
de Forumul Liberal European. Cel mai proeminent eveniment organizat de cele două
organizații europene este Young Leaders Meeting, unde liderii organizațiilor care fac parte din
LYMEC au parte de discuții și activități tematice. Ediția din 202197 a Young Leaders Meeting
a fost organizată la București, în decorul Palatului Parlamentului. USR Tineret contribuie
proactiv la pozițiile și politicile LYMEC, inițiind și susținând rezoluții și amendamente la
Congresele LYMEC. Cel mai prolific exemplu este cel al rezoluției „Mental Health Matters

92
https://usrt.ro/manifestul-feys/
93
https://www.lymec.eu/
94
https://www.lymec.eu/lymec_autumn_and_spring_congress_2022_2023
95
https://www.lymec.eu/libertas
96
Interviu semi-structurat al autorului cu Cristian Preoteasa-Maier, 27 august 2022.
97
https://www.lymec.eu/young-leaders-meeting-4

38
for Europe’s Students!”98, inițiat de USR Tineret și susținut de alte 38 de organizații din
LYMEC. Aceasta a fost aprobată de Congresul LYMEC de toamnă de la Paris (2021) și a fost
una din cele două propuneri ale LYMEC pentru Congresul ALDE de la Dublin (2022), unde a
fost votată și a devenit oficial99 scop politic al partidului european.
La nivel global, identitatea structurală USR Tineret există în logica apartenenței USR
Tineret la Federația Internațională a Tineretului Liberal - organizația de tineret a Internaționalei
Liberale - (în continuare, IFLRY100), în integrarea membrilor USR Tineret în arhitectura
organizațională a IFLRY, prin participarea la evenimentele și proiectele globale pe care actorii
politici globali le întreprind și prin redactarea și susținerea de rezoluții și amendamente în
cadrul Adunărilor Generale IFLRY. Integralitatea USR Tineret la IFLRY, din punctul de
vedere al relațiilor internaționale active, nu al punctului de vedere normativ, se exprimă în
sensul prezenței la evenimentele statutare ale IFLRY, adică Adunările Generale bianuale. USR
Tineret a aderat ca membru cu drepturi depline al IFLRY la cea de-a 75-a Adunare Generală
de la Dakar. În momentul scrierii acestei lucrări, USR Tineret are integrat în arhitectura IFLRY
un membru, în funcția de manager al programului IFLRY pentru comerț liber101. Pe lângă
evenimente statutare ale IFLRY, la nivel global, USR Tineret participă la academii, seminarii,
vizite de studiu și evenimente de networking organizate de IFLRY. Întrucât între momentul
dobândirii calității de membru cu drepturi depline a USR Tineret în cadrul IFLRY și publicarea
acestei lucrări a trecut un timp relativ scurt, nu a existat niciun context în care această formă
de relații internaționale a putut fi manifestată de organizația de tineret a USR; pentru moment
acest mecanism este vid de drept.
Revizuind analiza asupra identității structurale USR Tineret, deducem că aceasta are
valențe strict în cadrul diplomației partizane. Formulele de relații internaționale angajate de
USR Tineret sunt stabilirea, aprofundarea și multiplicarea legăturilor cu alte organizații politice
de tineret liberale; susținerea obiectivului politic de a promova membri proprii în arhitectura
structurilor internaționale din care face parte; transferul de tehnici, cunoștințe și practici prin
asumarea rolului de antreprenor de norme, atât pentru membrii USR Tineret, cât și pentru
organizațiile străine partenere; și internaționalizarea pozițiilor și politicilor USR Tineret. Rolul

98
LYMEC Policy Book 1992-2022, Spring Congress Update, 2022, pp. 223-227, disponibil la
https://assets.nationbuilder.com/themes/5ef340414764e8775bdaafd9/attachments/original/1656271499/FINAL_
POLICY_BOOK_2022_Spring_Congress_updated.pdf?1656271499
99
Rezoluția ”Mental Health Matters”, disponibilă la
https://assets.nationbuilder.com/aldeparty/pages/5815/attachments/original/1654364677/018_-
_Mental_Health_Matters_.pdf?1654364677
100
https://www.iflry.com/
101
https://www.iflry.com/our-programmes/free-trade/

39
relațiilor internaționale ale USR Tineret în procesele de europenizare și democratizare în
România și în regiune este limitat.

Identitatea structurală grup parlamentar USR în Parlamentul României

La nivel bilateral, identitatea structurală grup parlamentar USR în Parlamentul

României este operaționalizată de grupurile parlamentare de prietenie ale Parlamentului
României, de comisiile permanente de specialitate ale Parlamentului României, de Comisia
comună pentru integrare europeană dintre Parlamentul României și Parlamentul Republicii
Moldova și de contactele dintre parlamentari și ambasadele în România ale altor state. Ne vom
opri asupra activității grupurilor parlamentare de prietenie în relațiile internaționale pe care
Parlamentul României le desfășoară și asupra contactelor dintre parlamentari și personal
diplomatic străin. Grupurile parlamentare de prietenie au potențialul de a fi un cadru de schimb
de experiențe și de transfer de tehnici, cunoștințe și practici la nivel internațional și de a fi un
canal de stabilire, aprofundare și multiplicare a legăturilor cu alți parlamentari. Evaluarea
activității acestei instanțe de relații internaționale din prisma consolidării democratice se poate
măsura prin transpunerea agendelor bilaterale în legislație națională și acorduri economice.
Contactele dintre parlamentari și diplomați străini în România102, ca formă de relație
internațională, se apleacă asupra implicării ambasadelor străine în proiecte și inițiative
legislative ale parlamentarilor prin sprijin politic, adică prin lobby pe lângă alți parlamentari
pentru susținerea respectivelor lucrări ale parlamentarilor.
La nivel multilateral, identitatea structurală grup parlamentar USR în Parlamentul
României este exprimată prin delegațiile Parlamentului României la adunările parlamentare ale
organizațiilor internaționale. Vom operaționaliza această exprimare a relațiilor internaționale
din prisma Adunării Parlamentare a Consiliului Europei (în continuare APCE). În cadrul
adunărilor parlamentare ale organizațiilor internaționale, parlamentarii români se bucură de un
dublu mandat de reprezentare: a poporului, prin natura funcției de parlamentar și a partidului,
prin natura funcției politice103. În APCE nu se poate vorbi de o dimensiune determinantă a
europenizării, întrucât procesul de europenizare există doar în sistemul de referință al Uniunii
Europene, astfel că se întrevede necesitatea clarității instituționale. Dacă Uniunea Europeană a
debutat ca un proiect comercial, evoluând în forma politică contemporană, Consiliul Europei a
fost de la început conceput ca o uniune a valorilor. Esențialmente, angajamentul pentru statul

102
Interviu semi-structurat al autorului cu Oana Murariu, 27 august 2022.
103
Interviu semi-structurat al autorului cu Iulian Bulai, 26 august 2022.

40
de drept, democrație și drepturile omului reprezintă cei trei piloni de bază ai Consiliului
Europei, iar rolul parlamentarilor USR în delegația APCE este să se asigure de respectarea
angajamentelor României față de Consiliul Europei. Din această prismă, identificăm o pârghie
de democratizare prin prisma apartenenței statului român la Consiliul Europei. Pârghiile de
democratizare ce pot fi folosite de USR în impactarea României din cadrul APCE sunt multiple.
Prima pârghie identificată constă în luările de poziție în plen, prin specularea formatului plenar
în care atât partidele aflate la putere, cât și cele aflate la opoziție beneficiază de dreptul de a-și
expune punctul de vedere în materie de schimbări legislative și respectarea anumitor drepturi
și legi, în context național104. Prin internaționalizarea pozițiilor și politicilor USR, se poate
angrena un mecanism internațional care să recomande îmbunătățiri ale cadrului democratic
național, având implicații în consolidarea democratică. A doua pârghie de democratizare
utilizată de USR se materializează prin obiectul de activitate ale comisiilor din APCE și
rezoluțiile adoptate în cadrul plenului. Ultima pârghie de democratizare se concretizează prin
cererea unor puncte de vedere organelor Consiliului Europei cu competențe în lupta
anticorupție (GRECO), respectiv cu competențe juridice (Comisia de la Veneția)105.
La nivel european, identitatea structurală grup parlamentar USR în Parlamentul
României își derulează activitatea prin delegațiile Parlamentului României la formatele
interparlamentare ce întrunesc parlamentele naționale ale statelor membre Uniunii Europene.
Forma parlamentară de întreținere ale unor relații internaționale pe care o exemplific în acest
nivel de analiză este delegația Parlamentului României la Conferința privind Viitorul Europei.
Conform lui Radu Mihail106, inițiativele USR din cadrul ALDE au fost susținute pe această
cale.
La nivel global, identitatea structurală grup parlamentar USR în Parlamentul României
se rezumă la Grupul Român al Uniunii Interparlamentare. Concluzionând cercetarea identității
structurale grup parlamentar USR în Parlamentul României, deducem că aceasta are valențe
atât în cadrul diplomației parlamentare, cât și în cadrul diplomației partizane. Formulele de
relații internaționale folosite de parlamentarii USR în grupurile parlamentare de prietenie, în
comisiile permanente de specialitate, în Comisia comună pentru integrare europeană dintre
Parlamentul României și Parlamentul Republicii Moldova, în contactele dintre parlamentari și
ambasadele în România ale altor state, în delegațiile Parlamentului României la adunările
parlamentare ale organizațiilor internaționale și în delegațiile Parlamentului României la

104
Ibidem.
105
Ibidem.
106
Interviu semi-structurat al autorului cu Radu Mihail, 28 august 2022.

41
formatele interparlamentare ce întrunesc parlamentele naționale ale statelor membre Uniunii
Europene sunt stabilirea, aprofundarea și multiplicarea legăturilor pe care Parlamentul
României le are în raport cu legislativele altor state; susținerea obiectivului politic de a promova
membri proprii în arhitectura structurilor interparlamentare; transferul de tehnici, cunoștințe și
practici prin asumarea rolului de antreprenor de norme și internaționalizarea pozițiilor și
politicilor USR prin intermediul expresiilor identității structurale grup parlamentar USR în
Parlamentul României. Rolul relațiilor internaționale ale parlamentarilor USR în procesele de
europenizare și democratizare în România și în regiune este crucial.

Identitatea structurală delegația USR în Parlamentul European

Identitatea structurală delegația USR în Parlamentul European este singura identitate

structurală ce exprimă particularități sui generis. Întrucât aceasta este instituționalizată prin cele
trei instanțe din care considerăm că relații internaționale au loc sub egida Parlamentului
European, delegații permanente ale Parlamentului European, plenul Parlamentului European și
calitatea de membru al Parlamentului European, observăm că distingerea acestora are un grad
de dificultate inerent. Nivelurile în care delegația USR în Parlamentul European se angajează
în relații internaționale sunt bilateral și european; USR nu are membri ai Parlamentului
European ce să facă parte activ din delegații permanente la nivel multilateral. Le vom parcurge
pe rând, coroborând cu datele prelucrate din interviul cu Nicolae Ștefănuță 107.
La nivel bilateral, în interesul Parlamentului European, identitatea structurală delegația
USR în Parlamentul European se reflectă în delegațiile permanente cu alte state. Vlad Botoș
este vicepreședinte al Delegației la Comisia parlamentară de stabilizare și de asociere UE-
Albania și membru al Delegației la Comisia parlamentară de stabilizare și de asociere UE-
Muntenegru108. Vlad Gheorghe este membru al Delegației la Comisia parlamentară de
stabilizare și de asociere UE-Serbia109, iar Nicolae Ștefănuță este Vicepreședinte al Delegației
pentru relațiile cu Statele Unite110. Delegațiile permanente sunt instituționalizate în măsura în
care acestea beneficiază de mecanisme de influență; au capacitatea de a se angaja în lobby
legislativ pe lângă parlamente, au putere asupra anumitor negocieri cu statele candidate pentru
aderarea la Uniunea Europeană și pot impune reforme. La nivel bilateral, în interes național,

107
Interviu semi-structurat al autorului cu Nicu Ștefănuță, 29 august 2022.
108
„Vlad Botoș, membru al Parlamentului European”,
https://www.europarl.europa.eu/meps/ro/197668/VLAD-MARIUS_BOTOS/home
109
„Vlad Gheorghe, membru al Parlamentului European”,
https://www.europarl.europa.eu/meps/ro/209140/VLAD_GHEORGHE/home
110
„Nicolae Ștefănuță, membru al Parlamentului European”,
https://www.europarl.europa.eu/meps/en/58766/NICOLAE_STEFANUTA/home

42
identitatea structurală delegația USR în Parlamentul European se conturează prin monitorizarea
implementării directivelor europene de către Guvernul României și aplicarea de presiuni asupra
executivului de la București în cazul în care acesta eșuează din a operaționaliza politicile
Comisiei Europene. În aceeași manieră, prin cererea de puncte de vedere ale executivului
european, delegația USR în Parlamentul European urmărește activitatea ministerială pe un
domeniu aparte111. O altă instanță a identității structurale delegația USR în Parlamentul
European în acest acord se creionează prin asumarea reușitelor de legiferare la nivel european
și presiunea autorităților naționale în cazul neimplementării acestora. De exemplu, utilizarea
fondurilor de coeziune cu zero cofinanțare națională, în contextul crizei refugiaților ucraineni,
dacă Guvernul României nu reușește să se calibreze la directiva europeană provenită din partea
delegației USR în Parlamentul European, atât delegația, cât și Comisia Europeană pot pune
presiuni instituționale pe București. Totuși, mai observăm o modalitate prin care delegația USR
în Parlamentul României acționează la nivel bilateral în interes național, însă printr-un canal
european: poziții referitoare la relația dintre România și statul cu care delegația permanentă
întreține relații bilaterale în interes european. Cel mai bun exemplu este poziția unanimă a
membrilor români ai Delegației pentru relațiile cu Statele Unite vizavi de tematica liberalizării
regimului vizelor pentru România112. La nivel bilateral, în interes partizan, identitatea
structurală delegația USR în Parlamentul European este reliefată de stabilirea, aprofundarea și
multiplicarea legăturilor cu alți deputați europeni atât sub forma evenimentelor concepute în
acest sens, dar mai ales în interiorul grupului Renew Europe.
La nivel european, în interes național, identitatea structurală delegația USR în
Parlamentul European se exprimă prin însăși mandatul de reprezentare europeană a cetățenilor
români. Mai mult, europarlamentarii români devin vectori de imagine ai țării în relații formale
și informale cu străini, contribuind la europenizarea percepției asupra României. La nivel
european, în interes partizan, identitatea structurală delegația USR în Parlamentul European se
construiește prin inițiativele MEPilor care devin priorități ale grupului Renew Europe. De
exemplu, proiectul achizițiilor și rezervelor comune de medicamente, asemeni „DNA-ului
pădurilor”, a fost conceput de către eurodeputații USR, urmând circuitul susținerii acestora ca
priorități ale Renew Europe113.
Încheind discuția amănunțită asupra identității structurale delegația USR în
Parlamentul European, putem trage câteva concluzii. Prin internaționalizarea pozițiilor și

111
Interviu semi-structurat al autorului cu Nicu Ștefănuță, 29 august 2022.
112
Ibidem.
113
Ibidem.

43
politicilor USR la nivel european, delegația USR în Parlamentul European are o valență de
diplomație partizană. Prin angajarea în relații bilaterale în numele Parlamentului European,
delegația USR în Parlamentul European are o valență de diplomație parlamentară. Consider că
cea mai decisivă concluzie este conștientizarea pârghiilor de europenizare și democratizare pe
care delegația USR în Parlamentul European le deține. Pe această cale, rolul relațiilor
internaționale pe care delegația USR în Parlamentul European îl au în procesele de
europenizare și democratizare în România și în regiune este crucial.

Rezultate

Rezultatele obținute în cadrul analizei aferente studiului de caz se referă în principal

formalizarea și operaționalizarea conceptelor de identități structurale ale USR. Acestea sunt
constructe care se mulează în funcție de nivelurile de analiză și determină contextualizarea
relațiilor internaționale ale partidului, prin membrii și practicile cărora le sunt atribuite.
Recapitulând, identitățile structurale ale partidului USR sunt identitatea structurală USR,
identitatea structurală USR Tineret, identitatea structurală grup parlamentar USR în
Parlamentul României și identitatea structurală delegația USR în Parlamentul European. În
logica acestor identități structurale, USR se angajează în relații internaționale prin intermediul
diplomației parlamentare și a diplomației partizane, iar livrabilele acestor legături impactează
procesele de europenizare și democratizare a României și a regiunii.

Discuții

Consider că există două tipuri de implicații presupuse de rezultatele acestei lucrări:

implicații politice și implicații academice. Discuția pe marginea implicațiilor politice se
prefigurează în logica contribuțiilor pe care identitățile structurale, diplomația partizană și
diplomația parlamentară a USR sau a partidelor similare USR din Europa Centrală și de Est le
au în ceea ce privește reziliența democratică care, așa cum am arătat în capitolele anterioare,
este fundamentală în relație cu procesele de autocratizare. Pe scurt, prin stabilirea, aprofundarea
și multiplicarea legăturilor externe, prin internaționalizarea pozițiilor și politicilor pro-
democratice ale USR și prin utilizarea pârghiilor de democratizare ale instituțiilor
internaționale unde identități structurale ale USR se integrează, reziliența democratică în
România este sporită direct și indirect de către acțiunile ce sunt determinate de relațiile
internaționale ale USR.

44
 Discuția pe marginea implicațiilor academice se concretizează prin contribuții la
literaturile pe reziliență democratică și la literatura pe democratizare. Prin explicarea legăturilor
internaționale și impactul acestora asupra cadrului democratic al României, am arătat că
diplomația parlamentară și diplomația partizană ale USR pot fi considerate drept mecanisme
ce afectează reziliența democratică; am arătat că reziliența democratică se poate întări prin
acțiuni proactive ale partidelor politice circumscrise sistemului politic național și în afara
logicii cooperării internaționale sub egida partidelor transnaționale. De altfel, prin aceleași
inițiative ale diplomației parlamentare și ale diplomației partizane, condiționalități externe și
transferul de tehnici, cunoștințe și practici contribuie la îmbunătățirea cadrului democratic al
României.

45
 Concluzii

Sumarul rezultatelor

Această lucrare a plecat de la întrebarea de cercetare „care sunt principalele mecanisme

prin care USR își conduce relațiile internaționale?”. Prin datele desfășurate pe parcursul tezei
am arătat că identitățile structurale ale USR sunt mecanismele prin care partidul se angajează
în diplomație parlamentară și diplomație partizană. Acestea determină anumite legături și
condiționalități externe care devin pârghii necesare în consolidarea democratică, sub auspiciul
autocratizării Europei Centrale și de Est. Rezultatele studiului de caz sunt în principal
formalizarea și operaționalizarea conceptelor de identități structurale ale USR. Acestea sunt
constructe care se mulează în funcție de nivelurile de analiză și determină contextualizarea
relațiilor internaționale ale partidului, prin membrii și practicile cărora le sunt atribuite.
Recapitulând, identitățile structurale ale partidului USR sunt identitatea structurală USR,
identitatea structurală USR Tineret, identitatea structurală grup parlamentar USR în
Parlamentul României și identitatea structurală delegația USR în Parlamentul European.
Acestea se exprimă prin formele de instituționalizare ale relațiilor internaționale la fiecare
nivel; departamente de relații internaționale, grupuri de prietenie, comisii permanente sau
delegații permanente. În logica acestor identități structurale, USR se angajează în relații
internaționale prin intermediul diplomației parlamentare și a diplomației partizane, iar
livrabilele acestor legături impactează procesele de europenizare și democratizare a României
și a regiunii.

Limitele cercetării

Limitele cercetării sunt variate. În primul rând, numărul de interviuri este limitat și oferă
doar o perspectivă redusă în încercarea de cartografiere a relațiilor internaționale ale USR. În
al doilea rând, nu am trianghiulat datele obținute din interviuri cu alte interviuri de la parteneri
internaționali ai USR. Acest lucru mi-a afectat analiza, întrucât rezultatele mele nu sunt
generalizabile, pentru că este posibil să existe și alte mecanisme ale diplomației parlamentare
și ale diplomației partizane ale USR pe care nu le-am luat în calcul. Nu în ultimul rând, am
amintit într-o singură instanță contribuția fundației politice Freidrich Naumann pentru Libertate
în tabloul relațiilor internaționale ale USR, deoarece, în vederea argumentării rolurilor
identităților structurale ale USR, nu am găsit nicio formulă prin care să transpun relația - de

46
altfel crucială - dintre USR și Fundația Friedrich Naumann, întrucât FNF nu este un actor
politic.

Viitoarea agendă de cercetare

O viitoare agendă de cercetare se poate concretiza în direcția comparației între

diplomațiile parlamentară și partizană dusă de USR și de alte partide înfrățite din regiune, cum
ar fi Momentum Mozgalom (Ungaria), NEOS (Austria), Nowoczesna (Polonia), MRF
(Bulgaria) sau Holos (Ucraina). De asemenea, o altă posibilitate de dezvoltare a prezentei
agende de cercetare ar fi studierea formelor instituționalizate de relații internaționale, de la
nivelul Parlamentului European sau de la nivelul Paralemntului Romaniei și cum sunt folosite
ele ca instrumente de diplomație parlamentară și diplomație partizană de către USR sau de alte
partide parlamentare românești. O altă posibilitate de a duce proiectul mai departe ar fi
comparația dintre USR și alte partide înfrățite în ceea ce înseamnă operaționalizarea
identităților structurale cu scop de a influența decizii la nivel de ALDE sau Renew Europe.
Cea de-a patra viitoare direcție de cercetare s-ar putea referi la implicarea
europarlamentarilor români în mecanismele de diplomație parlamentară de la nivel european.
Spre deosebire de grupurile de prietenie din Parlamentul României, care deocamdată sunt puțin
instituționalizate și de obicei nu au un personal sau un buget propriu – așa cum am aflat din
interviurile cu parlamentarii Oana Murariu și Radu Mihail, unele grupuri de prietenie din
Parlamentul European sunt instituționalizate în sensul unui personal și buget propriu,
funcționând sub formă de delegații, așa cum am aflat din interviul cu europarlamentarul Nicu
Ștefănuță. În acest sens, o posibilă viitoare agendă de cercetare se referă la activitatea
europarlamentarilor români în cadrul acestor delegații, mai ales în cazul unor delegații
importante, cum este cea cu pentru relații cu Congresul Statelor Unite.

47
 Bibliografie

Surse secundare

ÁDÁM, ZOLTÁN; BOZÓKI, ANDRÁS, „State and Faith: Right-wing Populism and Nationalized
Religion in Hungary”, Intersections, vol. 2, nr. 1, 2016, pp. 98–122.
ÁGH, ATTILA, „The neoliberal hybrid in East-Central Europe. The ”treason of intellectuals”
and its current re-assessment”, Politics in Central Europe, vol. 15, nr. 3, 2019, pp. 355–
381.
ARISTOTEL, Politica, vol. Cartea a VI-a, editura Iri, București, 2001.
BALOGH, EVA, „Viktor Orbán and the Christian-National Idea.”, Hungarian Spectrum,
https://hungarianspectrum.org/2015/09/22/.
BEETHAM, DAVID, „Liberal Democracy and the Limits of Democratization”, Political Studies,
vol. 40, 1992, pp. 41–42.
BOESE, VANESSA; EDGELL, AMANDA; HELLMEIER, SEBASTIAN; MAERZ, SERAPHINE;
LINDBERG, STAFFAN, „How democracies prevail: democratic resilience as a two-stage
process”, Democratization, vol. 28, nr. 5, 2021, pp. 885–907.
BOESE, VANESSA; LUNDSTEDT, MARTIN; MORRISON, KELLY; SATO, YUKO; LINDBERG,
STAFFAN, „State of the world 2021: autocratization changing its nature?”,
Democratization, vol. 29, nr. 6, 2022.
BOGAARDS, MATHIJS, „How to classify hybrid regimes? Defective democracy and electoral
authoritarianism”, Democratization, vol. 16, nr. 2, 2009, pp. 399–423.
BOZÓKI, ANDRÁS; HEGEDŰS, DÁNIEL, „An externally constrained hybrid regime: Hungary in
the European Union”, Democratization, vol. 25, nr. 7, 2018.
BRUBAKER, ROGERS, „Between nationalism and civilizationism: the European populist
moment in comparative perspective”, Ethnic and Racial Studies, vol. 40, nr. 8, 2017.
BRYMAN, ALAN, Social Research Methods, Oxford University Press, Oxford, 2016.
BUNCE, VALERIE, „Rethinking Recent Democratization: Lessons from the Post Communist
Experience”, World Politics, vol. 55, nr. 2, 2003, pp. 167–192.
CAROTHERS, THOMAS; BRECHENMACHER, SASKIA, Closing Space. Democracy and Human
Rights Support Under Fire, Carnegie Endowment for International Peace, Washington,
D.C., 2014.
COLLIER, DAVID; LEVITSKY, STEVEN, Democracy ”With Adjectives”: Conceptual Innovation
in Comparative Research, Department of Political Science, University of California,
Berkley, 1996.
COPPEDGE, MICHAEL, „Eroding Regimes: What, Where and When?”, V-Dem Working Papers,
vol. 57, 2017.
DIAMOND, LARRY, „Facing Up Democratic Recession”, Journal of Democracy, vol. 26, nr. 1,
2015, pp. 141–155.
DIAMOND, LARRY, „Is the Third Wave Over?”, Journal of Democracy, vol. 7, nr. 3, 1996, pp.
20–27.
DIMITROVA, ANTOANETA, „The uncertain road to sustainable democracy: elite coalitions,
citizen protests and the prospects of democracy in Central and Eastern Europe”, East
European Politics, vol. 34, nr. 3, 2018, pp. 257–275.
DRAGOMAN, DRAGOȘ, „“Save Romania” Union and the Persistent Populism in Romania”,
Problems of Post-Communism, vol. 68, nr. 4, 2020, pp. 303–314.
DRAGOMAN, DRAGOȘ, „“Save Romania” Union and the Persistent Populism in Romania”,
Problems of Post-Communism, vol. 68, nr. 4, 4 iulie 2021, Routledge, pp. 303–314.
FORSDYKE, SARA, „Athenian Democratic Ideology and Herodotus’ ”Histories””, The American

48
 Journal of Philology, vol. 122, nr. 3, 2001, pp. 329–358.
GANEV, VENELIN I., „Post-Accession Hooliganism: Democratic Governance in Bulgaria and
Romania after 2007”, East European Politics and Societies, vol. 27, nr. 1, 1 februarie
2013, pp. 26–44.
GRABBE, HEATHER, „How does Europeanization affect CEE governance? Conditionality,
diffusion and diversity”, Journal of European Public Policy, vol. 8, nr. 6, 2001, pp.
1013–1031.
HALLUNAJ, MIRSANDA, „Parliamentary Diplomacy as a Helpful Instrument in Foreign Policy”,
https://www.agora-parl.org/index.php/resources/library/parliamentary-diplomacy-
helpful-instrument-foreign-policy.
HARMEL, MARK; SVÅSAND, LARS; LANGHELLE MJELDE, HILMAR, Institutionalisation (and de-
institutionalisation) of rightwing protest parties : the Progress Parties in Denmark and
Norway, Rowman and Littlefield, Londra, 2018.
HOOGHE, LIESBET; BAKKER, RYAN; BRIGEVICH, ANNA; DE VRIES, CATHERINE; EDWARDS,
ERICA; MARKS, GARY; ET AL., „Reliability and validity of the 2002 and 2006 Chapel
Hill expert surveys on party positioning”, European Journal of Political Research, vol.
49, nr. 5, 2010.
HRBEK, RUDOLF, „Transnational links: The ELD and liberal party group in the European
parliament”, în Liberal Parties in Western Europe, Cambridge University Press,
Cambridge, 1988.
HOLESCH, ADAM; KYRIAZI, ANNA, „Democratic backsliding in the European Union: the role
of the Hungarian-Polish coalition”, East European Politics, vol. 38, nr. 1, 2 ianuarie
2022, Routledge, pp. 1–20.
HUNTINGTON, SAMUEL, The third wave: Democratization in the late twentieth century,
University of Oklahoma Press, 1991.
KOPECKÝ, JAN; MUDDE, CAS, „The Two Sides of Euroscepticism: Party Positions on European
Integration in East Central Europe”, European Union Politics, vol. 3, nr. 3, 2002, pp.
297–326.
LADRECH, ROBERT, „Europeanization of Domestic Politics and Institutions: the Case of
France”, Journal of Common Market Studies, vol. 32, nr. 1, 1994, pp. 69–88.
LEVITSKY, STEVEN; WAY, LUCAN A., „Elections Without Democracy: The Rise of Competitive
Authoritarianism”, Journal of Democracy, vol. 13, nr. 2, 2002, pp. 51–65.
LEVITSKY, STEVEN; WAY, LUCAN A., Competitive Authoritarianism, Cambridge University
Press, New York, 2010.
LEVITSKY, STEVEN; ZIBLATT, DAVID, How Democracies Die, Crown, New York, 2018.
LINDBERG, STAFFAN; LÜHRMANN, ANNA, „A third wave of autocratization is here: what is new
about it?”, Democratization, vol. 26, nr. 7, 2019, pp. 1095–1113.
LINZ, JUAN, Totalitarian and Authoritarian Regimes, Lynne Rienner Publishers, Boulder,
2000.
LÜHRMANN, ANNA, „Disrupting the autocratization sequence: towards democratic resilience”,
Democratization, vol. 28, nr. 5, 2021.
LÜHRMANN, ANNA; MERKEL, WOLFGANG, „Resilience of democracies: responses to illiberal
and authoritarian challenges”, Democratization, vol. 28, nr. 5, 2021.
MAINWARING, SCOTT, „Rethinking Party Systems Theory in the Third Wave of
Democratization. The Importance of Party System Institutionalization”.
MARKS, GARY; HOOGHE, LIESBET; NELSON, MOIRA; EDWARDS, ERICA, „Party Competition
and European Integration in the East and West: Different Structure, Same Causality”,
Comparative Political Studies, vol. 39, nr. 2, 2006.
MCLEAN, IAIN; MCMILLAN, ALISTAIR, „Liberalism”, Concise Oxford Dictionary of Politics.
MERKEL, WOLFGANG; PUHLE, HANS-JÜRGEN; CROISSANT, AUREL; THIERY, PETER, Defekte

49
 Demokratie: Band 2: Regionalanalysen, Springer VS Verlag für Sozialwissenschaften,
Wiesbaden, 2006.
NAE, PATRICIA, „Un «Erasmus al partidelor»: soluția la provocarea redemocratizării în absența
condiționalităților internaționale în Europa Centrală și de Est?”, lucrare de licență,
Universitatea Babeș-Bolyai, 2020.
OFFE, CLAUS, „Capitalism by Democratic Design? Democratic Theory Facing the Tripe
Transition in East Central Europe”, Social Research, vol. 58, nr. 4, 1991, pp. 865–892.
PRIDHAM, GEOFFREY, „European Union Accession Dynamics and Democratization in Central
and Eastern Europe: Past and Future Perspectives”, Government and Opposition, vol.
41, nr. 3, 2006.
PRIDHAM, GEOFFREY, Designing Democracy. EU Enlargement and Regime Change in Post-
Communist Europe, Palgrave Macmillan, Basingstoke, 2005.
RADAELLI, CLAUDIO, „Whitier Europeanization? Concept streching and substantive change”,
European Integration online Papers (EIoP), vol. 4, nr. 8, 2000.
RANDALL, VICKY; SVÅSAND, LARS, „Party Institutionalization in New Democracies”, Party
Politics, vol. 8, nr. 1, 2002.
RUSK, DEAN, „Parliamentary Diplomacy--Debate v. Negotiation”, World Affairs Interpreter,
vol. 26, nr. 2, 1955.
SARTORI, GIOVANNI, Parties and Party Systems: A Framework for Analysis, Cambridge
University Press, Cambridge, 1976.
SCHEDLER, ANDREAS, Electoral Authoritarianism: The Dynamics of Unfree Competition,
Lynne Rienner Publishers, Boulder, 2006.
SCHIMMELFENNIG, FRANK; SEDELMEIER, ULRICH, „The Europeanization of Eastern Europe: the
external incentives model revisited”, Journal of European Public Policy, vol. 27, nr. 6,
2020, pp. 814–833.
SCHUMPETER, JOSEPH, Capitalism, Socialism and Democracy, 2nd Edition, Harper, New York,
1947.
SEDELMEIER, ULRICH; EPSTEIN, RACHEL, „Beyond conditionality: international institutions in
postcommunist Europe after enlargement”, Journal of European Public Policy, vol. 15,
nr. 6, 2008, pp. 795–805.
SMITH, JULIE, „Between ideology and pragmatism: Liberal party politics at the European
level”, Acta Politica, vol. 49, nr. 1, 2014.
TILLY, CHARLES, „Inequality, Democratization, and De-Democratization”, Sociological
Theory, vol. 21, nr. 1, 2003, pp. 37–43.
VADUCHOVA, MILADA, „Promoting Political Change and Economic Revitalization in the
Western Balkans: The Role of the European Union”, Slovak Foreign Policy Affairs,
vol. 6, nr. 2, 2005, pp. 67–73.
VADUCHOVA, MILADA, „Tempered by the EU? Political parties and party systems before and
after accession”, Journal of European Public Policy, vol. 15, nr. 6, 2008.
WATSON, SIR GRAHAM, Building a Liberal Europe: The ALDE Project, John Harper
Publishing, Londra, 2010.
YARDIMCI-GEYIKÇI, ȘEBNEM, „Party institutionalization and democratic consolidation: Turkey
and Southern Europe in comparative perspective”, Party Politics, vol. 21, nr. 4, 2015.
YARDIMCI-GEYIKÇI, ȘEBNEM; YAVUZYILMAZ, HAKAN, „Party (de)institutionalization in times
of political uncertainty: The case of the Justice and Development Party in Turkey”,
Party Politics, vol. 28, nr. 1, 2020.
„În Atena, la mijlocul secolului al IV-lea, erau aproximativ 100.000 de cetățeni. Cetățenia
ateniană era limitată la bărbați și femei ai căror părinți fuseseră și ei cetățeni atenieni.”

50
 Surse primare

ABĂSEACĂ, IOANA, „Interviu semistructurat al autorului”, 27 august 2022.

BULAI, IULIAN, „Interviu semistructurat al autorului”, 26 august 2022.
CONSILIUL EUROPEAN, „Concluzia Președinției Daneze a Consiliului European de la
Copenhaga din 21-22 iunie 1993 (Criteriile de la Copenhaga)”,
https://www.consilium.europa.eu/media/21225/72921.pdf.
EUROPEAN PARLIAMENT, „REGULATION (EU) No 1215/2012 OF THE EUROPEAN
PARLIAMENT AND OF THE COUNCIL of 12 December 2012 on jurisdiction and
the recognition and enforcement of judgments in civil and commercial matters”.
MIHAIL, RADU, „Interviu semistructurat al autorului”, 28 august 2022.
MURARIU, OANA, „Interviu semistructurat al autorului”, 27 august 2022.
PREOTEASA-MAIER, CRISTIAN, „Interviu semistructurat al autorului”, 27 august 2022.
ȘTEFĂNUȚĂ, NICOLAE, „Interviu semistructurat al autorului”, 29 august 2022.
„Comisia comună pentru integrare europeană dintre Parlamentul României și Parlamentul
Republicii Moldova”,
https://193.226.121.238/pls/parlam/structura.co?leg=2020&cam=0&idc=204.
„Comitetul Director al Grupului Român al Uniunii Interparlamentare”,
http://www.cameradeputatilor.ro/pls/parlam/structura.dp?idg=27.
„Delegațiile interparlamentare ale Parlamentului European”,
https://www.europarl.europa.eu/delegations/en/home.
„Delegatiile Parlamentului României la organizații parlamentare internaționale”,
https://193.226.121.238/pls/parlam/structura.dp?leg=2020.
„Grupurile de prietenie ale Parlamentului României”,
https://193.226.121.238/pls/parlam/structura.pr?leg=2020.
„Iulian Bulai, deputat”,
http://www.cameradeputatilor.ro/pls/parlam/structura2015.mp?idm=52&cam=2&leg=
2020.
„Nicolae Ștefănuță, membru al Parlamentului European”,
https://www.europarl.europa.eu/meps/en/58766/NICOLAE_STEFANUTA/home.
„Oana Murariu, deputată”,
http://www.cameradeputatilor.ro/pls/parlam/structura2015.mp?idm=197&cam=2&leg
=2020.
„Polonia rupe acordurile cu UE pentru reformele din justiție și acuză Bruxelles-ul că o
sancționează mai dur decât pe Rusia”, Digi24,
https://www.digi24.ro/stiri/externe/ue/polonia-rupe-acordurile-cu-ue-pentru-
reformele-din-justitie-si-acuza-bruxelles-ul-ca-o-sanctioneaza-mai-dur-decat-pe-rusia-
2064339.
„Radu Mihail, senator”, https://senat.ro/FisaSenator.aspx?ParlamentarID=78CB59E6-145F-
447F-BC75-7112B544A4D5.
„vezi Haggard, Stephan; Kaufman, Robert - Democratization During the Third Wave în Annual
Review of Political Science, vol. 19, nr. 1, 2016 și Gunitsky, Seva - Democratic Waves
in Historical Perspective în Perspectives on Politics, vol. 16, nr. 3, 2018”.
„Viktor Orban, citat la CNCD pentru discursul rasist de la Băile Tușnad. Csaba Asztalos: «Nu
am mai avut o astfel de situație»”, Digi24,
https://www.digi24.ro/stiri/actualitate/viktor-orban-citat-la-cncd-pentru-discursul-
rasist-de-la-baile-tusnad-csaba-asztalos-nu-am-mai-avut-o-astfel-de-situatie-2045801.

51