Gen Si Interese Politice PDF

1
STUDII DE GEN
2 GEN ªI INTERESE POLITICE
Colecþia Studii de gen este coordonatã de Mihaela Miroiu.
Acest volum a fost realizat în cadrul proiectului Gen, interese politice ºi

inserþie europeanã, care se desfãºoarã în perioada 2006-2008 ºi este
finanþat de Consiliul Naþional al Cercetãrii ªtiinþifice în Învãþãmântul
Superior, cod CNCSIS 964, coordonat de prof.univ.dr. Mihaela Miroiu.
© 2008 by Editura POLIROM
www.polirom.ro
Editura POLIROM
Iaºi, B-dul Carol I nr. 4, P.O. BOX 266, 700506
Bucureºti, B-dul I.C. Brãtianu nr. 6, et. 7, ap. 33 ;
O.P. 37, P.O. Box 1-728, 030174
Descrierea CIP a Bibliotecii Naþionale a României :
BÃLUÞÃ, OANA
Gen ºi interese politice : teorii ºi practici / Oana Bãluþã,
Alina Dragolea, Alice Iancu; cuvânt înainte : Mihaela Miroiu
Iaºi : Polirom, 2008
Bibliogr.
Index.
ISBN 978-973-46-0937-6
I. Dragolea, Alina
II. Iancu, Alice
III. Miroiu, Mihaela (pref.)
32.01
396
Printed in ROMANIA
3
Oana Bãluþã, Alina Dragolea,

Alice Iancu
Gen ºi interese
politice
Teorii ºi practici
Traducere de Alina Pelea ºi Nadia Farcaº
Cuvânt înainte de Mihaela Miroiu
POLIROM
2008
5
Cuprins
Prezentarea autoarelor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 7
Cuvânt înainte (Mihaela Miroiu) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 9
Gen ºi interese politice. La intersecþia dintre teorie,

cercetare ºi viaþã cotidianã (Oana Bãluþã) . . . . . . . . . . . . . 13
Introducere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 13
Abordãri ale intereselor politice în teorii standard . . . . . . 14
Interesele politice în teoriile politice feministe . . . . . . . . . 16
Interese comune ale femeilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 18
Multiculturalism ºi interese politice . . . . . . . . . . . . . . . . . . 23
Nici femeia, nici femeile sau falsa suroritate . . . . . . . . 29
O tipologie a intereselor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 33
Nevoi, nu interese . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 39
Critica feministã a conceptului de interese . . . . . . . . . . . . 40
Redefinirea conceptului de interese . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 42
Interese politice de gen/sex în România . . . . . . . . . . . . . . . 45
Cercetare ºi viaþã cotidianã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 57
Redistribuirea impozitelor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 59
Agenda cetãþenilor : probleme . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 62
O problemã mai ales de pe agenda femeilor :
violenþa domesticã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 65
Concluzii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 70
Bibliografie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 77
Preferinþe ºi mecanisme pe piaþa muncii o abordare

de gen sau cum aleg femeile performanþe
profesionale mai scãzute ºi bani mai puþini
(Alina Dragolea) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 83
Preferinþe, mecanisme ºi politici cazul politicilor
de reconciliere a muncii, familiei ºi vieþii private . . . . 84
Alegeri individuale versus mecanisme ºi instituþii

ale pieþei muncii femeile din România . . . . . . . . . . . 102
În loc de concluzii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 120
Bibliografie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 124
Analiza conceptualã a excluziunii sociale

(Alice Iancu) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 129
Introducere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 129
Modele de bazã ale excluziunii sociale . . . . . . . . . . . . . . . 131
Ce este excluziunea socialã ºi cine este exclus ? . . . . . . . 139
Excluziunea socialã în politicile publice din Uniunea
Europeanã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 146
Excluziunea socialã în Uniunea Europeanã critici
ºi luãri de poziþie. Contexte româneºti . . . . . . . . . . . . 155
Mãsurarea excluziunii sociale în Uniunea Europeanã . . 175
Critici ºi perspective asupra mãsurãrii excluziunii
sociale în Uniunea Europeanã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 179
Concluzie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 185
Anexã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 186
Bibliografie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 187
Index tematic . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 193

Index de autoare/autori . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 196
7
Prezentarea autoarelor
Oana Bãluþã
Este absolventã a Facultãþii de Litere, Universitatea Bucureºti
(2003) ºi a Masteratului de Gen ºi Politici Publice la SNSPA
(2005), doctorandã, din 2004, în ªtiinþe Politice la SNSPA cu o
tezã despre gen ºi interese politice.
Este coordonatoarea volumelor Parteneri egali. Competitori egali.
Integrarea dimensiunii de gen în procesul de elaborare a politicilor
publice (Editura Maiko, Bucureºti, 2007) ºi Uºi deschise pentru
femei în politica româneascã (Editura RG Publishing, Bucureºti,
2007), coautoare a lucrãrilor Justiþie ºi Afaceri interne (Editura
Tritonic, Bucureºti, 2007) ºi Conspiraþia tãcerii (Editura Arefeanã,
Bucureºti, 2007), editoarea cãrþii Gen ºi putere. Partea leului în
politica româneascã (Editura Polirom, 2006).
Conduce de patru ani organizaþia neguvernamentalã Centrul
FILIA ºi sprijinã implementarea principiului egalitãþii de ºanse
între femei ºi bãrbaþi prin programele ºi acþiunile organizaþiei.
A publicat articole în diverse reviste : aLtitudini, Observator
cultural, România literarã, AnALize. Este interesatã, cu precã-
dere, de teorii politice feministe, studii de gen.
Alina Dragolea
A absolvit Facultatea de ªtiinþe Politice (SNSPA, Bucureºti) ºi
în prezent este doctorandã în ªtiinþe politice, sub coordonarea
prof.univ.dr. Mihaela Miroiu. A publicat în 2007 studiul Dimen-
siunea de gen a pieþei muncii în Oana Bãluþã (ed.), Parteneri
egali. Competitori egali. Integrarea dimensiunii de gen în procesul
de elaborare a politicilor publice (Editura Maiko, Bucureºti, 2007)
ºi studiile Strategii pentru îmbunãtãþirea participãrii femeilor
la viaþa politicã din România ºi Ar trebui femeile sã schimbe
«imaginea» vieþii politice din România ? în Oana Bãluþã (coord.),
8 PREZENTAREA
GEN ªI INTERESE
AUTOARELOR
POLITICE
Uºi deschise pentru femei în politica româneascã (Editura RG

Publishing, Bucureºti, 2007). Din 2006 activeazã ca asistentã de
proiect în cadrul organizaþiei nonprofit Centrul FILIA.
Alice Iancu
Este absolventã a Facultãþii de ªtiinþe Politice (SNSPA) ºi a
Masteratului de Gen ºi Politici Europene din cadrul SNSPA. În
prezent este doctorandã în ªtiinþe Politice (SNSPA). Studii publi-
cate : Gen ºi putere : devalorizarea ºi re-valorizarea muncilor
femeilor în Oana Bãluþã (ed.), Gen ºi Putere. Partea leului în
politica româneascã (Editura Polirom, Iaºi, 2006) ; Dimensiunea
de gen a excluziunii sociale în Oana Bãluþã (coord.), Parteneri
Egali. Competitori egali. Integrarea dimensiunii de gen în procesul
de elaborare a politicilor publice (Editura Maiko, Bucureºti, 2007).
9
Cuvânt înainte
Acest volum de studii este primul rezultat al unor cercetãri

teoretice ºi empirice referitoare la interesele politice ale cetãþe-
nilor României ºi la relevanþa de gen a acestor interese. Ce vor
cetãþenii de la politici ? În ce mod gândesc ei alocarea bunurilor
publice ? De la cine ºi cum ar lua ei impozite dacã ar decide acest
lucru ? Cum ar împãrþii banii publici în funcþie de nevoile pe care
le au, nevoi care cer acþiune politicã ? Este relevant cã cetãþenii
sunt femei sau bãrbaþi ? Ar aloca ei banii publici în mod diferit ?
Care dintre interese sunt comune ºi care sunt, mai degrabã,
specifice femeilor în raport cu bãrbaþii ?
Tema mai mare a cercetãrii pe care o coordonez poartã titlul :
Gen, interese politice ºi inserþie europeanã. Am plecat de la constata-
rea cã, pânã la momentul aderãrii la Uniunea Europeanã, politicile
au fost formulate þinându-se cont mai ales de actorii internaþio-
nali, de guverne, sindicate, având în vedere fie interesele macro-
-politice privind integrarea euro-atlanticã, fie interesele clientelare,
fie cele electorale. Cetãþenii sunt reduºi în mare mãsurã la statutul
de victime ale tranziþiilor (mai ales bãrbaþii din industriile fali-
mentare în anii 90), la electorat, la contribuabili. În România,
alocarea resurselor a þinut seama prea puþin de cunoaºterea ºi
acceptarea prioritãþilor intereselor cetãþenilor, dar ºi mai puþin de
faptul cã aceºtia sunt altceva decât popor sau populaþie, cã ei
sunt femei ºi bãrbaþi care dau statului o parte din veniturile lor
în schimbul prestãrii unor servicii publice. Marile nemulþumiri
ale locuitorilor acestei þãri se leagã de cele mai subfinanþate dintre
domeniile de interes public : sãnãtatea, educaþia, protecþia socialã,
infrastructura civilizatorie.
Sunt femeile mai afectate decât bãrbaþii de faptul cã aceste do-
menii rãmân sistematic în coada interesului politic ºi a bugetului
public ? De bunã seamã cã da. Ele sunt afectate în calitate de
cliente directe sau indirecte ale acestor servicii, dar ºi în calitate
10 GEN ªI
CUVÂNT
INTERESE
ÎNAINTE
POLITICE
de prestatoare de servicii de educaþie ºi sãnãtate, de lucrãtoare

în gospodãrii fãrã apã curentã, gaze ºi canalizare. Femeile, copiii
ºi vârstnicii sunt mai adesea pacienþi decât bãrbaþii adulþi. Copiii,
vârstnicii, bolnavii ºi persoanele cu handicap sunt îngrijiþi prepon-
derent în familii, adicã de cãtre femei, în mod gratuit. Dispariþia
creºelor publice, împuþinarea dramaticã a numãrului de grãdiniþe
accesibile, condiþiile spitaliceºti foarte precare, lipsa cãminelor de
bãtrâni sau starea sãrãcãcioasã a acestora înseamnã tot atâta
muncã suplimentarã neplãtitã pentru femeile din România. Dar
dacã muncesc suplimentar au mai puþin timp ºi resurse sã se
dedice profesiilor performante, câºtigã mai puþin ºi au apoi pensii
mai mici, la sau sub limita sãrãciei. Ca o extindere a aºteptãrilor
faþã de femei, ele lucreazã mai ales în profesiile de creºtere ºi
îngrijire, adicã în sãnãtate ºi educaþie. Cum în aceste domenii se
practicã, prin decizie politicã, cea mai joasã salarizare dintre toate
domeniile bugetare, femeile câºtigã puþin ºi dacã au profesii supe-
rior calificate. Ele sunt condamnate la sãrãcie ºi dependenþã nu
fiindcã stau degeaba, nu lucreazã ºi nu studiazã, ci fiindcã politica
tuturor guvernãrilor a fost construitã astfel încât banii publici sã
nu fie alocaþi sau sã fie foarte puþini, exact pentru munca de
creºtere, educare ºi îngrijire, pe scurt, prin decizie politicã.
În experienþa ºi tradiþia noastrã, ideea cã ceea ce este personal
este adesea politic (respectiv este provocat de sau se poate rezolva
prin politicã) nu s-a bucurat încã de popularitate. Dezbaterea
privind criteriile de salarizare în domeniile publice nu a avut loc.
Dominã încã imaginea cetãþeanului pasiv, supus politicii, nu a
celui activ, care plãteºte servicii de guvernare ºi cere socotealã
pentru serviciile prestate de politicieni ºi administraþie. În acest
sens, adicã al politicii de profunzime, noi ne-am inserat în Europa,
dar nu ne-am integrat încã. În condiþiile în care interesele femeilor
sunt mai legate de nevoile cotidiene, cãci cele mai multe nu trãiesc
în familii parteneriale, unde sarcinile îngrijirii ºi ale educãrii se
împart în mod echitabil cu bãrbaþii, politica ºi statul le sunt mai
strãine decât bãrbaþilor. Bãrbaþii politici (adicã peste 93% dintre
decidenþii la nivel local ºi aproape 90% la nivel parlamentar,
100% miniºtri în Guvernul Tãriceanu 2) practicã o abordare clasic
încadrabilã în formula : Out of side, out of mind !, Ceea ce nu
ne afecteazã direct nu existã !.
În acest volum, autoarele ºi-au propus ºi au reuºit sã prezinte
mai ales instrumentele teoretice care stau la baza analizei de gen
a intereselor politice ºi sã le aplice în câteva cazuri, de exemplu pri-
vind viaþa cotidianã, piaþa muncii ºi excluziunea socialã. Analizele
CUVÂNT ÎNAINTE 11
empirice se bazeazã încã preponderent pe cercetarea cantitativã

realizatã pe un eºantion reprezentativ la nivel naþional. Este un
început util oricãror demersuri ulterioare.
Rezultatele unei cercetãri de tipul celei care debuteazã cu acest
volum sunt necesare unor politici fãcute în cunoºtinþã de cauzã,
dar nu garanteazã faptul cã vor fi folosite în proiectarea unor
astfel de politici. Însã una dintre datoriile profesionale ºi morale
ale cercetãtorilor în ºtiinþe politice este sã sprijine guvernãrile
prin producþia de cunoaºtere necesarã politicilor publice, sã aducã
interesele cetãþenilor pe agenda politicienilor.
Mihaela Miroiu
13
Gen ºi interese politice.

La intersecþia dintre teorie, cercetare
ºi viaþã cotidianã1
Oana Bãluþã
De ce teorie ? Pentru cã ea îþi explicã

realitatea.
De ce cercetare ? Pentru cã ea îþi son-
deazã realitatea.
De ce viaþã cotidianã ? Pentru cã pe ea
o trãim, ca femei ºi ca bãrbaþi.
Introducere
Teoria, mai degrabã teoriile care analizeazã interesele

politice încearcã sã ofere un rãspuns urmãtoarelor între-
bãri : au femeile interese politice distincte de cele ale bãrba-
þilor sau ºi comune cu ale acestora ? Existã interese politice
unitare ale femeilor sau, mai curând, categorii de interese
care depind de anumiþi factori ? Este adecvat conceptul de
interese sau cel de nevoi acoperã mai substanþial activitãþile
în care sunt implicate femeile ?
Aceste diferite perspective teoretice trebuie însã ºi inte-
grate în autohton pentru a identifica, pe de o parte, în ce
mãsurã dezbaterile vestice asupra intereselor politice de
gen le reflectã ºi pe cele româneºti (dacã acestea existã sau
1. Postfaþa Despre interesele de sex/gen, pe care am scris-o pentru

volumul Conspiraþia tãcerii, editat de Cristina ªtefan la Editura
Arefeana în 2007, conþine câteva fragmente din acest studiu.
sunt într-o etapã incipientã de elaborare), iar pe de altã

parte, dacã se pot aplica modelele de analizã propuse de
teoreticienele vestice sau este nevoie de o ajustare ºi de o
adaptare la contextul românesc în care este necesarã apli-
carea unor politici specifice ? Evoluþia dezbaterilor teoretice
privind interesele politice, sintetizatã ºi cu ajutorul între-
bãrilor de mai sus, este cuprinsã în prima parte a acestui
studiu.
Cercetarea Gen, interese politice ºi inserþie europeanã1
are ca scop determinarea intereselor politice ale cetãþenilor
României, femei ºi bãrbaþi. Pornind de la aceastã cercetare,
mi-am propus sã identific atât care sunt interesele femeilor
ºi ale bãrbaþilor, dacã existã diferenþe de gen, cât ºi dacã
diversitatea femeilor face sau nu imposibilã identificarea,
coalizarea unor interese comune ale femeilor. Direcþiile de
analizã vor fi concentrate asupra a douã teme majore : redis-
tribuirea impozitelor ºi probleme de pe agenda cetãþenilor.
Viaþa cotidianã este cea pe care o trãim ca femei ºi ca
bãrbaþi, cu lucruri mãrunte, cu împliniri, dezamãgiri ºi
aºteptãri. Împlinirile, dezamãgirile nu sunt doar consecin-
þele acþiunilor pe care noi le-am întreprins (sau nu) în cali-
tatea noastrã de indivizi liberi, ci sunt conturate ºi de decizii
politice, iar aºteptãrile pe care le avem nu sunt îndreptate
doar cãtre noi înºine, cãtre familie, ci ºi cãtre stat, cãtre cei
care ne guverneazã.
Abordãri ale intereselor politice

în teorii standard
Interesele politice au cunoscut diverse abordãri în teo-

riile politice standard. Temele din literatura intereselor
politice variazã ºi sunt legate de : ce înseamnã cã anumite
1. Eºantionul cercetãrii (1.496 de persoane), desfãºuratã în luna

noiembrie 2006, este reprezentativ pentru populaþia neinstituþio-
nalizatã a României, cu o eroare toleratã de ±2,6%.
GEN ªI INTERESE POLITICE 15
politici sunt «în interesul cuiva», identificarea argumentelor

potrivit cãrora politicile care servesc «interesului cuiva» au
doar o fundamentare ideologicã sau au ºi o bazã empiricã,
accentul pus pe controlul asupra posibilitãþilor de alegere
în societate în mai mare mãsurã decât pe preocuparea dacã
o politicã este în interesul cuiva (Bartels, 1996 ; Parks, 1982).
Un aspect controversat important l-a constituit preocuparea
pentru natura intereselor politice : sunt interesele politice
obiective sau subiective ? Cum pot fi determinate interesele
obiective ? Este conceptul de interese obiective adecvat ca
instrument analitic sau trebuie avute în vedere interesele
subiective, respectiv cele care au ca punct de plecare prefe-
rinþele, dorinþele indivizilor ?
Potrivit punctului de vedere pluralist (Jónasdóttir, 1988,
p. 36) sau liberal ori subiectiv (Bartels, 1996, p. 3), inte-
resele obiective ale unui grup sau individ depind de valorile
subiective ale cercetãtorului. O altã interpretare a punc-
tului de vedere subiectiv îi aparþine lui Mansbridge, care
afirmã cã nu poþi ºti ceea ce ºi-ar putea dori oamenii dacã
ar avea informaþii complete... Trebuie, aºadar, sã luãm în
considerare preferinþele lor actuale pentru a defini intere-
sele (Mansbridge, 1983, apud Bartels, 1996, p. 3). Pe scurt,
adoptarea poziþiei subiective porneºte de la asumpþia libe-
ralã potrivit cãreia fiecare individ îºi poate judeca cel mai
bine propriile interese (Bartels, 1996, p. 3).
Al doilea punct de vedere este cel marxist. Adepþii aces-
tuia pornesc de la asumpþia cã interesele sunt «obiective»
ºi pot fi determinate independent de preferinþele subiective
individuale (Mansbridge, 1983, apud Bartels, 1996, p. 4).
Însã criticii acestei poziþii susþin cã ea se bazeazã pe sub-
stituirea alegerilor cercetãtorului cu cele ale actorilor, prin
urmare, cercetãtorii care definesc interesele în acest mod
creeazã un univers plin cu date în care alegerile pe care le
fac actorii pot fi arbitrar invalidate (Polsby, 1980, apud
Bartels, 1996, p. 4).
Pentru teoriile feministe, experienþele femeilor repre-
zintã o sursã de cunoaºtere ºi o modalitate de a le identifica
interesele. O criticã feministã a punctului de vedere liberal
prezentat vizeazã tocmai caracterul neºtiinþific al interese-

lor care sunt deduse prin cunoaºterea experienþelor femeilor
(Ramazanoglu, Holland, 2002).
În privinþa punctului de vedere marxist, potrivit feminis-
telor de culoare, a celor care fac parte din grupuri minori-
tare, clasa nu este singurul determinant al intereselor
obiective (Hooks, 2000 ; Okin, 1998).
O altã controversã în teoriile standard care a determinat
ample dezbateri a fost legatã de opoziþia dintre interesul
public ºi cel privat. Critici marxiste ale interesului public
vãd în acesta o reflectare a intereselor speciale ale clasei
dominante, pe când în cazul criticilor liberale, doar inte-
resele indivizilor raþionali pot fi definite, reprezentate ºi,
aºadar, reale (Jónasdóttir, 1988, p. 37).
Am prezentat sumar aspectele controversate ale teoriilor
standard deoarece am vrut sã atrag atenþia asupra faptului
cã acestea opereazã cu un concept de interese pe care îl ata-
ºeazã unui actor universal, des-trupat sau exclusiv clasei.
Þinând cont de scopurile acestui studiu, prezentate în prima
parte introductivã, ne sunt mai degrabã utile abordãrile
intereselor politice aºa cum au fost ele conturate în teoriile
politice feministe, care iau în considerare dimensiunea de
gen ºi opereazã cu actori genizaþi : femei ºi bãrbaþi.
Interesele politice în teoriile

politice feministe
În cadrul teoriilor politice feministe, conceptul de interese

politice a cunoscut mai multe abordãri, începând cu anii
70. Pentru a clarifica evoluþia sau etapele dezbaterilor pri-
vind interesele politice ale femeilor, interesele de gen, tipul
de argumente, precum ºi modul în care acestea au fost
uneori fie divergente, fie convergente, le-am grupat tema-
tic, þinând cont ºi de alte dimensiuni ale teoriilor politice
cu care s-au intersectat (de exemplu, cu reprezentarea poli-
ticã).
Înainte de a prezenta conþinutul dezbaterilor, vreau sã

atrag atenþia asupra suprapunerii terminologice care se
face între aceste douã formulãri : interese ale femeilor ºi
interese de gen. Existã studii din care reiese cã sintagma
interese de gen este sinonimã cu interese ale femeilor
(se alterneazã în text utilizarea acestora), obiectivul ana-
lizei fiind exclusiv interesele femeilor, dar sunt ºi cercetãri
în care se face aceastã distincþie (în sensul cã gen nu este
un sinonim pentru femei ºi se menþine).
În paginile urmãtoare voi prezenta pe larg conþinutul
dezbaterilor privind interesele politice ºi argumentele care
le însoþesc.
Anumite teoreticiene au discutat interesele în relaþie cu
reprezentarea politicã : femeile trebuie reprezentate nu indi-
vidual, ci ca membre ale unui grup cu interese comune, ipo-
tezã care a introdus în dezbatere aspecte precum : prezenþa
femeilor în politicã este necesarã, ele trebuie sã se situeze
în rândul reprezentanþilor, proporþiile de reprezentare trebuie
sã creascã, este necesarã reprezentarea paritarã (Sapiro,
1998 ; Phillips, 1998 ; Diamond, Hartsock, 1998).
Odatã ce au fost aduse argumente potrivit cãrora existã
interese comune ale femeilor, iar forma reprezentãrii lor este
importantã, tema dezbaterilor nu a mai fost cine reprezintã
aceste interese, ci ce reprezintã. Întrebãri precum existã o
serie de interese comune pe care le împãrtãºesc toate femeile ?
sau sunt relevante diferenþele între femei datoritã clasei,
etniei, rasei ? au condus la abordãri mai inclusive, ajun-
gând sã se propunã o tipologie a intereselor (Molyneux,
1985 [2003] ; Thenjiwe, 2003 ; Pringle, Watson, 1998).
În cadrul acestor dezbateri, conceptul de interese poli-
tice a fost discutat în sensul mãsurii în care acesta este
adecvat sau nu în calitate de instrument de analizã în teo-
riile politice feministe (Fraser, 1989 ; Diamond, Hartsock,
1998). Unele analize au susþinut neadecvarea acestuia ºi
înlocuirea sa cu cel de nevoi (Diamond, Hartsock, 1998),
în timp ce altele au propus o redefinire a sa, precum ºi
conºtientizarea unor limite pe care conceptul le implicã
(Jónasdóttir, 1988).
Pe scurt, conceptul de interese ale femeilor este controver-

sat unele teoreticiene feministe aduc argumente potrivit
cãrora femeile ca femei trebuie sã fie considerate un grup
cu interese care pot fi reprezentate (Sapiro, 1998 ; Phillips,
1998 ; Okin, 1998), unele contestã aceastã ipotezã (Butler,
2000), iar altele resping în întregime conceptul de interese
individuale agregate, în principal din motive ideologice
(Diamond, Hartsock, 1998).
Interese comune ale femeilor
Dupã cum spuneam la început, un argument pentru repre-

zentarea politicã a femeilor l-a constituit existenþa unor
interese politice distincte ale acestora în comparaþie cu cele
ale bãrbaþilor. Reprezentarea politicã a femeilor 1 a ridicat
problema existenþei unui grup, a unor interese ale acestuia,
dar care sã aibã relevanþã politicã pentru a putea fi repre-
zentate. Virginia Sapiro, teoreticianã de orientare liberalã,
susþine cã femeile reprezintã un grup distinct care are astfel
de interese politice2. Potrivit acesteia, femeile (ca ºi alþii, de
altfel) cer sã fie reprezentate nu individual, în calitate de
cetãþene, ci ca membre ale unui grup3 (Sapiro, 1998, p. 162).
Poziþia adoptatã de Sapiro, potrivit cãreia existã interese
ale femeilor ca femei, a fost criticatã de Irene Diamond ºi
1. Nu mã refer la începuturi, la primul val feminist din perioada

în care, în timp ce femei ºi bãrbaþi cereau drepturi politice ºi
pentru femei, existau voci care susþineau cã ele sunt deja repre-
zentate de bãrbaþii-capi de familie.
2. Trebuie sã menþionez ºi faptul cã, pentru Virginia Sapiro, prezenþa
femeilor în politicã afecteazã nu numai forma, ci ºi fondul poli-
ticilor, în sensul cã politicienele nu reprezintã numai interesele
partidului, ci ºi pe cele ale femeilor. Însã când anume o fac ºi în
ce fel de circumstanþe sunt subiectele unei alte discuþii.
3. Am prezentat pe larg argumentele privind reprezentarea politicã
a intereselor femeilor în studiul Reprezentare «în oglindã» din
volumul Oana Bãluþã (ed.), 2006, Gen ºi putere. Partea leului în
politica româneascã, Editura Polirom, Iaºi.
Nancy Hartsock care, abordând o perspectivã marxistã,

argumenteazã atât cã termenul interes nu este adecvat unei
analize a realitãþii femeilor, propunându-l pe cel de nevoi,
cât ºi cã noþiunea de interese ale femeilor este omogeniza-
toare1.
Însã, în urma unei lecturi atente a textelor Virginiei
Sapiro, reiese cã demersul acesteia nu omogenizeazã. Pe de
o parte, ea considerã cã noþiunea de grup nu este cea re-
strânsã, cu care se opereazã în mod obiºnuit în ºtiinþa politicã,
respectiv un grup organizat de oameni care interacþioneazã
prin intermediul canalelor convenþionale din politicã ºi care
se aflã în opoziþie cu un alt grup de interese organizat
(Sapiro, 1998, p. 165). Pe de altã parte, spune explicit cã ar
fi o eroare sã ignorãm divizarea intereselor între femei.
Chiar dacã femeile împãrtãºesc multe probleme comune,
ele sunt, de asemenea, divizate din cauza, de pildã, a clasei,
rasei, vârstei ºi statutului marital (p. 168), dar, dupã cum
voi încerca sã argumentez ulterior, lista aceasta rãmâne
deschisã. Sapiro atrage atenþia asupra faptului cã, pentru
o vreme, feminismul academic nu a luat în considerare ºi
existenþa altor factori, cu excepþia celor de sex/gen, dar cã,
treptat, teoriile au devenit mai deschise, mai prietenoase
faþã de alte variabile, cã genul se intersecteazã cu etnia, rasa,
aºa cum subliniau criticii explicaþiilor unidimensionale2.
Sapiro subliniazã cã perceperea femeilor ca grup cu inte-
rese specifice nu implicã ºi faptul cã acestea se ºi identificã
astfel sau cã problematicile grupului sunt bine conturate ºi
articulate ca atare. Ea se întreabã dacã putem oare demon-
stra cã femeile ca grup împãrtãºesc anumite probleme sociale,
economice sau politice care nu sunt similare celor ale unui
alt grup... ? (Sapiro, 1998, p. 164). Cu alte cuvinte, este
politic relevant faptul cã un cetãþean este cetãþeanã ?
1. Aceste critici sunt prezentate în cadrul abordãrii propuse de Irene

Diamond ºi Nancy Hartsock, nevoi, nu interese.
2. O demonstraþie relevantã în acest sens îi aparþine Maxinei
Molyneux (1985).
Problemele sau interesele specifice femeilor sunt legate

de diviziunea muncii din sfera publicã ºi privatã 1, de gospo-
dãrie, de sexualitate, sarcinã, naºterea ºi creºterea copiilor.
În privinþa diviziunii muncii, Sapiro face o paralelã între
diviziunea de gen a muncii ºi stratificarea din viaþa privatã
ºi publicã. Diviziunea nedreaptã a muncii din sfera privatã,
în condiþiile în care aceasta este prestatã preponderent,
uneori exclusiv, de cãtre femei, limiteazã sau împiedicã
participarea acestora la viaþa publicã, înlesnind-o în schimb
pe cea a bãrbaþilor, eliberaþi de munca de îngrijire 2. O cauzã
fundamentalã a implicãrii reduse a femeilor în viaþa politicã
o constituie lipsa parteneriatului din viaþa privatã. Asime-
tria ocupãrii în munca de acasã afecteazã în sens negativ
femeile ºi îi avantajeazã pe bãrbaþi. Tot prestarea unidimen-
sionalã a muncilor domestice afecteazã durata timpului
liber de care dispune o femeie, considerabil mai micã decât
cea a unui bãrbat. Diviziunea muncilor din sfera publicã
are consecinþe asupra salariilor ºi pensiilor femeilor ºi ale
bãrbaþilor. În domeniile feminizate (de pildã, învãþãmânt,
sãnãtate) salariile sunt mai mici decât cele din domeniile
masculine (armatã, poliþie), principiul remunerare egalã
pentru muncã de valoare egalã neatingându-ºi scopul ºi
rãmânând o simplã normã. De asemenea, în virtutea faptu-
lui cã femeile dau naºtere, lor li se pretinde direct sau
indirect sã efectueze munci de îngrijire atât în viaþa privatã,
cât ºi în cea publicã (Iancu, 2006 ; Miroiu, 2004 ; Pasti,
2003 ; Barometrul de Gen, 2000).
Accesul la educaþie este o problemã comunã ºi, chiar
dacã nivelul de educaþie nu diferã, e important faptul cã,
dacã/atunci când intrã pe piaþa muncii, lucreazã în domenii
mai slab remunerate sau, în cadrul aceluiaºi domeniu, ocupã
poziþii inferioare. Accesul la sãnãtate al femeilor ºi al bãrba-
þilor este, de asemenea, diferit.
1. Aceasta face o paralelã între diviziunea de gen a muncii ºi strati-

ficarea din viaþa privatã ºi publicã.
2. Vezi studiul Alinei Dragolea din acest volum, în care autoarea
atinge ºi consecinþele lipsei de reconciliere dintre muncã, familie
ºi viaþã privatã.
În ceea ce priveºte nevoile economice, este interesant

cum acestea permit mult mai limpede formularea unor inte-
rese comune. Femeile constituie o forþã de muncã sistematic
tratatã ca marginalã, iar activitãþile lor fluctueazã în func-
þie de cerinþele de producþie ºi de reproducere. Decretul 770
din 1966, prin care se interzicea avortul, este o altã dovadã
a modului în care nevoile statului în materie de reproducere
au avut un rol hotãrâtor în viaþa ºi nevoile femeilor din
România.
Iris Marion Young propune o teorie a reprezentãrii gru-
purilor care permite includerea diferenþelor. Un grup trebuie
privit ca un produs determinat istoric de relaþiile sociale,
susþine Young ºi avanseazã o listã posibilã cu criterii pe
baza cãrora sã se poatã face distincþia dintre membri ºi
nonmembri : membrii grupului trebuie sã fie dezavantajaþi
în termeni de exploatare, marginalizare, putere, dominaþie
culturalã ºi/sau urã rasialã (Nash, 1997, p. 47). Ea oferã
exemple de astfel de grupuri în Statele Unite : femei, afro-
americani, indieni, chicana, portoricani ºi alþi americani
vorbitori de spaniolã, americani asiatici, gay ºi lesbiene,
muncitori, sãraci, persoane vârstnice, persoane cu diza-
bilitãþi fizice ºi psihice.
ªi Anne Phillips, în cadrul unei analize a democraþiei ºi
a reprezentãrii politice, include interesele politice ale femei-
lor ca argument, de aceastã datã în privinþa unei mize maxi-
maliste : paritatea de gen în politicã1. Autoarea nu disociazã
între interese sau nevoi atunci când susþine cã existã o serie
de nevoi, interese ºi preocupãri care au ca punct de por-
nire experienþele femeilor ºi nici când introduce aceastã
expresie nu oferã detalii despre experienþe. Însã, din exem-
plele pe care le propune privind interesele comune, reiese
cã acestea ar fi legate mai curând de experienþele de gen,
respectiv de diviziunea muncii, concentrarea forþei de muncã
1. Argumentele pe care Anne Phillips le aduce în favoarea creºterii

numãrului de femei alese în politicã sunt legate de interesele
particulare ale femeilor, de dreptate socialã ºi de construirea unor
modele pentru femei (Phillips, 1998, p. 228).
feminine la nivelul slujbelor slab remunerate (Phillips,

1998, p. 233).
În aceeaºi manierã ca Sapiro, ºi Phillips þine cont de
diferenþele dintre femei, dar analiza sa urmãreºte sã aducã
argumente potrivit cãrora diferenþele dintre interesele femei-
lor ºi cele ale bãrbaþilor sunt mai importante decât cele
dintre femei.
Chiar dacã femeile nu împãrtãºesc aceleaºi experienþe,
este important ca ele sã fie prezente în procesul de elaborare
a politicilor pentru cã prezenþa lor face posibilã introdu-
cerea unor probleme care nu ºi-au gãsit locul pe agenda
politicã standard dominatã de prezenþa bãrbaþilor.
Afirmaþia cã femeile reprezintã un grup în sine a fost
contestatã de unele feministe pe baza unor premise de sor-
ginte multiculturalistã1 . Nu se poate vorbi despre o femeie
genericã, ci de femei, iar feminismul primului val nu a
manifestat o sensibilitate aparte pentru rasã, religie sau
altfel de diferenþe pertinente între femei. Însã, începând cu
cel de-al doilea val al feminismului din anii 60, s-a produs
rectificarea respectivã. Totuºi, acþiunea aceasta reparatorie
a fost atât de profundã (uneori, poate fi numitã chiar exce-
sivã), încât orice fel de generalizãri în privinþa femeilor sau
a inegalitãþii de gen sunt respinse de multiculturaliºti.
Susan Moller Okin, într-un studiu care analizeazã ten-
siunile dintre feminism ºi multiculturalism, atrage atenþia
asupra acestei probleme : oricare ar fi dovezile prezentate
sau puterea argumentelor, simpla sugestie care vine din
partea feministelor þãrilor din Lumea întâi potrivit cãreia
femeile ºi fetele din culturi altele decât ale lor (ale þãrilor
Lumii întâi n.n.) sunt dezavantajate sau oprimate de ele-
mente aparþinând propriei lor culturi este consideratã drept
un ofensator imperialism cultural2 (Okin, 1998, p. 665).
1. Acest paragraf ºi urmãtorul sunt preluate din studiul Reprezen-

tare «în oglindã», Oana Bãluþã (ed.), 2006, Gen ºi putere. Partea
leului în politica româneascã, Editura Polirom, Iaºi.
2. Platforma de la Beijing, din septembrie 1995, pare sã fi aplanat
într-o oarecare mãsurã tensiunile dintre feminism ºi multicultura-
lism, având în vedere cã include critici la adresa discriminãrii de
Din poziþiile pe care le adoptã Sapiro, Phillips, Young ºi

Okin reiese cã existã interese comune ale femeilor care decurg
mai ales din rolurile de gen, însã suroritatea nu este tocmai
globalã. Cât de departe este pentru unele feministe asump-
þia unei suroritãþi globale ne spun criticile feministelor de
culoare, dar ºi analizele feministelor poststructuraliste.
Înainte de a prezenta aceste puncte de vedere, este nece-
sar sã discut pe larg tensiunile dintre feminism ºi multicul-
turalism, deoarece ele scot în evidenþã existenþa unui alt
factor care se intersecteazã cu cel de gen : cultura.
Multiculturalism ºi interese politice
Pentru a prezenta atât asemãnãrile, cât ºi punctele de

conflict dintre feminism ºi multiculturalism, dintre intere-
sele femeilor ºi interesele culturale am ales un teoretician
pentru care prioritare sunt drepturile minoritãþilor cultu-
rale, Will Kymlicka, ºi o teoreticianã feministã, Susan Moller
Okin, pentru care mai importantã este egalitatea dintre
femei ºi bãrbaþi. Alegerea s-a bazat ºi pe accentul pus de
Kymlicka pe armonizarea dintre drepturile individuale ºi
cele de grup.
În cartea sa, Multicultural Citizenship : A Liberal Theory
of Minority Groups, Will Kymlicka propune o teorie liberalã a
drepturilor minoritare1, explicând modalitatea compatibilizãrii
gen, a violenþei împotriva femeilor care au la bazã justificãri

culturale.
1. Kymlicka face distincþia dintre minoritãþi naþionale ºi minoritãþi
etnice. Minoritãþile naþionale au fost încorporate într-un stat mai
mare fie împotriva voinþei lor, ca urmare a colonizãrii, a cuceririi
sau cedãrii de teritoriu de la o putere imperialã la alta, fie
voluntar, ca rezultat al federalizãrii. În schimb, minoritãþile
etnice sunt rezultatul imigrãrii indivizilor care provin din zone
defavorizate sau subdezvoltate ale lumii ºi care aparþin unor
comunitãþi etnoculturale specifice. Acestea îºi manifestã în con-
tinuare ataºamentul cultural prin pãstrarea anumitor obiceiuri, a
diverselor tradiþii, a religiei etc. Potrivit lui Kymlicka, statele cu
drepturilor minoritare cu drepturile individuale ale omului

ºi constrângerile impuse aplicãrii drepturilor minoritare pen-
tru ca exercitarea lor sã nu încalce libertatea individualã ºi
sã nu contravinã democraþiei ºi dreptãþii sociale1.
În privinþa revendicãrilor grupurilor minoritare este im-
portant sã ºtim care sunt aºteptãrile comunitãþii faþã de
membrii sãi (faþã de indivizi) ºi raportul dintre comunitatea
minoritarã ºi societatea majoritarã. Kymlicka introduce
douã noþiuni : restricþiile interne, menite sã apere comuni-
tatea de disidenþi, respectiv protecþia externã, care apãrã
comunitatea de deciziile societãþii majoritare ce i-ar putea
pune în pericol existenþa.
Þinând cont de obiectivele acestei lucrãri, doresc sã mã
opresc asupra comunitãþilor nonliberale, având în vedere
faptul cã o anumitã categorie a membrilor femeile este
discriminatã în mod sistematic, acesteia limitându-i-se di-
verse libertãþi, în numele solidaritãþii de grup ºi al conser-
vãrii specificului cultural.
Atât în articolul Feminism and Multiculturalism : Some
Tensions din 1998, cât ºi un an mai târziu, în Is Multi-
culturalism Bad for Women ?, Okin susþine cã interesele de
gen intrã în conflict cu cele culturale. Critica lui Okin scoate
în evidenþã faptul cã teoria lui Will Kymlicka este oarbã la
diferenþele de gen ºi la consecinþele care decurg de aici,
într-o comunitate culturalã.
În primul articol de care aminteam, Okin subliniazã cã
în teoria politicã termenul multiculturalism este folosit cu
înþelesuri diferite, în douã contexte.
Primul se referã la contextul educaþional, în care multi-
culturalismul pune în evidenþã faptul cã ceea ce se predã,
ce se învaþã se încadreazã în canonul cultural care a
minoritãþi naþionale sunt multinaþionale, cele cu minoritãþi etnice

sunt state multietnice (Kymlicka, apud Salat, 2001, pp. 87-88).
1. În anii 90, problematica drepturilor minoritare ºi a celor colective
a fost influenþatã de dezbaterile asupra liberalismului. Acestea
s-au purtat mai ales în jurul întrebãrii care sunt ºansele libera-
lismului pus faþã în faþã cu provocãrile societãþilor multietnice?
(Salat, 2001, p. 119).
exclus grupuri, cum este cel al femeilor, al persoanelor de

altã rasã decât caucazianã, al celor cu o altã orientare
sexualã decât a majoritãþii, minoritãþi etnice, grupuri reli-
gioase, populaþii indigene.
Al doilea înþeles al multiculturalismului face parte dintr-un
context mai amplu, de naturã socialã, economicã, politicã.
Acesta se referã la grupurile cu o culturã distinctã de cea a
majoritãþii, care nu sunt suficient protejate prin drepturile
individuale ale membrilor sãi ºi au nevoie de drepturi spe-
ciale care sã vizeze grupul respectiv pentru ca acesta sã fie
în mãsurã sã îºi protejeze propria culturã, adicã modul de
viaþã (Okin, 1998, pp. 661-662). Dreptul la reprezentare
politicã, la fonduri publice pentru activitãþi culturale sau
educaþie, dreptul de a nu te supune anumitor legi 1 sunt ast-
fel de drepturi de grup. În aceastã categorie, limba, istoria,
religia sunt considerate mãrci ale unei culturi distincte.
Cele douã înþelesuri ale multiculturalismului sunt adesea
confundate, iar cereri care vizeazã recunoaºterea cerinþelor
primei variante, ce include grupuri de femei, de persoane cu
o altã orientare sexualã decât a majoritãþii, sunt confundate
sau amalgamate cu cererile care vizeazã un mod de viaþã
distinct. Okin atrage atenþia asupra faptului cã grupurile pri-
mei variante a multiculturalismului doresc ca punctele lor de
vedere ºi interesele sã le fie luate în considerare ºi reprezen-
tate ºi cã existã diferenþe între acestea ºi minoritãþile etnice
care cer protecþia unui mod de viaþã (Okin, 1998, p. 662).
Existã ºi similitudini între grupurile dezavantajate (femei,
persoane cu o altã orientare sexualã decât a majoritãþii, per-
soane cu handicap) ºi grupurile etnice, fiecare fiind discri-
minat pe baza raportãrii la normã, însã Susan Moller Okin
afirmã cã, în privinþa primelor, nu se poate vorbi despre un
mod de viaþã.
Asupra multiculturalismului ca mod de viaþã se apleacã
analiza cercetãtoarei Susan Moller Okin, concentrându-se
1. De exemplu, în ºcoli, fetele musulmane din Franþa au cerut sã

poarte chador în instituþiile în care îmbrãcãmintea este regle-
mentatã.
mai ales asupra tensiunilor existente între cele douã teorii.

Critica lui Okin la adresa abordãrilor teoretice aparent
neutre (cum este cea a lui Kymlicka) evidenþiazã douã
omisiuni : dimensiunea de gen a minoritãþilor culturale ºi
accentul pus doar pe sfera publicã.
În primul rând, cei care susþin drepturi pentru un grup
nu iau în considerare faptul cã ºi minoritãþile culturale au
o dimensiune de gen bine conturatã. Argumentele liberale
în sprijinul drepturilor minoritãþilor pun accentul pe faptul
cã individul are nevoie de o culturã proprie care sã-i permitã
dezvoltarea unei stime ºi a unui respect de sine sau dobân-
direa unui statut autonom, respectiv capacitatea de a decide,
de a alege modul de viaþã optim pentru sine. În acest con-
text, o atenþie sporitã trebuie acordatã diferitelor roluri pe
care cultura le impune anumitor membri. Aºadar, conþinu-
tul unei culturi, credinþele ºi practicile care au o dimensiune
de gen trebuie avute în vedere (Okin, 1998, p. 664).
A doua motivaþie oferitã de Okin este legatã de ignorarea
sferei private, care are o importanþã fundamentalã. Aºa
cum dimensiunea de gen nu trebuie omisã de susþinãtorii
drepturilor minoritãþilor culturale, nici spaþiul în care se
formeazã o persoanã ºi în care sunt transmise elemente
culturale, adicã familia, nu trebuie ignorat.
Nici Kymlicka nu acordã atenþie sferei private, fiind inte-
resat mai ales de restricþii formale, discriminãri venite din
sfera publicã, însã acestea reprezintã doar un aspect al dez-
baterii. În sfera privatã, indivizii se confruntã cu inegalitãþi,
discriminãri de gen, legitimate ºi transmise via culturã. Prin
ignorarea rolului crucial al familiei, prin lipsa de chestio-
nare a discriminãrilor din interior, nu individul este cel
protejat, ci colectivitatea (comunitatea, familia), în care
drepturile individuale (se pare) nu mai au nici o justificare.
Familia este un spaþiu în care socializarea determinã
dependenþa ºi inferiorizarea femeilor1. Modul de viaþã
1. Nu este pentru prima datã când Okin atrage atenþia asupra im-
portanþei sferei private. A Theory of Justice a lui J. Rawls a atras
caracteristic familiei nu este unic, însã felul în care sunt

repartizate sarcinile, responsabilitãþile are o importanþã
majorã, având în vedere faptul cã în familie sunt practicate
ºi transmise obiºnuinþe, practici culturale.
Accentul pus doar pe diferenþe culturale ºi pe hiperpre-
þuirea diversitãþii culturale, în defavoarea individului, a
creat un deserviciu femeilor ºi fetelor.
Pentru minoritãþile culturale, sfera sexualitãþii, a repro-
ducerii reprezintã un domeniu important în care trebuie
protejate diferenþele culturale. Foarte multe dintre cere-
rile venite din partea minoritãþilor culturale au la bazã ine-
galitãþi de gen, discriminãri ale femeilor, violenþã împotriva
acestora, cum sunt, de pildã : sisteme de divorþ defavorabile
femeilor, avort1, mutilãri ale organelor genitale feminine
(Toubia, 1995), obiceiul Sati2.
Nici unul dintre susþinãtorii drepturilor de grup3 nu a
analizat direct legãtura dintre gen ºi culturã, incompatibi-
litãþile dintre feminism ºi multiculturalism, afirmã Susan
Moller Okin.
Argumentele lui Will Kymlicka privesc acele culturi care
discrimineazã vizibil, formal femeile, negându-le dreptul la
educaþie, dreptul de vot etc. Dar, în multe culturi care
asigurã drepturi civile ºi politice femeilor, discriminãrile
critici feministe, printre care se numãrã cele ale lui Okin, referi-
toare la dreptatea de gen în viaþa privatã. Vezi Susan Moller Okin,
1989, Justice, Gender and Family, Basic Books, New York ; Mihaela
Miroiu, 2004, Drumul cãtre autonomie, Editura Polirom, Iaºi.
1. Potrivit unui studiu realizat de Rabhat Jha, profesor la Universi-
tatea din Toronto, împreunã cu Centrul pentru Studii ale Dezvol-
tãrii Femeilor din New Delhi, în jur de zece milioane de fetuºi de
sex feminin au fost avortaþi în India de-a lungul ultimilor 20 de
ani, deoarece familiile încercau sã îºi asigure moºtenitori de sex
masculin (http ://ro.altermedia.info/international/fiicele-pierdute-
-ale-indiei_3479.html).
2. Aruncarea soþiei în flãcãri la moartea soþului, practicatã în India.
3. Vezi ºi poziþiile lui Moshe Halbertal, Avishai Margalit, Liberalism
and the Right to Culture, Chandran Kukathas, Are There Any
Cultural Rights ? !, în Is Multiculturalism Bad for Women ?,
Princeton University Press.
din sfera privatã le îngrãdesc libertatea de a lua decizii prin

diminuarea posibilitãþilor de a alege. Iar pentru dezvolta-
rea respectului ºi a stimei de sine este importantã nu numai
cultura per ansamblu, ci ºi locul ocupat de individ în acea
culturã (Okin, 1998, p. 680).
Un caz deosebit este urmãtorul : o minoritate culturalã
patriarhalã trãieºte în contextul unei majoritãþi culturale
mai puþin patriarhale. Se bucurã femeile din primul caz de
libertate, au posibilitatea de a lua decizii în aceeaºi mãsurã
ca femeile din cultura majoritarã, mai deschisã ? Este dificil
sã înþelegi cum aceste culturi furnizeazã indivizilor premi-
sele pentru a lua decizii în cunoºtiinþã de cauzã despre
modul cel mai bun cu putinþã în care sã aleagã sã-ºi trãiascã
viaþa, aspect care, de altfel, stã la baza argumentelor susþi-
nãtorilor liberali ai multiculturalismului. Constrângerile,
mai degrabã decât libertatea individualã sau posibilitatea
de a lua decizii în privinþa vieþii lor, caracterizeazã astfel de
culturi, afirmã Okin (Okin, 1998, p. 683).
Care sunt recomandãrile lui Okin ?
În primul rând ca, în momentul susþinerii cu argumente
liberale a drepturilor minoritare, sã fie avute în vedere ºi
inegalitãþile din cadrul grupurilor respective. În al doilea
rând, sã se acorde atenþie nu numai cerinþelor liderilor, ci
ºi vocilor femeilor, mai ales alor unei anumite categorii de
femei, a celor tinere. Potrivit lui Okin, prezenþa femeilor,
mai ales a celor tinere1 , la masa negocierilor drepturilor de
1. Okin oferã trei posibile explicaþii ale conservatorismului de care

dau dovadã femeile în vârstã : în primul rând, este dificil sã ches-
tioneze constrângerile culturale în perimetrul cãrora au trãit toatã
viaþa, în al doilea rând, experienþa constrângerilor poate declanºa
o necesitate psihologicã de a impune aceleaºi seturi de constrân-
geri generaþiei tinere, în al treilea rând, statutul deosebit de care
se bucurã femeile în vârstã în cadrul grupului este determinat de
viaþa virtuoasã, care include ºi inculcarea cu succes a practicilor
culturale cu componentã de gen copiilor ºi nepoþilor (Okin, 1998,
p. 675).
De pildã, în ceea ce priveºte statutul deosebit al femeilor de o anu-
mitã vârstã, în comunitãþile rrome, doar femeile aflate la meno-
pauzã pot sã facã parte din Criss.
grup este esenþialã dacã se doreºte protejarea intereselor

lor (Okin, 1998, p. 684).
Abordãrile lui Will Kymlicka ºi Susan Moller Okin se
intersecteazã deoarece ambele contestã asumpþia potrivit
cãreia existã un cetãþean universal. Okin a arãtat cã teoriile
liberale nu acordã mare atenþie sexului persoanei care se
aflã în spatele vãlului de ignoranþã atunci când se pune
problema alegerii instituþiilor (vezi criticile formulate de
Okin la adresa teoriei dreptãþii aºa cum este aceasta con-
struitã de John Rawls). Kymlicka a evidenþiat faptul cã teo-
reticienii liberali considerã cã cetãþenii împãrtãºesc aceeaºi
limbã, aceeaºi culturã ºi nu iau în considerare alegerile pe
care le-ar face o minoritate etnoculturalã. Dar ceea ce diferã
la cei doi este ordinea prioritãþilor.
Din aceastã dezbatere, concluzia pe care am desprins-o
este cã e imposibil sã fie armonizate interesele unui grup
cultural cu cele ale femeilor din grupul respectiv, în condi-
þiile în care nu se ia în considerare ºi intersecþia dintre
culturã ºi gen.
Nici femeia, nici femeile

sau falsa suroritate
Înainte de a discuta despre interese politice ºi multicul-

turalism afirmam cã abordãrile ce aduc argumente potrivit
cãrora existã interese comune ale femeilor au fost acuzate
de esenþialism. Criticile acestea au venit din partea feminis-
telor de culoare, dar ºi din partea poststructuralistelor.
Feministele de culoare au susþinut cã nu toate femeile
împãrtãºesc aceleaºi poziþii socioeconomice, cã nu au un
background cultural ºi politic asemãnãtor, iar a discuta
despre femei ca ºi când ar fi un grup omogen este similar
cu a exclude anumite femei de la reprezentare. Feminis-
tele de culoare din anii 70 au atras atenþia asupra legã-
turii dintre rasism ºi sexism, iar atât timp cât feminismul
nu lua în considerare ºi diferenþele rasiale, suroritatea era

utopicã1.
Chiar dacã ºi feministele poststructuraliste criticã exis-
tenþa unor interese comune, abordarea lor este diferitã, deoa-
rece semnele de întrebare ºi contestãrile acestora vizeazã
însãºi existenþa subiectului feminismului : categoria femei.
Pentru feministele poststructuraliste, termenul femei nu
are un referent precis, pentru cã nu desemneazã de la bun
început un grup de persoane care au în comun anumite
caracteristici (motiv pentru care teoria lui Young a fost
criticatã), ci îºi construieºte referentul în concordanþã cu
anumite contexte specifice.
Deosebit de important este faptul cã, pentru feministele
poststructuraliste, esenþializarea teoreticã sau descriptivã
a femeilor nu porneºte de la o premisã biologicã. Împãrtãºi-
rea unui set comun de experienþe care provin din construc-
þia socioculturalã a femeilor, a celor care nu sunt de naturã
biologicã reprezintã acum un mãr al discordiei (în ter-
menii lui Judith Butler).
Cele douã critici care vizeazã esenþialismul, a feministelor
de culoare ºi a poststructuralistelor, au consecinþe diferite
în planul reprezentãrii politice. Dacã prima atrage atenþia
asupra faptului cã nu toate femeile împãrtãºesc aceeaºi
formã de exploatare, marginalizare, acces la putere, chiar ºi
în aceste condiþii reprezentarea este posibilã pentru grupuri2.
Însã a doua considerã cã identitãþile sunt fluide, miza fiind
chiar deconstruirea reprezentãrii femeilor. Nu care este cea
mai adecvatã cale pentru reprezentarea femeilor constituie
o problemã, ci cum poate fi transgresatã reprezentarea din
moment ce este asociatã cu impunerea unei identitãþi fixe.
Într-o manierã radical poststructuralistã, Judith Butler
se întreabã dacã «femeile» sunt subiect al feminismului,
pune sub semnul întrebãrii existenþa unui asemenea subiect
ºi afirmã cã el a fost construit de discursul reprezentaþional
1. ªi feministele hispanice atrag atenþia asupra intersecþiei dintre

opresiunea de gen, rasã ºi clasã (Garcia, 1989 ; Segura, 1989).
2. Aceastã poziþie este susþinutã de Iris Marion Young.
care-l constrânge sã încorporeze o serie de caracteristici ce

îi conferã unitate ºi legitimitate în reprezentare (Butler,
2000, pp. 13-28).
Potrivit lui Butler, o altã ficþiune fondaþionalistã este
ºi presupunerea cã termenul femei denotã o identitate co-
munã. Acesta nu este exhaustiv, în ciuda faptului cã o per-
soanã nu transcende particularitãþile genului ; nu este
întotdeauna constituit coerent sau uniform în diferite con-
texte istorice ; el se intersecteazã cu alte moduri indentitare
constituite discursiv rasiale, de clasã, etnice, sexuale sau
regionale (Butler, 2000, pp. 15-16). Aºadar, având în vedere
cã nu existã un subiect clar ºi unitar al feminismului, nu se
pot identifica interese politice comune ale femeilor, repre-
zentarea politicã fiind periclitatã, deoarece poate fi extinsã
doar asupra a ceea ce poate fi recunoscut ca subiect (Butler,
2000, pp. 13-14).
Tot de pe poziþii poststructuraliste (simþitor mai mode-
rate), cu diferenþe faþã de Butler, în sensul cã reprezentarea
nu este totuºi desconsideratã, iar disoluþia genului este
privitã critic ºi prin prisma consecinþelor, Rosemary Pringle
ºi Sophie Watson (1998) propun ca interesele ºi strategiile
feministe sã fie reconsiderate în cadrul statului poststruc-
turalist. Autoarele considerã cã accentul trebuie sã cadã nu
pe cum pot fi cel mai adecvat reprezentate interesele femeilor,
ci pe procesul prin care ele sunt constituite. Pentru poststruc-
turaliºti, preocuparea o constituie câmpurile discursive în
care realitatea socialã ºi identitãþile individuale ºi de grup
sunt constituite, iar lumea realã ºi interesele sunt de-
parte de a fi noþiuni clare (Pringle, Watson, 1992, p. 64).
Din abordãrile teoretice prezentate reiese o reconsiderare
a relaþiei femei/bãrbaþi, a diferenþelor dintre femei. Pringle
ºi Watson afirmã cã feminismul nu mai poate apela la o con-
cepþie esenþialistã a femeii, la o identitate de gen sau la
interese pe care le au în comun toate femeile. Acestea, deºi
resping noþiunea de identitate, considerã cã, totuºi, femeile
au ceva în comun, ºi anume o marginalitate discursivã, în
sensul cã ceea ce se cunoaºte despre femei pânã acum a fost
construit în relaþie cu bãrbaþii, având la bazã unul dintre
principiile : similar cu, diferit de, complementar1 . Acest

discurs falocentric face ca femeile ºi interesele lor sã poatã
fi reprezentate doar în relaþie cu o normã masculinã. Inte-
resele sunt construite ºi constrânse tot de discursul reprezen-
taþional din anumite contexte particulare 2 (Pringle, Watson,
1992, p. 69).
Rosemary Pringle ºi Sophie Watson propun o politicã
parþial cameleonicã, în cadrul cãreia nu trebuie urmãritã
unitatea, ci alianþele, în baza respectului pentru diferenþe.
Consider cã aceastã formulã, marginalitate discursivã,
propusã de autoare, este tot un mod de a atrage atenþia
asupra diferenþelor, însã într-o formulã elaboratã/compli-
catã din punct de vedere teoretic, în cadrul cãreia, în ma-
nierã lacanianã, totul este discurs, dar nu unul oarecare, ci
falocentric.
Interesant este cã, în momentul în care femeile au dobân-
dit o identitate ºi au putut sã îºi articuleze interesele, aceste
categorii de analizã au început sã fie respinse. Observaþia
a fost fãcutã cu ceva timp în urmã, iar edificator este urmã-
torul paragraf al lui Nancy Hartsock :
De ce oare, în momentul în care mulþi dintre noi, anume cei
care au fost þinuþi în tãcere, începem sã cerem dreptul de a
ne defini pe noi înºine, de a acþiona ca subiecþi mai degrabã
1. Întrebarea care se iveºte e dacã se poate altfel, dacã este posibil

un altfel de raport decât similar cu, diferit de, complementar,
din moment ce, pentru mult timp, bãrbaþii au avut monopol cul-
tural ºi nu numai. Feministele radicale, pentru care nesupunerea
era o coordonatã a unei existenþe libere de influenþa Tatãlui,
prin separatismul teoretic ce a exclus preluarea modurilor de gân-
dire bãrbãteºti, s-au distanþat de identitatea de arbore bonsai ºi
au construit o culturã ginomorficã ºi ginocentricã. Perspectiva
îmbrãþiºatã de feministele radicale poate fi încadratã parþial în
categoria diferit de, precizatã de Pringle ºi Watson, cu toate cã,
în ceea ce o priveºte, de pildã, pe Mary Daly, poate fi introdusã în
discuþie o nouã categorie : a construi în/din, asociatã cu auto-
creaþia. Pentru mai multe detalii, vezi Mihaela Miroiu, 2002,
Convenio, Editura Polirom, Iaºi, pp. 164-177.
2. Cele douã autoare oferã ca exemplu poziþiile diferite în cadrul
dezbaterilor asupra pornografiei.
decât ca simple obiecte ale istoriei, de ce chiar atunci conceptul

de subiectivitate devine problematic ? Exact în momentul în
care încercãm sã ne formulãm propriile noastre teorii despre
lume, îºi face apariþia incertitudinea despre teoretizarea lumii
(Hartsock, 1990, p. 158, apud Miroiu, 2004, p. 55).
Nu îmi propun sã insist asupra acestor contestãri. Ceea

ce consider cã este important de urmãrit ºi de analizat este
adecvarea, preluarea acestor argumente ºi încorporarea lor
într-un cadru românesc, poate ºi multiculturalist.
Cât de adecvat este poststructuralismul radical al lui
Butler care propune o construcþie individualã a identitãþii
în contextul social, cultural, politic românesc, diferit de cel
vestic ?
Între patriarhatul românesc ºi cel vestic existã diferenþe
semnalate deja de analize autohtone (Miroiu, ªtefãnescu,
2001). Noi abia acum experimentãm patriarhatul modern,
în sens occidental, adicã dependenþa economicã ºi de status
a femeilor de bãrbaþi. Consider cã natura dezbaterilor pri-
vind existenþa unor interese comune sau diferite (parþial
sau total) depinde de realitatea practicã în care indivizii
îºi desfãºoarã existenþa.
În continuare, mã voi opri asupra unei utile tipologii a
intereselor, propusã de Maxine Molyneux în 19851.
O tipologie a intereselor
Maxine Molyneux propune o clasificare a intereselor poli-

tice ale femeilor, precum ºi a intereselor de gen (1985/2003).
Teoreticiana susþine cã existã o entitate distinctã, numitã
interese ale femeilor, care nu face subiectul politicilor publice
1. Studiul lui Molyneux, Mobilization without Emancipation ?

Womens Interests, The State and Revolution in Nicaragua, a
fost publicat mai întâi în 1985 ºi retipãrit apoi în 2003. A doua
variantã retipãritã este cea pe care am avut-o la dispoziþie, publi-
catã în Carole R. McCann, Seung-Kyung Kim, Feminist theory
reader. Local and global perspectives, Routledge, New York.
decât rareori ºi la care se face referire în literatura femi-

nistã. Chiar dacã nu s-a ajuns la un consens legat de care
sunt aceste interese, tipologia propusã de autoare este
generoasã ºi prin faptul cã atrage atenþia asupra existenþei
mai curând a categoriilor de interese.
Dificultatea de a stabili aceastã unitate rezultã ºi din
explicaþiile multicauzale ale oprimãrii femeilor, cum le
numeºte autoarea, folosind limbajul socialist sau, aº numi
eu, lipsa de egalitate dintre femei ºi bãrbaþi 1 din care s-ar
putea deduce acele interese. Molyneux susþine cã o con-
cepþie generalã despre interese (una care sã aibã validitate
politicã) trebuie derivatã dintr-o teorie despre cum este
asiguratã subordonarea unei categorii sociale, de unde ºi
dificultatea de a aduce la un numitor comun cele douã
trãsãturi ale subordonãrii femeilor : natura multicauzalã ºi
variabilitatea subordonãrii în funcþie de clasã ºi naþiune
(Molyneux, 2003, p. 233). Însã, aºa cum am mai afirmat, nu
doar clasa este singura variabilã posibilã, ci ºi rasa, etnia,
orientarea sexualã, cultura (lista este deschisã) (Okin, 1998 ;
Hooks ; 2000 ; Hoagland, 1990).
Maxine Molyneux introduce câteva aspecte care pot fi utile
în conturarea ºi aplicarea acestei teorii a intereselor într-un
mod cât mai coerent, dar care sã nu uniformizeze ºi sã includã
diversitatea din rândul femeilor2 ºi care, totodatã, nici sã nu
fluidizeze în manierã poststructuralistã identitatea de gen3,
respectiv : categoriile sociale, multicauzalitatea subordonãrii,
importanþa pe care etnia, rasa, orientarea sexualã 4 o au în
1. Nu voi intra aici în detalii legate de domeniile în care se manifestã

aceastã inegalitate. În secþiunea lucrãrii unde voi discuta despre
interesele de naturã politicã ale femeilor din România voi aborda
aceastã temã.
2. Începând cu anii 60-70, a fost ridicatã problema uniformizãrii
femeilor ºi a experienþelor acestora. Pentru România, trebuie
avute în vedere situaþia femeilor rrome, a femeilor vârstnice, a
celor cu dizabilitãþi etc.
3. Care este periculoasã ca strategie politicã.
4. Din studiile pe care le-am parcurs, aceºti determinanþi (deºi nu
sunt singurii) joacã un rol important în conturarea intereselor
politice.
conturarea1 acestor interese. Molyneux susþine cã o teorie

a intereselor care sã poatã fi utilã în dezbaterile despre im-
plicarea ºi acþiunile întreprinse de femei pentru schimbare
socialã dar ºi politicã, adaug eu trebuie sã înceapã mai
curând de la recunoaºterea acestor diferenþe ºi nu de la
asumarea omogenitãþii (Molyneux, 2003).
Aºadar, existã categorii de interese care pot fi conturate
în urma determinãrii acelor cauze ce împiedicã femeile sã
beneficieze de ºanse egale cu bãrbaþii (sau care, folosind
limbajul feminismului socialist, determinã oprimarea femei-
lor ori menþin dominaþia patriarhatului, în termenii femi-
nismului radical), dar numai în condiþiile în care se va þine
cont ºi de alþi factori, precum etnie, clasã etc.
Maxine Molyneux propune sã departajãm interesele în
câteva categorii : interese ale femeilor, interese strategice de
gen ºi interese practice de gen.
Interese ale femeilor

Aºa cum am mai amintit deja, termenul interesele femeilor
este des întâlnit în teoriile politice, dar, pentru multe teore-
ticiene, relevanþa sa este discutabilã. În fiecare societate,
poziþionarea femeilor depinde ºi de anumite variabile, pre-
cum clasã, etnie ; prin urmare, ºi interesele lor sunt con-
turate în mod diferit, iar o generalizare este dificil de fãcut.
Soluþia propusã de Maxine Molyneux este urmãtoarea : tre-
buie specificat modul în care diferite categorii de femei pot
fi diferit afectate ºi trebuie acþionat în funcþie de particu-
laritãþile poziþionãrii lor sociale ºi ale identitãþii lor alese
(Molyneux, 2003, p. 234). Ceea ce autoarea propune este o
soluþie nonierarhicã. Pânã unde merg însã aceste diferenþe ?
În ciuda caracterului general, un rãspuns ar fi cã diferenþele
depind de localizarea geograficã ºi istoricã, iar o cercetare
empiricã poate oferi un rãspuns ºi mai calificat.
1. Folosesc în mod voit verbul a contura, ºi nu a determina sau

a stabili, deoarece, pentru a stabili cu exactitate interesele poli-
tice ale femeilor, este nevoie ºi de date empirice care pot oferi o
imagine situatã însã din punct de vedere istoric.
Dar aceastã lipsã de unitate nu presupune cã femeile nu

ar avea deloc în comun anumite interese. Pentru a înlãtura
omogenizarea, Molyneux propune conceptul de interese de
gen, care sunt fie strategice, fie practice ºi pe care le pot
dezvolta ºi femeile ºi bãrbaþii datoritã poziþionãrii sociale
ºi a trãsãturilor de gen.
Interese strategice de gen

Acestea sunt derivate deductiv, din analiza subordonãrii
femeilor ºi din formularea unui set alternativ de aran-
jamente în raport cu cele care existã deja (Molyneux, 2003,
p. 234). Interesele strategice de gen au fost denumite cel
mai frecvent de feministe drept adevãratele interese ale
femeilor.
Înlãturarea diviziunii de sex a muncii ºi a veniturilor,
împãrþirea sarcinilor domestice, a celor de îngrijire, elimi-
narea tuturor formelor de discriminare, egalitatea politicã,
asigurarea libertãþii asupra facultãþilor reproductive, adop-
tarea unor mãsuri pentru stoparea violenþei împotriva femei-
lor sunt exemple de interese strategice ale femeilor. Aceste
idei ºi revendicãri au fost formulate în teoriile politice femi-
niste socialiste (Juliet Mitchel, 1971 ; Heidi Hartmann, 1981 ;
Alison Jaggar, 1983), liberale (Carole Pateman, 1989 ; Susan
Moller Okin, 1989), radicale (Kate Millet, 1970 ; Susan Brown-
miller, 1975 ; Andrea Dworkin, 1981)1 , care au avut femeile
ca destinatar principal, însã îi includ ºi pe bãrbaþi.
Molyneux afirmã cã cerinþele formulate pentru atingerea
acestor interese au avut o bazã feministã, dar foarte impor-
tantã este completarea pe care o face, respectiv nivelul de
conºtientizare care duce la întreprinderea unor acþiuni este,
de asemenea, feminist. Ceea ce înseamnã cã persoanele
informate în privinþa discriminãrii de gen, a lipsei de ºanse
egale a femeilor în raport cu bãrbaþii, în particular, exper-
þii din mediul academic, cei care activeazã în organizaþii
1. Vezi despre feminismul socialist, liberal, radical în Mihaela Miroiu,

2004, Drumul cãtre autonomie, Editura Polirom, Iaºi, pp. 87-169.
neguvernamentale, selectiv, cei care îºi desfãºoarã activi-

tatea în cadrul instituþiilor guvernamentale, pot propune
mãsuri, pot formula propuneri de politici publice în vederea
plasãrii intereselor strategice de gen pe agenda politicã.
Interese practice de gen

Sunt derivate inductiv ºi rezultã din poziþionarea concretã
a femeilor în cadrul diviziunii de gen a muncii (Molyneux,
2003, p. 235). Spre deosebire de interesele strategice de gen
care, aºa cum am specificat anterior, sunt formulate de femi-
niste, interesele practice de gen sunt formulate mai curând
de femeile care se aflã în acele situaþii. Molyneux afirmã ºi
cã ele sunt, de obicei, un rãspuns, o reacþie, determinat(ã)
de perceperea unei nevoi imediate ºi nu au un scop stra-
tegic, cum este, de exemplu, egalitatea de gen.
În urma acestui mod de conceptualizare a intereselor
putem desprinde câteva concluzii.
a) Nu se poate stabili o legãturã directã între interesele
strategice de gen, conºtientizarea lor de cãtre femei ºi
dorinþa acestora de a acþiona în vederea plasãrii lor pe
agenda politicã.
b) Interesele strategice pot intra în conflict cu cele practice,
iar Molyneux propune politizarea acestor interese prac-
tice ºi transformarea lor în interese strategice cu care
femeile sã se poatã identifica. Soluþia ar putea determina
ºi apariþia unei legãturi între feministele din mediul aca-
demic, cãrora li s-a reproºat izolarea într-un turn de fil-
deº, departe de problemele reale ale femeilor (Spender,
1981 ; Roberts, 1981 ; Grünberg, 2006).
De exemplu, în România, concediul de creºtere ºi în-
grijire a copilului este de doi ani (trei ani pentru copii cu
dizabilitãþi), pe parcursul cãrora suma primitã de mama1
1. Concediul parental în România poate fi luat de mamã sau de tatã,

însã majoritatea beneficiarilor sunt femei. În perioada iulie 2004
aprilie 2005, 92,2% dintre persoanele care au beneficiat de concediu
care stã acasã cu copilul se situeazã în jurul a 800 RON

(600 reprezintã indemnizaþia de maternitate ºi 200 alocaþia
copilului). Potrivit intereselor strategice de gen (emanci-
parea femeilor), cei doi ani au consecinþe negative din punct
de vedere profesional, deoarece scot o femeie de pe piaþa mun-
cii (cu consecinþe ulterioare asupra salariului, posibilitãþilor
de promovare, pensiei1), însã, potrivit intereselor practice
de gen, pentru anumite femei, suma respectivã reprezintã
satisfacerea unei nevoi materiale în condiþiile în care aces-
tea câºtigã mai puþin decât le oferã aceastã indemnizaþie.
Modul în care interesele sunt formulate, de cãtre femei,
de organizaþii politice, variazã ºi poate fi influenþat politic
sau discursiv.
Interesele de gen pot fi privite printr-o lentilã liberalã,
care pune accentul pe autonomia femeilor, sau printr-una
social-democratã, mai apropiatã de politicile protective. Eu
consider cã diferite probleme trebuie abordate contextual,
respectiv utilizând anumite politici. De pildã, pentru o femeie
în vârstã, sãracã, aflatã la limita subzistenþei, politicile sunt
mai curând sociale, protective, decât emancipatoare2.
La nivel de discurs, poate fi influenþat de un curent cul-
tural important, de pildã, cel poststructuralist, iar din ana-
liza criticilor feministelor poststructuraliste aduse identitãþii
am vãzut cã, în plan politic, a adopta o astfel de perspectivã
este cel puþin riscantã.
Pentru Molyneux, nu existã argumente suficiente potri-
vit cãrora existã o unitate a femeilor. Dacã aceasta existã,
au fost femei ºi 7,8% bãrbaþi (Reconcilierea vieþii profesionale cu

cea familialã, trimestrul al II-lea, 2005, Institutul Naþional de
Statisticã, p. 61).
1. Pentru mai multe detalii legate de dimensiunea de gen a conce-
diului parental, vezi Oana Bãluþã, 2007, Dimensiunea de gen
a reconcilierii dintre muncã, familie ºi viaþã privatã, în Oana
Bãluþã (coord.), Parteneri egali. Competitori egali, Editura Maiko,
Bucureºti.
2. Pentru mai multe informaþii privind excluziunea socialã, vezi
studiul lui Alice Iancu, Analiza conceptualã a excluziunii sociale,
din acest volum.
este temporarã. Ea poate lua forma unor coaliþii. Aceastã

perspectivã este susþinutã ºi de Anna Jónasdóttir (1998).
Analiza ºi clasificarea fãcute de Maxine Molyneux sunt
utile deoarece oferã o explicaþie a rupturii dintre miºcarea
feministã ºi femei, atrag atenþia asupra intereselor practice.
Pe lângã utilitatea tipologiei prezentate anterior, Molyneux
reconciliazã ºi tensiunile dintre gen ºi un alt factor, cel de
clasã. În cazul în care clasele sunt polarizate, interesele de
gen nu dispar, ci sunt ataºate clasei sociale ºi definite de
aceasta, potrivit unui punct de vedere neomarxist (Moly-
neux, 2003, p. 232). Clasa nu este singurul determinant, de
exemplu, adepþii multiculturalismului afirmã cã interesele
sunt legate de aspecte de ordin cultural feministele de
culoare pun acentul pe rasã.
Aºadar, la nivel politic, este posibil sã fie satisfãcute o
serie de cereri/nevoi, dar, de asemenea, este posibil ca ºi
interesele strategice sã nu reprezinte o prioritate politicã,
de pildã, egalitatea de gen.
Interesele strategice de gen urmãresc transformarea rela-
þiilor patriarhale într-o societate în care sã existe egalitate
realã (reflectatã în accesul la resurse, la participare ºi repre-
zentare politicã etc.) între femei ºi bãrbaþi, iar interesele
practice de gen privesc nevoia de servicii ºi de bunuri deter-
minatã de rolurile construite social ale femeilor (Molyneux,
2003, p. 572).
Nevoi, nu interese
Teoria propusã de Virginia Sapiro, potrivit cãreia femeile

reprezintã un grup care împãrtãºeºte anumite interese, a
cunoscut o serie de contestãri. Acestea pot fi încadrate în
douã categorii, respectiv unele care criticã existenþa unui
asemenea grup unitar (critici multiculturaliste ºi poststruc-
turaliste), iar altele care considerã cã însuºi conceptul de
interese nu este unul adecvat analizei relaþiei dintre femei
ºi politicã (critici marxiste).
Teoria propusã de Diamond ºi Hartsock în 1998 face

parte din a doua categorie, autoarele respingând teoria
intereselor în favoarea uneia a nevoilor1 .
Critica feministã a conceptului

de interese
Irene Diamond ºi Nancy Hartsock, în 1998, într-o criticã
de orientare marxistã a teoriei propuse de Sapiro, afirmã
cã, pentru o abordare teoreticã la nivel macro-, este util sã
îmbrãþiºezi ipoteza feministelor radicale, potrivit cãreia toate
formele de opresiune ºi de dominaþie au ca model opresiu-
nea bãrbaþi/femei, dar cã la nivel micro-, rasa ºi clasa sunt
importante, iar neluarea în considerare ºi a acestor factori
produce erori ºi poate pune sub semnul întrebãrii legitimitatea
demersurilor feministe (Diamond, Hartsock, 1998, p. 194).
Limbajul intereselor a apãrut în relaþie cu schimbãrile
legate de diviziunea muncii în producþie ºi reflecta percepþia
1. Conceptul de nevoi nu a fost introdus în dezbateri de teoriile

politice feministe, acesta fiind analizat ºi în cadrul teoriilor nefe-
ministe. Pentru mai multe informaþii, vezi ºi Gillian Brock, 1994,
BrayBrooke on Needs, Ethics, vol. 104, nr. 4, pp. 811-823.
În teoriile feministe, un model interesant a propus Nancy Fraser,
în 1989, ce se desparte de abordãri standard care pun accentul pe
elaborarea unei liste de nevoi (precum Braybrook, 1987) ºi pe
satisfacerea acestora. Fraser suþine cã sunt importante discursu-
rile care construiesc nevoile, iar în cadrul acestora trebuie avute
în vedere : vocabularul pe baza cãruia se construieºte discursul
despre nevoi (administrativ, religios, feminist, socialist), modelul
de raportare la subiecþi (victimist sau activist) (Fraser, 1989,
pp. 294-295). De pildã, miºcãrile feministe au politizat ºi au inter-
pretat nevoile, au instituit un vocabular nou ºi forme de adresare,
au vorbit public ºi au politizat : hãrþuirea sexulã, violul marital,
violenþa domesticã º.a. Potrivit lui Fraser, este importantã ...in-
terpretarea conþinutului nevoilor contestate din momentul în care
li s-a recunoscut un statut politic (Fraser, 1989, p. 30). Modelul
lui Fraser este interesant în ceea ce priveºte modalitãþile de
interpretare, în sensul cã, în manierã poststructuralistã, pânã la
urmã ºi nevoile ajung sã fie construite în cadrul discursurilor.
societãþii asupra existenþei unui individ raþional care în-

cearcã sã-ºi maximizeze avantajele economice1, dar Diamond
ºi Hartsock afirmã cã fiinþele umane nu sunt ghidate numai
de interese, iar reducerea tuturor emoþiilor umane la inte-
rese ºi a intereselor la cãutarea raþionalã a câºtigurilor reduce
comunitatea umanã la o alianþã instrumentalã, arbitrarã ºi
profund instabilã, una care se sprijinã pe dorinþele particu-
lare ale indivizilor izolaþi (Diamond, Hartsock, 1998). Cele
douã autoare nu considerã cã femeile sunt indivizi în for-
mula atomilor singulari2 ºi oferã ca exemplu relaþia dintre
mamã ºi copil, care, potrivit cercetãtoarelor, nu poate fi
perceputã în termeni de interese. Dar relaþia mamã-copil
include ºi alte dimensiuni conturate istoric ºi cultural folo-
sind formularea lui Adrienne Rich , pe lângã maternitatea
ca experienþã, existã ºi maternitatea ca practicã. Atenþia
acordatã ºi activitãþilor desfãºurate de femei necesitã dez-
voltarea ºi a altor categorii pentru analiza vieþii politice.
Cele douã teoreticiene remarcã ºi faptul cã analiza pe care
o face Virginia Sapiro menþine intactã asumpþia potrivit cãreia
femeile vor sã fie ca bãrbaþii, în loc sã ia în considerare ºi cã
multe dintre nevoile ºi dorinþele femeilor nu sunt aceleaºi cu
nevoile ºi dorinþele bãrbaþilor. Autoarele menþioneazã cã din
aceastã categorie a nevoilor diferite fac parte libertatea repro-
ducerii ºi accesul la avort (Diamond, Hartsock, 1998, p. 197).
Ceea ce reiese din analiza autoarelor este, mai curând, cre-
dinþa lor cã limbajul drepturilor nu ar fi unul adecvat, dacã
este asociat reproducerii, întrucât a dus la polarizarea a
douã grupuri : unul care pune accentul pe drepturile femei-
lor, iar celãlalt care se concentreazã pe cele ale fãtului.
Conceptul de nevoi include ºi sfera reproducerii, a sexua-
litãþii, care, potrivit lui Diamond ºi Hartsock, contureazã o
1. Spre deosebire de Diamond ºi Hartsock, Jónosdóttir crede în utili-

tatea teoriei intereselor cu condiþia redefinirii conceptului.
2. Existã teoreticiene feministe care susþin cã, datoritã socializãrii
ºi a experienþei de creºtere a unui alt trup în propriul corp, femeile
tind sã se defineascã mai degrabã relaþional, în timp ce bãrbaþii
se percep ca fiind separaþi de lumea înconjurãtoare (vezi Rich,
1976).
serie de preocupãri pentru femei. Dar Sapiro, dupã cum am

menþionat anterior, ia în considerare ºi activitãþile de repro-
ducere ºi sexualitatea atunci când discutã despre interesele
politice ale femeilor.
Din critica adusã teoriei lui Sapiro reiese cã Diamond ºi
Hartsock sunt nemulþumite ºi de înþelegerea îngustã a ceea
ce poate fi conceput în termeni politici. Demersul celor douã
autoare poate fi rezumat astfel : Sapiro menþine conceptul
de interese, îl asociazã cu activitãþile din sfera publicã, însã
femeile îºi desfãºoarã o bunã parte din activitate mai ales
în sfera privatã, fiind implicate, de exemplu, în activitãþi de
îngrijire ; conceptul de interese nu acoperã ºi aceastã laturã,
deoarece este asociat cu individul raþional preocupat de
maximizarea satisfacþiilor economice.
Consider cã un impediment major al utilizãrii nevoilor ca
instrument teoretic ºi, mai ales, politic reiese din asocierea
primordialã a acestora cu satisfacerea lor1 de cãtre un actor
extern. Am observat cã, pentru cei care utilizeazã acest
instrument2, este importantã identificarea unei liste ºi
satisfacerea fiecãrui punct de pe acea listã. Ceea ce se
pierde este tocmai caracterul participativ al celor care au
nevoi, implicarea acestora în satisfacerea nevoilor pe care
ºi le identificã.
Anna Jónasdóttir a demonstrat care sunt limitele teorii-
lor care pun accentul pe nevoi. Criticile aduse de Jónasdóttir
sunt incluse în urmãtoarea secþiune, care prezintã o altã
teorie a intereselor.
Redefinirea conceptului de interese

Anna Jónasdóttir (1988) identificã douã semnificaþii ale
conceptului de interese : una formalã, care este legatã de par-
ticipare ºi de ceea ce ea considerã a fi important, respectiv
1. De pildã, un om are nevoie de x, y etc., iar responsabil cu satis-

facerea acestor nevoi este statul.
2. Discursurile despre nevoi sunt caracteristice þãrilor cu politici
protecþioniste.
a se situa între/printre, ºi o alta care trimite la conþinut,

ºi anume care sunt nevoile, dorinþele, preferinþele oame-
nilor. De asemenea, Jónasdóttir subliniazã cã în cadrul
dezbaterilor privind interesele politice aspectul formal tinde
sã disparã (Jónasdóttir, 1998, pp. 39-40).
Din dezbaterile pe care le-am prezentat pânã acum, utili-
zând modelul analitic propus de Jónasdóttir, se poate stabili
care teoreticiene pun accentul mai mult pe egalitatea în drep-
turi dintre femei ºi bãrbaþi decât pe conþinutul intereselor.
Sapiro ºi Phillips se concentreazã, mai curând, pe aspectul
formal, prin importanþa pe care o acordã reprezentãrii, pe
când feministele de culoare ºi Molyneux pun accentul mai
mult pe conþinut.
Interesele de gen/sex pot fi deduse nu numai din diviziu-
nea de gen a muncii, ci ºi din activitãþile în care femeile ºi
bãrbaþii sunt inter esse, în care aceºtia îºi asumã diferite
responsabilitãþi (Jónasdóttir, 1998, p. 43). Interesele de
gen/sex au un caracter istoric, depind de schimbãrile socio-
culturale ºi politice care influenþeazã participarea femeilor
ºi a bãrbaþilor în diverse activitãþi. De exemplu, femeile
nu au roluri doar în reproducere, dar, luând în considerare
implicarea lor în domenii tradiþional considerate masculine,
categoria de interese s-a schimbat ºi a devenit mai cuprin-
zãtoare1.
Acest model propus de teoreticianã, potrivit cãruia inte-
resele de gen/sex pot fi deduse în funcþie de activitãþile în
care se implicã/regãsesc femeile ºi bãrbaþii, oferã mai multã
libertate de conturare/determinare a unor asemenea interese,
în funcþie de specificul cultural al diverselor þãri. De pildã,
autoarea oferã exemple de roluri de gen care s-au modificat,
în sensul cã bãrbaþii au început sã se implice în anumite acti-
vitãþi, au început sã îºi asume responsabilitãþi în privinþa
creºterii copiilor, în treburile domestice. Însã exemplele par
sã provinã, mai curând, dintr-un spaþiu vestic, decât din
estul Europei (Jenric, 2005 ; Peto, Rasky, 1999), în general,
1. Afirmaþia nu îi exclude pe bãrbaþi : în Suedia existã o Asociaþie a

Taþilor (pentru mai multe detalii, vezi Jónasdóttir, 1988, p. 44).
sau din România, în particular, unde încã se menþine o

distribuþie tradiþionalã a rolurilor de gen (Bãluþã, 2007).
Afirmam anterior cã în dezbaterea Virginiei Sapiro versus
Irene Diamond, Nancy Hartsock, ultimele douã teoreticiene
propun termenul nevoi, care ar trebui sã îl înlocuiascã pe
cel de interese, deoarece acesta nu acoperã în întregime
cerinþele de pe agenda feministã.
Anna Jónasdóttir susþine cã este relevant conceptul de
interese pentru analiza societãþii în care trãim în mãsura
în care acesta este redefinit (Jónasdóttir, 1988, p. 35). Prin-
cipala dificultate care rezultã din respingerea teoriei inte-
reselor constã în pierderea caracterului formal al acestora.
Potrivit modelului analitic propus de Jónasdóttir, prin asu-
marea teoriei nevoilor, cei afectaþi de rezultatele politicilor
nu trebuie sã se afle obligatoriu acolo unde se iau deciziile
(inter esse nu mai este important), de exemplu, este posibil
ca anumite grupuri marginale sã îºi satisfacã nevoile înainte
sã îºi depãºeascã slãbiciunile ºi sã lupte pentru poziþii de
decizie (p. 48). În România, de pildã, regimul comunist sta-
bilea ºi norma nevoile fãrã ca partidul sã ia în considerare
cerinþele indivizilor, inclusiv atunci când era vorba de satis-
facerea unor nevoi primare (Kligman, 2000 ; Chelcea, Lãþea,
2004). Nevoile pot fi trasate ºi pur paternalist. Riscul mare
este acela de a ignora autonomia persoanei în sensul sta-
bilirii binelui propriu.
O altã diferenþã între interese ºi nevoi rezultã din faptul
cã, pentru primele, fundamentalã este cerinþa de a se situa
între/printre, de a fi prezente, de a participa fie fizic, fie
prin reprezentare. Acest aspect nu este nou pentru femi-
nismul politic, ci se situeazã pe agenda sa încã de la primul
val. Aplicarea teoriei nevoilor poate determina cel mult
reacþii pozitive sau negative în urma deciziilor luate ºi a
politicilor implementate deja. Autoarea susþine cu tãrie
controlul asupra posibilitãþilor de alegere, mai ales pentru
cã indivizii trebuie sã facã alegeri în mod constant, fie
legate de muncã, fie de educaþie etc.
Pentru mai multã claritate, voi rezuma trãsãturile inte-
reselor aºa cum le prezintã Jónasdóttir : interesele sunt
condiþionate istoric, sunt legate de participare, de exerci-

tarea controlului asupra condiþiilor alegerilor1 (nu numai al
conþinutului acestora, la nivel de individ sau în societate),
aspectul formal fiind mai relevant2 .
Exercitarea controlului asupra alegerilor este totuºi pro-
blematicã pentru femei, deoarece poate sã ascundã o falsã
alegere, care este mai curând culturalã. Cu alte cuvinte, ele
sunt foarte pregãtite ideologic, în toate categoriile de socia-
lizare, sã joace roluri predestinate de îngrijitoare ale mem-
brilor familiei, indiferent dacã îºi câºtigã sau nu existenþa
în afara casei. Femeile aleg dacã lucreazã ºi în afara casei,
dacã se ocupã de gospodãrie, de copii, prin urmare ºi conþi-
nutul intereselor, nu numai exercitarea controlului asupra
alegerilor, este important. Reinterpretarea conceptului de
interese prin accentul pus pe latura formalã atrage atenþia
asupra faptului cã nicãieri femeile nu se aflã în postura de
a renunþa la cerinþe care þin de necesitatea de a fi prezente
(fizic, prin reprezentare) în diverse domenii.
Interese politice de gen/sex în România

Parcurgând poziþiile teoretice anterioare, este întru câtva
firesc sã ne întrebãm dacã ele sunt adecvate în condiþiile în
care analizele ºi cercetãrile autohtone asupra statusului
femeilor ºi al bãrbaþilor semnaleazã diferenþe între patriar-
hatul românesc ºi cel vestic. Cu alte cuvinte : este relevant
de unde provin modelele teoretice sau sursele de finanþare
în cazul derulãrii unor programe adresate egalitãþii de gen
(Miroiu, 2004 ; Miroiu, 2001).
1. Cu toate cã existã ºi limitãri în condiþiile în care alegerea se

referã la a avea sau nu un copil, unde mai importantã este asu-
marea responsabilitãþilor.
2. Dupã cum afirmã ºi autoarea, prin importanþa acordatã carac-
terului formal, conþinutul se menþine deschis ºi în sensul cã
rãmâne terenul dezbaterilor ºi al disputelor, însã participarea ºi
reprezentarea femeilor constituie pilonul stabil ºi neschimbat în
cadrul dezbaterii (Jónasdóttir, 1998, p. 50).
În România existã diferenþe între statusul femeilor ºi al

bãrbaþilor ; din cercetãri reiese asimetria de gen de care am
amintit deseori, fie legatã de participarea ºi reprezentarea
politicã, fie de accesul pe piaþa muncii, fie de salarizarea în
cadrul diferitelor sau aceloraºi domenii de activitate º.a.
Cum au fost abordate interesele politice de gen/ale femei-
lor în analizele teoretice româneºti ? Cum au fost concepute
interesele politice ale femeilor þinând cont de absenþa aces-
tora de pe agenda politicã ?
Interese diferite ale femeilor ºi ale bãrbaþilor

O teoreticianã care a discutat în analizele sale despre inte-
resele politice ale femeilor ºi despre absenþa lor din agenda
politicã este Mihaela Miroiu. Voi prezenta modul în care
aceasta a abordat problema intereselor politice în Drumul
cãtre autonomie, lucrare apãrutã în 2004.
Încã din primele pagini reiese cã Miroiu porneºte de la
premisa conform cãreia femeile au în comun interese, iar în
primul capitol aduce argumentele necesare, pe care le voi
prezenta în continuare. Ea subliniazã de ce este important
sã fie menþinutã noþiunea de interese ale femeilor, deoarece
societãþile sunt patriarhale într-un grad diferit, iar pentru
cã suntem femei, ni se pot întâmpla lucruri ce nu ar fi putut
avea loc sau ar fi avut o probabilitate mult mai micã sã se
petreacã dacã ne nãºteam bãrbaþi (Miroiu, 2004, p. 19).
Dar e important ºi dacã eºti bãrbat, deoarece þi se întâmplã
lucruri care nu i se întâmplã unei femei sau nu la fel de
mult (rãzboiul, conducerea, responsabilitãþile sociale, vio-
lenþa, competiþia publicã º.a.). Din descrierea lumii patriar-
hale, în care femeile se confruntã cu anumite experienþe în
diferite stadii ale existenþei lor (copilãrie, adolescenþã, matu-
ritate, vârsta a treia), respectiv din contextele în care aces-
tea se regãsesc, rezultã cã este important dacã eºti femeie
sau bãrbat, dar este la fel de important ºi dacã aparþii unei
anumite etnii (cea rromã, în exemplul dat de autoare). ªi
unele teoreticiene vestice ale cãror opinii au fost prezen-
tate în prima parte a lucrãrii pornesc de la premisa cã
existã experienþe comune femeilor, cã ele reprezintã un grup

(mai mult sau mai puþin unitar) care are o serie de interese
specifice.
Mihaela Miroiu identificã o tipologie clarã a acestor expe-
rienþe care contribuie la formularea unor interese specifice
particulare ale femeilor, întrucât realitatea imediatã spune
cã subiecþii teoriilor politice sunt femei ºi bãrbaþi, nu oameni
la modul general, destrupaþi ºi asexuaþi. Existã o serie de
experienþe proprii predominant sau exclusiv femeilor,
datorate apartenenþei la un anumit sex1 sau dobândite prin
socializare, educaþie etc. Mihaela Miroiu include în categoria
experienþelor femeieºti (împãrtãºite exclusiv de femei) : sar-
cina, avortul, naºterea, lãuzia, alãptarea, ciclul menstrual,
menopauza. Spre deosebire de acestea, îngrijirea, monopa-
rentalitatea, vãduvia, violenþa domesticã, violul, hãrþuirea
sexualã, pornografia, prostituþia fac parte din grupul expe-
rienþelor preponderent feminine, iar subordonarea, discrimi-
narea, anonimatul, imaginea de neajutorat sunt împãrtãºite
de femei fie împreunã cu anumite clase, fie împreunã cu
alte categorii de marginali. În cadrul acestor experienþe pe
care femeile le împãrtãºesc cu alþi marginali, intervin
solidaritãþile de clasã, rasã, etnie, orientare sexualã etc.
(Miroiu, 2004, pp. 44-51).
Pe parcursul volumului autoarea continuã sã se refere la
femei ca la un grup ºi susþine cã a le împiedica sã-ºi vadã
problemele ca interese de grup formulabile în termeni poli-
tici (sã nu devinã persoane în sens politic, adicã sã nu aibã
conºtiinþa propriei puteri) ºi a le menþine separate una faþã
de alta, cu convingerea cã interesele lor politice ºi economice
sunt interesele bãrbaþilor ºi cã ei le reprezintã cel mai
adecvat sunt chiar douã dintre condiþiile care contribuie la
perpetuarea sexismului (Miroiu, 2004, p. 30).
Creºterea copiilor, munca domesticã, dubla zi de muncã,
inegalitatea de ºanse, exploatarea sexualã, violenþa în fami-
lie, discriminãrile de gen în profesii ºi în politicã sunt
1. Experienþe ale femeilor ca femei.

cauze care îngreuneazã drumul femeilor cãtre autonomie,

posibilitatea femeilor ºi a bãrbaþilor de a fi parteneri ºi
competitori egali, precum ºi posibilitatea primelor de a se
dezvolta în afara limitelor impuse de patriarhat (Miroiu,
2004, pp. 27, 39).
Pentru Mihaela Miroiu, ca ºi pentru Anne Phillips, im-
portante sunt diferenþele dintre femei, dar fundamentale
sunt cele dintre femei ºi bãrbaþi, din motivele pe care le-am
vãzut deja. Atunci când se opreºte asupra experienþelor
feminine, Miroiu explicã de ce, în ciuda faptului cã subordo-
narea ºi discriminarea sunt împãrtãºite de clase, grupuri
etnice, rase, este în continuare important dacã eºti femeie
sau bãrbat, deoarece ...indiferent de apartenenþa la un
grup tratat ca inferior, femeile din grupul respectiv sunt
discriminate ºi pentru cã sunt femei (Miroiu, 2004, p. 49).
Aºadar, potrivit Mihaelei Miroiu, sexismul este parte
componentã a fiecãrui grup, indiferent de etnie, rasã etc. ºi,
în ciuda transformãrilor, patriarhatul a rãmas intact ºi este
mai vechi ºi mai universal decât rasismul, ºovinismul, cla-
sismul. Pentru mai multã claritate, voi cita urmãtorul
fragment : Ne-am obiºnuit cu ordine în intoleranþa reli-
gioasã, dar indiferent de grupul care suferã discriminãri :
rasial, etnic, religios, femeile din interiorul grupului dis-
criminat sau chiar al celui discriminant sunt tratate explicit
sau implicit ca inferioare, mai puþin importante, pentru cã
sunt femei (Miroiu, 2004, p. 233)1 .
Faptul cã femeile sunt discriminate în interiorul grupuri-
lor din care fac parte a început sã fie considerat o problemã
ºi în plan politic, odatã cu elaborarea Platformei de la Beijing
1. Tendinþa activiºtilor rromi (femei ºi bãrbaþi) de a milita pentru

drepturile omului în general, neluând în considerare dubla dis-
criminare cu care se confruntã femeile rrome, a fost menþionatã
de o activistã rromã, Nicoleta Biþu, în The Challenges of and for
Romani Women (http ://www.errc.org/cikk.php ?cikk=1348). Pentru
detalii privind poziþii asemãnãtoare ale activistelor rrome din
estul Europei, vezi Romani Men and Romani Women Roma Human
Rights Movement : A Missing Element (http ://www.errc.org/cikk.
php ?cikk=1850).
(1995), în care se atrage atenþia asupra consecinþelor diferite

pe care deciziile politice le au asupra femeilor ºi bãrbaþilor.
La nivelul Uniunii Europene, integrarea perspectivei de gen
se face în urmãtoarele domenii : angajare ºi piaþa muncii,
salarizare, luarea deciziilor, reconcilierea dintre muncã ºi
familie, incluziune ºi protecþie socialã, fonduri structurale,
migraþie, rolul bãrbaþilor în promovarea egalitãþii de gen,
educaþie ºi pregãtire, femei ºi ºtiinþã, stabilirea bugetelor,
dezvoltarea cooperãrii, egalitate de gen la nivel internaþio-
nal, violenþã de gen ºi traficul de femei1.
Atunci când discutã despre partide politice ºi reprezentare,
Miroiu afirmã cã lipsa problemelor care le afecteazã pe femei
de pe agenda partidelor politice este o cauzã a subpartici-
pãrii lor în politicã, inclusiv la vot (Miroiu, 2004, p. 221).
Miroiu scoate în evidenþã faptul cã femeile ºi bãrbaþii au
interese divergente, deoarece (exemplul ei se referã la dece-
niul nouã românesc) primele lucreazã în sectorul privat al
României, pe când bãrbaþii mai ales în cel de stat, iar inte-
resele multora dintre ele (se legau) de reducerea fiscalitã-
þii prin restrângerea finanþãrii industriilor de stat (2004,
p. 224). Consider cã acest paragraf reprezintã cheia înþe-
legerii abordãrii intereselor politice în concepþia Mihaelei
Miroiu.
Interese divergente ale femeilor ºi ale bãrbaþilor

Interesele femeilor ºi ale bãrbaþilor sunt adesea divergente,
existã douã grupuri aflate în competiþie pentru resurse,
doar cã unul dintre ele, femeile, nu înþeleg clar aceastã
competiþie. De aceea se ºi comportã conform patternului
tradiþional atunci când se aflã în competiþie cu deþinãtorii
resurselor, bãrbaþii. O primã condiþie ca dezechilibrul de
gen al accesului la putere sã fie chestionat este acela ca
femeile sã îºi conºtientizeze interesele ca interese politice.
Acest lucru nu s-a întâmplat pânã acum pentru cã nu existã
1. http ://ec.europa.eu/employment_social/gender_equality/gender_
mainstreaming/general_overview_en.html.
o miºcare de femei propriu-zisã, cu atât mai puþin o miºcare

de masã. (Miroiu, 2004, p. 226)
Am menþionat deja cã feminismul are tocmai rolul de a
face posibilã conºtientizarea, însã o miºcare de masã se
poate produce în mãsura în care nevoile sunt identificate de
femei, dar ºi percepute ca fiind de naturã politicã sau prin
conturarea acestora în urma cercetãrilor empirice ºi prin
propuneri de politici publice care sã se adreseze acestor
interese practice.
Perceperea intereselor femeilor ºi ale bãrbaþilor ca fiind
divergente în cadrul tranziþiei este întãritã ºi de relaþia
care considerã Mihaela Miroiu ar trebui sã existe între
femei ºi putere. Puterea asupra puterii, întoarcerea la
sensurile primare genuine ale feminismului, în care ceea
ce este politic este personal, este sugestia pe care o face
teoreticiana, deoarece o limitare a abordãrii feministe la
«capacitare» menþine statu-quoul în relaþiile de gen, iar în
iluzia cã micropoliticile «capacitãrii» sunt calea cea mai
semnificativã pentru feminism, am ratat exact reprezenta-
rea intereselor femeilor în marile redistribuiri (reîmpãrþeli)
care au avut loc în tranziþie1 (Miroiu, 2004, pp. 255-256).
Prin preluarea de la autorul Ultimei inegalitãþi, Vladimir
Pasti, a surselor prin care bãrbaþii ºi-au asigurat dominaþia
(într-o primã fazã economicã) asupra femeilor (existenþa
domeniilor strategice2 , politicile salariale, veniturile mai
ridicate ºi accesul la capital), Mihaela Miroiu accentueazã
caracterul actual divergent al intereselor politice ale femei-
lor ºi ale bãrbaþilor.
Coroborez aceste idei cu faptul cã se pot identifica anu-
mite categorii de interese în funcþie de tipul de patriarhat
în care se gãsesc femeile sau anumite categorii de femei,
1. Pentru mai multe detalii, vezi Conservatorismul de stânga ºi

victimele privilegiate, în Mihaela Miroiu, 2004, Drumul cãtre
autonomie, Editura Polirom, Iaºi.
2. Industria producãtoare de armament, de tractoare, camioane ºi
autobuze, industria minierã º.a., cãrora le-au fost acordate de
cãtre stat subvenþii, credite (Pasti, 2003, p. 195).
utilizând ceea ce Anna Jónasdóttir numea a fi latura for-

malã : inter esse.
Din caracterizarea patriarhatului þãrãnesc, interesele se
reflectã mai ales în respectarea drepturilor : acces la edu-
caþie, pe piaþa forþei de muncã, mãsuri de combatere a
violenþei împotriva femeilor.
În patriarhatul de stat, interesele femeilor privesc plata
egalã pentru muncã de valoare comparabilã, bugetarea cores-
punzãtoare în funcþie de utilitatea muncii, iar în patriarha-
tul capitalist, interesele se leagã de eliminarea blocajelor
care împiedicã accesul femeilor la deþinerea ºi manage-
mentul capitalului (Miroiu, 2004, p. 239).
Mihaela Miroiu se ocupã de conþinutul intereselor, nu de
teoretizarea conceptului în sine. Modul în care aceasta pri-
veºte interesele politice se aseamãnã cu cel al lui Sapiro,
Young, Phillips, Okin, deoarece femeile sunt vãzute ca apar-
þinând unui grup, nu tocmai unitar, dar în care mai impor-
tante sunt diferenþele dintre femei ºi bãrbaþi, decât cele
existente în interiorul grupului femeilor. Modul în care se
pot deduce interesele politice ale femeilor din analiza pe care
o face Mihaela Miroiu porneºte fie de la identificarea cau-
zelor subordonãrii femeilor (demers utilizat ºi de Molyneux),
fie de la identificarea contextelor în care femeile îºi desfã-
ºoarã activitatea, existenþa (în acest caz apropiindu-se de
Anna Jónasdóttir prin accentul asupra caracterului formal al
intereselor, respectiv pe participare ºi reprezentare, mai puþin
pe conþinut). Fiind o feministã care îºi desfãºoarã activita-
tea mai ales în mediul academic, interesele pe care Miroiu
le identificã reprezintã mai curând o agendã strategicã (care
vizeazã echitatea de gen), ºi mai puþin una practicã, în con-
diþiile în care identificarea nevoilor se poate face de cãtre
cele aflate în acea posturã sau prin intermediul unor cer-
cetãri empirice de facturã calitativã. Am fãcut aceastã pre-
cizare deoarece consider cã reprezintã una dintre cauzele
rupturii dintre feminismul academic ºi feminismul politic
din România : lipsa de identificare a nevoilor ºi nepoliti-
zarea acestora. Dar, deosebit de importantã pentru agenda
feministã din România este accentuarea naturii divergente

a intereselor politice ale femeilor ºi ale bãrbaþilor.
Dacã interesele femeilor ºi ale bãrbaþilor sunt divergente,
oare mai sunt posibile alianþe cu cei care deþin puterea ?
Rolul diferenþelor în conturarea intereselor politice

sau de ce a fi femeie sau bãrbat este important
În Ultima inegalitate, 2003, Vladimir Pasti pune accentul
pe diferenþele existente între femei ºi bãrbaþi, dar analiza
sa priveºte acele diferenþe care se transformã în deficienþe 1,
în factori care defavorizeazã un sex ºi care, potrivit auto-
rului, în România actualã mai curând tind sã se accentueze
decât sã se atenueze.
Autorul afirmã cã diferenþele sunt importante, deoarece
societatea româneascã ...este alcãtuitã totuºi din douã mari
grupuri grupul bãrbaþilor ºi grupul femeilor 2 care, deºi
împreunã alcãtuiesc populaþia României, par a-ºi duce viaþa
lor separat (Pasti, 2003, p. 92). Diferenþele le identificã
la nivel individual, cel al familiei, al gospodãriei ºi al socie-
tãþii, iar inventarierea acestora contureazã douã lumi în
care femeile ºi bãrbaþii îºi duc existenþa.
Ce înseamnã practic aceste diferenþe ? În general, fe-
meile muncesc mai mult, sunt plãtite mai puþin, au con-
diþii de viaþã mai proaste, au mai multe responsabilitãþi, au
mai puþin timp liber, sunt nevoite sã accepte ca bãrbaþii sã
ocupe un loc privilegiat în raporturile cu ele, în timp ce
bãrbaþii au venituri mai mari, muncesc mai puþin timp în
gospodãrie, au o poziþie privilegiatã în familie, au mai puþine
1. Care conduc la o distribuire inegalã a resurselor, în defavoarea

femeilor.
2. Pasti menþioneazã cã o femeie aparþine mai multor grupuri so-
ciale, ea nu este doar femeie, ci ºi sãteancã sau orãºeancã, cas-
nicã, muncitoare, intelectualã..., dar, indiferent cât de sofisticatã
ar fi, organizarea unei societãþi începe cu relaþionarea specificã a
trei grupuri sociale fundamentale bãrbaþi, femei, copii (în unele
societãþi, bãtrânii, nediferenþiaþi dupã gen, reprezintã al patrulea
grup esenþial) (Pasti, 2003, p. 97).
responsabilitãþi faþã de familie, mai ales faþã de copii, sunt

mai bine vãzuþi ºi apreciaþi în societate, au mai mult timp
liber, sunt mai prezenþi în viaþa publicã, se pot ocupa de
politicã ºi pot participa la decizii în mai mare mãsurã decât
femeile, sunt deserviþi de femei (Pasti, 2003, p. 231).
Problemele cu care se confruntã femeile sunt de mai multe
feluri, în funcþie de forma de patriarhat cu care acestea sunt
asociate. Consider cã utilitatea demersului lui Pasti o con-
stituie tocmai identificarea acestor forme diverse pe care le
ia patriarhatul ºi accentul pus de acesta pe contestãri spe-
cifice, în sensul contestãrii tipurilor de inegalitãþi la ele
acasã.
Patriarhatul îºi are fundamentul în familie, gospodãrie,
spaþiul public sau politicã (Miroiu, 2004 ; Popescu, 2004 ;
Bãluþã, 2006), societatea civilã (Grunberg, 2004), economie
(Pasti, 2003 ; Miroiu, 2004), fiecare având mecanisme pro-
prii de distribuþie a puterii, în favoarea bãrbaþilor. Reformu-
lând, pentru atingerea egalitãþii de gen, este în interesul
femeilor sã fie contestatã distribuþia inegalã a puterii în
ariile identificate anterior.
Autorul afirmã cã remodelarea relaþiilor trebuie sã fie
fãcutã în favoarea femeilor, astfel încât diferenþele de gen
sã privilegieze femeile ºi sã defavorizeze bãrbaþii. Consider
cã mai adecvatã este urmãtoarea formulare : remodelarea
trebuie sã aibã în vedere eliminarea cauzelor defavorizãrii
femeilor ºi responsabilizarea bãrbaþilor (Pasti, 2003, p. 250).
În spiritul reformulãrii precedente, exemplul pe care îl oferã
Pasti cãtre finalul cãrþii, spãlatul vaselor, poate fi privit
drept un consum mai mare de timp al femeilor în activitãþi
domestice, dar ºi o lipsã de asumare a responsabilitãþii din
partea bãrbaþilor, o dependenþã infantilã a acestora în sfera
privatã. Iar eliminarea dependenþelor este o condiþie a par-
teneriatului de gen (pe care îl susþine ºi Pasti), deopotrivã
în sfera publicã ºi în cea privatã.
Vladimir Pasti identificã douã strategii posibile, menite
sã combatã inegalitãþile. Una, care deja a fost aplicatã,
vizeazã reducerea diferenþelor ºi are ca scop egalitatea în
privinþa mãrimii salariului, în reprezentarea în poziþiile de
conducere, în tratamentul aplicat de instituþiile societãþii

ºi, cu atât mai mult, ale statului etc. (Pasti, 2003, p. 93).
Demersul feministelor în aceastã direcþie a avut succes în
schimbarea relaþiei femeilor cu instituþiile statului1 ; afirma-
þia se referã la acele þãri în care femeile nu mai sunt, cel
puþin din punct de vedere legislativ, noncetãþene sau cetãþene
de rang inferior. Aceastã abordare este similarã cu teoria
intereselor propusã de Molyneux, care susþine cã, în urma
identificãrii cauzelor subordonãrii femeilor, se pot deduce
interesele acestora, însã dificultatea rezultã (aºa cum am
mai precizat) din explicaþiile multicauzale ale acesteia.
A doua strategie propusã ºi recomandatã de Pasti lo-
veºte în inima patriarhatului (potrivit acestuia), deoarece
porneºte de la realitatea constatatã empiric cã, înainte de
a se manifesta în forme sofisticate în interiorul relaþiilor
sociale proprii unui tip de societate, patriarhatul se mani-
festã în câteva structuri elementare, pe care, apoi, le pãs-
treazã, ºi relaþiile sociale specifice fiecãrei societãþi în parte
(Pasti, 2003, p. 242). Patru sunt aceste structuri : relaþiile
interpersonale, sexuale, de familie, în gospodãrie.
Pentru echilibrarea balanþei care reflectã egalitatea de
gen, în relaþiile interpersonale, este în interesul femeilor ca
violenþa exercitatã de bãrbaþi asupra lor sã fie combãtutã2
prin legislaþie adecvatã, dar mai ales prin implementarea
ei, prin derularea unor programe etc.
În cazul inegalitãþilor sexuale, schimbarea vizeazã mai
ales un strat profund al societãþii, deoarece este asociatã cu
schimbãri culturale majore. În familie, inegalitãþile de gen
se reflectã prin rolurile asumate de cei doi pãrinþi. Acestea
pot fi eliminate la nivel instituþional prin responsabilizarea
taþilor în privinþa creºterii copilului (concediu parental),
sancþionarea celor care nu plãtesc pensia alimentarã (adec-
vatã financiar), modificarea socializãrii de gen (care poate
1. Care instituþionalizau inegalitãþile de gen.

2. Despre incidenþa violenþei împotriva femeilor, vezi Cercetarea naþio-
nalã privind violenþa în familie ºi la locul de muncã, 2003, Centrul
Parteneriat pentru Egalitate ; Barometrul de Gen, 2000, Fundaþia
pentru o Societate Deschisã.
determina schimbãri, dar în timp) etc. În gospodãrie, divi-

ziunea de gen a muncii produce diferenþe care se pot atenua
prin modificarea socializãrii de gen, prin tehnologie (ultima
depinde mai ales de veniturile familiei, iar, în condiþiile în
care aparatura electrocasnicã este consideratã un produs
de lux, ºi nu instrument de muncã, accesul femeilor este
redus).
Propunerea lui Pasti nu este nouã (aºa cum recunoaºte
ºi autorul), deoarece feminismul deja a identificat aceste
arii de acþiune. Nouã este însã stabilirea prioritãþilor strate-
giei. Feminismul a abordat problema inegalitãþii de gen din
exterior cãtre interior, respectiv de la politicã, politici publice
cãtre relaþii interpersonale, iar Pasti susþine cã accentul tre-
buie pus pe eliminarea/reducerea inegalitãþilor din aceste
patru sectoare, din moment ce ele sunt inerente ºi stabile.
Demersul trebuie sã þinã cont ºi de formele pe care le
îmbracã patriarhatul în societatea româneascã : tradiþional,
socialist, capitalist1, iar potrivit autorului, formele cele mai
accentuate ale inegalitãþii de gen se regãsesc în patriarha-
tul tradiþional, combaterea acestuia având sprijinul social
(Pasti, 2003, p. 249).
Întrebarea este cine vine cu propuneri de politici pentru
combaterea inegalitãþilor din gospodãrie din moment ce
voinþa clasei politice este foarte slabã ? Potrivit studiilor
efectuate, mai curând femeile din politicã decât bãrbaþii sunt
cele care ar propune astfel de mãsuri, cu condiþia ca numã-
rul acestora sã fie suficient de mare încât sã formeze o masã
criticã (minimum 30%). Aºadar, nici diferenþele din politicã
(adicã patriarhatul politic) legate de subparticiparea femei-
lor nu trebuie neglijate2.
1. În sensul cã mãsurile destinate combaterii diferenþelor în politicã,

de exemplu, prin creºterea numãrului femeilor în poziþii de deci-
zie, prin intermediul sistemului de cote, vor avea un impact redus
asupra patriarhatului din gospodãrie.
2. Despre constituirea unei periferii feminine în politicã, vezi ºi
Oana Bãluþã (ed.), 2006, Gen ºi putere. Partea leului în politica
româneascã, Editura Polirom, Iaºi ; Mihaela Miroiu, 2004, Drumul
cãtre autonomie, Editura Polirom, Iaºi.
Chiar dacã analiza efectuatã de Pasti nu priveºte explicit

interesele politice, aºa cum am spus deja, acestea pot fi
deduse prin/din identificarea formelor pe care le îmbracã
patriarhatul. Potrivit autorului, în fiecare caz în parte existã
anumite mecanisme de asigurare a inegalitãþii de gen, iar,
odatã identificate acestea, se poate acþiona în aºa fel încât
impactul lor sã fie diminuat.
Meritul autorului constã mai ales în identificarea celor
patru structuri impregnate de patriarhat care se regãsesc
apoi în toate relaþiile sociale, dar a stabili cã prioritatea
principalã o reprezintã contestarea patriarhatului tradiþio-
nal, în opinia mea, este discutabil.
Vladimir Pasti menþine intactã dihotomia public-privat
ºi considerã cã rezolvarea problemelor se face în mediul
privat, dar, dupã cum am observat, este imposibil de reali-
zat fãrã acþiune politicã, iar pentru clasa politicã masculinã,
mãsurile pentru combaterea inegalitãþii de gen nu consti-
tuie o prioritate. Dupã experienþa valului al doilea al femi-
nismului, potrivit cãruia ce e personal e politic, consider
cã este fundamental ca acþiunile de contestare sã fie concer-
tate ºi sã þinteascã simultan mai multe planuri (tradiþional
ºi politic), altfel feminismul nu mai este politic, ci un femi-
nism de gineceu. Nimic nu e mai comod pentru menþinerea
patriarhatului decât o aºezare a feminismului în zona invi-
zibilã ochiului public, dar ºi a investiþiilor publice. În acest
sens, se perpetueazã un feminism de stat fãrã costuri,
adicã fãrã altã eficienþã decât existenþa unor legi în vitrina
normativã europeanã împrumutatã via feminism room ser-
vice (vezi Miroiu, 2004, pp. 245-279).
Demersul lui Vladimir Pasti reprezintã un prim pas care
a dus la formularea unui model teoretic, dar este necesar
ca acesta sã treacã la o altã etapã, de profunzime, în care
sã ia în considerare ºi diferenþele, de pildã, sã investigheze
cum anumite categorii de femei (femeile rrome sau cele
tinere) interacþioneazã cu formele de patriarhat. Ipoteza
mea, în acest caz, este cã, în funcþie de categoriile de femei
pe care le avem în vedere ºi de contextele specifice în care
acestea se situeazã (potrivit Annei Jónasdóttir), un anumit

tip de inegalitãþi sunt mai adânci1 ; prin urmare, ele deter-
minã ºi o modificare a listei de prioritãþi, în funcþie de
context.
Cercetare ºi viaþã cotidianã2
Ce interese politice au femeile ºi bãrbaþii

în România ?
Faptul cã teoriile au nevoie ºi de o informare empiricã se
reflectã în aceastã ultimã parte a studiului.
În opinia mea, mai util ca instrument teoretic este con-
ceptul de interese decât cel de nevoi, iar interesele femeilor
ºi ale bãrbaþilor trebuie abordate contextual pentru a putea
afirma dacã acestea sunt fundamental divergente sau existã
ºi puncte comune.
De asemenea, consider cã este important sã luãm în
considerare deopotrivã diversitatea femeilor, dar ºi neajun-
surile care decurg din îmbrãþiºarea punctului de vedere
poststructuralist. Din investigarea tipurilor de abordãri pe
care le-au cunoscut interesele politice de gen/sex, a reieºit
cã, în ciuda faptului cã femeile nu reprezintã o categorie
fixã, este necesar sã se þinã cont cã a fi femeie ºi a fi bãrbat
conteazã tocmai pentru a creºte participarea ºi reprezen-
tarea celor pentru care a fi femeie este o identitate trãitã,
nu doar una teoreticã.
Dupã cum afirmam, ipoteza mea este cã interesele femei-
lor ºi ale bãrbaþilor trebuie cercetate ºi analizate contex-
tual pentru a afirma dacã existã diferenþe de gen ºi dacã
1. Pentru femeile rrome ar putea fi patriarhatul din familie, pentru

cele tinere ar putea fi cel din economie º.a.
2. Îi mulþumesc Cristinei Mocanu pentru ajutorul dat la prelucrarea
bazei de date a cercetãrii Gen, interese politice ºi inserþie euro-
peanã.
diversitatea femeilor face imposibilã identificarea, coaliza-

rea unor interese comune ale femeilor.
Punctul de pornire pentru verificarea acestei ipoteze îl
reprezintã analiza datelor obþinute din cercetarea Gen, inte-
rese politice ºi inserþie europeanã. Din raþiuni legate de
dimensiunea studiului, am decis sã selectez doar douã teme
ample : redistribuirea impozitelor ºi probleme de pe agenda
cetãþenilor1 . În cadrul redistribuirii impozitelor am urmã-
rit ce destinaþie ar impune cetãþenii impozitelor plãtite, iar
pentru cea de-a doua temã am identificat care sunt princi-
palele probleme cu care se confruntã femeile ºi bãrbaþii,
precum ºi modul în care se raporteazã cetãþenii la violenþa
domesticã.
În continuare, voi analiza care sunt interesele cetãþenilor
raportat la cele douã teme2, diferenþele dintre agenda femei-
lor ºi cea a bãrbaþilor, dar ºi dacã existã diferenþe între
interesele femeilor în funcþie de educaþie, vârstã, mediu de
rezidenþã ºi etnie.
1. Am efectuat analiza intereselor politice de gen ale cetãþenilor

pornind de la rezultatele cercetãrii Gen, interese politice ºi inserþie
europeanã.
2. Ceea ce urmãresc în aceastã parte este cum se pot aborda din
punct de vedere politic, ºi nu metodologic, diferenþele ºi multipli-
citatea lor. Pentru provocãrile pe care le ridicã problema diferenþe-
lor asupra metodologiei, vezi Caroline Ramazanoglu, Janet Holland,
2002, Feminist Methodology. Challenges and Choices, Sage Publi-
cations, Londra ; Susan J. Hekman, 1999, The Future of Differences.
Truth and Method in Feminist Theory, Polity Press. Impactul post-
modernismului asupra metodologiei feministe trebuie avut în ve-
dere, în condiþiile în care teoreticiene feministe precum Nancy
Hartsock au atras atenþia asupra faptului cã cercetarea feministã
trebuie sã aibã o bazã epistemologicã care sã indice cã este posi-
bilã cunoaºterea (). Dacã dorim sã construim o societate nouã,
trebuie sã fim sigure cã este posibilã cunoaºterea sistematicã
despre lumea noastrã ºi despre noi (Hartsock, 1990, p. 171).
Redistribuirea impozitelor
Dacã femeile vor mai multã participare

a administraþiei la îngrijire, bãrbaþii doresc
locuri de muncã ºi drumuri
Dacã ar putea hotãrî cum sã cheltuiascã Guvernul banii
plãtiþi prin impozite, cei mai mulþi respondenþi au numit :
sãnãtate, spitale, medicamente (31,1%), educaþie ºi ºcoli
(16,6%), locuri de muncã (16,2%) ºi pensii, îmbunãtãþirea
vieþii vârstnicilor (14,4%). Femeile ºi bãrbaþii acordã o
importanþã diferitã categoriilor menþionate anterior : dacã
pentru femei primeazã categoria sãnãtate, spitale, medi-
camente (34%) ºi pensii, îmbunãtãþirea vieþii vârstnicilor
(13,2%), pentru bãrbaþi, prioritare sunt infrastructura (dru-
muri, utilitãþi) (8,3%) ºi protecþia socialã, ajutoare pentru
nevoiaºi (6,1%). Cãtre educaþie ºi ºcoli, femeile ºi bãrbaþii
ar dori deopotrivã sã le fie distribuite impozitele (26,4%
bãrbaþi ºi 25,4% femei).
Mediul de rezidenþã ordoneazã prioritãþile cetãþenilor.
Pentru locuitorii din urban, indiferent de gen, pe prima
poziþie ca destinaþie se situeazã sãnãtatea, spitalele ºi
medicamentele, pe locul al doilea, educaþia ºi ºcolile (21,62%
bãrbaþi, 19,28% femei), urmând apoi locurile de muncã
(14,35% femei, 12,53% bãrbaþi). Diferenþe de gen în privinþa
redistribuirii impozitelor se observã la categoria sãnãtate,
spitale ºi medicamente, pentru care opþiunile individuale
ale femeilor ºi ale bãrbaþilor au o frecvenþã diferitã : un
numãr mai mare de femei (35,87%) opteazã pentru redistri-
buirea impozitelor cãtre sãnãtate, spitale ºi medicamente,
spre deosebire de 29,48% bãrbaþi.
Pentru locuitorii din rural, prioritãþile sunt diferite. Dacã
sãnãtatea, spitalele ºi medicamentele au întâietate pentru
cetãþeni indiferent de mediul de rezidenþã, pentru locuitorii
din rural, pe poziþia a doua se situeazã locurile de muncã,
mai mulþi bãrbaþi decât femei numind aceastã categorie ca
prioritarã (22,26%, în comparaþie cu 17,54%). În rural, dife-

renþe mari între rãspunsurile femeilor ºi ale bãrbaþilor se
observã la categoria pensii, îmbunãtãþirea vieþii vârstnici-
lor : 7,31% bãrbaþi, în comparaþie cu 16,96% femei. Femeile
din rural identificã pensiile ca domeniu prioritar, mai ales
pentru cã acestea au în primul rând pensii de la colectivele
agricole de producþie, iar ca statut ocupaþional sunt lucrã-
tori familiali neremuneraþi (vezi figura 1).
Figura 1. Cum ar dori femeile ºi bãrbaþii din mediul rural sã le fie

utilizate impozitele ?
Pe de o parte, sãnãtatea, spitalele ºi medicamentele,

pensiile, îmbunãtãþirea vieþii vârstnicilor, iar pe de altã
parte, infrastructura ºi locurile de muncã ierarhizeazã
diferit prioritãþile ºi contureazã interese de gen diferite. Pe
scurt : dacã femeile vor mai multã îngrijire, bãrbaþii doresc
locuri de muncã ºi drumuri.
Intersecþia dintre gen ºi vârstã contureazã

prioritãþi specifice
ªi pentru tineri (18-34 de ani), sãnãtatea, spitalele ºi medi-
camentele constituie o prioritate, pe locurile doi ºi trei situân-
du-se locurile de muncã (39,81% femei, 36,10% bãrbaþi) ºi
educaþia, ºcolile (33,5% femei, 31,5% bãrbaþi). Diferenþe
de gen semnificative în rândul tinerilor se observã la categoria

sãnãtate, spitale, medicamente. 50% femei, în comparaþie
cu 40,2% bãrbaþi, ar dori ca Guvernul sã redistribuie aici
impozitele.
Chiar dacã ºi femeile ºi bãrbaþii cu vârsta cuprinsã între
35 ºi 60 de ani numesc sãnãtatea, spitalele ºi medicamen-
tele ca prima lor prioritate, în comparaþie cu tinerii, ponde-
rea lor este mult mai mare ºi se estompeazã diferenþele de
gen : 56,80% femei ºi 57,99% bãrbaþi ar dori ca Guvernul sã
redistribuie aici impozitele. Pe locul doi se gãsesc locurile
de muncã (29,91% femei ºi 30,41% bãrbaþi), iar pe locul trei
se situeazã educaþia ºi ºcolile (27,19% femei ºi 25,39%
bãrbaþi). Pentru cetãþenii cu vârsta între 35 ºi 60 de ani,
diferenþe de gen semnificative reies în cazul pensiilor ºi al
îmbunãtãþirii vieþii vârstnicilor, care sunt prioritare într-o
mai mare mãsurã pentru femei1 decât pentru bãrbaþi (24,77%
femei, respectiv 18,5% bãrbaþi), ºi la categoria agriculturã,
dezvoltare ruralã, unde 12,85% bãrbaþi ºi 6,65% femei ar
fi de acord ca Guvernul sã redistribuie impozitele.
Figura 2. Cum ar dori femeile ºi bãrbaþii (+60 de ani) sã le fie

utilizate impozitele ?
1. Trebuie avutã în vedere ºi vârsta diferitã de pensionare a femeilor

ºi a bãrbaþilor : femeile (deocamdatã) ies la pensie cu cinci ani mai
devreme.
Majoritatea rãspunsurilor femeilor ºi bãrbaþilor care au

mai mult de 60 de ani se grupeazã în jurul categoriilor pen-
sii, îmbunãtãþirea vieþii vârstnicilor ºi sãnãtate, spitale,
medicamente, acestea fiind o prioritate mai ales pentru
femei, diferenþele de gen fiind considerabil mai mari : 54,18%
femei, în comparaþie cu 42,60% bãrbaþi (vezi figura 2).
Stabilirea diferitã a prioritãþilor contureazã ºi interese
de gen diferite : dacã femeile ar dori ca impozitele sã fie
direcþionate cãtre sãnãtate ºi pensii, bãrbaþii le-ar orienta
cãtre infrastructurã, protecþie socialã ºi locuri de muncã.
Mai ales pentru femeile din rural ºi pentru cele care au mai
mult de 60 de ani, pensiile ºi sãnãtatea reprezintã o pro-
blemã majorã.
Dacã la vârsta activã interesele se omogenizeazã, odatã
cu ieºirea la pensie, se pot identifica diferenþe semnificative
de gen : ponderea femeilor care afirmã cã impozitele ar tre-
bui direcþionate cãtre pensii ºi îmbunãtãþirea vieþii vârst-
nicilor este considerabil mai mare în comparaþie ºi cu cea
a bãrbaþilor care au peste 60 de ani, dar ºi cu a celorlalte
femei (împãrþite pe categorii de vârstã) din eºantion.
Agenda cetãþenilor : probleme
Primele trei categorii de probleme aflate pe agenda cetã-

þenilor sunt : lipsa banilor/venituri mici, sãnãtatea ºi
cumpãrarea medicamentelor. Chiar dacã femeile ºi bãr-
baþii se confruntã cu aceleaºi categorii de probleme, ponde-
rea ocurenþelor lor este diferitã. Diferenþe de gen se observã
la categoria lipsa banilor/venituri mici (numitã de 76,1%
femei ºi 69,8% bãrbaþi), iar acestea se adâncesc la categoria
probleme de sãnãtate (41,5% femei, comparativ cu 27,8%
bãrbaþi) ºi nesiguranþa zilei de mâine (31,8% bãrbaþi, în
comparaþie cu 24% femei) (vezi figura 3).
Figura 3. Cele mai importante probleme cu care se confruntã femeile

ºi bãrbaþii (total)1
În funcþie de categoria de vârstã din care fac parte,

femeile ºi bãrbaþii se confruntã ºi cu probleme specifice.
Dar vârsta nu mai este un factor care sã determine dife-
renþe majore în cazul persoanelor active, în condiþiile în
care, la vârsta activã, interesele femeilor par mai degrabã
sã se omogenizeze.
Diferenþe de gen pentru tineri (18-34 de ani) se observã
la categoriile lipsa banilor/venituri mici, care grupeazã
1. Indicatorul starea locuinþei nu determinã diferenþe de gen : 6,1%

bãrbaþi ºi 6,2% femei au reclamat starea locuinþei ca o problemã
aflatã pe agenda lor. În cazul acestui indicator, etnia ar putea fi
extrem de relevantã, rromii confruntându-se cu probleme de locuire
(vezi ºi cercetarea Broadening the Agenda. The Status of Romani
Women in Romania, 2006, Open Society Institute). Problemele de
locuire afecteazã femeile rrome în condiþiile în care acestea au
grijã de casã, iar veniturile sunt ºi foarte mici, banii fiind investiþi
în asigurarea nevoilor indivizilor, ºi mai puþin în casã. Consider
cã ar fi utilã o cercetare a cãrei temã sã fie gen, etnie ºi locuire.
Eºantionul de rromi din cercetare este mic (27 de femei ºi 21 de
bãrbaþi) ºi trebuia sã fie supradimensionat, sã conþinã cel puþin
300-400 de rromi, în condiþiile în care aceºtia sunt o categorie
eterogenã.
73,8% dintre rãspunsurile femeilor, comparativ cu 68% dintre

cele ale bãrbaþilor ºi cumpãrarea/construirea unei locuinþe,
care reprezintã o problemã mai acutã pentru bãrbaþi (24,5%,
în comparaþie cu 17% femei)
Pentru categoria de vârstã 35-60 de ani, problemele de
sãnãtate determinã diferenþe de gen (40,2% femei în compa-
raþie cu 27,6% bãrbaþi), iar cele legate de creºterea ºi edu-
carea copiilor într-o mai mare mãsurã la bãrbaþi (8,2%, în
comparaþie cu 2,4% femei).
Pe agenda femeilor ºi a bãrbaþilor care au peste 60 de
ani se situeazã lipsa banilor/veniturile mici, unde clivajul
se adânceºte mai ales în cazul veniturilor, un numãr mai
mare de femei declarând cã acestea sunt mici (80,5%, în
comparaþie cu 68,9%). Sãnãtatea reprezintã o problemã mai
ales pentru femei (69,3%, comparativ cu 58,1% bãrbaþi),
spre deosebire de bãrbaþi, pentru care problema cea mai
mare este nesiguranþa zilei de mâine (25%, comparativ cu
15,9% femei) (vezi figura 4).
Figura 4. Probleme cu care se confruntã cetãþenii +60 de ani

O problemã mai ales de pe agenda femeilor :

violenþa domesticã
Din rãspunsurile femeilor ºi ale bãrbaþilor se contureazã

diferenþe de gen în privinþa rolului statului, al instituþiilor
care ar trebui sã se ocupe de fenomenul violenþei domestice.
Figura 5. Cine ar trebui sã se ocupe de violenþa domesticã?
ªi femeile ºi bãrbaþii considerã cã violenþa domesticã ar

trebui reglementatã mai ales în spaþiul public, de cãtre
instituþii special create ºi de autoritãþile locale. Cu toate
acestea, ceea ce îi diferenþiazã este rolul pe care femeile ºi
bãrbaþii îl acordã statului ºi familiei : în timp ce bãrbaþii con-
siderã cã statul ar trebui sã aibã un rol important (22,9%),
femeile afirmã cã familia (17,5%) ar trebui sã se ocupe de
violenþa în cuplu. Femeile par a fi mai curând înclinate sã
pãstreze fenomenul într-un cadru privat, familial, cu toate
cã violenþa în cuplu nu este o problemã personalã, ci una
de naturã politicã, menitã sã fie reglementatã în spaþiul
public (vezi figura 5).
Indiferent de mediul de rezidenþã, femeile, în mai mare
mãsurã decât bãrbaþii, considerã cã familia ar trebui sã
aibã un rol important, pe când statul este responsabilizat
mai ales de cãtre bãrbaþii din rural (24,9%, comparativ cu
17,% în urban), mai ales cei cu studii inferioare.
Rolul statului creºte în cazul femeilor, în funcþie de vârstã :

femeile peste 60 de ani considerã în mai mare mãsurã cã
acesta ar trebui sã reglementeze violenþa în cuplu (19,1%).
Figura 6. Cine ar trebui sã se ocupe de violenþa domesticã ?
Pe de altã parte, rolul familiei creºte în cazul femeilor

odatã cu educaþia : mai ales femeile cu educaþie superioarã
considerã cã violenþa în cuplu este o problemã familialã (20%)
(vezi figura 6).
Figura 7. Cine ar trebui sã se ocupe de violenþa domesticã ? Dimen-

siunile etnicã ºi de gen
Statul este perceput cel mai puþin ca fiind principalul

responsabil de cãtre etnicii maghiari (9,8% bãrbaþi, 6,1%
femei), rolul familiei fiind considerabil mai important pentru
bãrbaþii maghiari (19,6%, în comparaþie cu 4,1% femei) ºi
pentru femeile de etnie rromã (29,6%, comparativ cu 14,3%
bãrbaþi). Dintre toate categoriile de populaþie, indiferent de
etnie ºi de gen, pentru femeile de etnie maghiarã, institu-
þiile special create au cel mai important rol în reglemen-
tarea violenþei în cuplu (42,9%) (vezi figura 7).
Perceperea violenþei domestice ca pe un fenomen privat
poate fi ºi un indicator al distanþei dintre stat ºi femei. În
România, statul a jucat un rol important (ºi continuã sã o
facã) în determinarea poziþiei femeilor ºi a bãrbaþilor pe
piaþa muncii, în îngrijire, în sistemul de pensii. Aºa cum au
demonstrat în analize anterioare Miroiu (2004) ºi Pasti
(2003), statul nu este neutru, ci a reglementat relaþiile de
gen în România.
Faptul cã interesele femeilor nu prea îºi gãsesc loc pe
agenda politicã a avut ºi are un impact care nu trebuie trecut
cu vederea. Pe de o parte, o intervenþie minimalistã (reflec-
tatã, de exemplu, în asigurarea cadrului legislativ ºi insti-
tuþional pentru reglementarea violenþei domestice) nu este
suficientã, pe de altã parte, statul paternalist care a inter-
venit în sfera economicã (de pildã, prin politici de redistri-
buire) a avut consecinþe negative pentru femei prin adâncirea
asimetriei dintre veniturile femeilor ºi ale bãrbaþilor1 .
Statul pentru femei pare sã fie o entitate opacã la intere-
sele acestora, dar care este alimentat cu impozitele lor, care
vede în femei doar contribuabili. Aºteptãrile femeilor sunt
numeroase, dar rãspunsul este inexistent. Pentru opacitatea
statului existã mai multe ipoteze : a fost frica de agresiunea
bãrbaþilor (Miroiu, 2004, p. 277), este lipsa feminismului poli-
tic, absenþa unor ONG-uri puternice care sã facã lobby, faptul
cã femeile sunt cetãþene de gradul al doilea, contribuabile,
1. Aºa cum am afirmat deja, aceastã asimetrie nu este o simplã dife-

renþã economicã în condiþiile în care ridicã probleme de supra-
vieþuire pentru femei.
dar mai puþin beneficiare, dar ºi lipsa de responsabilitate

a clasei politice faþã de alegãtori.
În acest context, relaþia dintre interesele femeilor ºi stat
trebuie privitã ºi prin prisma participãrii ºi reprezentãrii
politice a femeilor în instituþiile statului, în condiþiile în
care femeile sunt cvasiabsente în procesul de luare a deci-
ziilor (Bãluþã, 2006 ; Phillips, 1998 ; Sapiro, 1998).
Dacã feminismul vestic atrãgea atenþia în anii 60 asupra
faptului cã ceea ce este personal e politic, în România, în
contextul depolitizãrii violenþei în cuplu, este necesar ca
acel mod de gândire asupra a ceea ce este personal ºi politic
sã fie recuperat. Aceastã recuperare dificilã trebuie fãcutã
mai ales de cãtre femei, implicate politic sau nu. La ora
actualã, înþelegerea faptului cã ce e personal este politic
poate fi realizatã prin politici educaþionale1 (care însã sunt
pe termen lung, iar viaþa este totuºi scurtã), prin elaborarea
unor politici publice care sã þinã cont de faptul cã cetãþenii
sunt femei ºi bãrbaþi (aici însã ne lovim de cvasiabsenþa
feminismului politic românesc)2. Femeile ºi bãrbaþii din
politica româneascã nu trebuie doar sã înþeleagã cã ce este
personal este politic, ci sã ºi transpunã acest principiu în
activitatea pe care o desfãºoarã. Cum ? Printr-o mai mare
responsabilizare faþã de interesele cetãþenilor pe care îi
reprezintã, prin participarea la programe derulate de orga-
nizaþii neguvernamentale care sã le furnizeze ºi instru-
mente de lucru sensibile la gen ºi, nu în ultimul rând,
printr-o lecturã a documentelor elaborate de instituþiile
Uniunii Europene în cadrul cãrora egalitatea de ºanse este
un principiu central.
1. Astfel de politici educaþionale sunt în prezent implementate la

nivel universitar în câteva centre din þarã. Forma pe care o îm-
bracã acum aceste politici este aceea a cursurilor de la nivel
universitar ºi postuniversitar de la ªcoala Naþionalã de Studii
Politice ºi Administrative, Bucureºti, Universitatea Babeº-Bolyai,
Cluj-Napoca, Universitatea de Vest, Timiºoara.
2. Mass-media nu reprezintã acum o soluþie, aºa cum a reieºit din
cercetãri recente (vezi Laura Grunberg [coord.], 2005, Mass-media
despre sexe, Editura Tritonic, Bucureºti).
Interese comune ºi nuanþe/particularitãþi specifice

Violenþa domesticã afecteazã mai ales femeile (ºi copiii), iar
intenþia mea nu este sã ofer cifre statistice care sã susþinã
afirmaþia, deoarece ele existã deja1, sau sã ofer detalii despre
formele pe care le îmbracã acest fenomen, cauze etc., ci sã
extrag implicaþiile care reies din rãspunsurile femeilor ºi
ale bãrbaþilor.
Este îmbucurãtor faptul cã atât de mulþi cetãþeni susþin
cã violenþa domesticã ar trebui reglementatã de instituþii
special create2 , de autoritãþile locale sau de stat, însã este
îngrijorãtor deoarece mai ales femeile (majoritar victime în
urma violenþei în cuplu) considerã cã familia ar trebui sã aibã
un rol mare în rezolvarea violenþei în cuplu. Aºa cum am
afirmat, femeile par sã considere fenomenul unul privat ºi
ruºinos, mai ales cele cu studii superioare ºi de etnie rromã,
care ar trebui ascuns, þinut în continuare în sfera privatã.
Violenþa domesticã este un fenomen care le afecteazã pe
femei ºi care creeazã un interes comun (diminuarea, com-
baterea ei), însã în urma unei analize efectuate în interiorul
grupului de femei în funcþie de etnie ºi educaþie au reieºit
trãsãturi specifice femeilor cu studii superioare ºi celor de
etnie rromã : tendinþa de a depolitiza violenþa. Femeile rrome
din eºantion au un deficit educaþional, marea majoritate au
absolvit 5-8 clase (12 cazuri observate), 1-4 clase (6 cazuri
observate) sau nu au ºcoalã (4 cazuri observate), însã în ciuda
acestor diferenþe, pe o axã educaþionalã se pare cã extre-
mele (plus ºi minus educaþional) creeazã percepþii comune.
Violenþa împotriva femeilor este ºi o oglindã în care se
reflectã relaþiile de putere dintre femei ºi bãrbaþi, iar în
1. Cercetarea naþionalã privind violenþa în familie ºi la locul de

muncã, 2003, Centrul Parteneriat pentru Egalitate ; Violenþa îm-
potriva femeilor, 2003, Institutul Gallup ; Barometrul de Gen, iulie-
-august, 2000, Institutul Gallup.
2. Crearea instituþiilor ºi modificarea opiniei cetãþenilor faþã de cine
este responsabil cu reglementarea violenþei domestice dovedeºte
cã formele (instituþiile) pot schimba fondul.
condiþiile depolitizãrii ei, fenomenul apare ca fiind privat.

Înainte de activitatea feministelor radicale, violenþa domes-
ticã era un fenomen situat în afara graniþelor politicii, pentru
cã se petrece în casã, în sfera privatã. În sfera privatã, sta-
tul nu are ce cãuta, potrivit separaþiei public-privat. Fami-
lia, cuplul nu sunt o ºcoalã a dreptãþii ºi, argumenteazã
feministele liberale, lumea publicã a guvernãrii trebuie sã
îºi asume o mai mare responsabilitate faþã de nevoile ºi
interesele considerate tradiþional ca fiind private.
În România, lipsa politicilor, a iniþiativelor instituþionale
privind combaterea violenþei domestice a fost adesea criti-
catã de organizaþii neguvernamentale. Reacþia minimalã a
statului fie pare sã respecte dihotomia public-privat, fie
masculinizarea româneascã a politicii ia în considerare doar
interesele construite dupã chipul ºi asemãnarea sa. Este
posibil ca intervenþia minimalã a statului, care se rezumã
doar la a asigura cadrul legislativ ºi instituþional, sã contri-
buie la perceperea caracterului nepolitic al violenþei de cãtre
femei. Însã aceastã ipotezã, potrivit cãreia femeile au nevoie
de intervenþie politicã, dar care, pentru cã sunt politic ale
nimãnui, au ajuns sã îºi perceapã interesele ca fiind mai
degrabã private, trebuie verificatã calitativ.
Lipsa feminismului politic (manifestat cu precãdere prin
lipsa proiectelor ºi a politicilor egalitãþii de ºanse, începând
de la nivelul partidelor politice româneºti) are un rol impor-
tant, în condiþiile în care acesta a atras atenþia cã prin men-
þinerea dihotomiei public-privat, prin nepolitizarea violenþei
împotriva femeilor, drepturile femeilor se opresc la uºa casei
(Miroiu, 2004, p. 113). Respectarea ºi protejarea drepturilor
individuale trebuie sã fie realizatã ºi în cadrul familiei.
Concluzii
Din analiza efectuatã a reieºit cã femeile au interese

politice comune ºi cã educaþia, vârsta, mediul de rezidenþã,
etnia contureazã ºi o serie de interese specifice, pe anumite
paliere aceºti factori determinând o intensificare a proble-

melor ºi ordonarea diferitã a prioritãþilor.
De asemenea, din problemele identificate de femei ºi
bãrbaþi ca fiind prioritare reies diferenþe de gen, respectiv
cã femeile ºi bãrbaþii au ºi o agendã diferitã. Dualismul
femei/bãrbaþi a fost criticat de feminismul postmodern mai
ales pentru cã separã lumea în douã pãrþi, ºi nu într-o mul-
tiplicitate. Pentru feminismul valului al treilea, este relevantã
pluralitatea experienþelor pe care le au femeile, importante
fiind acum diferenþele între femei situate în contexte sociale
ºi politice particulare (Miroiu, 2004, p. 79).
Aceastã încorporare a diferenþelor în analizã trebuie sã
þinã seama nu doar de multiplicitate ºi pluralitate, ci ºi de
asimetriile dintre putere ºi diferenþe, respectiv ale felului în
care diferenþele sunt sau nu reflectate în contextul puterii.
Între rasã, clasã, gen existã ºi relaþii de putere, respectiv
diferenþe de putere, nu doar intersecþii. Patricia Hill Collins
argumenteazã cã :
ceea ce lipseºte din analizele postmoderniste ale diferenþelor

este, pe de o parte, recunoaºterea puterii din societatea noastrã
exercitate împotriva diferitelor grupuri ºi, pe de altã parte, o
idee clarã despre modul în care trebuie sã te opui acestei puteri.
Studiile care conþin abordãri postmoderniste ale diferenþelor
ne conduc pe un teren extrem de fragil. Ce fel de strategie
politicã se poate contura având ca punct de pornire diferenþele
separate de relaþiile de putere ? Pe scurt, diferenþa este mai
puþin o problemã pentru mine decât sunt rasismul, exploatarea
de clasã ºi opresiunea de gen. Înþelegerea acestor sisteme de
opresiune doar ca simple diferenþe anuleazã relaþiile de putere
ºi inegalitãþile materiale care stau la baza lor (Collins, apud
Arneil, 1999, p. 210).
În cadrul analizei intereselor politice ale cetãþenilor, am

urmãrit ºi diferenþele dintre femei ºi bãrbaþi, deoarece aces-
tea se transformã în inegalitãþi/asimetrii. Elaborarea unei
liste (inventarierea intereselor de gen) cuprinzând proble-
mele cu care se confruntã femeile ºi bãrbaþii este utilã mai
ales deoarece reprezintã un instrument cu ajutorul cãruia
se pot extrage implicaþii politice ale acestor asimetrii ºi

abordãri ideologice menite sã le diminueze.
Dezbaterile în cadrul teoriilor politice feministe din peri-
oada contemporanã se centreazã în jurul diferenþelor. Nu
cred cã ar trebui sã eludãm dezbaterile privind diferenþele
între femei, nu cred cã o strategie prin intermediul cãreia
sã evitãm aceste discuþii ºi problematizãri este recoman-
datã, ci consider cã este util sã contextualizãm diferenþele
ºi implicaþiile lor politice. Dupã cum am vãzut, un astfel de
context este România.
Femeile care au peste 60 de ani au identificat cumpãra-
rea medicamentelor necesare ca fiind o problemã, au afir-
mat cã Guvernul ar trebui sã redistribuie impozitele cãtre
protecþia socialã, femeile din urban au spus cã Guvernul ar
trebui sã redistribuie impozitele cãtre locurile de muncã.
Aceste probleme de pe agenda femeilor care au peste 60 de
ani, din mediile rural ºi urban, pot fi rezolvate prin decizii la
nivel macropolitic, important fiind modul în care este conceput
sistemul asigurãrilor sociale, alcãtuirea bugetului public,
politica fiscalã etc. Chiar dacã pe agenda femeilor existã
probleme specifice, soluþiile se situeazã la nivel macropoli-
tic. De aceea, reprezentarea politicã a intereselor femeilor
în România este fundamentalã ºi trebuie sã constituie o
prioritate pentru feminismul politic, nu numai pentru cel
academic ºi civic (mai timid). Teza necesitãþii reprezentãrii
politice a femeilor, aºa cum am argumentat, este contrarã
principiilor poststructuraliste.
Însã tot din aceastã cercetare a intereselor politice ale
cetãþenilor a reieºit faptul cã femeile au ºi interese comune
indiferent de educaþie, vârstã, mediu de rezidenþã, etnie.
Femeile din România au identificat ca problemã comunã
locurile de muncã, dar gãsirea unui loc de muncã este o
problemã menþionatã mai ales de femeile tinere, raportarea
la violenþa în cuplu îmbrãcând o formã particularã pentru
femeile de etnie rromã ºi pentru cele cu educaþie superioarã.
Dar aceastã observaþie care vizeazã particularul nu se
referã doar la modul în care raportãm teoria la agenda
cetãþenilor din România, ci ºi la contextualizarea/adecvarea

teoriilor postmoderne la agenda acestora. Dacã femeile au
ºi interese comune, teoriile moderniste ale feminismului
liberal ºi socialist sunt mai apropiate de interesele femeilor
decât cele postmoderne.
Din identificarea agendei femeilor ºi a bãrbaþilor a reieºit
cã este necesar sã nu abandonãm dualismul femei/bãrbaþi,
deoarece existã diferenþe între agendele lor. Este, de ase-
menea, necesar sã identificãm ce anume presupun aceste
diferenþe.
Ele trebuie avute în vedere deoarece creeazã asimetrii
de acces la putere (politicã) ºi la resurse între femei ºi bãr-
baþi. În aceastã situaþie, diferenþele sunt sinonime inegali-
tãþilor.
Diana H. Coole analizeazã semnificaþiile termenului
diferenþã în teoriile politice feministe ºi gradul în care
acesta a fost acceptat sau contestat. În cadrul unei relaþii
dihotomice, semnificaþia unui termen se sprijinã pe celãlalt,
iar, în acest caz, dihotomia se reflectã în perechea egalitate/
diferenþã sau în egalitate/inegalitate. Aceastã opoziþie a fost
utilizatã de feminismul liberal ºi socialist pentru a cere
drepturi politice egale pentru femei ºi acces la resurse. În
aceastã situaþie, chiar dacã egalitatea cu bãrbaþii este avutã
în vedere, folosirea normei masculine nu este problematicã
în cadrul acestei ierarhii din moment ce nici o feministã în
acest context nu ar dori sã aducã argumente în favoarea
unui nivel inferior al drepturilor sau alocãrii resurselor.
(Coole, 1993, p. 199)
De ce am fãcut aceastã distincþie ºi de ce cred cã este
important sã identificãm semnificaþia termenului cu care
operãm ºi consecinþele acceptãrii sau contestãrii acestuia ?
În cazul opoziþiei egalitate/diferenþã (inegalitate), scopul este
atingerea egalitãþii, care presupune utilizarea unei norme
masculine universale. Dar postmodernismul criticã univer-
salul ºi îmbrãþiºeazã particularitãþile. În acest caz, abando-
narea feminismului modern în favoarea celui postmodern este
în detrimentul femeilor. În legãturã cu agenda intereselor
femeilor ºi ale bãrbaþilor, reiese cã femeile nu îºi permit sã

fie postmoderne dacã au sãrit modernitatea ºi nu îºi permit
sã nu utilizeze argumentele feminismului liberal, ºi el tot
un proiect modern.
Lipsa banilor/veniturile mici a fost o problemã identifi-
catã de femei indiferent de vârstã, educaþie, mediu de rezi-
denþã. Aceasta survine, de pildã, ca urmare a poziþionãrii
femeilor pe piaþa muncii în România, a grilei de salarizare
diferite pentru femei ºi bãrbaþi, a stabilirii bugetelor. Dacã
grila de salarizare pentru femei ºi bãrbaþi este diferitã, dife-
renþa aceasta determinã venituri salariale mai mici pentru
femei, care afecteazã consumul, accesul la servicii etc. Men-
þinerea unor grile diferite între domenii în care lucreazã
preponderent femei sau preponderent bãrbaþi plaseazã inte-
resele femeilor ºi ale bãrbaþilor în conflict. Mai mult, sala-
riile mici nu reprezintã doar o diferenþã, ci o problemã de
supravieþuire.
Redistribuirea impozitelor cãtre locuri de muncã sau în
infrastructurã reprezintã douã interese diferite ale femeilor,
însã plasarea doar a unuia pe agenda politicã duce la pozi-
þionarea acestora/a intereselor femeilor ºi bãrbaþilor într-o
relaþie concurenþialã.
Pensiile ºi îmbunãtãþirea vieþii vârstnicilor este o pro-
blemã aflatã pe agenda femeilor, iar toatã discuþia care are
loc în România în legãturã cu majorarea pensiilor este în
interesul femeilor.
Anumite teoreticiene feministe afirmã cã postmodernis-
mul trebuie sã evite simpla celebrare a diferenþelor ºi a
particularitãþilor doar de dragul diferenþelor ºi al particu-
laritãþilor (Fraser, Nicholson, 1990).
Diana Coole susþine cã printre postmoderni este la modã
sã prezinþi diferenþele de gen ca fiind deja depãºite ºi con-
fuze (...), dar când trebuie sã reprezinþi ºi sã ameliorezi
opresiunea grupurilor sociale, graniþele sunt ºi trebuie sã
fie mai clare (Coole, 1993, p. 210).
Prin urmare, o politicã postmodernã nu poate fi urmãritã
exclusiv, iar feminismul, pentru a-ºi atinge scopul (autonomia
femeilor), trebuie sã apeleze la diferite strategii, în funcþie

de nivelul la care acþioneazã. Cred cã, atunci când introdu-
cem diferenþele în practica politicã, este necesarã ancorarea
lor, a diversitãþii în politic, armonizarea generalului ºi a
particularului cu reprezentarea politicã, cu procesul de ela-
borare a politicilor publice ºi identificarea unor strategii
care sã serveascã cel mai bine intereselor femeilor, care în
România sunt ºi comune, indiferent de vârstã, etnie, edu-
caþie, mediu de rezidenþã.
Feminismul egalitãþii în drepturi ºi ºanse practicat de
liberali ºi socialiºti (respectiv, feminismul modern) este încã
esenþial pentru acele femei care în urma acestuia ar avea
acces mai mare la resurse ºi putere. Într-o erã a diferenþelor
între femei ºi bãrbaþi, egalitatea nu trebuie exclusã în con-
diþiile în care femeile sunt dezavantajate.
Pentru a analiza interesele politice de gen/sex prin rapor-
tare la societatea româneascã, trebuie avuþi în vedere mai
mulþi factori, printre care ºi faptul cã problemele femeilor
nu ºi-au fãcut loc pe agenda politicã ºi pe cea proprie Uniu-
nii Europene.
Teoreticieni români precum Mihaela Miroiu ºi Vladimir
Pasti au afirmat deja cã interesele femeilor au fost ignorate
în agenda politicã, ultima inegalitate rãmânând cea de gen.
ªi analizele recente referitoare la activitãþile desfãºurate
de femei în organizaþiile de femei ale partidelor politice
(Bãluþã, 2006), la activitatea parlamentarelor din România
(Tãnase, Moºneag, 2006) au subliniat marginalizarea repre-
zentãrii intereselor de gen. Prin urmare, consider cã aborda-
rea feminismului poststructuralist, potrivit cãreia interesele
sunt lipsite de legitimitate deoarece nu pot fi asociate unei
entitãþi, a cãrei identitate este contextualã ºi fluidã, nu
este recomandatã decât, poate, ca analizã teoreticã, cu atât
mai mult în România, unde nu a existat în anii 60 o miºcare
feministã care sã fi impus pe agenda politicã ºi interesele
de gen.
Dupã cum a reieºit ºi din cercetare, este riscantã încer-
carea de a aplica modelul poststructuralist, de a renunþa la
identitatea de gen, în condiþiile în care preocuparea poli-

ticã pentru reprezentarea intereselor femeilor este izolatã 1.
De ce este important sã se þinã cont de interesele comune
pe care le au femeile ? Pentru cã democraþia în România
este servitã în continuare în regim de bufet suedez, din
care partidele aflate la putere aleg doar ceea ce le place.
Cu alte cuvinte, ceea ce am încercat sã argumentez este
integrarea europeanã prin diferenþã în privinþa politicilor
de gen.
1. În activitatea câtorva comisii parlamentare, a unor instituþii guver-

namentale.
Bibliografie
Agenþia pentru Strategii Guvernamentale, Gallup Organization,

2006, Barometrul rural.
Arneil, Barbara, 1999, Politics & Feminism, Blackwell Publishers
Ltd, Massachusetts.
Bartels, Larry M., 1996, Public Opinion and Political Interests
(proiect).
Bãban, Adriana, 2002, Construcþia socialã a feminitãþii ºi mas-
culinitãþii. Exemple de practici instituþionale ºi individuale în
România, în Ghizela Cosma, Eniko Magyari Vincze, Ovidiu
Pecican, Prezenþe feminine. Studii despre femei în România,
Editura Fundaþiei Desire, Cluj.
Bãban, Adriana, 2002, Metodologia cercetãrii calitative, Editura
Presa Universitarã Clujeanã, Cluj-Napoca.
Bãluþã, Oana (ed.), 2006, Gen ºi putere. Partea leului în politica
româneascã, Editura Polirom, Iaºi.
Bãluþã, Oana, 2007, Dimensiunea de gen a reconcilierii dintre
muncã, familie ºi viaþã privatã, în Oana Bãluþã (coord.), Parte-
neri egali. Competitori egali, Editura Maiko, Bucureºti.
Bordo, Susan, 1990, Feminism, Postmodernism and Gender Scep-
ticism, în Linda J. Nicholson (ed.), Feminism/Postmodernism,
Routledge, New York, pp. 133-156.
Brock, Gillian, 1994, Braybrooke on Needs, Ethics, vol. 104,
nr. 4, pp. 811-823.
Butler, Judith, 2000, Genul un mãr al discordiei, postfaþã de
Andreea Deciu, Editura Univers, Bucureºti.
Cancian, Francesca M., 1992, Feminist Science : Methodolo-
gies that Challenge Inequality, Gender and Society, vol. 6,
pp. 623-624.
Cercetarea naþionalã privind violenþa în familie ºi la locul de
muncã, 2003, Centrul Parteneriat pentru Egalitate.
Christopher, Shannon, 1995, A World Made Safe for Differences :
Ruth Benedicts «The Chrysanthemum and the Sword», Ame-
rican Quarterly, vol. 47, nr. 4, pp. 659-680.
Connor, Steven, 1999, Cultura postmodernã. O introducere în
teoriile contemporane, Editura Meridiane, Bucureºti.
Coole, Diana H., 1993, Contemporary Feminism : Towards Post-

modernism ?, în Diana H. Coole, Women in Political theory.
From Ancient Misogyny to Contemporary Feminism, ediþia
a II-a, Macmillan, Houndsmill.
Crosby, Christina, 1992, Dealing with Differences, în Judith
Butler, Joan W. Scott (ed.), Feminist Theorize the Political,
Routledge, Londra.
Di Stefano, Christine, 1990, Dilemmas of Difference : Feminism,
Modernity, and Postmodernism, în Linda J. Nicholson (ed.),
Feminism/Postmodernism, Routledge, New York.
Diamond, Irene ; Hartsock, Nancy, 1998, Beyond Interests in
Politcs, A Comment on Virginia Sapiros «When are Interests
Interesting ? The Problem of Political Representation of Women»,
în Anne Phillips (ed.), Feminism and Politics, Oxford University
Press, Oxford.
Flax, Jane, 1990, Postmodernism and Gender Relations in Femi-
nist Theory, în Linda J. Nicholson (ed.), Feminism/Postmoder-
nism, Routledge, New York.
Fraser, Nancy, 1989, Talking about Needs : Interpretative Con-
tests as Political Conflicts in Welfare-State Societies, Ethics,
vol. 99, nr. 2, pp. 291-313.
Fraser, Nancy ; Nicholson, Linda J., 1990, Social Criticism without
philosophy : An Encounter between Feminism and Postmoder-
nism, în Linda J. Nicholson (ed.), Feminism/Postmodernism,
Routledge, New York.
Frye, Marilyn, 1996, The Necessity of Differences : Constructing
a Positive Category of Women, Signs : Journal of Women in
Culture and Society, vol. 21, nr. 4.
Garcia, Alma M., 1989, The Development of Chicana Feminist
Discourse, 1970-1980, Gender and Society, vol. 3, nr. 2, iunie,
pp. 217-238.
Gilligan, Carol, 1998, In a Different Voice. Psychological Theory
and Womens Development, Harvard University Press, Cambridge.
Hedlund, Gun, 1988, Womens Interests in Local Politics, în
Kathleen B. Jones, Anna Jónasdóttir (ed.), The Political Interests
of Gender : Developing Theory and Research with a Feminist
Face, Sage, Londra.
Hekman, Susan J., Gender and Knowledge. Elements of Post-
modern Feminism, Northeastern University Press, Boston.
Hirschmann, Nancy J. ; Di Stefano, Christine, 1996, Revisioning
the Political. Feminist Reconstructions of Traditional Concepts
in Western Political Theory, Westview Press, Boulder, Columbia.
Hoagland, Sarah Lucia, 1990, Lesbian Ethics. Toward New Value,

Institute of Lesbian Studies, Palo Alto, California.
Hooks, Bell, 2000, Feminism in for Everybody, Pluto Press, Londra.
Huiskamp, Gerard, 2000, Identity Politics and Democratic Tran-
sitions in Latin America : (Re)organizing Womens Strategic
Interests through Community Activism, Theory and Society,
vol. 29, nr. 3, iunie, pp. 385-424.
Institutul Gallup România, 2000, Barometrul de Gen, România,
Fundaþia pentru o Societate Deschisã.
Jemric, Ines (ed.), 2005, Women and Politics. Eastern Europe and
the Third World Womens Attempt to Re-Establish the Dialogue,
Zenska infoteka.
Jónasdóttir, Anna G., 1990 (1988), On the Concept of Interest,
Womens Interest, and the Limitations of Interest Theory, în
Kathleen B. Jones, Anna Jónasdóttir (ed.), The Political Interests
of Gender : Developing Theory and Research with a Feminist
Face, Sage, Londra.
Kligman, Gail, 2000, Politica duplicitãþii, Editura Humanitas,
Bucureºti.
Lorber, Judith, 1994, Paradoxes of gender, Yale University Press,
New Haven, Connecticut.
Lovenduski, Joni, 1997, Women and Party Politics in Western
Europe, PS : Political Science and Politics, vol. 30, nr. 2, iunie,
pp. 200-202.
Mansbridge, Jane, 1998, Feminism and Democracy, în Anne
Phillips (ed.), Feminism and Politics, Oxford University Press,
Oxford.
Miroiu, Mihaela, 1999, Societatea retro, Editura Trei, Bucureºti.
Miroiu, Mihaela, 2002, Convenio. Despre naturã, femei ºi moralã,
Editura Polirom, Iaºi.
Miroiu, Mihaela, 2004, Drumul cãtre autonomie. Teorii politice
feministe, Editura Polirom, Iaºi.
Miroiu, Mihaela ; ªtefãnescu, Doina-Olga (ed.), 2001, Gen ºi poli-
tici educaþionale, Step by step, Bucureºti.
Mohanty, Talpade Chandra, 1998, Feminist Encounters : Locating
the Politics of Experience, în Anne Phillips (ed.), Feminism
and Politics, Oxford University Press, Oxford.
Molyneux, Maxine, 2003, Mobilization without Emancipation ?
Womens Interests, the State and Revolution in Nicaragua, în
Carole McCann, Seung-Kyung Kim, Feminist theory reader.
Local and global perspectives, Routledge, New York.
Nash, Kate, 1998, Beyond Liberalism ? Feminist Theories of De-

mocracy, în Vicky Randall, Georgiana Waylen (ed.), Gender,
Politics and the State, Routledge, Londra, New York.
Okin, Susan Moller, 1998, Feminism and Multiculturalism : Some
Tensions, Ethics, nr. 4, pp. 661-684.
Okin, Susan Moller, 1998a, Gender, the Public and the Private, în
Anne Phillips (ed.), Feminism and Politics, Oxford University
Press, Oxford.
Okin, Susan Moller, Is Multiculturalism Bad for Women ? (Joshua
Cohen, Matthew Howard, Martha C. Nussbaum [ed.]), Princeton
University Press, Princeton, New Jersey.
Parks, Robert Q., 1982, Interests and the Politics of Choice,
Political Theory, vol. 10, nr. 4, pp. 547-565.
Pasti, Vladimir, 2003, Ultima inegalitate. Relaþiile de gen în
România, Editura Polirom, Iaºi.
Petö, Andrea ; Rasky, Béla, 2005, Women, Family & Politics in
Central Europe, Central Europe University, Budapesta.
Phillips, Anne, 1991, Engendering Democracy, Polity Press,
Cambridge.
Phillips, Anne, 1998, Democracy and Representation : Or, Why
Should it Matter Who our Representatives Are, în Anne Phillips
(ed.), Feminism and Politics, Oxford University Press, Oxford.
Popescu, Liliana (coord.), 1998, Gen ºi politicã. Femeile din România
în viaþa publicã, PNUD ºi Centrul AnA, Bucureºti.
Popescu, Liliana, 2004, Politica sexelor, Editura Maiko, Bucureºti.
Pringle, Rosemary ; Watson, Sophie, 1998, Womens Interests
and the Post-structuralist State, în Anne Phillips (ed.), Femi-
nism and Politics, Oxford University Press, Oxford.
Reagon, Bernice Johnson, 1998, Coalition Politics : Turning the
Century, în Anne Phillips (ed.), Feminism and Politics, Oxford
University Press, Oxford.
Reskin, Barbara, 2003, Whats the Difference ? A Comment on
Deborah Rhodes The Difference «Difference» Makes, în Deborah
L. Rhode (ed.), The Difference Difference Makes. Women and
Leadership, Stanford University Press, Stanford.
Rich, Adrienne, 1976, Of Woman Born, Norton, New York.
Salat, Levente, 2001, Multiculturalismul liberal, Editura Polirom,
Iaºi.
Sapiro, Virginia, 1998, Feminist Studies and Political Science
and Vice Versa, în Anne Phillips (ed.), Feminism and Politics,
Oxford University Press, Oxford.
Sapiro, Virginia, 1998a, When are Interests Interesting ? The Pro-

blem of Political Representation of Women, în Anne Phillips
(ed.), Feminism and Politics, Oxford University Press, Oxford.
Schlozman, Kay L. ; Burns, Nancy ; Verba, Sidney ; Donahue, Jesse,
1995, Gender and Citizen Participation : Is There a Different
Voice ?, American Journal of Political Science, vol. 39, nr. 2,
mai, pp. 267-293.
Segura, Denise A., 1989, Chicana and Mexican Immigrant Women
at Work : The Impact of Class, Race and Gender, Gender and
Society, vol. 3, pp. 37-52.
Shanley, Mary Lyndon ; Narayan, Uma (coord.), 2001, Reconstruc-
þia teoriei politice. Eseuri feministe, Editura Polirom, Iaºi.
Tãnase, Doina ; Moºneag, Gabriel Adrian, 2006, Parlamentarele
din România despre politici protective ºi interese de gen, în
Oana Bãluþã (ed.), Gen ºi putere. Partea leului în politica
româneascã, Editura Polirom, Iaºi.
Thenjiwe, Mtintso, 2003, Representativity : False Sisterhood or
Universal Womens Interests ? The South African Experience,
Feminist Studies, vol. 29, nr. 3, pp. 560-579.
Toubia, Nahid, 1995, Female Genital Mutilation, în Julie Peters,
Andrea Wolper (ed.), Womens Rights, Human Rights. Inter-
national Feminist Perspectives, Routledge, New York.
Young, Iris Marion, 2000, Inclusion and Democracy, Oxford Uni-
versity Press, Oxford.
83
Preferinþe ºi mecanisme pe piaþa

muncii o abordare de gen1 sau cum
aleg femeile performanþe profesionale
mai scãzute ºi bani mai puþini
Alina Dragolea
Întrebarea de la care pleacã acest studiu este dacã orien-

tãrile profesionale (sau preferinþele privind traiectoria
profesionalã) ale femeilor, în special ale celor cu copii în
îngrijire, pot constitui principalul criteriu pentru a deter-
mina angajamentul lor pe piaþa muncii, tradus în timpul
petrecut pe piaþa muncii, frecvenþa întreruperilor carierei
ºi a schimbãrii locului de muncã. Problema principalã care
se ridicã este cea a raportului dintre preferinþele personale
(perspectivã susþinutã de Catherine Hakim) ºi structura
(instituþiile ºi mecanismele) pieþei muncii (perspectivã sus-
þinutã de, printre alþii, Rosemary Crompton ºi Fiona Harris
1. Acest studiu a fost posibil datoritã participãrii mele la proiectul Gen,

interese politice ºi inserþie europeanã (cod CNCSIS 964). Totodatã,
studiul a fost facilitat de proiectul Parteneri egali. Competitori
egali, finanþat de Agenþia Elveþianã de Dezvoltare ºi Cooperare,
care mi-a oferit ocazia unei prime structurãri a datelor ºi teoriilor
expuse în aceastã cercetare. Fragmente din aceastã lucrare sunt
preluate din Alina Dragolea, 2007, Dimensiunea de gen a pieþei
muncii, în Oana Bãluþã (coord.), 2007, Parteneri egali. Competi-
tori egali. Integrarea dimensiunii de gen în procesul de elaborare
a politicilor publice, Editura Maiko, Bucureºti. Mulþumirile mele
deosebite se îndreaptã cãtre Ana Bulai, pentru rãbdarea cu care
m-a introdus în tainele prelucrãrii statistice, ºi cãtre Bogdan
Florian, pentru sprijinul constant ºi pentru criticile sale, care îmi
completeazã în fiecare secundã munca ºi viaþa.
ºi, parþial, de Francine D. Blau, Marianne A. Ferber ºi Anne

W. Winker, 1997) în stabilirea cadrului de analizã a situaþiei
femeilor pe piaþa muncii. Prin referire la ceea ce este gene-
ric cunoscut ca politici de reconciliere a muncii cu familia ºi
viaþa privatã, voi arãta cã perspectiva prin care preferinþele
individuale determinã structurile pieþei muncii (ºi, implicit,
comportamentul angajaþilor ºi angajatorilor) poate fi con-
testatã dintr-o perspectivã de gen, bazatã pe analiza politi-
cilor ºi mecanismelor care acþioneazã în cadrul acestei pieþe
ºi care pot duce la constituirea unor factori de constrângere
pentru femei.
În partea a doua a studiului, voi aplica cadrul de analizã
în contextul românesc, pornind de la datele oferite de studii
recente în domeniul pieþei muncii, precum ºi de cercetarea
Gen, interese politice ºi inserþie europeanã, arãtând cã lipsa
reconcilierii poate acþiona ca factor de constrângere asupra
alegerilor/preferinþelor, dar ºi ca posibil factor de discri-
minare directã a femeilor pe piaþa muncii.
Preferinþe, mecanisme ºi politici cazul

politicilor de reconciliere a muncii, familiei
ºi vieþii private
Modul de abordare a situaþiei actuale a femeilor pe piaþa

muncii (ºi maniera în care aceastã stare de fapt a generat
anumite modele de ocupare) implicã douã perspective cu rol
explicativ, aparent opuse ca ipoteze ºi concluzii. Configura-
þia actualã a pieþei muncii, în care femeile sunt, mai degrabã,
angajate cu jumãtate de normã ºi în sectoare economice cu
valoare adãugatã scãzutã, mai puþin dispuse sã investeascã
în capitalul lor uman, mai înclinate sã aleagã sã se retragã
(temporar sau permanent) de pe piaþa muncii, poate fi ex-
plicatã fie ca un rezultat firesc al preferinþelor individuale
ale femeilor (Hakim, 1991, 1995, 1996), fie ca efect al meca-
nismelor ºi instituþiilor pieþei muncii, care acþioneazã ca fac-
tori de constrângere (Glass, Riley, 1998 ; Crompton, Fiona
PREFERINÞE ªI MECANISME PE PIAÞA MUNCII 85
Harris, 1998). Ambele explicaþii comportã implicaþii pentru

modul în care problematica reconcilierii dintre muncã, fami-
lie ºi viaþã privatã este abordatã ºi pentru accentul pus (sau
nu) pe politicile care urmãresc acest deziderat. Voi încerca
sã argumentez cã o abordare alternativã a problematicii
reconcilierii muncii cu viaþa privatã, cea a raporturilor
pierderi/costuri/beneficii (ale angajatorilor ºi angajaþilor),
rezultate din imposibilitatea de a împãca serviciul ºi viaþa
personalã, poate contribui la fundamentarea discuþiei despre
situaþia femeilor pe piaþa muncii.
Despre mituri ºi preferinþe perspectiva

teoreticienei Catherine Hakim
Dacã piaþa muncii prezintã în acest moment anumite carac-
teristici de ocupare, acest lucru se datoreazã în principal
modului în care angajaþii (forþa de muncã) îºi formuleazã
ºi apoi urmãresc alegerile privind cariera profesionalã, uni-
cul criteriu de analizã fiind cel al preferinþelor personale.
Aceastã perspectivã teoreticã cu rol explicativ conduce la
ideea cã instituþiile, mecanismele ºi angajatorii nu au nici
un aport la modul în care angajaþii îºi structureazã deciziile
privind parcursul profesional ºi, mai ales, la crearea dispari-
tãþilor de gen de pe piaþa muncii. Aceastã perspectivã este
cel mai bine ilustratã în articolele cercetãtoarei Catherine
Hakim (1991, 1995, 1996), care, prin argumentele sale asu-
pra miturilor perpetuate de o anumitã literaturã (în special
feministã), conferã femeilor o poziþie fals discriminatorie pe
piaþa muncii. Poziþia dezavantajoasã a femeilor pe piaþa
muncii, argumenteazã Hakim (1995), poate fi explicatã prin
acceptarea a douã tipuri de argumente : fie alegerile indi-
viduale (preferinþele) structureazã cursul carierei, fie im-
pedimentele instituþionale ºi/sau structurale determinã o
poziþie sau alta pe piaþa muncii. Acceptarea unui argument
sau a altuia determinã modul în care este ideologizatã
poziþia femeilor pe piaþa muncii. Conform lui Hakim, putem
identifica douã tipuri distincte, din punct de vedere strict
calitativ1, de femei : dedicate, care au ca prioritate cariera

profesionalã, ºi cele nededicate2 , care pun pe primul loc
viaþa privatã (a se citi familia)3 . Interpretate astfel, discre-
panþele de gen pe piaþa muncii sunt naturale, pãrând un
rezultat al alegerilor individuale, iar structura pieþei muncii
este datã de angajaþi ºi preferinþele lor 4.
Catherine Hakim afirmã cã tendinþa de segregare ocupa-
þionalã (care este principalul determinant al diferenþei de
venit dintre bãrbaþi ºi femei) este o consecinþã a alegerilor
fãcute de diferitele tipuri de femei5 . Eterogenitatea (diver-
sitatea) aranjamentelor ºi condiþiilor de lucru ale femeilor
(care sunt mai dispuse sã lucreze cu jumãtate de normã sau
sã apeleze la alte înþelegeri flexibile), dar ºi diferenþele de
venit faþã de bãrbaþi6 reflectã doar varietatea alegerilor/
1. În original, qualitatively different.

2. În original, committed, respectiv uncommitted.
3. Hakim introduce o nouã categorie adaptabilele (în original,
adaptives sau adaptive drifters), femei care pot face tranziþia de la
un tip de comportament la altul pe piaþa muncii. Nu este clar de
ce aceastã clasificare nu s-ar aplica ºi angajaþilor de sex masculin.
4. Ipoteza principalã a teoriei alegerii raþionale este cã individul
reprezintã un actor raþional care are anumite preferinþe în pri-
vinþa unei colecþii de alternative disponibile ºi este capabil sã-ºi
formuleze preferinþele între alternativele ce îi stau la dispoziþie ;
problema fundamentalã este de a determina în ce fel preferinþele
actorilor individuali sunt relevante pentru alegerea grupului din
care fac parte (Miroiu, 2006). În cazul de faþã, este relevant sã
determinãm în ce mãsurã conceptul de preferinþe (aºa cum este
definit de teoria alegerii raþionale) este folositor pentru un cadru
de analizã care sã ia în considerare dimensiunea de gen ºi sã
poatã furniza modele normative.
5. Hakim (1991) nu merge atât de departe încât sã susþinã cã femeile
îºi creeazã o poziþie nefavorabilã pe piaþa muncii prin caracteris-
tici personale, cu toate cã susþine cã femeile sunt angajaþi cu un
comportament mai instabil, în comparaþie cu bãrbaþii. Cu toate
acestea, Hakim considerã cã bãrbaþii nu au altã alegere (choice)
decât sã se specializeze în munca plãtitã ºi cã teoreticienii femi-
niºti ignorã faptul cã femeile au mai multe opþiuni (choices) decât
bãrbaþii.
6. Analiza tipurilor de femei se referã strict la cele care au avut
sau au o activitate salarialã. Femeile casnice care nu au avut
preferinþelor lor. Din acest motiv, Hakim considerã cã lipsa

de stabilitate1, angajament ºi dedicaþie a unor femei în ceea
ce priveºte activitatea lor profesionalã reflectã în mod corect
comportamentul pe piaþa muncii a celor pentru care activi-
tãþile domestice/viaþa personalã sunt prioritare. Hakim aratã
cã, dacã mãsurãm în ore de lucru ºi nu în numãrul de locuri
de muncã deþinute, gradul de implicare a femeilor pe piaþa
muncii nu a crescut dupã cel de-al doilea rãzboi mondial.
Autoarea considerã cã acest lucru poate fi interpretat ºi
prin faptul cã angajatele nededicate au ales flexibilitatea
orelor de lucru asociatã locurilor de muncã part-time, aran-
jamente care corespund intereselor lor, ºi nu unei situaþii
discriminatorii pe piaþa muncii (atât ca statut, cât ºi în pri-
vinþa câºtigurilor salariale). Astfel, susþine Hakim, femeile
nededicate fac o alegere raþionalã atunci când opteazã sã-ºi
limiteze efortul investit de piaþa muncii, deoarece activita-
tea profesionalã, respectiv cariera, nu constituie principalul
lor interes. În opoziþie, femeile dedicate vor alege sã inves-
teascã în cariera lor, aºa cum ar pãrea cã sugereazã, pânã
la un punct, ºi teoria capitalului uman. Modelul capitalului
uman (Blau, Ferber, Winkler, 1997) porneºte de la premisa
cã un procent important al inegalitãþii de gen pe piaþa
muncii poate fi explicat prin analiza condiþiilor anterioare
(nivelul de educaþie) ºi ulterioare (investiþia în dezvoltarea
profesionalã, timpul alocat muncii salariate, decizia de a
pãrãsi sau nu ocupaþia salariatã) intrãrii femeilor pe piaþa
muncii. Spre deosebire de teoria expusã de Hakim, teoria
capitalului uman ridicã întrebarea fundamentalã referi-
toare la gradul în care diferenþele de gen în ceea ce priveºte
veniturile ºi domeniile de activitate sunt doar o consecinþã
a intereselor ºi motivaþiilor diferite ale bãrbaþilor ºi femei-
lor în raport cu viaþa privatã ºi cea profesionalã sau aceste
niciodatã o activitate remuneratã sunt excluse din model, ele fiind,

eventual, tipuri pure de nededicate.
1. Hakim (1996) aratã cã este mai probabil ca femeile sã intre ºi sã
pãrãseascã piaþa muncii la un anumit moment dat decât bãrbaþii,
raportul variind de la douã pânã la patru ori mai mult.
diferenþe sunt rezultate (ºi) dintr-un fenomen mai amplu

de dezvoltare ºi investiþie în capitalul uman, fenomen ce
poate avea drept cauzã discriminarea societalã1.
Pentru a concluziona, poziþia lui Hakim în privinþa mode-
lelor de comportament al femeilor pe piaþa muncii sugereazã
cã statu-quoul profesional al unei persoane este o reflectare
a caracteristicilor unei populaþii diferenþiate doar de alegeri/
preferinþe, ºi nu un rezultat al influenþei exercitate de meca-
nismele instituþionale ale pieþei muncii. În plus, alegerea
de a investi sau nu în dezvoltarea capitalului uman (inves-
tiþii în educaþie, pregãtire profesionalã etc., care contribuie la
îmbunãtãþirea oportunitãþilor de angajare) nu este influen-
þatã de factori anteriori intrãrii pe piaþa muncii ºi nici de
factori ulteriori, cum ar fi posibilitatea de a reconcilia viaþa
privatã cu cea profesionalã.
Criticii teoriei preferinþelor

O serie de critici au contestat în mod direct explicaþiile
oferite de Hakim în privinþa celor douã categorii de femei
(dedicate ºi nededicate), cei mai notabili fiind Rosemary
Crompton ºi Fiona Harris (1998). Alte autoare ºi autori
(printre care Susan Moller Okin, 1989 ; Nancy Fraser, 1994 ;
Heike Trappe ºi Rachel A. Rosenfeld, 1998) au arãtat modul
în care mecanisme politice ºi sociale (politicile dezvoltate
de statul bunãstãrii, de exemplu) pot conduce la formarea
inegalitãþilor. În opinia cercetãtoarelor Crompton ºi Harris
(1998, p. 118), explicaþiile sociologilor care s-au aplecat asu-
pra problematicii situaþiei femeilor pe piaþa muncii subliniazã
1. Blau, Ferber ºi Winkler (1997) numesc discriminare societalã (sau

anterioarã intrãrii pe piaþa muncii) multitudinea de influenþe
sociale care determinã femeile sã ia decizii ce le influenþeazã în
mod negativ statutul ºi câºtigurile pe piaþa muncii. Alegerea unei
specializãri universitare pentru cã este consideratã fie accesi-
bilã, fie femininã este un exemplu în acest sens. Perceperea
existenþei discriminãrii de gen pe piaþa muncii (sau în anumite
sectoare) de cãtre femei poate acþiona într-un mod similar.
importanþa constrângerilor structurale care influenþeazã

oportunitãþile de angajare ale femeilor ºi care persistã, cu
toate cã barierele formale au fost îndepãrtate. În plus faþã
de alegeri/preferinþe, lucrurile ce trebuie luate în calcul
sunt motivaþiile alegerilor/preferinþelor individuale ale fe-
meilor în ceea ce priveºte un curs sau altul al vieþii, care
sunt determinate de context ºi de constrângerile structu-
rale, elemente pe care Hakim le considerã nesemnificative
ca valoare explicativã, mituri ale unui anumit tip de pro-
pagandã (Crompton, Harris, 1998, p. 120). Performanþa pe
piaþa muncii este, astfel, consecinþa atât a alegerilor (indivi-
duale), cât ºi a constrângerilor structurale de pe piaþa muncii,
lucru valabil ºi pentru femei ºi pentru bãrbaþi. Comporta-
mentul femeilor pe piaþa muncii reflectã modul în care
femeile îºi construiesc activ poveºtile de carierã-viaþã1 din
perspectiva oportunitãþilor istoric disponibile ºi a constrân-
gerilor (Crompton, Harris, 1998, p. 119). Mai mult, orien-
tãrile/perspectivele individuale variazã în timp ºi se pot
modifica, atât în funcþie de contextul social ºi instituþional
în care trãieºte o persoanã, de atitudinile ºi comportamen-
tele legate de muncã ale femeilor ºi bãrbaþilor care pot varia
ºi în funcþie de specificul ºi de caracteristicile ocupaþiei, de
politici naþionale privind piaþa muncii, cât ºi de contextele
naþionale mai largi2 . Totodatã, indivizii au ceea ce autoarele
numesc orientãri/atitudini flexibile legate de activitatea
profesionalã (Crompton, Harris, 1998, pp. 123, 129), în
funcþie, printre altele, de ciclul de viaþã, de vârste, percepþii
subiective asupra oportunitãþilor ºi obstacolelor, a propriei
persoane etc. Un individ poate fi dedicat carierei la 30 de
1. În original, work-life biographies.

2. Crompton ºi Harris (1998, p. 124) argumenteazã cã, la nivel ma-
cro-, diferenþele dintre state în ceea ce priveºte instituþiile impor-
tante mai precis, dezvoltarea statului bunãstãrii (a sistemului
de asistenþã socialã), politicile privind familia (politicile repro-
ducerii) ºi abordarea agendei egalitãþii de tip liberal iniþiatã de
feminismul primului val au un impact semnificativ ºi de duratã
asupra relaþiilor de gen ºi a participãrii femeilor pe piaþa muncii.
ani pentru ca apoi sã decidã sã lucreze cu jumãtate de

normã pentru a se dedica familiei sau pentru a-ºi continua
studiile ; o modificare legislativã care permite flexibilizarea
orarului de lucru poate determina schimbãri ale timpului ºi
efortului investite în carierã (de exemplu, o mamã a unui copil
de un an poate sã revinã în activitatea profesionalã cu normã
întreagã, dacã i se permite sã îºi alcãtuiascã singurã progra-
mul de lucru). Experienþa de muncã joacã, de asemenea, un
rol important în ceea ce priveºte stimularea schimbãrilor
privind activitatea profesionalã ºi repartizarea/diviziunea
sarcinilor domestice (Crompton, Harris, 1998, p. 127). Cele
douã autoare prezintã, bazându-se pe o cercetare a orientã-
rilor profesionale ale femeilor în timp, modul în care tre-
cerea de la un stadiu al carierei la altul (de la munca cu
jumãtate de normã la cea cu normã întreagã) poate fi faci-
litat de un model egalitar de distribuþie a sarcinilor domes-
tice, dar poate chiar produce un astfel de model în cuplu sau
în familie. Astfel, cele douã autoare conchid cã preferinþele
pot modela opþiunile/alegerile profesionale, însã nu le pot
determina în totalitate.
În acest context, teoriile feministe recente insistã pe ches-
tionarea validitãþii conceptului de gen ca unitate analiticã.
Lisa Disch (1991) subliniazã dificultãþile în specificarea
identitãþii (sau identitãþilor) grupului femei. Astfel, opera-
rea cu o dihotomie de tip reducþionist (dedicate/nededicate),
dar, mai ales, pretenþia de model explicativ pentru situaþia
femeilor pe piaþa muncii ridicã nenumãrate probleme atunci
când intervin excepþii de la cele douã categorii. Din acest
motiv, teoria feministã criticã, argumenteazã autoarea,
schimbã perspectiva de la studierea rolurilor ºi identitãþilor
individuale la analizarea întrepãtrunderii dintre relaþiile
de gen ºi contextele instituþionale în care acestea se for-
meazã. În acest sens, are loc o schimbare de perspectivã :
de la identitate la probleme publice. Privit astfel, individul
nu mai este o entitate relativ autonomã de contextul (insti-
tuþiile sociale) care îi asigurã îndeplinirea nevoilor primare
(Disch, 1991). Cadrul de analizã relaþional propus de Lisa
Disch admite faptul cã indivizii ºi instituþiile se structureazã

reciproc. Desigur, nivelul individual al percepþiei categorii-
lor de gen rãmâne în continuare relevant, Crompton ºi
Harris (1998, p. 131) argumentând cã este posibil ca un
anumit grad de segregare ocupaþionalã, reflectând percep-
þiile culturale ºi psihologice ale masculinitãþii ºi feminitãþii,
dar ºi ale organizãrii vieþii personale ºi profesionale sã
persiste, chiar dacã toate obstacolele formale de gen ale
participãrii femeilor pe piaþa muncii sunt înlãturate.
Trecerea de la studiul descriptiv al rolurilor de sex la
studiul analitic al relaþiilor de gen propusã de Disch este
deosebit de relevantã atunci când este aplicatã la piaþa
muncii ºi la dimensiunea sa de gen. Raþionalitatea indivi-
dului (presupusã atât de modelul lui Hakim, cât ºi de cel
al capitalului uman), care îi permite alegeri bazate pe prefe-
rinþe, nu este negatã, însã este introdusã în ceea ce Rosaldo
(citatã de Disch, 1991) numea un anumit context de practici
sociale care sunt structurate ºi întreþinute de instituþii
colective. Astfel, studierea instituþiilor, a proceselor de luare
a deciziilor (ºi, de ce nu, a celor care iau deciziile), a simbo-
lurilor culturale ºi a practicilor curente care determinã rela-
þiile de asimetrie sexualã (de gen) devine relevantã pentru a
evidenþia factorii cauzali ai situaþiei femeilor pe piaþa
muncii. Din acest punct de vedere, feminismul liberal in-
sistã în mod corect pe legãtura dintre inegalitãþile dintre
femei ºi bãrbaþi la locul de muncã ºi cadrul instituþional
(Benschop, Halesma ºi Schreurs, 2001), considerând cã ine-
galitãþile sunt rezultatul lipsei de oportunitãþi organizaþio-
nale pentru femei din cauza, de exemplu, a stereotipurilor
de sex, plafonului de sticlã ºi a lipsei de acces la reþelele
informale ºi la mentori.
Alþi autori au subliniat, la rândul lor, rolul pe care îl au
mecanismele ºi instituþiile pieþei muncii în structurarea (sau
chiar influenþarea) deciziilor femeilor cu privire la parcursul
lor profesional. Trappe ºi Rosenfeld (1998), într-un studiu
ce încearcã sã determine modul în care inegalitãþile de gen
se formeazã ºi se perpetueazã în douã sisteme economice
diferite (Germania de Est ºi de Vest 1), aratã cã inegalitatea

de gen pe piaþa muncii este o caracteristicã constantã a
statelor capitaliste industrializate, dar ºi a celor bazate pe
planificare economicã, în ciuda retoricii egalitariste caracte-
risticã în trecut sistemelor politice de tip socialist. Autoarele
aratã cã, pentru a explica diferenþele de gen pe piaþa muncii
în termeni de câºtiguri ºi oportunitãþi, este necesarã luarea
în considerare a caracteristicilor individuale, cum ar fi : edu-
caþia, experienþa pe piaþa muncii, statutul familial ºi pre-
ferinþele. Totodatã, caracteristici obiective ale pieþii muncii
(sectorul economic, caracteristicile unui loc de muncã, loca-
þia etc.) pot determina, la rândul lor, anumite structuri ale
acesteia, inclusiv inegalitãþile de gen. Acest argument este
deosebit de important dacã luãm în considerare faptul cã
mobilitatea pe piaþa muncii, respectiv modul în care anga-
jaþii pot sau nu sã-ºi schimbe la un moment sau altul
ocupaþia/calificarea (un indicator puternic al reuºitei profe-
sionale), este puternic corelatã cu genul (Trappe, Rosenfeld,
1998). Conform autoarelor, cele trei componente de bazã ale
mobilitãþii profesionale sunt resurse ºi constrângeri, oportu-
nitãþi ºi timp (aflate la dispoziþia cuiva). Cei care posedã
mai multe resurse ºi au mai puþine constrângeri sunt mai
capabili sã acceadã la locuri de muncã mai bune (în termeni
de statut ºi venituri), presupunând cã toate celelalte condiþii
sunt egale. Oportunitãþile depind atât de contextul econo-
mic (starea economiei, restructurãri ale unui sector etc.), cât
ºi de modul în care un individ îºi poate valorifica resursele
1. O analizã completã a inegalitãþii de gen necesitã comparaþii lon-

gitudinale sau transnaþionale : examinarea unui grup de indivizi
dintr-o anumitã þarã într-un anumit moment nu poate indica în
ce mãsurã structurile sociale mari pot influenþa rezultatele indivi-
duale pe piaþa muncii. Autoarele adaugã o nouã dimensiune, cea
a formãrii inegalitãþii de gen în douã sisteme politice ºi economice
diferite. O analizã similarã, deosebit de interesantã ca model
empiric, o constituie studiul realizat de Panayotova ºi Brayfield
(1997), care analizeazã modul cum contextul naþional, ideologia
dominantã despre relaþiile de gen ºi participarea femeilor pe piaþa
muncii se influenþeazã reciproc.
deþinute. Cu toate acestea, schimbarea unui loc de muncã

aduce cu sine întreruperi ale ciclului profesional, rezultatele
variind de la individ la individ, în funcþie de contextul
instituþional. Astfel, dacã o angajatã/un angajat decide sã
acceadã la un loc de muncã superior celui deþinut anterior
din punct de vedere al calificãrilor, costul individual (cauzat
de întreruperea activitãþii profesionale pentru urmarea, de
exemplu, a unui curs pregãtitor) va depinde ºi de contextul
instituþional, de pildã, dacã existã prevederi legislative pentru
încurajarea angajaþilor sã urmeze specializãri suplimentare
sau (cum este cazul României) prevederi care sã permitã
continuarea sau aprofundarea studiilor fãrã ca acest lucru
sã fie urmat de pierderea locului de muncã. Autoarele aratã
cã, în ambele sisteme economice ºi politice (din motive
diferite), femeile au avut o mobilitate mai scãzutã pe piaþa
muncii.
Politicile de reconciliere a muncii, familiei

ºi vieþii private
Dacã ne alãturãm autoarelor ºi autorilor citaþi, pentru care

nu existã tipuri pure de femei dedicate/nededicate în relaþia
cu piaþa muncii, ci indivizi cu atitudini flexibile care acþio-
neazã pe piaþa muncii în limitele anumitor coordonate insti-
tuþionale, atunci cum putem explica diferenþele de structurã
ocupaþionalã (segregarea ocupaþionalã, pe orizontalã ºi ver-
ticalã) ºi de venituri dintre femei ºi bãrbaþi ? Faptul cã
femeile lucreazã în continuare în anumite domenii (sau
sunt majoritare în aceste domenii) cu valoare economicã
scãzutã, iar diferenþa de venituri faþã de bãrbaþi nu s-a
redus proporþional cu pãtrunderea lor în numãr tot mai
mare pe piaþa muncii nu poate avea ca explicaþie exclusiv
apelul la teoria alegerilor/preferinþelor individuale. În acest
punct, este util sã introducem în analizã modul în care
anumite mecanisme ºi instituþii ale pieþei muncii (respectiv
politicile de reconciliere a muncii cu familia ºi viaþa privatã)
pot structura alegerile ºi determina performanþele femeilor

la lucru.
Reunite sub umbrela politicilor de reconciliere a muncii,
familiei ºi vieþii private, acestea acoperã o gamã largã de
politici publice ºi iniþiative private, începând cu asigurarea
facilitãþilor de îngrijire a copiilor preºcolari (creºe, grãdi-
niþe) ºi ºcolari (programe de tipul after-school sau ºcoli cu
program prelungit), în unele cazuri prin intermediul facili-
tãþilor fiscale adresate pãrinþilor sau familiei (reduceri de
taxe aplicate tinerelor familii, alocaþii pentru creºterea copi-
lului etc.), a concediilor paternale ºi maternale, dar ºi cu
prevederi menite sã asigure reinserþia profesionalã, pânã
la aranjamentele flexibile de muncã (Reconciliation of work
and private..., 2005). Conceptul de reconciliere (ºi transpu-
nerile sale în politici publice) apare în ultimii 20 de ani ca
rãspuns la observaþia cã legislaþia privind egalitatea de
ºanse pe piaþa muncii, mãsurile active de promovare a femei-
lor pe piaþa muncii (vizând atât pãtrunderea cât ºi, mai ales,
menþinerea ºi promovarea) nu au dus la creºteri apropiate
de nivelul anticipat al numãrului ºi calitãþii prezenþei femei-
lor (Schaefer ºi Lamm, 1995, pp. 318-319).
Dupã o creºtere spectaculoasã în anii 1950-1970, numã-
rul femeilor active pe piaþa muncii a atins un nivel stagnant
în ultimii 20 de ani ºi, totodatã, procentul femeilor aflate în
poziþii de decizie (în sectorul public, dar mai ales în mediul
de afaceri) este extrem de scãzut 1. Forþa de muncã femininã
este ocupatã în continuare preponderent în domenii conside-
rate tradiþionale (educaþie, sãnãtate, administraþie publicã,
industrie textilã), iar diferenþa de platã (atât absolutã, cât
ºi pentru muncã de valoare egalã) rãmâne semnificativã,
femeile câºtigând mai puþin în toate statele europene. La
aceste constatãri s-au adãugat criza demograficã ºi efectele
1. Pentru date referitoare la prezenþa (ºi evoluþia) femeilor pe piaþa

muncii în Uniunea Europeanã, vezi Eurostat (http ://epp.eurostat.
ec.europa.eu). Date privind participarea pe piaþa muncii în România
ultimilor 17 ani sunt disponibile în cadrul Institutului Naþional
de Statisticã.
sale asupra forþei de muncã europene (cu cazurile extreme

ale unor state europene, precum Italia ºi Franþa 1), prin
reducerea volumului populaþiei active, cauzatã de scãderea
numãrului naºterilor ºi îmbãtrânirea populaþiei. În acest
context, apare ºi se dezvoltã perspectiva conform cãreia un
obstacol fundamental în calea creºterii (cantitative ºi cali-
tative) a implicãrii femeilor pe piaþa muncii rezultã din
persistenþa rolurilor tradiþionale de gen care conduc la
asumarea de cãtre femei a majoritãþii sarcinilor domestice
(apariþia copiilor într-un cuplu adânceºte diviziunea de gen
a muncii domestice), acest lucru ducând, la rândul sãu, la
efecte negative asupra carierei profesionale2 . Corolarul
acestei remarci este cã, atunci când femeile decid sã maxi-
mizeze cariera profesionalã (fapt care necesitã investiþie de
timp sau resurse), acest lucru se petrece în detrimentul
deciziei de a avea copii. O situaþie intermediarã este ceea
ce Chafetz ºi Hagan (1996, apud Crompton, Harris, 1998,
p. 126) numeau comportamentul satisficient al femeilor în
raport cu viaþa profesionalã/viaþa privatã, concept dezvoltat
pentru a descrie impactul tot mai crescut al activitãþii femei-
lor asupra vieþii personale/de familie. Tot mai mult, susþin
autorii, femeile vor încerca sã aibã succes în îndeplinirea
unor obiective care privesc atât cariera, cât ºi viaþa perso-
nalã, fãrã a maximiza pe nici unul dintre acestea.
Observaþia cã problematica reconcilierii este una ce com-
portã implicaþii economice (pierderi din cauza numãrului
1. Pentru mai multe detalii privind efectele crizei demografice în

Uniunea Europeanã, vezi Commission Communication, The demo-
graphic future of Europe from challenge to opportunity, Bruxelles,
12.10.2006 COM(2006) 571 final (http ://ec.europa.eu/employment_
social/news/2006/oct/demography_en.pdf). Printre aspectele vizate,
Comisia subliniazã aportul pozitiv al migraþiei asupra sporului
demografic ºi al pieþei muncii.
2. În Uniunea Europeanã, procentul de ocupare a forþei de muncã
pentru femeile între 20 ºi 49 de ani scade cu 15% atunci când ele
au un copil, în timp ce procentul bãrbaþilor creºte cu 6% (Raportul
Comisiei cãtre Consiliu, Parlamentul European, Comitetul Econo-
mic ºi Social European ºi Comitetul Regiunilor privind egalitatea
de ºanse între femei ºi bãrbaþi, 2007, COM(2007)49 final).
mare de femei inactive sau a performanþei lor, diminuatã

ca urmare a îndatoririlor domestice), sociale (situaþia pre-
carã a familiilor monoparentale formate, în marea lor ma-
joritate, din capi de familie femei) ºi demografice (scãderea
numãrului naºterilor) a dus în unele cazuri la chestionarea
modului în care familia ºi genul sunt interpretate politic în
societãþile moderne capitaliste. Okin (1989) considerã cã
persistenþa modelelor tradiþionale de diviziune a muncii în
familie poate fi explicatã prin supravieþuirea modelului
capului de familie, respectiv a perspectivei cã bãrbatul
este cel care aduce venitul material în casã, iar femeia este
responsabilã de munca domesticã, neremuneratã. Okin (1989)
aratã cã aºteptãrile cauzate de socializare în legãturã cu
asumarea (implicitã) de cãtre femei a rolurilor de îngriji-
toare, durata ºi inflexibilitatea zilei de lucru, diferenþa
genizatã de câºtiguri predispun la o diviziune genizatã a
muncii, în care bãrbaþii sunt principalii aducãtori de venit,
iar femeile, principalele responsabile pentru muncile domes-
tice. Acest model a oferit (iniþial) cadrul de fundamentare
al principalelor instituþii ºi mecanisme ale statului bunã-
stãrii, cum ar fi sistemele de educaþie, sistemele de asis-
tenþã socialã etc. (Crompton, Harris, 1998, p. 132), dar a
avut ºi importante repercusiuni în structurarea tipurilor de
participare a femeilor pe piaþa muncii în statele vest-euro-
pene. Acest argument este susþinut ºi de Nancy Fraser
(1994), care aratã cã genul creeazã douã subsisteme în
cadrul sistemelor sociale ale bunãstãrii. Primul transferã
beneficii cãtre deþinãtorii de drepturi, în principal bãrbaþii
capi de gospodãrii, prin intermediul participãrii lor pe piaþa
muncii. Al doilea oferã uºurare 1 ºi asistenþã capilor de fami-
lie femei prin intermediul programelor de asistenþã socialã
administrate de agenþiile de stat, femeile fiind, astfel, cu
precãdere clienþii dependenþi ai statului. Perspectiva tra-
diþionalã asupra rolurilor de gen se transferã, în opinia
autorilor citaþi în acest pasaj, ºi în politicile publice.
1. În original, relief.
Cu toate acestea, pe pieþele muncii din economiile capita-

liste postindustriale, puþine slujbe asigurã un venit suficient
pentru a sprijini în totalitate o familie (Fraser, 1994). Mode-
lul care a dominat economiile de piaþã ºi pe cele socialiste
(poate chiar într-o mai mare mãsurã) este cel al familiei cu
douã venituri. În acest context, persistenþa modelelor tradi-
þionale de diviziune a muncii domestice acþioneazã ca un
impediment pentru activitatea profesionalã a femeilor, prin
limitarea timpului disponibil pentru munca salariatã (ducând
la modele de ocupare part-time, retragerea definitivã sau
temporarã de pe piaþa muncii ºi la o investiþie mai redusã
în dezvoltarea capitalului uman) sau prin diminuarea câºti-
gurilor profesionale (acces mai scãzut la anumite domenii
ºi sectoare economice, la promovãri etc.), între cele douã
existând adesea o corelaþie puternicã. Problema este ºi mai
acutã pentru femeile care au copii în îngrijire, care se con-
fruntã cu lipsa serviciilor de îngrijire a copiilor sau a accesu-
lui la acestea, dar ºi cu neimplicarea partenerului, rezultatul
fiind o implicare mai scãzutã în munca remuneratã, mer-
gând pânã la neintrarea sau retragerea definitivã de pe
piaþa muncii.
Conform Strategiei Lisabona, þintele ce trebuie atinse
pânã în anul 2010 în domeniul ocupãrii forþei de muncã
sunt : o ratã de ocupare a forþei de muncã generalã de 70%
ºi o ratã de ocupare a forþei de muncã a femeilor de 60%
(Raportul Comisiei cãtre Consiliu..., 2007). În anul 2003,
doar opt state atingeau ºi depãºeau acest procent Suedia,
Danemarca, Olanda, Finlanda, Marea Britanie, Austria,
Portugalia ºi Cipru , iar situaþia nu s-a modificat sem-
nificativ de atunci. În plus, în continuare, femeile câºtigã
mai puþin (în medie cu 15% mai puþin pentru fiecare orã
lucratã [Raportul Comisiei cãtre Consiliu..., 2007]) decât
bãrbaþii pentru muncã de valoare egalã. Referitor la necesi-
tatea implementãrii politicilor privind reconcilierea vieþii
private cu cea profesionalã, Comisia subliniazã impactul
nedorit al lipsei de conciliere asupra activitãþii femeilor pe
piaþa muncii (vezi nota 2, de la p. 95).
În acest context, consecinþele suportate de femei în urma

unor politici inflexibile în ceea ce priveºte dimensiunea
reconcilierii au beneficiat, cel puþin în ultimii ani, de o
atenþie tot mai sporitã. Ca urmare, existã o imagine mai
bunã a relaþiei dintre politicile de reconciliere (mai precis,
absenþa lor) ºi performanþa pe piaþa muncii a femeilor, în
termeni de nivel de câºtiguri salariale, pregãtire profesio-
nalã (pregãtire la locul de muncã, formare profesionalã con-
tinuã etc.), oportunitãþi de promovare ºi perioada petrecutã
pe piaþa muncii. Cercetãrile focalizate asupra performanþei
profesionale a femeilor care decid sã nascã sau au copii în
îngrijire (Felmlee, 1995, Wenk, Rosenfeld, 1992 ; apud Glass,
Riley, 1998, p. 1403) aratã cã deciziile privind cariera profe-
sionalã a femeilor dupã naºtere ºi perioada de îngrijire a
copiilor sunt determinante pentru traseul lor viitor pe piaþa
muncii. Acest lucru se datoreazã faptului cã retragerea,
chiar ºi temporarã, de pe piaþa muncii (ca urmare a unor
perioade lungi petrecute în concediul de îngrijire a copilului
sau a neîntoarcerii la locul de muncã deþinut anterior naº-
terii) diminueazã semnificativ nu numai câºtigurile sala-
riale ale acestora, dar ºi perspectivele viitoare, în termeni
de statut profesional ºi oportunitãþi de promovare. Absenþa
de pe piaþa muncii a femeilor cu copii în îngrijire duce nu
numai la penalitãþi financiare (salariu mai mic, pierderea
veniturilor suplimentare din bonusuri, venituri mai reduse
la pensionare), dar ºi la deconectarea acestora de la trans-
formãrile ºi inovaþiile din domeniul lor profesional. În plus,
femeile cu copii preºcolari sunt mai predispuse sã-ºi schimbe
locul de muncã, iar acest lucru (considerat instabilitate,
ºi nu flexibilitate pe piaþa muncii, deoarece duce la costuri
de personal ridicate pentru angajatori) este penalizat prin
scãderea veniturilor salariale (care recompenseazã expe-
rienþa pe piaþa muncii ºi timpul petrecut cu un angajator)
ºi scãderea ºanselor de promovare profesionalã (Glass,
Riley, 1998).
Femeile cu atitudini tradiþionaliste cu privire la rolurile
de gen (în special cu privire la îngrijirea copiilor ºi activitã-
þile domestice) înregistrau o ratã semnificativ mai ridicatã
de perioade de întreruperi ale activitãþii profesionale dupã

naºtere decât restul femeilor intervievate în cadrul studiu-
lui realizat de Glass ºi Riley (1998, p. 1401). În SUA, aratã
autoarele, cea mai mare scãdere a ratei de natalitate se
înregistreazã în rândul femeilor care deþin cele mai ridicate
niveluri ale capitalului uman. Piaþa muncii, prin structura
ºi mecanismele sale, produce astfel o discriminare statisticã
a femeilor cu copii, care se rãsfrânge ºi asupra femeilor
tinere, necãsãtorite ºi fãrã copii, afectându-le ºansele de
intrare în acest câmp ºi parcursul profesional.
O dificultate importantã în a introduce în analizã per-
spectiva influenþei pe care instituþiile/mecanismele pieþei
muncii o au asupra modelãrii parcursului profesional indi-
vidual din prisma reconcilierii este datã de complexitatea
stabilirii nivelului de analizã, respectiv dacã analiza trebuie
pornitã de la nivelul aranjamentelor instituþionale ºi legis-
lative sau de la cel al mediului de afaceri, care, la rândul
sãu, poate fi determinat de la nivelul instituþional, dar îºi
poate crea propriile mecanisme de funcþionare, care deter-
minã în ce mãsurã piaþa muncii este sau nu flexibilã din
punctul de vedere al reconcilierii. Accentul pus de Uniunea
Europeanã pe promovarea unei legislaþii care sã permitã
reconcilierea dintre muncã ºi viaþa privatã ignorã de multe
ori aspectul mediului privat de afaceri (Reconciliation of
work and private..., 2005), care este, de fapt, alãturi de
sectorul public (semnificativ în UE), principalul responsabil
pentru implementarea prevederilor privind flexibilizarea
mediului de lucru cu scopul de a permite o activitate profe-
sionalã corespunzãtoare a angajaþilor cu copii în întreþinere.
Un aspect mai puþin discutat al efectelor lipsei unor politici
ºi mecanisme de reconciliere (în special a celor orientate
spre angajaþii cu copii în întreþinere) îl constituie costurile
suportate de piaþa muncii, în special la nivelul angajatorilor
(publici sau privaþi). Problema, pusã în termeni de inefi-
cienþã economicã a acestor angajaþi ºi de pierderi suportate
de angajatori (dar ºi de economie, în general), nu este, în
acest moment, uºor de clarificat din cauza absenþei unor
date empirice edificatoare. Unele analize estimeazã aceste
costuri ca fiind substanþiale, fie în termeni de pierderi econo-

mice ale angajatorilor ca urmare a instabilitãþii angajaþilor
cu copii în îngrijire o ratã mai scãzutã de productivitate,
perioade lungi de întrerupere a activitãþii profesionale, schim-
barea locului de muncã având ca rezultat costuri ridicate de
cãutare ºi pregãtire a angajaþilor , fie în termenii deficitu-
lui demografic rezultat (ºi) din decizia de a amâna naºterea
ºi din scãderea numãrului de copii nãscuþi (Presser, 1989 ;
Hartmann, Spatler-Roth, 1989 ; apud Glass, Riley, 1998,
p. 1402). Atunci când cercetãrile se concentreazã asupra
costurilor economice ale (lipsei de) reconcilierii, ceea ce se
analizeazã în principal este raportul pierderi/costuri/bene-
ficii, formulat însã aproape exclusiv din perspectiva pierde-
rilor angajatorilor ca urmare a costurilor (suplimentare) de
pregãtire a angajaþilor ºi a beneficiilor unei forþe de muncã
stabile (din nou, exclusiv din perspectiva angajatului). Pentru
a exemplifica acest argument, Glass ºi Riley (1998, p. 1403)
aratã cã teoriile privind gradul de ataºament al femeilor cu
copii faþã de piaþa muncii (mãsurat în perioade petrecute în
afara pieþei muncii sau prin nivelul de instabilitate cauzat de
schimbarea locului de muncã) ºi efectele acestuia (mai pre-
cis, gradul mai scãzut de ataºament ºi performanþã profesio-
nalã a mamelor) au fost construite în special pornind de la
factori precum câºtiguri salariale (reduse), prestigiu profe-
sional (mai scãzut), statut marital, câºtigurile salariale ale
soþului/partenerului, nivel de educaþie, percepþiile asupra
relaþiilor de gen, dar rareori au plecat de la modul în care
condiþiile de la locul de muncã afecteazã ataºamentul femei-
lor faþã de piaþa muncii.
Este, desigur, aºa cum subliniau ºi Glass ºi Riley (1998,
p. 1403), mult mai dificil de analizat ce mãsuri ºi prevederi ar
trebui sã aplice firmele ºi întreprinderile private (cu toate cã
putem extinde analiza ºi în cadrul sectorului public) pentru
ca pierderile cauzate de o forþã de muncã femininã sã poatã
fi contracarate prin costuri (suplimentare) alocate politicilor
de reconciliere care sã producã beneficii pentru angajat ºi
angajator. Dar, într-o economie bazatã pe cunoaºtere, dez-
voltarea serviciilor ºi a sectorului de înaltã tehnologie, unde
este nevoie de personal dinamic, calificat ºi unde investiþia

în capitalul uman devine crucialã, este (sperãm) de aºteptat
ca schimbarea perspectivei sã aibã loc. Pierderile de perso-
nal ºi costurile de pregãtire/calificare pot duce (mai) rapid
la o modificare a viziunii asupra necesitãþii implementãrii
unor politici de reconciliere (chiar ºi în cazul unei legislaþii
imperfecte)1. Însã, în cazul unei economii în tranziþie de la
un model (centralizat), de exemplu, la un altul (de piaþã), cu
o forþã de muncã femininã (dar nu numai) profund fragmen-
tatã, cu niveluri de calificãri ºi acces la resurse dezechili-
brat, o astfel de modificare poate avea loc doar prin apelul
generos la modificãri legislative ºi de politici publice.
În absenþa unor date statistice care sã mãsoare raportul
dintre pierderile economice ale angajatorilor, rezultate dupã
contractarea unei forþe de muncã cu un grad ridicat de
instabilitate, ºi costurile, dar ºi beneficiile rezultate în urma
implementãrii mãsurilor menite sã reconcilieze munca ºi
viaþa privatã, nu ne putem aºtepta la o schimbare profundã
a politicilor care structureazã piaþa muncii. Din acest motiv,
o abordare economicã a performanþei ºi perspectivelor femei-
lor cu copii pe piaþa muncii (dar ºi a femeilor în general,
deoarece decizia de a avea copii nu trebuie sã constituie la
nici o vârstã ºi în nici o situaþie subiect al condiþiilor de
1. Uniunea Europeanã recunoaºte acest lucru, subliniind aportul

forþei de muncã feminine asupra creºterii economice în statele
europene ºi plaseazã egalitatea de ºanse ca prioritate a Strategiei
Europene pentru Ocupare (Joint Employment Report 2006/2007,
http ://register.consilium.europa.eu/pdf/en/07/st06/st06706.en07.pdf).
Însã Raportul Comisiei cãtre Consiliu, Parlamentul European,
Comitetul Economic ºi Social European ºi Comitetul Regiunilor
privind egalitatea de ºanse între femei ºi bãrbaþi (COM(2007) 49
final) precizeazã cã, deºi de la lansarea Strategiei de la Lisabona
în anul 2000, ºase din cele opt milioane de locuri de muncã create
în UE au fost ocupate de cãtre femei ºi angajarea femeilor a
continuat sã progreseze semnificativ pe parcursul ultimilor ani,
inclusiv în ceea ce le priveºte pe cele vârstnice (...), acest fapt nu
trebuie sã punã în umbrã situaþia femeilor pe piaþa forþei de
muncã, în mod clar defavorabilã în raport cu bãrbaþii. Distanþele
rãmân importante ºi sunt tot timpul în dezavantajul femeilor.
angajare) poate conduce la formularea unor politici viabile

de reconciliere, care sã depãºeascã dimensiunea eticã1 a
discriminãrii structurale ºi statistice la care sunt expuse
femeile pe piaþa muncii, ducând nu numai la o reformã
legislativã, dar ºi la modificarea perspectivei generale asu-
pra raporturilor ºi condiþiilor de muncã.
Alegeri individuale versus mecanisme

ºi instituþii ale pieþei muncii femeile
din România
Percepþii ale discriminãrii de gen pe piaþa muncii
Modelul femeii dedicate/nededicate expus de Hakim (unicul
criteriu fiind cel al alegerilor personale) presupune o piaþã
a muncii aparent neobstrucþionatã de fenomenul discrimi-
nãrii de gen (sau mãcar a unor mecanisme/instituþii care sã
influenþeze într-o direcþie sau alta alegerile). Voi încerca sã
argumentez cã un prim pas, pentru a vedea dacã teoria
preferinþelor propusã de Hakim poate fi invalidatã în cazul
României, este investigarea presupoziþiei de nondiscriminare.
Discriminarea de gen pe piaþa muncii este sancþionatã
în România atât prin Codul Muncii (Legea 53/2003, cu mo-
dificãrile ulterioare)2, cât ºi prin legea 202/2002, republicatã
în 2007, M.Of. 150/2007 3, în timp ce principiul platã egalã
pentru muncã de valoare egalã este explicit prevãzut în
1. Cel mai bine este ca discriminarea sã fie definitã obiectiv, ca

tratament diferenþiat, ºi sã se cerceteze separat dacã aceastã
practicã este ilegalã sau imoralã. (Banton, 1998, p. 134)
2. Articolul 154, alineatul 3 din Codul Muncii prevede : La stabilirea
ºi la acordarea salariului este interzisã orice discriminare pe
criterii de sex, orientare sexualã, caracteristici genetice, vârstã,
apartenenþã naþionalã, rasã, culoare, etnie, religie, opþiune poli-
ticã, origine socialã, handicap, situaþie sau responsabilitate fami-
lialã, apartenenþã ori activitate sindicalã.
3. Capitolul II (articolele 7-14) vizeazã egalitatea de ºanse ºi tra-
tament între femei ºi bãrbaþi în domeniul muncii. Articolul 7,
Constituþia României (articolul 41, alineatul 4). O serie de

cercetãri aratã însã cã, în ciuda reglementãrii exemplare, cetã-
þenii percep discriminarea de gen ca fiind o realitate a pieþei
muncii ºi un fenomen relativ extins 1. Astfel, un studiu rea-
lizat în 2005 a arãtat cã, dupã opinia majoritarã referitoare
la situaþia bãrbaþilor pe piaþa muncii, aceasta este mai bunã
decât a femeilor, 48% dintre români afirmând acest lucru în
20052. Mai exact, 25% dintre respondenþi considerã cã situaþia
este în mod clar mai bunã ºi 23% cã este doar puþin mai bunã,
în timp ce douã cincimi din populaþie susþin cã femeile ºi bãr-
baþii din România beneficiazã de un tratament egal pe piaþa
muncii. Percepþia unei situaþii mai bune a bãrbaþilor în raport
alineatul 1, este cel care defineºte ce se înþelege prin tratament

nondiscriminatoriu pe piaþa muncii : (1) Prin egalitatea de ºanse
ºi de tratament între femei ºi bãrbaþi în relaþiile de muncã se
înþelege accesul nediscriminatoriu la : a) alegerea ori exercitarea
liberã a unei profesii sau activitãþi ; b) angajarea în toate posturile
sau locurile de muncã vacante ºi la toate nivelurile ierarhiei pro-
fesionale ; c) venituri egale pentru muncã de valoare egalã ; d) infor-
mare ºi consiliere profesionalã, programe de iniþiere, calificare,
perfecþionare, specializare ºi recalificare profesionalã ; e) promo-
varea la orice nivel ierarhic ºi profesional ; f) condiþii de muncã ce
respectã normele de sãnãtate ºi securitate în muncã, conform
prevederilor legislaþiei în vigoare ; g) beneficii, altele decât cele de
naturã salarialã, precum ºi la sistemele publice ºi private de
securitate socialã ; h) organizaþii patronale, sindicale ºi organisme
profesionale, precum ºi la beneficiile acordate de acestea ; i) pres-
taþii ºi servicii sociale, acordate în conformitate cu legislaþia în
vigoare.
1. Analiza altor tipuri de discriminare pe piaþa muncii (etnice, de
vârstã) nu face obiectul direct al acestei lucrãri, cu toate cã recu-
nosc intersecþia dintre mai multe tipuri de discriminãri (feno-
menul discriminãrii multiple) ºi efectele sale negative asupra unor
segmente de populaþie (în special femei rrome). Legea 202/2002,
art. 4 (h) recunoaºte fenomenul discriminãrii multiple, definit ca :
orice faptã de discriminare bazatã pe douã sau mai multe criterii
de discriminare.
2. Datele prezentate în aceastã secþiune sunt extrase din studiul
Percepþii ºi atitudini faþã de fenomenul de discriminare, Centrul
de Sociologie Urbanã ºi Regionalã CURS-SA, beneficiar Consiliul
Naþional pentru Combaterea Discriminãrii, decembrie 2005.
cu femeile o întâlnim în mai mare mãsurã în rândul persoa-

nelor cu studii superioare (63%), la tineri (52%), la rezi-
denþii în urban (55%).
Întrebaþi în legãturã cu motivele discriminãrii de gen
pe piaþa muncii, respondenþii au indicat fie cauze atribuite
structurii individuale a angajaþilor (de exemplu, femeile
lucreazã mai mult acasã, opinie exprimatã de aproape
jumãtate dintre cei intervievaþi), fie persistenþa unor atitu-
dini tradiþionaliste manifestate sub forma unor prejudecãþi
de tipul : femeile nu pot practica anumite profesii (40%),
existã diferenþe biologice între bãrbaþi ºi femei (35%),
morala creºtinã face diferenþa între bãrbaþi ºi femei (24%)1.
În Barometrul de opinie publicã (Valori legate de muncã, 2005),
34% dintre respondenþi considerã cã, atunci când existã
puþine locuri de muncã, bãrbaþii trebuie sã aibã prioritate
în faþa femeilor2.
Cercetarea Gen, interese politice ºi inserþie europeanã
(2007)3 aratã cã percepþia discriminãrii pe piaþa muncii este
1. În plus, persistã concepþiile tradiþionaliste asupra distribuþiei

rolurilor în familie, rãspunsurile populaþiei arãtând cã atitudinea
majoritãþii populaþiei înclinã spre tradiþionalism ºi este marcatã
de stereotipurile bãrbatul este capul familiei (76%), este mai
mult datoria bãrbaþilor sã aducã bani în casã(67%), iar a femeilor
sã se ocupe de treburile casei (64%).
2. Este totuºi mai bine sã fii femeie în România decât imigrant (fie
ºi bãrbat), 61% dintre români afirmând în cadrul aceluiaºi studiu
cã patronii trebuie sã acorde întâietate românilor în faþa imigran-
þilor (BOP, 2005). Putem corela opiniile respondenþilor cu starea
generalã de nesiguranþã a populaþiei privind locurile de muncã,
în contextul marilor privatizãri ºi restructurãri din tranziþia româ-
neascã ; astfel, 89% dintre respondenþii aceluiaºi sondaj au afirmat
cã siguranþa este importantã pentru evaluarea unui loc de muncã
(pe locul al doilea în opiniile exprimate, dupã un salariu bun).
3. Cercetare coordonatã de prof.univ.dr. Mihaela Miroiu, derulatã în
perioada 2006-2008 ºi finanþatã de Consiliul Naþional al Cercetãrii
ªtiinþifice în Învãþãmântul Superior, cod CNCSIS 964. Cercetarea
s-a realizat pe un eºantion de 1.496 persoane de 18 ani ºi peste,
criteriile de stratificare fiind 18 arii culturale grupate pe provincii
istorice, mediul rezidenþial (urban-rural) ºi mãrimea localitãþilor
urbane (4 tipuri). Eºantionul este reprezentativ pentru populaþia
nuanþatã, cetãþenii distingând între diverse segmente de

populaþie susceptibile de a fi expuse discriminãrii, femeile
însãrcinate fiind percepute de 34% din populaþie ca întâm-
pinând dificultãþi la angajare. Femeile (de aceastã datã, în
totalitate) sunt percepute similar de 30% din populaþie.
Figura 1. Dupã pãrerea dumneavoastrã, care dintre urmãtoarele

categorii de oameni întâmpinã mai multe greutãþi la anga-
jare ? (% din total respondenþi pentru prima, respectiv a
doua opþiune) (Raport general al cercetãrii Gen, interese
politice ºi inserþie europeanã, 2007)
adultã neinstituþionalizatã a României, cu o eroare toleratã de

±2,6% la o probabilitate de garantare a rezultatelor de 95%. Inter-
viurile s-au desfãºurat la domiciliul subiecþilor. Cercetarea a urmã-
rit identificarea intereselor politice ale cetãþenilor ºi cetãþenelor,
precum ºi conturarea diferenþelor de gen în structurarea inte-
reselor politice ºi a implicãrii în viaþa publicã. Cercetarea socio-
logicã este prima pe aceastã tematicã elaboratã în România, la
standarde sociologice ºi academice ridicate.
Validitatea percepþiei asupra discriminãrii de gen pe

piaþa muncii (sau, cel puþin, a unei situaþii defavorizate a
femeilor) poate fi testatã pornind de la cazul discriminãrii
la angajare. Discriminarea la angajare constituie un caz
interesant în peisajul românesc, în sensul în care, pânã de
curând, a fost acceptatã tacit. Fiind o realitate cunoscutã
(aºa cum voi arãta mai jos), puþine cercetãri mai includ
între itemii unui sondaj întrebãri privind aceastã practicã.
O cercetare realizatã în 2003 (Anghel, 2003) a relevat faptul
cã, deºi legislaþia româneascã interzice practicile discrimi-
natorii la angajare (O.U. 137/2000, Legea 202/2002, Codul
Muncii etc.), criteriul gen (alãturi de vârstã) constituie în con-
tinuare un filtru pentru ocuparea locurilor de muncã1. Astfel,
analiza realizatã pe 4.186 de anunþuri de angajare, publicate
într-un cotidian central în martie 2003, a relevat faptul cã
peste un sfert (26,16%) dintre acestea cuprindeau cerinþe care
condiþionau ocuparea unui loc de muncã prin apartenenþa
la un anumit sex. În comparaþie, anunþurile care introduc
criteriul vârstei se situeazã la jumãtate din acest procent.
În medie, aceste locuri de muncã se adresau unui segment
de populaþie cu educaþie ºi un nivel de instruire mediu2 , per-
soane care au o probabilitate mai redusã de a cunoaºte
legislaþia în domeniu (Marinescu, Pricopie, 2003). Aparent
surprinzãtor, bãrbaþii sunt mai afectaþi de discriminarea la
angajare, deoarece li se restrânge accesul la anumite ocupaþii
(secretarã, femeie de serviciu, asistentã medicalã de altfel,
aceste meserii sunt singurele în care substantivul este geni-
zat ; restul, chiar ºi atunci când se cautã femei, apar ca
meserii masculine : Cãutãm director de vânzãri femeie).
Un alt element sugerat de analiza citatã mai sus este
cerinþa experienþei prealabile la angajare (34,33% din tota-
lul anunþurilor analizate). Astfel fundamentatã, selecþia la
1. Nu discut aici cazurile în care un criteriu impus pentru angajare

are o justificare obiectivã, cum ar fi interzicerea pentru femeile
însãrcinate de a lucra în medii toxice.
2. Exemple de astfel de anunþuri : Angajãm agenþi comerciali fete,
Angajez ospãtari (fete), Cãutãm tehnician textilist vopsitorie,
lucru în secþie (domni).
angajare afecteazã ºansele unor categorii de populaþie (tineri,

tineri absolvenþi de studii superioare, ºomeri care se reca-
lificã ºi nu deþin încã experienþa necesarã în respectivul
domeniu exemplele autoarei ; am putea adãuga la aceastã
listã ºi persoane care au petrecut o perioadã mai lungã
departe de piaþa muncii datoritã concediului de îngrijire a
copilului sau pe alte criterii aici ne referim în special la
femei sau persoane care încearcã o integrare pe piaþa
muncii plecând dintr-o situaþie de marginalizare socialã
aici ne referim în special la persoane de etnie rromã sau la
tinerii proveniþi din centrele de plasament). Chiar dacã
acest tip de condiþionare are o motivaþie economicã (costuri
mai mici pentru angajatori de pregãtire a personalului) ºi
poate încuraja o forþã de muncã dinamicã (o piaþã a muncii
care recompenseazã experienþa, încurajând angajaþii sã-ºi
caute locuri de muncã mai atractive material ºi/sau profe-
sional), imprimã forþei de muncã anumite caracteristici care
limiteazã opþiunile celor ce îºi cautã un loc de muncã. În
aceste condiþii, opþiunea unei tinere absolvente de etnie
rromã, eventual provenitã dintr-un centru de plasament1 ,
de a fi dedicatã sau nededicatã pieþei muncii, în funcþie de
preferinþele personale în materie de traseu în viaþã, este cel
puþin utopicã. ªomajul, munca la negru, munca cu jumãtate
1. Pentru a face trimitere la ceea ce Mihaela Miroiu denumea ca

fiind perdantul absolut al tranziþiei (femeia rromã, din rural,
needucatã, mamã singurã). Situaþia mea este, desigur, pur ipote-
ticã : în România, 67,9% dintre femeile rrome sunt casnice, aceastã
pondere fiind de patru ori mai mare decât media naþionalã ºi doar
11% sunt angajate cu toate formele legale ; 41% din populaþia
rromã lucreazã în agriculturã, iar, dintre aceºtia, o treime sunt
femei, 23% dintre femeile rrome cu vârsta de peste 16 ani nu
beneficiazã de educaþie formalã ºi doar 3,7% urmeazã studii liceale
(pentru mai multe detalii, vezi Surdu ºi Surdu, 2006). Nu existã
date certe pentru a stabili gradul de integrare a femeilor rrome
(dar ºi a bãrbaþilor) care provin din centre de plasament. Oricum,
aceastã ipoteticã tânãrã ar fi oricând exclusã de la un interviu care
cere pentru angajare : Domniºoarã blondã natural, ochi albaºtri,
suplã, educatã, pentru oportunitate deosebitã (...) C.V. ºi foto la
(...) (anunþ apãrut la data de 12 martie 2003, citat în Anghel).
de normã, statutul de casnicã, de muncitor familial nere-

munerat (toate fiind categorii în care femeile predominã)
nu mai sunt alegeri personale, ci situaþii determinate de
constrângerile date de realitãþile pieþei muncii româneºti,
determinând paleta de opþiuni disponibile.
În ultimii ani scurºi de la realizarea acestei cercetãri,
presiunile europene ºi interne de a aplica legislaþia privind
egalitatea de ºanse pe piaþa muncii au limitat astfel de prac-
tici, însã este greu de determinat (în absenþa unor cercetãri
mai extinse) în ce mãsurã continuã discriminarea informalã
la angajare1 .
(Ne)Reconcilierea între muncã, familie

ºi viaþa privatã factor de discriminare
ºi generator de inegalitate în România
Aºa cum am vãzut în prima parte a acestui studiu, o serie
de autoare ºi autori argumenteazã cã activitatea profesio-
nalã a femeilor (nivelul de angajament, nivelul câºtigurilor
salariale etc.) este afectatã de lipsa de reconciliere între
muncã ºi viaþa profesionalã. Pentru a aplica acest cadru de
analizã ºi a sublinia ºi mai mult dihotomia din teoria expusã
de Catherine Hakim, este necesarã o precizare. Fac o dis-
tincþie între discriminare pe piaþa muncii2 (domeniu pentru
care existã legislaþie în România, chiar dacã sunt carenþe în
ceea ce priveºte implementarea sa unde rolul instituþiilor
statului este evident unul foarte important) ºi inegalitate
pe piaþa muncii (arie mai puþin abordatã pânã în acest mo-
ment, una dintre excepþii constituind-o recunoaºterea ºi
legiferarea maternitãþii ca un factor cu rol important pentru
activitatea profesionalã a femeilor, nu numai ca o experienþã
strict personalã). Mai precis, prin inegalitate pe piaþa muncii
1. Unele studii sugereazã cã cei mai expuºi practicilor informale de

discriminare la angajare rãmân etnicii rromi. Vezi, pentru mai
multe detalii, studiul The Glass Box : Exclusion of Roma from
Employment, European Roma Rights Centre, februarie 2007.
2. Definitã în Legea 202/2002, republicatã în 2007, M.Of. 150/2007.
înþeleg condiþiile obiective sau subiective care afecteazã

activitatea profesionalã a femeilor. Maternitatea ºi îngriji-
rea copiilor, a altor categorii de persoane dependente, dubla
zi de muncã toate au ca rezultat un timp mai scurt petre-
cut pe piaþa muncii sau dedicat activitãþilor menite sã îmbu-
nãtãþeascã activitatea profesionalã. În acelaºi timp, rolurile
de socializare tradiþionale contureazã preferinþe pentru anu-
mite domenii de activitate ºi conduc la retragerea forþatã
sau nu, mai timpurie din activitatea profesionalã1. Problema
raportului dintre discriminare ºi inegalitate (educaþie, acces
la resurse, reþele formale ºi informale) pe piaþa muncii, res-
pectiv modul în care ele se întrepãtrund ºi se pot cauza
reciproc, constituie un subiect mai dificil, greu de surprins
din cercetãrile disponibile pânã în acest moment pe tema
dimensiunii de gen pe piaþa muncii. Marinescu ºi Pricopie
(2003), aplicând metoda focus-grupului pe un eºantion de
femei angajate sau care îºi cautã loc de muncã (populaþia
activã), aratã cã un factor favorizant al discriminãrii (fie la
angajare, fie dupã) îl constituie lipsa de informare a femei-
lor în legãturã cu legislaþia aferentã pieþei muncii.
Aplicarea cadrului de analizã teoretic formulat în prima
parte, care evidenþia legãtura dintre instituþiile ºi mecanis-
mele pieþei muncii ºi opþiunile femeilor pe piaþa muncii,
este deosebit de utilã în special prin evidenþierea modului
în care lipsa unor politici ºi mãsuri de reconciliere adecvate
formeazã inegalitãþi între bãrbaþi ºi femei. Astfel, consider
cã absenþa politicilor de reconciliere pe piaþa muncii duce
în special la formarea unor inegalitãþi (de abilitãþi profesio-
nale, experienþã pe piaþa muncii, ºanse de promovare etc.)
între femei ºi bãrbaþi, context în care modelul femeii dedi-
cate/nededicate propus de Catherine Hakim (ºi valoarea sa
explicativã asupra proceselor ºi dinamicii pieþei muncii) poate
fi contestat. Consider cã, aºa cum voi încerca sã demon-
strez, lipsa unor politici de reconciliere conduce la reducerea
1. Pentru mai multe detalii privind distincþia discriminare/inegali-

tate, vezi Francine D. Blau, Marianne A. Ferber, Anne W. Winker
(1997).
ºanselor pe piaþa muncii, dar poate rezulta ºi în practici de

discriminare directã1 . În primul rând, lipsa politicilor de
reconciliere afecteazã timpul petrecut pe piaþa muncii ºi
nivelul de angajament al femeilor, prin modul în care struc-
turarea muncii domestice (preponderent efectuatã de femei)
poate micºora timpul petrecut pe piaþa muncii, fie în ter-
meni de investiþie (educaþie, formare profesionalã etc.), fie
în termeni de timp efectiv petrecut la lucru. În plus, relaþia
dintre distanþa de salarizare între sexe (respectiv veniturile
mai mici obþinute de femei pentru muncã egalã cu a bãrba-
þilor) ºi muncile domestice este recunoscutã ºi de Uniunea
Europeanã care, în 2005, recomanda, în vederea micºorãrii
acestei diferenþe, asigurarea de facilitãþi de îngrijire a copii-
lor ºi a altor persoane dependente, þinând cont cã acest tip
de activitãþi este preponderent îndeplinit de femei (Report
from the Commission..., 2005).
În România:
Cine este responsabil pentru: Bãrbaþi Femei

Curãþenia în casã 5% 79%
Gãtit 4% 85%
Cãlcatul hainelor 3% 90%
În comparaþie, în Suedia :
1. Un aspect pe care nu îl discut direct aici, dar care comportã

implicaþii suplimentare este efectul lipsei politicilor de recon-
ciliere asupra ºomajului feminin. Mãsurarea exactã a ºomajului
în rândul femeilor este îngreunatã, în ciuda faptului cã rata recent
declaratã a ºomajului la femei este mai micã decât la bãrbaþi,
când, de fapt, pot fi mai multe femei în ºomaj. Cauza se regãseºte
în modalitatea în care sunt înregistrate datele, având în vedere cã
se considerã mai acceptabil ca mai multe femei decât bãrbaþi sã
se declare lucrãtori casnici, chiar dacã acestea ºi-ar dori sã mun-
ceascã (în comunicarea Discrimination against women in the work-
force and the workplace, 30 martie 2005, Committee on Equal
Opportunities for Women and Men, raportor european Anna
Curdová, Republica Cehã, grupul socialist, http ://assembly.coe.int/
Documents/WorkingDocs/Doc05/EDOC10484.htm).
Cine este responsabil pentru: Bãrbaþi Femei

Curãþenia în casã 19% 62%
Gãtit 21% 66%
Cãlcatul hainelor 12% 71%
Sursã : European Social Reality. Special Eurobarometer, februarie
2007, pentru persoanele care trãiesc cu un partener.
Cercetarea Viaþa în cuplu (Barometrul de opinie publicã,

mai 2007) detaliazã distribuþia timpului alocat de femei ºi
bãrbaþi pentru muncile domestice (sau timpul care nu este
petrecut pentru munca salariatã ºi relaxare). Astfel,
indivizii petrec în medie 25 de ore sãptãmânal cu muncile

casnice, ceea ce reprezintã o medie de peste trei ore pe zi. Aºa
cum era de aºteptat, având în vedere distribuþia sarcinilor
casnice pe sexe, femeile petrec în gospodãrie ºi pentru îngri-
jirea copiilor un numãr de ore considerabil mai mare compa-
rativ cu bãrbaþii, mai mult cu o datã ºi jumãtate. Mai mult,
diferenþele sunt admise de ambii parteneri, femeile declarând
o medie de 29 de ore sãptãmânal, iar bãrbaþii o medie chiar
mai ridicatã pentru partenerelor lor (30 de ore). Familia mo-
dernã, egalitarã este preferatã de majoritatea subiecþilor, mai
mult de jumãtate dintre persoanele investigate declarând cã
nu conteazã cine conduce în familie, bãrbatul sau femeia.
Totuºi, cei care considerã cã bãrbatul ar trebui sã conducã
reprezintã un procent destul de ridicat (41%). Femeile susþin
egalitatea în familie într-o mãsurã considerabil mai mare,
semnificativã statistic. Jumãtate dintre bãrbaþi susþin cã este
de preferat ca bãrbaþii sã conducã comparativ cu numai o
treime dintre femei.
Aºa cum vedem, în anul 2007, în România, femeile conti-

nuã sã fie principalii responsabili pentru sarcinile gospo-
dãriei, în detrimentul indirect al activitãþii profesionale (sau
al timpului liber), în ciuda faptului cã, la nivel declarativ,
familiile româneºti par a crede în împãrþirea responsabili-
tãþilor domestice, considerate la fel de importante ca ºi
munca salariatã, aºa cum a arãtat cercetarea Gen, interese
politice ºi inserþie europeanã.
Figura 2. Prin comparaþie cu munca din afara gospodãriei, remu-

neratã, activitãþile din gospodãrie sunt... ? (% din total
respondenþi) (Raport general al cercetãrii Gen, interese
politice ºi inserþie europeanã, 2007)
Apariþia copiilor în gospodãrie, a responsabilitãþilor legate

de creºtere ºi îngrijire sporeºte ºi mai mult diferenþele de
gen în alocarea timpului pentru munci domestice, din nou,
în ciuda aceluiaºi discurs aparent egalitar. Discursul egalitar
apare ºi în cazul în care respondenþii nu au copii sub 14 ani,
neexistând diferenþe semnificative statistic faþã de cei care
au copii sub 14 ani.
* Numãrul de cazuri înregistrate este irelevant din

punct de vedere statistic.
Figura 3. În cazul în care într-o familie atât soþul, cât ºi soþia sunt
angajaþi, cine ar trebui sã aibã grijã de copiii lor preºco-
lari ? (% din total respondenþi) (Raport general al cerce-
tãrii Gen, interese politice ºi inserþie europeanã, 2007)
Figura 4. Cine ar trebui sã fie responsabil de creºterea copiilor ?

(% din total respondenþi) (Gen, interese politice ºi inser-
þie europeanã, 2007)
Trecerea de la nivelul normativ (cine ar trebui sã se

ocupe de creºterea copiilor) la cel practic (cine se ocupã
efectiv de creºterea copiilor) aratã cã lucrurile nu stau la
fel în ceea ce priveºte îngrijirea copiilor, în special a celor
sub ºapte ani. Acest lucru intervine ºi pe fundalul dimi-
nuãrii drastice a numãrului de facilitãþi de îngrijire a copii-
lor din România dupã 19891 .
Un efect direct al lipsei reconcilierii între muncã, viaþa
privatã ºi familie îl constituie afectarea ºanselor egale ale
femeilor ºi bãrbaþilor de a accede la poziþii profesionale
superioare. Aºa cum argumenteazã Teºiu (pp. 108-111, 2004),
pe piaþa muncii, întreprinzãtorii preferã sã angajeze bãrbaþi,
deoarece presupun cã femeile se vor retrage mai repede ºi
vor implica costuri crescute ca urmare a posibilitaþii unei
sarcini sau a cãsãtoriei (femeile însãrcinate, în consecinþã,
1. Vezi, pentru date legate de scãderea numãrului de creºe ºi grã-

diniþe dupã 1989, precum ºi efectele acestei scãderi asupra ega-
litãþii de gen, Oana Bãluþã, Dimensiunea de gen a reconcilierii
dintre muncã, familie ºi viaþa privatã (2007).
Figura 5. Cine se ocupã în primul rând de copilul(ii) preºcolar(i) în

familia dumneavoastrã ? (% din gospodãriile cu copii sub
ºapte ani ; numãrul respondenþilor este 222) (Raport gene-
ral al cercetãrii Gen, interese politice ºi inserþie euro-
peanã, 2007)
au ºi mai mari probleme la angajare) sau cã, din cauza volu-

mului de muncã domesticã depus, randamentul lor profesio-
nal va fi mai scãzut. Astfel, lipsa reconcilierii (alãturi de
persistenþa atitudinilor tradiþionaliste de gen) poate duce
la reducerea ºanselor de promovare profesionalã a femeilor.
Studiul Centrului Parteneriat pentru Egalitate (CPE), Femei
ºi bãrbaþi în organizaþii (2006), a arãtat faptul cã respon-
denþii considerã cã ambiguitatea proceselor de promovare
ºi evaluare favorizeazã discriminarea angajaþilor (atât a
bãrbaþilor, cât ºi a femeilor) ºi cã lipsa unor indicatori de
performanþã obiectivi conduc managerii cãtre decizii de
promovare luate în baza propriilor percepþii despre perfor-
manþã, respectiv percepþii despre munca femeilor care pot
fi diferite de cele despre munca bãrbaþilor. Acelaºi studiu
relevã faptul cã activitatea femeilor este perceputã ca fiind
puternic influenþatã de echilibrul pe care acestea sunt nevoite
sã-l realizeze între viaþa profesionalã ºi cea privatã. Majori-
tatea angajaþilor ºi managerilor considerã cã femeile întâm-
pinã mai multe bariere în dezvoltarea carierei ºi cã bãrbaþii
sunt preferaþi pentru posturi de conducere datoritã, în prin-
cipal, faptului cã bãrbaþii muncesc mai mult peste program
decât femeile, iar viaþa familialã nu le afecteazã cariera.
Astfel, majoritatea subiecþilor au afirmat cã
bãrbaþii pot promova în poziþii ierarhice superioare mai uºor

decât femeile, în pofida faptului cã acestea din urmã sunt
vãzute ca fiind mai atente ºi mai preocupate de pregãtirea lor
profesionalã. Bãrbaþilor le sunt asociate, de cele mai multe ori,
aceleaºi calitãþi care sunt asociate cu conceptele de conducere ºi
management. Femeile, pe de altã parte, sunt vãzute ca având
mai multe dificultãþi în procesul de promovare.
Dupã cum am vãzut pânã acum, lipsa politicilor ºi meca-

nismelor de reconciliere afecteazã timpul pe care femeile îl
au la dispoziþie ºi ºansele de promovare profesionalã. Percep-
þia angajatorilor, aºa cum reiese din cele douã studii citate
(Teºiu, 2004 ; CPE, 2006), conform cãreia responsabilitãþile
domestice ale femeilor se vor rãsfrânge asupra performanþei
lor profesionale, îºi are corespondent în datele statistice rele-
vate în legãturã cu timpul efectiv alocat muncilor domestice.
Desigur, lipsa reconcilierii nu constituie singurul motiv pentru
care femeile câºtigã mai puþin pe piaþa muncii1, sunt mai
dispuse sã îºi pãrãseascã locul de muncã, sã întârzie reve-
nirea la activitatea profesionalã sau sunt promovate mai
puþin. Introducerea în analizã a modului în care unele insti-
tuþii (în cazul de faþã, politicile de reconciliere) sau meca-
nisme (percepþii ale discriminãrii ºi rolurilor de gen) pot
influenþa activitatea profesionalã a femeilor, deciziile legate
de dedicarea sau nededicarea faþã de meserie nu anuleazã
raþionalitatea femeilor care au preferinþe ºi acþioneazã în
concordanþã cu acestea. Lipsa reconcilierii ºi efectele sale
1. Diferenþa de venituri (procentul total calculat agregând toate

sectoarele economice) dintre femei ºi bãrbaþi era în 2005 de 13%
(inferioarã mediei europene de 15%), aceasta fiind sensibil mai
mare în sectorul public faþã de cel privat (16,4%, respectiv 15%).
Diferenþa de venit devine mai semnificativã atunci când este calcu-
latã pe sectoare de activitate economicã (2005) : agriculturã (10,6%),
industrie manufacturierã (26,4%), activitãþi comerciale, reparaþii
(23,5%), turism (19,7%), intermedieri financiare (23,0%), educaþie
(14,8%), sãnãtate, muncã socialã (11,8%), administraþie publicã ºi
apãrare, servicii de securitate socialã obligatorie (11,9%). Femeile
câºtigã mai bine doar în construcþii (10,6%) ºi în afaceri imobiliare
(9,5%). Sursã : Ministerul Muncii, Familiei ºi Egalitãþii de ªanse,
http ://www.mmssf.ro/website/ro/munca/050906statistici.pdf.
aratã însã cã este greu sã stabilim douã categorii esen-

þialiste, dedicate ºi nededicate profesional, în absenþa unui
termen de referinþã comun : o piaþã a muncii cu condiþii
egale (sau care tinde spre ºanse egale) pentru toþi. În
România, decizia unei mame de a-ºi pãrãsi locul de muncã
pe o perioadã de doi ani (prevãzutã drept concediu de mater-
nitate) poate fi decizia raþionalã a unei femei pentru care
viaþa personalã constituie o prioritate, dar poate fi la fel
de bine o decizie bazatã pe constrângerile pieþei muncii
(imposibilitatea de a-ºi flexibiliza timpul de lucru pentru
îngrijirea copilului, deoarece, aºa cum am vãzut, absenþa
implicãrii partenerului ºi a facilitãþilor de îngrijire îi limi-
teazã opþiunile).
Dupã cum am menþionat, autorii citaþi în prima parte a
studiului au argumentat cã existã o legãturã strânsã între
absenþa practicilor ºi politicilor menite sã realizeze recon-
cilierea ºi timpul aflat la dispoziþia femeilor, care poate
afecta activitatea profesionalã, ducând la implicare mai
redusã (absenþe, retrageri de pe piaþa muncii, munca part-
-time etc.), reflectatã în câºtiguri diminuate. Cercetarea Gen,
interese politice ºi inserþie europeanã a relevat cã, în cazul
României, putem vorbi despre o mare inegalitate între bãr-
baþi ºi femei pe piaþa muncii : cea a timpului disponibil
pentru activitatea efectivã dedicatã muncii salariate, carie-
rei. Aceastã imagine se alãturã altor constatãri în legãturã
cu relevanþa problematicii reconcilierii pentru situaþia femei-
lor pe piaþa muncii. Diferenþa de venituri declarate dintre
femei ºi bãrbaþi aratã ceea ce Vladimir Pasti (2003) numea
ºansa ratatã a femeilor, respectiv vulnerabilitatea datã
de dependenþa economicã a acestora faþã de bãrbaþi, în
ciuda faptului cã, în tranziþie, ºomajul a afectat cu precã-
dere bãrbaþii (din cauza restructurãrilor care au urmat
marilor privatizãri sau colapsului unor sectoare economice).
Corelaþia dintre nivelul de educaþie, venitul declarat ºi
gen este însã ºi mai semnificativã statistic în cazul absol-
venþilor de învãþãmânt obligatoriu, liceal ºi/sau postliceal
(indicele de corelaþie fiind de 0,152, respectiv 0,195).
Femeile din aceste douã categorii se regãsesc cu precãdere
în categoria celor fãrã nici un venit sau a veniturilor mici,

în timp ce categoria veniturilor peste 1.000 RON este domi-
natã de bãrbaþi.
Figura 6. Comparaþie pe categorii de venituri declarate între femei

ºi bãrbaþi (Gen, interese politice ºi inserþie europeanã,
2007)
În acest context, politicile de reconciliere capãtã un nou

sens, din perspectiva recuperãrii terenului, respectiv redu-
cerea discrepanþelor de gen (în termeni de venit, statut,
oportunitãþi de promovare). Recuperarea se traduce astfel
în eliminarea barierelor formale (discriminarea), acces la
locuri de muncã ºi, mai ales, timp pentru a investi în dezvol-
tarea acelor abilitãþi care conferã competitivitate pe piaþa
muncii, timp care, aºa cum am vãzut, este puternic dimi-
nuat de lipsa reconcilierii. Combaterea discriminãrii (prin
legi ºi instituþii) nu a eliminat practici de acest gen, discri-
minarea la angajare fiind evidentã în continuare prin simpla
deschidere a unui ziar la pagina de anunþuri pentru locurile
de muncã. Accesul la locuri de muncã al femeilor prezintã
interes pentru statul român în special din perspectiva grupu-
rilor excluse sau cu grad înalt de excludere. ªomajul mascat
(fie prin munca la negru, fie prin declararea statutului de
Figura 7. Distribuþia veniturilor declarate ale absolvenþilor de în-

vãþãmânt obligatoriu (Gen, interese politice ºi inserþie
europeanã)
Figura 8. Distribuþia veniturilor declarate ale absolvenþilor de liceu

ºi/sau ºcoalã profesionalã (Gen, interese politice ºi inser-
þie europeanã)
muncitor agricol neremunerat sau casnicã) afecteazã cate-

gorii vaste de populaþie femininã. Accesul la locuri de muncã
presupune, mai ales pentru aceste categorii, acces la educaþie
(formalã) ºi programe de formare sau (re)calificare. Simpla

constatare cã femeile sunt majoritare în toate nivelurile de
educaþie nu este suficient pentru a presupune eliminarea
(chiar ºi în viitor) a inegalitãþilor pe piaþa muncii. Un alt
exemplu în acest sens este dat de faptul cã un procent mai
scãzut de femei afirmã cã educaþia formalã dobânditã le-a
folosit în carierã : 28,1% dintre femei afirmã cã ºcoala le-a
folosit puþin sau deloc în carierã, comparativ cu 25,2%
dintre bãrbaþii care afirmã acelaºi lucru ; diferenþa este
semnificativã mai ales dacã luãm în considerare cã 11,5%
dintre femei, faþã de 4,9% dintre bãrbaþi, afirmã cã ºcoala
nu le-a folosit deloc în carierã1 . Totodatã, accesul la locuri
de muncã presupune, în contextul unei pieþe a muncii în
schimbare, dobândirea de (noi) abilitãþi, capacitatea de a
utiliza noile tehnologii de lucru. În acest punct, cercetarea
Gen, interese politice ºi inserþie europeanã a arãtat cã femeile
au din start un dezavantaj, accesul lor (individual) la calcu-
lator ºi internet fiind mai scãzut decât cel al bãrbaþilor.
Figura 9. Situaþia deþinerii unui calculator (persoane singure cu

vârste între 24 ºi 45 de ani) (Gen, interese politice ºi
inserþie europeanã)
1. Conform cercetãrii Gen, interese politice ºi inserþie europeanã.

O altã concluzie a cercetãrii Gen, interese politice ºi inser-

þie europeanã este cã femeile au mai puþine planuri concrete
de viitor în ceea ce priveºte îmbunãtãþirea vieþii lor. La
întrebarea ce intenþioneazã sã facã în urmãtorii cinci ani
pentru a-ºi îmbunãtãþi nivelul de trai, dintre cei 34% de
subiecþi care au rãspuns nimic, 61% erau femei. În com-
paraþie, 68% dintre cei care declarau cã vor sã înceapã o
afacere erau bãrbaþi. Strategiile preferate de femei pentru
a-ºi îmbunãtãþi nivelul de trai par a fi continuarea studiilor
sau obþinerea unei calificãri suplimentare (55% dintre res-
pondenþii care au ales aceastã variantã) ºi solicitarea unui
ajutor de la stat (60,5% dintre respondenþii care au ales
aceastã variantã).
În loc de concluzii
Am încercat sã punctez riscurile pe care le prezintã

operarea (la nivel teoretic sau politic) cu douã categorii de
femei (dedicate/nededicate). De fapt, se opereazã cu diho-
tomii esenþialiste, cu pretenþii normative. Aceastã situaþie
nu favorizeazã femeile, viciazã rezultatele unei analize (em-
pirice ºi teoretice, deoarece impune a priori un model, iar
comportamente ºi situaþii coerente sunt ignorate) ºi deci-
ziile politice bazate pe un astfel de model. Modelul este, prin
terminologia folositã ºi perspectiva cu tente esenþialiste asu-
pra femeilor, unul de tip dihotomic, care opereazã aproape
la un nivel psihologizant. Un model care sã presupunã cã
femeile sunt, în relaþie cu piaþa muncii, dedicate prioritar
sau secundar ar fi folosit mai mult teoria expusã de Hakim1.
Acest lucru este evident în special atunci când luãm în con-
siderare problema reconcilierii dintre muncã ºi viaþa pri-
vatã în Europa ºi în România. Aºa cum aratã ºi Crompton
ºi Harris (1998), polarizarea forþei de muncã feminine (recu-
noscutã ºi de Hakim) între femei în poziþii profesionale de
1. Mulþumesc prof.univ.dr. Mihaela Miroiu pentru aceastã observaþie.

top ºi femei angajate în slujbe nesigure, temporare (ºi prost

plãtite) nu rezultã doar din structurarea preferinþelor indi-
viduale la nivel societal. Modul în care piaþa muncii, respec-
tiv instituþiile ºi mecanismele sale, acþioneazã fie pentru a
reduce, fie pentru a îmbunãtãþi ºansele egale pentru femei
ºi bãrbaþi nu trebuie ignorate.
Problema facilitãþilor de îngrijire a copiilor ºi a persoane-
lor dependente, mai precis absenþa aproape totalã a unora
de calitate în România, necesitã o intervenþie la nivel central
(din cauza costurilor investiþiei în infrastructurã, recrutãrii
ºi pregãtirii personalului), dar ºi atragerea contribuþiei anga-
jatorilor (publici sau privaþi) ºi a pãrinþilor. Modalitatea de
rezolvare a acestei dificultãþi rãmâne o problemã deschisã,
a cãrei soluþionare necesitã o fundamentare rezultatã în
urma cercetãrilor. Cu toate cã înclin sã valorizez pozitiv
modelul care presupune implicarea activã a celor trei parte-
neri (instituþiile centrale ºi locale, angajatorii ºi pãrinþii),
unele aspecte problematice nu pot fi ignorate : absenþa infra-
structurii (creºe, grãdiniþe, mijloace de transport) în România,
lipsa unei legislaþii care sã încurajeze participarea angajaþi-
lor ºi, nu în ultimul rând, percepþiile culturale ale populaþiei
care favorizazã un model tradiþionalist de îngrijire a copii-
lor. Un aspect adesea ignorat în discuþiile privind reconcilie-
rea este cã dezvoltarea facilitãþilor de îngrijire a copiilor duce
la crearea de noi locuri de muncã, majoritatea persoanelor
care cautã un loc de muncã în acest domeniu sau apeleazã
la cursuri de formare profesionalã fiind femei1 . Chiar dacã o
eticianã de talia Virginiei Held (2002) ridicã anumite semne
de întrebare asupra a ceea ce ea numeºte marketizarea ex-
cesivã a serviciilor de îngrijire (în detrimentul eticii grijii),
serviciile de îngrijire a copiilor au un mare potenþial de a
crea locuri de muncã, în special pentru femei, ºi a supli-
menta veniturile unei categorii de populaþie (educatoare,
1. Pentru mai multe detalii, vezi Employment developments in child-

care services for school-age children, 2006, European Foundation
for the Improvement of Living and Working Conditions, http ://
www.eurofound.europa.eu/pubdocs/2006/32/en/1/ef0632en.pdf.
învãþãtoare) prin dezvoltarea serviciilor de îngrijire a copii-

lor în afara educaþiei formale (aftercare ºi after-school).
Prevederile legii privind concediul de maternitate ridicã,
la rândul lor, o serie de probleme, deoarece plafonul fix al
retribuþiei nu încurajeazã femeile cu un venit superior sã
nascã ºi descurajeazã femeile care au un venit inferior sã
reintre pe piaþa muncii1 . Totodatã, persoanele aflate în con-
cediu de maternitate/paternitate nu pot sã aibã alte venituri
formale pe perioada în care beneficiazã de indemnizaþia de
creºtere a copilului.
În ceea ce priveºte orarele de lucru flexibile, problemele
nu sunt atât de clare. Recurgerea din partea femeilor la
munca cu program redus reprezintã în România, în special,
o alternativã la starea de ºomaj, ºi nu un mijloc real de
creºtere a bunãstãrii personale ºi/sau familiale2 . De altfel,
ºi Comisia Europeanã este rezervatã în ceea ce priveºte
posibilitatea ca recurgerea la modalitãþile de lucru flexibile
sã fie (cel puþin în acest moment) un instrument util în
reconcilierea vieþii private cu cea profesionalã. Apelul la
programe de lucru cu normã redusã poate reflecta preferin-
þele personale, însã diferenþa semnificativã între genuri
(32,9% dintre femei faþã de 7,7% dintre bãrbaþi, în 2006)
subliniazã dezechilibrul dintre bãrbaþi ºi femei în folosirea
timpului (Raportul Comisiei cãtre Consiliu..., 2007).
Dacã modelele tradiþionale ale familiei pot fi mai greu
modificate ºi este greu de precizat în ce mãsurã o politicã
1. Putem semnala, în acest context, absenþa studiilor privind reîn-

toarcerea în câmpul muncii dupã încheierea concediului maternal.
2. Aparent, pentru români, femei ºi bãrbaþi, lucrul cu normã redusã
reprezintã o situaþie impusã din cauza unei diversitãþi de factori
(incapacitatea de a gãsi un loc de muncã cu normã întreagã,
calificarea slabã, faptul cã aproape jumãtate din totalitatea lucrã-
torilor cu normã redusã se aflã în zone rurale etc.), ºi nu o situaþie
doritã (Mãrginean, 2006). Vezi aceeaºi concluzie în Stan (2004),
care considerã munca temporarã sau cea cu normã redusã o conse-
cinþã a insuficienþei ofertei de locuri de muncã ºi o alternativã la
ºomaj. Chiar ºi în aceste condiþii, putem afirma cã, având ca
alternative munca la negru sau ºomajul, lucrul cu normã redusã
sau cel temporar constituie opþiuni viabile pentru femeile din
România.
publicã poate interveni sub acest aspect1, mecanismele ºi

instituþiile pieþei muncii pot fi modificate pentru a determina
schimbãri în situaþia femeilor cu copii (sau care intenþioneazã
sã devinã mame). Piaþa muncii din România, atât structu-
rile care o reglementeazã (legislaþie, instituþii, mecanisme),
cât ºi angajatorii, privaþi sau publici, nu a deþinut vreodatã2
ºi nu o face nici acum instrumentele necesare pentru a-i
integra pe angajaþii care au copii în întreþinere. În România,
inegalitãþile de gen în diviziunea muncii sunt scufundate
într-o mantie de egalitate (egalitarism) (Benschop, Halesma,
Schreurs, 2001), mai precis într-o abundenþã legislativã ºi
instituþionalã care reglementeazã problema discriminãrii pe
piaþa muncii. Situaþia este regãsitã ºi în majoritatea state-
lor europene, însã este agravatã în fostele state socialiste din
Europa Centralã ºi de Est de faptul cã rolurile tradiþionale
de gen au persistat ºi se menþin ºi în prezent, în ciuda
participãrii aproape universale a femeilor pe piaþa muncii
(Crompton, Harris, p. 132, 1998), dar ºi din cauza faptului
cã egalitatea de ºanse este complet neprioritarã pe agenda
politicã.
1. Un exemplu de politicã publicã care poate interveni în cadrul

raporturilor dintr-o familie/cuplu îl constituie concediul parental,
mai precis acele prevederi care fie impun, fie recompenseazã acce-
sarea concediului paternal de cãtre tatã.
2. [În perioada comunistã,] (...) femeile angajate în diferite domenii
au rãmas mai departe suprasolicitate de sarcini de familie ºi de
altã naturã, serviciile sociale s-au dovedit cu totul insuficiente,
iar, în ceea ce priveºte orientarea politicii de natalitate ºi calitatea
întreþinerii numãrului mare de copii abandonaþi, România se situa
printre ultimele þãri din Europa (Dragomir, Miroiu, 2002, p. 208).
Bibliografie
Anghel, Nicoleta, 2003, Manifestãri discriminatorii în procesul

de angajare, Centrul de Dezvoltare Socialã CEDES, http ://
www.cedes.ro/discriminare.html.
Banton, Michael, 1998, Discriminarea, Editura Style, Bucureºti.
Barometrul de opinie publicã. Valori legate de muncã, 2005, Funda-
þia pentru o Societate Deschisã.
Barometrul de opinie publicã. Viaþa în cuplu, 2007, Fundaþia pen-
tru o Societate Deschisã.
muncã, familie ºi viaþa privatã, în Oana Bãluþã (coord.), Par-
teneri egali. Competitori egali. Integrarea dimensiunii de gen în
procesul de elaborare a politicilor publice, Editura Maiko,
Bucureºti.
Benschop, Yvonne ; Halsema, Lilian ; Schreurs, Petra, 2001, The
Division of Labour and Inequalities Between Sexes : An Ideo-
logical Dilemma, Gender, Work and Organization, vol. 8, nr. 1,
ianuarie.
Blau, Francine D. ; Ferber, Marianne A. ; Winker, Anne W., 1997,
The Economics of Women, Men, and Work, ediþia a III-a, Prentice
Hall, New Jersey.
Crompton, Rosemary ; Harris, Fiona, 1998, A Reply to Hakim,
The British Journal of Sociology, vol. 49, nr. 1, martie.
Crompton, Rosemary ; Harris, Fiona, 1998a, Explaining Womens
Employment Patterns : «Orientations to Work» Revisited, The
British Journal of Sociology, vol. 49, nr. 1, martie.
Disch, Lisa, 1991, Toward a Feminist Conception of Politics,
PS : Political Science and Politics, vol. 24, nr. 3, septembrie,
pp. 501-504.
Discrimination against women in the workforce and the workplace,
30 martie 2005, Committee on Equal Opportunities for Women
and Men, raportor Anna Curdová, Republica Cehã, Grupul
Socialist, http ://assembly.coe.int/Documents/WorkingDocs/Doc05/
EDOC10484.htm.
Dragolea, Alina, 2007, Dimensiunea de gen a pieþei muncii,
în Oana Bãluþã (coord.), Parteneri egali. Competitori egali.
Integrarea dimensiunii de gen în procesul de elaborare a poli-

ticilor publice, Editura Maiko, Bucureºti.
Dragomir, Otilia ; Miroiu, Mihaela (ed.), 2002, Lexicon feminist,
Employment developments in childcare services for school-aged
children, 2006, European Foundation for the Improvement of
Living and Working Conditions, http ://www.eurofound.europa.eu/
pubdocs/2006/32/en/1/ef0632en.pdf.
European Social Reality. Special Eurobarometer, februarie 2007,
http ://ec.europa.eu/public_opinion/archives/ebs/ebs_273_en.pdf.
Femei ºi bãrbaþi în organizaþii, 2006, Centrul Parteneriat pentru
Egalitate, http ://www.cpe.ro/romana/index.php ?option=com_
content&task=view&id=27&Itemid=48.
Fraser, Nancy, 1994, After the Familiy Wage : Gender Equity and
the Welfare State, Political Theory, vol. 22, nr. 4, noiembrie,
pp. 591-618.
Gen, interese politice ºi inserþie europeanã, cercetare coordonatã de
prof.univ.dr. Mihaela Miroiu, derulatã în perioada 2006-2008,
finanþatã de Consiliul Naþional al Cercetãrii ªtiinþifice în Învã-
þãmântul Superior, cod CNCSIS 964.
Glass, Jennifer L. ; Riley, Lisa, 1998, Family Responsive Policies
and Employee Retention Following Childbirth, Social Forces,
vol. 76, iunie.
Hakim, Catherine, 1991, Grateful Slaves and Self-Made Women :
Fact and Fantasy in Womens Work Orientations, European
Sociological Review, vol. 7, nr. 2, septembrie.
Hakim, Catherine, 1995, Five Feminist Myths about Womens
Employment, The British Journal of Sociology, vol. 46, nr. 3,
septembrie.
Hakim, Catherine, 1996, Labour mobility and employment sta-
bility : rhetoric and reality on the sex differential in labour-
-market behaviour, European Sociological Review, vol. 12, nr. 1.
Held, Virginia, 2002, Care and the Extension of Markets, Hypatia,
vol. 17, nr. 2, primãvara.
Joint Employment Report 2006/2007, 6706/07, februarie 2007,
http ://register.consilium.europa.eu/pdf/en/07/st06/st06706.
en07.pdf.
Marinescu, Valentina ; Pricopie, Valentina, 2003, Accesul femeilor
pe piaþa muncii, studiu realizat pe marginea problemelor
identificate în cadrul cercetãrii calitative Probleme legate de
accesul femeilor pe piaþa muncii, februarie-aprilie 2003, Centrul
Parteneriat pentru Egalitate, http ://www.cpe.ro/romana/index2.

php ?option=com_content&do_pdf=1&id=49.
Mãrginean, Ioan (coord.), 2006, First European Quality of Life
Survey : Quality of life in Bulgaria and Romania, European
Foundation for the Improvement of Living and Working Con-
ditions, http ://www.eurofound.europa.eu/pubdocs/2006/67/en/1/
ef0667en.pdf.
Ministerul Muncii, Familiei ºi Egalitãþii de ªanse, 2006, http ://
www.mmssf.ro/website/ro/munca/050906statistici.pdf.
Miroiu, Adrian, 2006, Fundamentele politicii. Preferinþe ºi alegeri
colective, Editura Polirom, Iaºi.
Okin, Susan Moller, 1989, Justice, Gender and the Family, Basic
Books, New York.
Panayotova, Evelina ; Brayfield, April, 1997, National Context
and Gender Ideology : Attitudes toward Womens Employment
in Hungary and the United States, Gender and Society, vol.
11, nr. 5, octombrie, pp. 627-655.
Pasti, Vladimir, 2003, Ultima inegalitate. Relaþiile de gen în România,
Percepþii ºi atitudini faþã de fenomenul de discriminare, decembrie
2005, Centrul de Sociologie Urbanã ºi Regionalã CURS-SA,
beneficiar : Consiliul Naþional pentru Combaterea Discriminãrii.
Raportul Comisiei cãtre Consiliu, Parlamentul European, Comi-
tetul Economic ºi Social European ºi Comitetul Regiunilor pri-
vind egalitatea de ºanse între femei ºi bãrbaþi, 2005, Bruxelles,
COM(2005) 44 final.
Raportul Comisiei cãtre Consiliu, Parlamentul European, Comite-
tul Economic ºi Social European ºi Comitetul Regiunilor pri-
vind egalitatea de ºanse între femei ºi bãrbaþi, 2007, COM(2007)
49 final.
Reconciliation of work and private : A comparative review of thirty
European countries, 2005, EU Expert Group on Gender, Social
Inclusion and Employment (EGGSIE), The National Experts
and Co-Authors.
Schaefer, Richard T. ; Lamm, Robert P., 1995, Sociology, ediþia
a V-a, McGraw-Hill, Inc., New York.
Stan, Maria-Daniela, 2004, Excluziunea de pe piaþa muncii,
Calitatea vieþii, XV, nr. 3-4, http ://www.iccv.ro/romana/revista/
rcalvit/pdf/cv2004.3-4.a10.pdf.
Surdu, Laura ; Surdu, Mihai, The Status of Romani Women in
Romania, 2006, Open Society Institute.
Teºiu, Roxana, 2004, Discriminarea femeilor în România, în Ciprian

Necula, Combaterea discriminãrii. Eficienþa iniþiativelor guver-
namentale ºi neguvernamentale, Editura Ars Docendi Bucureºti.
The Demographic future of Europe from challenge to opportunity,
12 octombrie 2006, Commission Communication, Bruxelles,
COM(2006) 571 final, http ://ec.europa.eu/employment_social/
news/2006/oct/demography_en.pdf.
The Glass Box : Exclusion of Roma from Employment, februarie
2007, European Roma Rights Centre.
Trappe, Heike ; Rosenfeld, Rachel A., 1998, A Comparison of
Job-Shifting Patterns in the Former East Germany and the
Former West Germany, European Sociological Review, vol. 14,
nr. 4, decembrie, pp. 343-368.
129
Analiza conceptualã
a excluziunii sociale1
Alice Iancu
Introducere
Doar pierderea unei apartenenþe
la un polis îl exclude (pe om) din
umanitate.
Hannah Arendt
Ce este excluziunea socialã ? Care sunt persoanele ºi

grupurile excluse din societate ? Sunt excluºii marginalizaþi
pentru cã sunt sãraci sau sunt sãracii sãraci pentru cã sunt
excluºi ? Putem fi excluse fãrã sã fim sãrace ? Cât de mult
conteazã genul sau etnia în analiza excluziunii sociale ?
Acestea sunt întrebãri care fac obiectul dezbaterii actuale
cu privire la excluziunea socialã în Uniunea Europeanã.
Unele dintre ele vor fi analizate pe larg în cadrul lucrãrii,
altele vor fi abordate succint.
Studiul de faþã reprezintã unul dintre rezultatele cercetã-
rii desfãºurate în cadrul proiectului Gen, interese politice ºi
inserþie europeanã2. Analiza mea urmeazã firul genului ºi
1. Analizele prezente în acest articol s-au sprijinit în mod semni-

ficativ pe cercetarea desfãºuratã în cadrul proiectului Gen, interese
politice ºi inserþie europeanã. Eºantionul cercetãrii (1.496 de per-
soane) este reprezentativ pentru populaþia neinstituþionalizatã a
României, cu o eroare toleratã de ±2,6%. Cercetarea a fost des-
fãºuratã în luna noiembrie 2006.
2. Doresc sã îi mulþumesc Anei Bulai pentru tot sprijinul acordat pe
parcursul cercetãrii.
al inserþiei europene. Prezentarea analiticã a criticilor ºi

extinderilor dezbaterii actuale cu privire la excluziunea
socialã va fi filtratã din perspectiva de gen. Prin perspec-
tiva de gen înþeleg nu numai contribuþiile specific femi-
niste, ci ºi abordãrile critice care se pot dovedi utile în
analiza dimensiunii de gen a excluziunii sociale, chiar dacã
ele nu au fost iniþial sau în principal dezvoltate pentru a
rãspunde la probleme de acest tip. Acest demers are un
sens dublu : dezbaterile privind conceptualizarea ºi mãsu-
rarea excluziunii sociale pot furniza o mai bunã înþelegere
a problemelor de gen în domeniu, pot contribui la clari-
ficarea ºi îmbunãtãþirea analizelor de gen, iar analizele de
gen pot, la rândul lor, sã ofere noi dimensiuni ºi concepte
pentru modelele de analizã ºi mãsurare a excluziunii sociale.
Pe parcursul acestei lucrãri mã voi raporta în special la
perspectivele europene asupra excluziunii sociale, iar acolo
unde voi considera cã este relevant, voi ilustra cele discu-
tate cu realitãþi empirice sau dezbateri din România.
Inserþia este un concept cu dublã mizã în contextul acestui
articol. Într-un prim sens, demersul meu abordeazã inserþia
europeanã la nivelul dezbaterilor cu privire la conceptul de
excluziune socialã. Astfel, voi analiza aceste dezbateri în
raport cu contribuþiile teoretice existente ºi cu realitatea
excluziunii sociale în contextul românesc. Într-un al doilea
sens, inserþia este un concept fundamental în dezbaterea
privind excluziunea socialã, întrucât aceasta (în special în
discursul francez) sau incluziunea (într-un discurs general
european) constituie ºi metoda de combatere a excluziunii
sociale.
Domeniul excluziunii sociale este unul vast, atât din punct
de vedere al dezbaterilor la nivel conceptual ºi teoretic, cât
ºi din cel al politicilor publice avute în vedere în combaterea
ei. Pentru a operaþionaliza însã excluziunea socialã este
nevoie de o sistematizare a planurilor de discuþie, îngreu-
natã în principal de traiectoria pe care acest concept a
avut-o. El s-a dezvoltat interdisciplinar, printr-o combinaþie
de contribuþii la nivel teoretic-conceptual, la nivelul poli-
ticilor publice ºi în planul identificãrii ºi mãsurãrii efective
ANALIZA CONCEPTUALÃ A EXCLUZIUNII SOCIALE 131
a stãrii de excluziune socialã prin studii empirice (unde se

situeazã majoritatea cercetãrilor). Astfel, prima parte a aces-
tei lucrãri constã într-o prezentare analiticã succintã a celor
trei planuri enumerate anterior (al modelelor teoretice, al
politicilor publice europene ºi al metodologiilor), concentrân-
du-se în special asupra spaþiului european. O schemã a
acestora se regãseºte în anexã.
Acest demers are douã mize : o primã mizã o constituie
obþinerea unui nivel crescut de claritate în analiza ºi formu-
larea conceptului de excluziune socialã. Conceptul este þinta
a numeroase critici, aici rezumându-mã la raportarea uneia
citate de Amartya Sen, care constatã, de altfel, cã existã
numeroase asemenea poziþii, conform cãrora cercetãtorii
excluziunii sociale au cules conceptul ºi acum aleargã de
colo-colo aranjând seminarii ºi conferinþe pentru a gãsi un
conþinut de cercetat pentru un concept-umbrelã pentru care
existã puþine repere teoretice (Sen, 2000, p. 2). O a doua
mizã o constituie analiza dinamicii dintre procesul teoretic
ºi cel de formulare a politicilor publice în domeniul excluziu-
nii sociale din perspectiva de gen ºi identificarea avantaje-
lor care ar surveni dintr-o asemenea direcþie. Consider cã o
astfel de abordare poate sã clarifice ºi sã dezvolte dezbate-
rile actuale privind excluziunea socialã, în timp ce modelele
actuale de analizã a acesteia pot contribui, la rândul lor, la
formularea unor poziþii feministe specifice.
Modele de bazã ale excluziunii sociale
Ce este excluziunea socialã ? Cine sunt excluºii ºi exclu-

sele ? Conceptul de excluziune socialã, deºi folosit pentru
prima oarã în 1974, rãmâne o relativã noutate în formu-
larea politicilor publice. În aceastã subsecþiune a lucrãrii
voi prezenta pe scurt anumite modele de conceptualizare a
excluderii sociale, urmând sã detaliez anumite aspecte rele-
vante în cadrul unei pãrþi ulterioare. Este util sã recunoaº-
tem în acest concept mai degrabã o categorie teoreticã nouã
decât o realitate empiricã nouã (Haan, 1999, pp. 5-6).
O definiþie generalã a excluziunii sociale va face referire

la acea situaþie socialã în care anumite grupuri sociale sau
indivizi se regãsesc, marcatã de lipsa de resurse materiale sufi-
ciente pentru o viaþã decentã corelatã cu absenþa relaþiilor
sociale cu societatea sau comunitatea în care aceºtia trã-
iesc , precum ºi de lipsa accesului real la drepturi ºi servicii
de bazã. Diferite abordãri ºi modele au explicat aceastã reali-
tate ºi au teoretizat-o pornind de la variabile diferite. Voi
urmãri în principal modelele teoretice care fac referire la mo-
delul european al excluziunii sociale, deºi existã cu siguranþã
contribuþii semnificative extraeuropene, în special în spa-
þiul asiatic ºi latino-american (Sen, 2000 ; Arriagada, 2005).
În cadrul acestei secþiuni mã voi referi la diferite rãspun-
suri oferite întrebãrii : Cine sunt excluºii ºi de la ce sunt ei
excluºi ? Literatura de specialitate s-a grupat, în principal,
în trei modele : cel al dezintegrãrii relaþiilor sociale (fran-
cez), cel individualist (anglo-saxon) ºi modelul economic
extins. Ceea ce trebuie remarcat este faptul cã acest concept
a fost adaptat structurilor ºi contextelor sociale existente,
precum ºi instituþiilor ºi ideologiilor respective. Astfel, dez-
baterile cu privire la rolul statului, la importanþa pieþei sau
la tipul de drepturi sociale ºi economice pe care le au cetã-
þenii europeni au influenþat modul de construire a noului
concept de excluziune socialã.
Modelul dezintegrãrii relaþiilor sociale (francez) este carac-
terizat printr-o atenþie crescutã acordatã legãturilor sociale
ºi considerarea excluziunii sociale drept dezintegrarea legã-
turilor dintre anumiþi indivizi (excluºii1) ºi restul societãþii.
Adoptarea relativ rapidã a conceptului de excluziune socialã
este atribuitã atât faptului cã ea constituia o alternativã la
1. De fapt, prima lucrare care trateazã ceea ce astãzi se regãseºte

sub titulatura de fenomen de excluziune socialã s-a numit exact
aºa : Les Exclus : Un français sur dix, scrisã de René Lenoir în
1974. Conform autorului, excluºii erau nu numai tradiþionalii
sãraci, ci ºi persoanele cu dizabilitãþi, persoanele în vârstã, depen-
denþii de diferite substanþe, persoanele cu înclinaþii suicidale,
copiii maltrataþi (Haan, 1999, p. 1 ; Barata, 2000, p. 1 ; Ambrosio,
Papadopoulos, Tsakloglou, 2002, p. 1).
conceptul de caritate care displãcea în Franþa, cât ºi fiindcã

anii 80 au fost caracterizaþi de apariþia sau cronicizarea
unor probleme sociale, precum ºomajul sau extinderea ghe-
tourilor. În contextul francez excluziunea apãrea ca o conse-
cinþã a eºecului statului de a menþine solidaritatea socialã
(Ambrosio, Papadopoulos, Tsakloglou, 2002, p. 1). Astfel,
excluºii sunt
definiþi drept cei care, dintr-un motiv sau altul, suferã de un
anumit tip de incapacitate în relaþiile sociale ºi nu au rãdãcini.
«Exclusul social» tipic în discursul francez (ºi tipul ideal al bene-
ficiarului programului pentru venit minim) este o persoanã
singurã, fãrã familie, deseori un bãrbat, care suferã diferite
handicapuri personale ºi sociale ºi care trebuie sã fie «rein-
serat» sau «reintegrat» social (Daly, Saraceno, 2002, p. 90).
Modelul individualist (anglo-saxon) teoretizeazã socie-

tatea ca fiind un rezultat al interacþiunilor dintre indivizii
care se aflã în competiþie pe piaþã, fiecare purtãtor de
drepturi ºi datorii specifice. Având în vedere cã legãturile
sociale sunt voluntare, excluziunea unor indivizi nu poate
fi consideratã responsabilitatea celorlalþi. În cadrul acestei
abordãri existã douã grupuri principale excluse din socie-
tate : cei care nu participã la piaþã pentru cã sunt discri-
minaþi sau pentru cã nu au abilitãþile necesare ºi cei care
decid în mod liber sã nu participe în societate (Ambrosio,
Papadopoulos, Tsakloglou, 2002, p. 1). Astfel, modelul anglo-
-saxon este unul individualist, el abordeazã excluºii ca pe
indivizi care se confruntã cu anumite bariere instituþionale
sau cu discriminãri, datoria societãþii fiind de a înlãtura
acele bariere (Daly, Saraceno, 2002, p. 91).
Un alt model analizat în cadrul lucrãrii este cel al lui
Akerlof, expus în articolul Social Distance and Social Deci-
sions. Acesta constituie un exemplu de model economic
extins. Acest tip de model a apãrut din dorinþa de a extinde
analiza economicã în context social, domeniu care, anterior,
aparþinuse sociologiei. Voi insista asupra prezentãrii acestui
model pentru cã el poate constitui un instrument relevant,
dupã cum voi argumenta ulterior, în analiza dimensiunii de
gen a excluziunii sociale.
Ceea ce Akerlof reproºeazã este ignorarea, în cadrul in-

dividualismului metodologic, a externalitãþilor sociale pro-
duse în urma interacþiunii dintre indivizi. Astfel, el afirmã
cã, exceptând puþine cazuri, nu a fost apreciat faptul cã
aceastã metodã1 poate sau, mai bine spus, ar trebui2 extinsã
pentru a descrie deciziile sociale menite sã includã depen-
denþa utilitãþii indivizilor de utilitatea sau acþiunile celor-
lalþi (Akerlof, 1997, p. 1005). Am numit modelul sãu un
model economic extins. Marcând extinderea modelelor eco-
nomice cãtre domenii noi de analizã, el a fost folosit pentru
aplicarea unor explicaþii anterior rezervate ariei economice
a unor fenomene sociale3 . Am ales sã abordez modelul lui
George Akerlof din douã motive : în primul rând, Akerlof îºi
raporteazã modelul la situaþii explicite de excluziune socialã
ºi îºi plaseazã contribuþia în contextul acestui domeniu. În
al doilea rând, dupã cum voi arãta, acest model este potrivit
pentru analiza de gen a anumitor aspecte ale fenomenelor
de incluziune ºi excluziune socialã.
Akerlof mutã practic individualismul metodologic dintr-un
context pur economic într-unul economico-social, argumen-
tând cã deciziile sociale produc consecinþe sociale, spre
deosebire de cele economice. Astfel, decizia de a mânca un
soi sau altul de fructe nu îmi afecteazã poziþia în cadrul
reþelei mele sociale, în timp ce tipul de educaþie pe care îl
voi urma, de exemplu, poate afecta modul în care relaþionez
cu prietenii ori familia. De fapt, el se concentreazã asupra
situaþiilor în care
1. Individualismul metodologic.
2. Sublinierea aparþine autorului (vezi Akerlof, 1997, p. 1005).
3. Alte lucrãri cu acelaºi tip de mizã sunt William A. Brock, Steven
N. Durlauf, Discrete Choice with Social Interaction, The Review
of Economic Studies, vol. 68, nr. 2, aprilie 3002, pp. 235-260, sau
Douglas B. Bernheim, A Theory of Confirmity, Journal of Political
Economy, vol. 102, nr. 5, octombrie 1994, pp. 841-877. Ambele
articole pot fi relevante pentru analiza excluziunii sociale, dez-
baterea concentrându-se pe existenþa unor utilitãþi derivate din
interacþiunile sociale din afara pieþei ºi, în special, asupra compor-
tamentului conformist al indivizilor raportat la aceste interacþiuni.
impactul alegerilor mele privind interacþiunile cu ceilalþi mem-

bri ai reþelei mele sociale poate constitui determinantul primar
al deciziei mele, iar determinanþii obiºnuiþi ai alegerii, ceea ce
se adaugã sau se scade direct din utilitate ca urmare a alegerii,
fiind doar secundari ca importanþã. O teorie potrivitã a deci-
ziilor sociale trebuie astfel sã formuleze consecinþele acestora
în planul schimburilor sociale (Akerlof, 1997, p. 1006).
Un model simplu propus de Akerlof pe care îl voi expune

succint, pentru a ilustra ceea ce el numeºte stabilitatea de
clasã1 este urmãtorul : se iau trei indivizi, 1, 2 ºi 3, cu
un optim social X01, X02 ºi X03, unde b/2a constituie valoa-
rea optimã economicã. Aceºtia sunt dispuºi unul faþã de
celãlalt astfel :
Agenþii 1 ºi 2 se situeazã într-o relativã proximitate unul

faþã de celãlalt, 3 aflându-se mai departe pe axa interacþiu-
nilor sociale. Astfel, posibilitãþile de schimb între 1 ºi 2 sunt
evident mai crescute decât ale lui 3, cu oricare dintre ceilalþi
doi. Dacã valoarea acestui schimb este suficient de mare,
raportat la valoarea intrinsecã a lui x, atunci existã o soluþie
stabilã în care 1 ºi 2 îºi vor modifica poziþia prin schimburi
reciproce, în timp ce 3 va alege o poziþie mai apropiatã de
optimul economic, având în vedere cã posibilitãþile de schimb
cu 1 ºi 2 sunt relativ scãzute (Akerlof, 1997, p. 1013). Desigur,
acest rezultat depinde de o valoare crescutã a lui x de fapt,
de producerea unor externalitãþi sociale relevante.
1. Modelul lui Akerlof poate fi de asemenea analizat din perspectiva

unei alte clasificãri a teoriilor privind excluziunea socialã. Astfel,
Hillary Silver împarte teoriile privitoare la excluziunea socialã în
teorii ale solidaritãþii (modelul francez), modelul anglo-saxon ºi
modelul monopolului. Unii cercetãtori au inclus modelul lui Akerlof
Comportamentele sociale s-ar constitui astfel în douã

categorii distincte : cel doritor de status superior (în care
caut sã mã distanþez de reþeaua socialã existentã) ºi cel
conformist (prin care indivizii cautã sã se apropie de ceilalþi
din reþeaua socialã existentã). Analiza lui Akerlof se con-
centreazã, în principal, asupra comportamentului confor-
mist, care se dovedeºte mai frecvent, ºi, în special, asupra
situaþiilor în care indivizii nu ating un optim economic, în
favoarea atingerii unui optim social. În contextul deprivãrii,
ne referim practic la situaþiile în care indivizii opteazã sã
rãmânã membrii unei clase inferioare (underclass), în con-
diþiile în care existã posibilitatea atingerii unei situaþii
economice superioare, în care penalitãþile sociale ar fi prea
mari. Voi folosi pentru ilustrare douã studii dintre cele
citate de Akerlof, ambele de tip biografic.
Exemplul 1 : Un prim studiu este lucrarea lui William

Whyte, Street Corner Society. Cercetând una dintre comu-
nitãþile din Boston sunt identificate douã grupuri : grupul
bãieþilor de la colþul strãzii ºi grupul bãieþilor de la
facultate. În contextul unui numãr redus de slujbe, primul
grup, în principiu, pierde vremea pe la colþ de stradã, în
timp ce celãlalt merge la colegiu. Conducãtorul primului
grup este considerat de Whyte mai mult decât capabil sã
reuºeascã în mediul educaþional, însã acesta alege, din
loialitate pentru grupul sãu ºi pentru comunitate, sã nu
urmeze respectivul drum, care, de altfel, i-ar asigura un optim
economic crescut. Aceasta este interpretarea lui Whyte, care
considerã cã bãieþii de facultate dovedesc lipsã de loiali-
tate pentru comunitatea lor ºi de potenþial unul faþã de celã-
lalt. Astfel, loialitatea faþã de reþeaua socialã ºi costurile pe
în categoria modelelor monopolului. Acesta este predominant în

Europa Occidentalã, unde excluziunea socialã este asociatã cu for-
marea unor monopoluri de grup. În cadrul acestei teorii, regulile
de acces la privilegii sunt de asemenea cele care determinã cine sunt
excluºii (Ambrosio, Papadopoulos, Tsakloglou, 2002, p. 1 ; RWB &
Associates, 2003, p. 3.)
care urmarea unei educaþii le implicã pot explica de ce,

chiar ºi atunci când existã burse consistente, studenþii cu un
trecut educaþional limitat vor renunþa (iar cei care vor
accede la educaþia superioarã vor rãmâne foarte mult timp
în acest sistem).
Exemplul 2 : Al doilea exemplu este furnizat de Rainwater

în Behind Ghetto Walls ºi se referã la cazul lui Alice Walker,
care, la vârsta de 15 ani, doreºte sã devinã secretarã ºi sã
se mute din ghetou. Însã, odatã ce rãmâne însãrcinatã ºi are
de ales între un drum în afara reþelei sale sociale, în afara
ghetoului, ºi sãrãcia alãturi de prieteni, ea alege prietenii
ºi compania reþelei sale sociale, în condiþiile în care centrul
activitãþilor prietenelor ei îl constituiau prietenii ºi copiii
(Akerlof, 1997, pp. 1016-1018).
În final, voi prezenta un model de intervenþie pe care
Akerlof îl considerã un succes, ºi anume acordarea unei
burse de studii în New York unei întregi clase de elevi.
Akerlof considerã cã succesul experimentului s-a datorat în
principal faptului cã elevii au format un grup coeziv în
cadrul cãruia fiecare membru a primit sprijin din partea
celorlalþi elevi, care, la rândul lor, se situau pe acelaºi curs
cãtre absolvirea liceului (Akerlof, 1997, p. 1021).
Astfel, într-o prezentare asumat simplificatã a modelelor
teoretice privind excluziunea socialã, ele diferã în principal
prin ceea ce adaugã la dimensiunea de stare financiarã
precarã1 . Modelul dezintegrãrii relaþiilor sociale adaugã
prezenþa relaþiilor sociale, cel individualist (anglo-saxon),
nediscriminarea pe piaþã, iar modelul lui Akerlof, externa-
litãþile sociale (vezi figura 1).
1. În acest context, prefer formularea de stare financiarã precarã

celei de sãrãcie pentru cã termenul sãrãcie este supus încã dez-
baterilor ºi nu ia aceeaºi formã în cadrul tuturor modelelor.
Figura 1. Modele teoretice ale excluziunii sociale
Pentru a rezuma, modelul dezintegrãrii relaþiilor sociale

(francez) teoretizeazã excluziunea socialã ca pe o absenþã a
relaþiilor cu societatea/comunitatea, absenþã care poate fi
cauzatã ºi de starea financiarã precarã, care determinã, la
rândul sãu, apariþia unor lipsuri materiale semnificative.
Modelul individualist defineºte excluºii drept aceia care nu
pot participa la piaþã, deoarece fie nu au abilitãþile nece-
sare, fie sunt discriminaþi. În general, în cadrul acestui
model, sãrãcia este conceptul de analizã preferat. Lipsa
resurselor materiale este analizatã, însã relaþiile sociale au
mai degrabã un rol secundar. Modelul lui Akerlof raporteazã
excluziunea socialã la optimul economic ºi social al indivizi-
lor, analizând conflictele potenþiale dintre acestea douã.
Ce este excluziunea socialã

ºi cine este exclus ?
Im just average, common too

Im just like him, the same as you
Im everybodys brother and son
I aint different from anyone.
Bob Dylan, I Shall Be Free No. 10
În prima parte a lucrãrii am prezentat principalele modele

teoretice europene care au contribuit la definirea ºi înþelege-
rea excluziunii sociale. Într-o secþiune ulterioarã voi pre-
zenta alte modele, de data aceasta din perspectiva politicilor
publice europene. Aceastã diversitate a modelelor se poate
dovedi însã greoaie ºi poate spori confuzia. De aceea, este
important de precizat care sunt caracteristicile minimale
ale stãrii de excluziune socialã, în mãsura în care acestea
au fost stabilite. Am putut observa deja cum tradiþii diferite
ale secolului trecut au dat naºtere unor definiþii ºi concepte
proprii pentru a denumi aceeaºi situaþie socialã.
Începând însã din anii 90 au apãrut studii ºi cercetãri
care îºi propuneau sã identifice anumite caracteristici de
bazã ale excluziunii sociale ºi sã construiascã un concept de
sine stãtãtor, cu un nucleu tare de înþelesuri ºi definiþii.
Prima preocupare a acestor studii a fost stabilirea unei
diferenþe clare între excluziune ºi sãrãcie. Tradiþional (ex-
ceptând cazul francez), studiile cu privire la grupurile sociale
ºi indivizii aflaþi într-o poziþie precarã în societate se refe-
reau la sãraci. Sãrãcia, definitã drept lipsa de resurse,
constituia categoria principalã de analizã. Cu timpul însã,
aceastã categorie a devenit insuficientã pentru investigarea
unor rãspunsuri satisfãcãtoare, din mai multe motive :
1. Cercetãrile asupra sãrãciei sunt în general statice. Ele de-
finesc o situaþie în care anumite grupuri sau indivizi se
regãsesc la un moment dat. Procesele prin care aceste gru-
puri intrã sau ies din starea de sãrãcie nu sunt analizate.
2. Cercetarea sãrãciei se fãcea pornind de la un numãr

restrâns de indicatori. Cu timpul, alþi indicatori supli-
mentari, care nu se regãseau în schemele tradiþionale de
analizã, s-au dovedit a fi relevanþi. Accesul la drepturi
ºi servicii a devenit o dimensiune la fel de importantã ca
ºi accesul la piaþã sau la resurse materiale.
3. Cercetarea sãrãciei se realiza în funcþie de un singur tip
de indicatori. În principal, era vorba despre indicatori
economici, ce indicau resursele materiale de care un indi-
vid sau un grup dispuneau ºi se raportau la consumul
minim necesar pentru o viaþã decentã. Aceasta este pro-
babil schimbarea fundamentalã pe care focalizarea asu-
pra excluziunii sociale o aduce. Acest tip de cercetare a
devenit mai puþin strict economicã ºi mai degrabã socio-
logicã. Excluderea nu mai era raportatã numai la piaþã,
ci ºi la relaþiile sociale în care indivizii se regãseau ºi la
efectele pe care reþelele sociale sau lipsa lor le aveau
asupra poziþionãrii în societate. Apartenenþa la anumite
grupuri sociale a devenit ºi ea o problemã centralã, as-
pecte precum genul, etnia, apartenenþa religioasã sau
rasa dovedindu-se relevante în analizã.
Astfel, conceptul de excluziune socialã a apãrut, într-o
analizã cronologicã, prin dezvoltarea studiilor referitoare la
sãrãcie. Relaþia dintre cei doi termeni este în continuare
problematicã. Aceasta, pe de o parte, pentru cã teoria socialã
cu privire la excluziunea socialã este încã în faza incipientã
de construcþie. Pe de altã parte, diferite modele teoretice
sau politici sociale tind sã suprapunã termenii sau sã-i dife-
renþieze, sporind confuzia.
Un punct de pornire îl constituie urmãtoarea întrebare :
Este excluziunea socialã pur ºi simplu o sãrãcie mai com-
plexã ? NU. Excluziunea socialã porneºte de la definiþii ºi
premise diferite. Accentul cade pe participarea indivizilor
la societatea în care trãiesc, pe relaþiile ºi reþelele sociale
din care aceºtia fac parte ºi abia apoi, ºi nu în mod necesar,
pe deprivarea materialã. De asemenea, conceptul (excluziu-
nea socialã n.n.) denotã ideea unei societãþi «normale» ºi
«bune» ca fiind o societate în care indivizii au relaþii strânse

cu ceilalþi ºi pot participa într-o gamã largã de sfere sociale
(Daly, Saraceno, 2002, p. 86). Pentru a ilustra mai bine
aceastã diferenþã, voi folosi un exemplu în care excluziunea
socialã nu coincide cu sãrãcia.
Exemplul 1 : O persoanã este exclusã din relaþiile ºi

reþelele sociale dintr-o comunitate din cauza apartenenþei
sale la o minoritate sexualã. Persoana în cauzã are o slujbã
ºi un venit suficient pentru a-ºi asigura un trai decent din
punctul de vedere al consumului. Însã ea va avea acces
redus sau inexistent la anumite sfere sociale (de exemplu,
la manifestãrile culturale ori de divertisment ale comuni-
tãþii sau, pur ºi simplu, ceilalþi membri ai comunitãþii
inclusiv familia refuzã sã interacþioneze cu ea).
Aceasta este o persoanã aflatã în situaþia de excluziune
socialã. Putem observa cum, din prisma excluziunii sociale,
ceea ce constituie un trai decent este altceva decât în cadrul
analizei sãrãciei. Abordarea excluziunii coincide cu afir-
maþia conform cãreia un trai decent nu este circumscris
numai indicatorilor economici, ci ºi celor sociali. Astfel, o
persoanã izolatã de comunitatea în care trãieºte nu are un
trai decent, chiar dacã poate sã nu fie muritoare de foame.
O dimensiune importantã a excluziunii sociale este faptul
cã aceasta se manifestã la toate nivelurile societãþii. În ace-
laºi timp însã, putem sã observãm legãturile dintre exclu-
ziunea socialã ºi sãrãcie (definitã drept lipsa unor resurse
materiale de bazã) ºi, de aici, legãtura complexã dintre cele
douã. Nu este deloc greu sã construim un scenariu în cadrul
cãruia, odatã ce slujba actualã este pierdutã, persoana res-
pectivã poate prezenta risc de sãrãcie. Prejudecãþile comuni-
tãþii faciliteazã discriminarea la angajare. Sau, fiind respinsã
de la cursuri de orientare profesionalã, poate avea acces redus
la o slujbã bine plãtitã. De asemenea, dacã nu are acces la
reþelele de suport ale comunitãþii, în cazul apariþiei unei boli
în familie situaþia sa se va agrava. Vecinii, prietenii sunt
inexistenþi. Astfel, persoana, spre deosebire de alþi membri
ai comunitãþii, se poate baza numai pe resursele proprii
pentru îngrijirea unui pãrinte bolnav, de exemplu. Situaþia

poate degenera cu uºurinþã în sãrãcie, definitã drept lipsa
resurselor materiale de bazã.
Modelul dezintegrãrii relaþiilor sociale (francez) abordeazã
în mod explicit acest tip de situaþii, înþelegând excluziunea
socialã preponderent drept o situaþie în care contactele
sociale lipsesc sau iau forme de marginalizare. Reþelele de
suport au o importanþã deosebitã atunci când este analizatã
o situaþie de excluziune socialã ºi modul în care aceasta
poate influenþa riscul de sãrãcie al unei persoane sau al
unui grup. Astfel, chiar integrarea în reþelele sociale este
definitã în termenii ajutorului oferit (sau nu) în ºase forme :
bani, alimente sau haine, ajutor în muncã (sau gãsirea
acesteia), supravegherea copiilor în absenþa pãrinþilor, aju-
tor în treburile casei ºi susþinere moralã (Stãnculesu, 2004,
p. 237). În cadrul analizelor excluziunii sociale, pentru a fi
consideratã integratã, o gospodãrie trebuie sã primeascã
ajutor sub cel puþin una dintre cele ºase forme (Stãnculescu,
2000, p. 327).
Exemplul 2 : În cadrul unei comunitãþi, membrii unui

grup aparþinând unei minoritãþi etnice de exemplu, o comu-
nitate rromã se aflã în situaþia de marginalizare socialã.
Aceºtia nu interacþioneazã cu membrii comunitãþii majo-
ritare, primesc rareori slujbe în cadrul acesteia ºi pot suferi
diferite alte tipuri de excluderi (de la viaþa culturalã a
comunitãþii). Mai mulþi membri ai grupului minoritar (care
pot sã nu se afle într-o situaþie de sãrãcie) au abilitãþile
necesare pentru a se angaja în slujbe mai bine plãtite, unde
membrii etniei majoritare predominã. Însã ei riscã sã se izo-
leze de comunitatea ºi familia actualã (care privesc cu suspi-
ciune interacþiunile cu celãlalt grup) ºi pot fi ºi discriminaþi
la locul de muncã. Astfel, ei se regãsesc în situaþii de tipul
celei analizate de Akerlof, în care optimul social ºi cel eco-
nomic diferã ºi se aflã chiar în conflict. Persoanele aparþi-
nând grupului minoritar se vor angaja în schimburi sociale
cu cei imediat apropiaþi, sacrificând posibilitatea atingerii
optimului economic având în vedere faptul cã, de obicei,
comportamentele conformiste predominã.
Aceste exemple ajutã ºi la înþelegerea avantajelor exclu-

ziunii sociale drept concept de analizã. În primul rând, o
analizã clasicã a sãrãciei nici nu ar investiga situaþii ca
aceasta, în lipsa existenþei unor deprivãri materiale. Am
menþionat deja cã mãsurãtorile materiale tind sã fie în
general statice. Ele pot arãta numai care este situaþia unei
persoane la un moment dat. Însã excluziunea socialã se
concentreazã asupra naturii procesuale a realitãþii sociale.
Ea poate semnala o persoanã exclusã aflatã în risc de sãrã-
cie înainte ca sãrãcia efectivã sã se instaleze. În al doilea
rând, excluziunea este un concept multidimensional. Ea
surprinde aspecte ale vieþii sociale anterior ignorate, de exem-
plu, relaþiile cu comunitatea în care un individ trãieºte.
Un concept important în analiza excluziunii sociale îl con-
stituie discriminarea. Modelul individualist este singurul
care tinde sã uneascã cele douã concepte pânã la confuzie.
În general însã, existã o distincþie clarã între excluziune ºi
discriminare. Excluziunea se referã la absenþa relaþiilor
sociale ºi la imposibilitatea unei persoane de a se sprijini
pe o reþea socialã. Discriminarea este un concept care se
referã la excluderea incorectã de la un serviciu sau de la o
slujbã (de exemplu) din cauza apartenenþei la un anumit grup.
Legislaþia Uniunii Europene se referã atât la discriminarea
directã, cât ºi la cea indirectã, astfel :
(a) se va considera cã discriminarea directã are loc atunci când

o persoanã este tratatã mai puþin favorabil decât alta, a fost
sau ar putea fi tratatã într-o manierã similarã, pe criteriul
originii rasiale sau etnice ; (b) se va considera cã discriminarea
indirectã are loc atunci cînd o prevedere, criteriu sau practicã
aparent neutre dezavantajeazã anumite persoane de o anumitã
rasã sau origine faþã de alte persoane, în afarã de cazul în care
acele prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de
un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt
adecvate ºi necesare (Directiva Consiliului 2004/43/CE, 2000).
Între discriminare ºi excluziune existã o relaþie impor-

tantã, întrucât ele tind sã afecteze simultan anumite grupuri
de persoane (care se pot afla ºi în situaþia de excludere ºi
sã fie ºi discriminate, de exemplu, la angajare), dar ºi sã se
întãreascã reciproc : o persoanã exclusã poate fi mai expusã
la discriminare ºi invers.
În prezent, excluziunea socialã este construitã ca depã-
ºind ºi îmbunãtãþind conceptul de sãrãcie. Acesta a fost
preferat în tradiþia englezã, unde accentul este pus pe lipsa
unor resurse de bazã mai degrabã decât pe procesele care
duc la lipsa de acces la acestea. Astfel, mãsurarea sãrãciei
este constituitã ca o comparaþie între resurse ºi nevoi. O per-
soanã sau o familie este identificatã ca sãracã dacã resur-
sele pe care le are la dispoziþie se situeazã sub pragul de
sãrãcie (Foster, 1998, p. 335). Acest prag poate fi considerat
în termeni de valoare absolutã (sãrãcia absolutã) sau în
termeni relativi la grupul social din care un individ face
parte (sãrãcia relativã). În fapt, în Europa, aceasta este din
ce în ce mai mult calculatã ºi raportatã la nivelul de trai
al populaþiilor în care indivizii trãiesc.
Analizele sãrãciei sunt deseori corelate cu aspecte pre-
cum educaþia, genul, locaþia, dar ºi cu durata stãrii de sãrã-
cie. În principal însã, variabila de bazã în astfel de abordãri
rãmâne venitul, precum ºi anumite resurse fixe pe care
individul (sau gospodaria) le are la dispoziþie. Odatã cu apa-
riþia argumentelor în favoarea sãrãciei relative drept con-
cept operaþional, contextul acesteia a devenit relevant ºi,
totodatã, ºi variabilele considerate anterior secundare
sunt mai importante. Douã argumente principale în favoa-
rea conceptului de sãrãcie relativã sunt atât faptul cã acesta
se încadreazã într-un context geografic ºi istoric, cât ºi
faptul cã furnizeazã mai multe date utile sociologilor ºi
analiºtilor de politici1. Conceptul de excluziune socialã este
1. Deºi în ultimii ani existã o tendinþã favorabilã conceptului de sãrã-

cie relativã, dezbaterea nu este încheiatã. Unul dintre argumentele
în favoarea pãstrãrii unui prag absolut îl constituie concentrarea pe
nevoile de bazã a cãror absenþã ar indica cu o claritate crescândã
prezenþa sãrãciei. Criticii acestei abordãri atrag atenþia asupra
preferat pentru cã furnizeazã o sursã importantã de indi-

catori noi ºi de avansãri în mãsurarea sãrãciei. Astfel,
sãrãcia relativã ºi aspectele legate de piaþa economicã ar
rãmâne centrul conceptului de excluziune socialã, având în
vedere cã acestea pot agrava sau cauza situaþia de excludere
(Brady, 2003, pp. 723-725).
Unul dintre argumentele cele mai puternice în favoarea
unei puteri explicative crescute a modelului dezintegrãrii
relaþiilor sociale sau a modelului economic extins îl consti-
tuie depãºirea sferei resurselor economice, dar ºi capaci-
tatea de explicare a naturii procesuale a excluziunii sociale.
În cadrul modelului individualist, accentul rãmâne, în prin-
cipal, pe cercetarea sãrãciei, aceasta fiind încã o cercetare
staticã. Or, ceea ce diferitele abordãri ale excluziunii sociale
afirmã este atât prezenþa excluziunii sociale la toate nivelu-
rile societãþii, cât ºi relaþia de puternicã corespondenþã
dintre excludere ºi agravarea sau apariþia sãrãciei ºi a
excluziunii sociale. Ceea ce se câºtigã în astfel de abordãri
este atât luarea în calcul a multidimensionalitãþii excluziu-
nii sociale, cât ºi caracterul sãu dinamic ºi procesual.
Pentru a rezuma analiza din acest subcapitol, voi folosi
definiþia lui Hilarry Silver ºi a lui Miller cu privire la
excluziunea socialã. Astfel, cinci caracteristici de bazã sunt
stabilite :
Excluziunea socialã este : 1) multidimensionalã sau socioeco-

nomicã, cuprinzând atât resurse colective, cât ºi individuale ;
2) dinamicã, indicând un proces, o miºcare sau traiectorie din
starea de integrare deplinã pânã la existenþa unor excluderi
multiple ; 3) relaþionalã, în sensul în care excluziunea presu-
pune distanþã socialã sau izolare, respingere, umilire, lipsa unor
reþele de suport ºi împiedicarea participãrii ; 4) activã, în sensul
în care oamenii ºi anumite procese sunt cei care provoacã ex-
cluderea, ºi 5) relativã la context. Lipsa respectului, discri-
minarea ºi degradarea sunt factori la fel de influenþi precum
relativitãþii conceptului de nevoi. Deºi nu se neagã existenþa unui

nivel de deprivare sub care indivizii pot fi cu siguranþã numiþi
sãraci, definirea acestuia rãmâne incertã ºi controversatã (Brady,
2003, p. 723).
nevoile fizice sau sãrãcia monetarã. Chiar ºi statul bunãstãrii

poate exclude anumiþi cetãþeni de la protecþie ºi îi poate îm-
pinge în capcana ºomajului (Silver, Miller, 2002, p. 4).
Discuþia abordatã pânã acum în cadrul lucrãrii a avut în

mod necesar un caracter mai degrabã general. Am urmãrit
atât modelele teoretice, care se raporteazã la conceptul de
excluziune socialã, cât ºi modul în care conceptul de sãrãcie,
în mai multe forme ale sale, este legat de cel de excluziune
socialã. Am preferat aceastã abordare pentru cã ea urmeazã
modelul evoluþiei conceptului de excluziune socialã. Acesta a
constituit mai degrabã o entitate neclarã pânã la începutul
anilor 90, holismul sãu fiind deopotrivã un argument în favoa-
rea, cât ºi împotriva sa. O claritate mai mare poate surveni
în urma : 1) delimitãrii ariei conceptuale în politicile publice
europene ; 2) abordãrii dimensiunii de mãsurare a excluziu-
nii sociale ; 3) raportãrii acestuia la dimensiunea de gen.
Excluziunea socialã în politicile publice

din Uniunea Europeanã
Excluziunea socialã definiþii ºi concepte

în politici publice
Conceptul de model social european a apãrut dupã Lisabona
2000 ºi este deseori utilizat în lucrãri de analizã a exclu-
ziunii sociale europene. Tot atunci, conceptul de excluziune
socialã a intrat în centrul domeniului politicilor publice,
dobândind noi perspective ºi caracteristici. Folosirea sin-
tagmei model social european poate însã sugera existenþa
destul de controversatã a unui model european comun cel
puþin statelor membre ale Uniunii Europene. Într-un studiu
prezentat în 2005, intitulat Globalisation and the reform of
the European Social Models, André Sapir argumenta existenþa
a patru modele distincte : modelul nordic, cel individualist,
cel al dezintegrãrii relaþiilor sociale ºi cel mediteranean
(EU debates European Social Model, 2005). Alþi autori însã

pãstreazã ºi apãrã existenþa unui model social european.
Acesta s-ar caracteriza prin punerea unui accent puternic
pe combaterea excluziunii sociale ºi având ca scop un grad
crescut de coeziune socialã ; un rol important acordat statului,
în virtutea unei credinþe în nevoia unui spaþiu public unde
ceea ce conteazã este binele comun (constrastând cu piaþa) ;
existenþa ºi acordarea unor drepturi de bazã, sociale, econo-
mice ºi drepturi în contextul locului de muncã (Wickham,
2002, pp. 3-9). O astfel de clasificare însã nu ne poate oferi
destule informaþii cu privire la tema acestei lucrãri, ºi anume
clarificarea conceptului de excluziune socialã.
Analiza lui Ruth Levitas, bazatã în principal pe realitã-
þile britanice, aratã cã au existat, în principal, trei modele
de înþelegere a conceptului de excluziune socialã, dezvoltate
la nivelul politicilor Uniunii Europene de-a lungul anilor 90 :
RED, SID ºi MUD. RED reprezintã modelul discursului dis-
tributiv, în cadrul cãruia sãrãcia rãmâne în centrul conceptu-
lui mai larg de excluziune socialã. Mai bine spus, excluziunea
socialã constituie un efect al sãrãciei. Sãrãcia este mãsuratã
prin resursele (nu numai financiare) de care o persoanã
dispune. Astfel, se presupunea în cadrul acestui model cã,
odatã cu creºterea acestor resurse, va scãdea ºi fenomenul
excluziunii sociale. În cadrul SID, excluºii erau cei fãrã
locuri de muncã, astfel încât munca plãtitã a devenit instru-
mentul principal de integrare a indivizilor în societate.
MUD reprezintã un model mai degrabã, dar nu exclusiv
britanic ºi se concentreazã asupra excluziunii sociale ca
pericol pentru ordinea socialã. Excluºii sunt aici cei care
deviazã de la normã : nu numai cei fãrã muncã, dar ºi cei
din grupuri-problemã, precum tinerii ºomeri predispuºi
spre criminalitate sau pãrinþii singuri preponderent mamele
tinere necãsãtorite. Pe scurt, Ruth Levitas remarcã, nu fãrã
ironie, cã cele trei discursuri diferã prin ceea ce sãracii/
excluºii par sã nu aibã : în RED nu au bani ; în SID nu au
muncã (plãtitã) ; în MUD nu au moralã (Levitas, The Idea
of Social Inclusion). Urmând acelaºi tipar ca în secþiunea
anterioarã, voi ilustra dimensiunea principalã pe care fie-

care dintre aceste modele o ataºeazã stãrii financiare pre-
care vezi figura 2.
Figura 2. Modele ale excluziunii sociale în Uniunea Europeanã
Cele trei modele au fost folosite mai degrabã ca ghid

orientativ, iar nu ca tipar definitiv de analizã. În acest
context, liniile directoare ale Uniunii Europene în domeniu,
obiectivele, precum ºi definiþia excluziunii sociale au suferit
unele transformãri de-a lungul timpului. În cadrul Uniunii
Europene, conceptul de excluziune socialã denumeºte urmã-
toarele arii de intervenþie ºi analizã : 1) riscul de sãrãcie ºi
dobândirea unui venit decent (prezent încã de la Strategia
de la Lisabona din 2000), 2) accesul la pensii adecvate (in-
trodus odatã cu Consiliul de la Laeken în 2001) ºi 3) accesul
la servicii de sãnãtate de calitate (dimensiune introdusã în
2006). Agenda socialã a fost declaratã prioritarã odatã cu
Strategia de la Lisabona din anul 2000, când a fost stabilit
principiul general de acþiune : creºterea ºi dezvoltarea eco-
nomicã a viitoarei Uniuni Europene sunt strâns legate de
existenþa unui sistem funcþional de protecþie ºi incluziune
socialã.
Cele douã arii sunt interdependente ºi se sprijinã una pe

cealaltã. Astfel, crearea de noi slujbe este consideratã o
soluþie prioritarã pentru creºterea economicã, dar ºi pentru
prevenirea ºi diminuarea unor fenomene precum excluziunea
socialã. Un sistem de pensii adecvat contribuie la sustena-
bilitatea economicã generalã ºi la creºterea coeziunii sociale.
Nu în ultimul rând, accesul la servicii de sãnãtate de cali-
tate contribuie la intrarea sau menþinerea pe piaþa muncii,
precum ºi la creºterea gradului de incluziune socialã. Obiec-
tivele majore în câmpul incluziunii sociale sunt :
a) coeziunea socialã, egalitatea între femei ºi bãrbaþi1 ºi ega-

litatea de ºanse pentru toþi, prin sisteme de protecþie socialã
ºi politici de incluziune socialã adecvate, accesibile, sustenabile
din punct de vedere financiar, adaptabile ºi eficiente ; b) inter-
acþiunea eficientã ºi reciprocã între obiectivele de la Lisabona
privind o creºtere economicã superioarã, slujbe mai multe ºi
mai bune ºi o coeziune socialã crescutã prin Strategia UE de
Dezvoltare Sustenabilã ; c) buna guvernare, transparenþa ºi
implicarea actorilor în designul, implementarea ºi monitori-
zarea politicii (Portfolio of Overarching..., 2006).
Acestor obiective li s-au adãugat în 2006 urmãtoarele :
d) accesul tuturor la resurse, drepturi ºi servicii necesare pen-

tru participarea în societate, prevenirea ºi tratarea excluderii
ºi lupta împotriva tuturor formelor de discriminare care conduc
la excludere ; e) incluziunea activã a tuturor prin promovarea
participãrii pe piaþa muncii ºi prin lupta împotriva sãrãciei ºi
excluderii ; f) buna coordonare ºi implicare a tuturor nivelurilor
de guvernare ºi a actorilor relevanþi, incluzând oamenii care
sunt supuºi sãrãciei, includerea lor relevantã ºi eficientã în
toate politicile publice, incluzând politicile economice, buge-
tare, de educaþie ºi pregãtire ºi programele privind fondurile
structurale (Portfolio of Overarching..., 2006).
Referitor la asigurarea unor sisteme adecvate de pensii

ºi servicii de sãnãtate, sunt urmãrite asigurarea unui venit
1. Sublinierea mea.
adecvat, susþinerea schemelor de pensii (þinându-se cont

de noi factori, precum o populaþie care îmbãtrâneºte) prin
furnizarea unor servicii de pensii disponibile ºi fezabile ºi
creºterea timpului petrecut pe piaþa muncii, precum ºi asi-
gurarea transparenþei respectivelor sisteme. Serviciile de
sãnãtate trebuie, de asemenea, sã fie accesibile, sã ajute la
evitarea sãrãciei ºi dependenþei, la dezvoltarea serviciilor
de prevenire, la respectarea standardelor internaþionale ºi
cerinþelor privind responsabilitãþile angajaþilor în domeniul
sãnãtãþii, precum ºi ale pacienþilor, ºi la menþinerea suste-
nabilitãþii financiare ºi accesibilitãþii printr-o bunã coor-
donare ºi guvernare în cadrul sistemelor de îngrijire ºi ale
instituþiilor publice sau private. Aceste obiective sunt eva-
luate în funcþie de anumiþi indicatori (vezi secþiunea urmã-
toare a lucrãrii), evaluarea fãcându-se pentru prima oarã
în decembrie 2006, atunci când au fost reafirmate (Portfolio
of Overarching..., 2006, pp. 29-50 ; Final Synthesis, 2006,
pp. 6-7).
Definiþiile sãrãciei ºi ale excluziunii sociale diferã în
cadrul politicilor publice europene. Starea de sãrãcie este
prezentã atunci când o persoanã nu îºi poate satisface
o nevoie sau mai multe fãrã ajutor exterior. Aceste nevoi sunt
legate de aspecte ale vieþii care permit autodeterminare asu-
marea responsabilitãþilor ºi exercitarea drepturilor sau
accesul la bunuri fundamentale (hranã, locuinþã, sãnãtate etc.).
Este inseparabilã de percepþia individului asupra deteriorãrii
situaþiei economice, a drepturilor ºi relaþiilor sale (European
Anti-Poverty Strategy, 2004, apud Better Policies, Better..., 2006,
p. 79).
În România, percepþia asupra stãrii materiale prezente

este în general negativã, în special pentru femei sau pentru
persoanele care au copii de vârste mici în grijã (vezi figu-
rile 3-4).
Figura 3. Cum apreciaþi veniturile actuale ale gospodãriei dum-

neavoastrã ?1
Figura 4. Cum apreciaþi veniturile actuale ale gospodãriei dumnea-

voastrã ?2
1. Datele sunt prelucrate din cercetarea (nepublicatã) desfãºuratã

în cadrul proiectului Gen, interese politice ºi inserþie europeanã,
coordonatã de prof.univ.dr. Mihaela Miroiu, în perioada 2006-2008,
finanþatã de Consiliul Naþional al Cercetãrii ªtiinþifice în Învãþã-
mântul Superior, cod CNCSIS 964. Eºantionul cercetãrii (1.496 de
persoane) este reprezentativ pentru populaþia neinstituþionalizatã
a României, cu o eroare toleratã de ±2,6%.
2. Eºantionul cercetãrii (1.496 de persoane) este reprezentativ pen-
tru populaþia neinstituþionalizatã a României, cu o eroare toleratã
de ±2,6%.
În 2004, definiþia sãrãciei a fost reluatã în raportul pri-

vind incluziunea socialã :
Se considerã cã oamenii trãiesc în sãrãcie dacã veniturile ºi

resursele lor sunt atât de inadecvate încât îi împiedicã sã aibã
un standard de viaþã considerat acceptabil în societatea în
care trãiesc. Din cauza sãrãciei pot resimþi dezavantaje mul-
tiple, precum ºomajul, venitul scãzut, condiþii improprii de
locuire, îngrijire medicalã inadecvatã ºi bariere în calea for-
mãrii continue, a culturii, sportului ºi recreerii. Sunt deseori
excluºi ºi marginalizaþi de la participarea la activitãþi (eco-
nomice, sociale ºi culturale) care constituie normã pentru alþi
oameni, iar accesul lor la drepturi fundamentale poate fi restric-
þionat (European Commission... ; 2004, apud Better Policies,
Better..., 2006, p. 79).
În cadrul aceluiaºi raport, excluziunea socialã
constituie refuzul sau absenþa contactului social care distinge

în mod fundamental excluderea. Demnitatea individului derivã
din integrarea într-o reþea socialã sau, mai precis, într-un
sistem de schimb. Un proces prin care anumiþi indivizi sunt
împinºi cãtre marginea societãþii ºi împiedicaþi sã participe la
viaþa comunitãþii din cauza sãrãciei lor sau a lipsei de com-
petenþe de bazã ori a oportunitãþilor de învãþare de-a lungul
vieþii este rezultat al discriminãrii. Acesta îi distanþeazã de
slujba lor, de venituri ºi oportunitãþi, precum ºi de reþelele ºi
activitãþile sociale ºi de comunitate. Au acces redus la instituþii
cu influenþã ºi putere de decizie ºi, astfel, deseori se simt lip-
siþi de putere ºi incapabili sã deþinã controlul asupra deciziilor
care le afecteazã viaþa de zi cu zi (European Commission...,
2004, apud Better Policies, Better..., 2006, p. 79).
Incluziunea socialã este conceptualizatã drept
un proces care asigurã pentru toþi cei aflaþi în risc de sãrãcie

ºi excluziune socialã sã aibã acces la oportunitãþile ºi resursele
necesare pentru a participa pe deplin la viaþa economicã, socialã
ºi culturalã ºi a se bucura de un standard de viaþã ºi bunãstare
care este considerat normal în societatea în care trãiesc. Inclu-
ziunea socialã asigurã cã aceºtia au o participare ridicatã în
luarea deciziilor care le afecteazã vieþile ºi se bucurã de acces

la drepturile lor fundamentale (aºa cum sunt definite de Carta
Drepturilor Fundamentale a UE) (Joint Inclusion Report, 2004,
apud Better Policies, Better..., 2006, p. 79).
În cadrul strategiei actuale, buna funcþionare a sisteme-

lor de protecþie ºi incluziune socialã este corelatã la nivelul
Uniunii Europene mai ales cu activitatea de pe piaþa muncii
ºi, astfel, cu urmãrirea creºterii economice. Uniunea Euro-
peanã ºi-a concentrat politicile sociale în principal ºi în
mod fundamental asupra excluziunii sociale. Problema ex-
cluziunii sociale este aproape în întregime legatã de pro-
cesele de intrare ºi ieºire de pe piaþa muncii ºi dezvoltarea
acesteia (Daly, 2002, p. 5). Astfel, modelul actual preferat
la nivel continental este mai degrabã de tip SID. Politicile
sociale eficiente în cadrul unei asemenea abordãri depind
de numãrul angajaþilor de pe piaþa muncii ºi nivelul general
de bunãstare. În principiu, abordarea este susþinutã de
toate statele membre, fiecare având libertatea de a construi
propria strategie în funcþie de contextul sãu specific (A
quick guide..., p. 2). În cadrul SID, cel mai important aspect
îl constituie principiul conform cãruia creºterea ºi perfor-
manþa economicã sunt strâns legate de gradul de protecþie
socialã.
Conceptul de incluziune socialã a suferit o transformare
importantã la începutul anului 2006, când a fost introdus
termenul de incluziune activã. Incluziunea activã se spri-
jinã pe trei piloni : 1) existenþa unei legãturi cu piaþa muncii
prin crearea de oportunitãþi de angajare ºi pregãtire vocaþio-
nalã ; 2) sprijin pentru un venit suficient pentru ca oamenii
sã aibã o viaþã demnã ; 3) acces mai mare la servicii care pot
ajuta la înlãturarea obstacolelor cu care indivizii ºi familiile
lor se confruntã la intrarea în societate, astfel sprijinindu-se
ºi reintrarea lor pe piaþa muncii (Communication From the
Commission..., 2006, p. 8).
Dimensiunea de gen este integratã în aria excluziunii
sociale prin folosirea a douã principii care servesc drept
instrumente ale Uniunii Europene : abordarea integratoare
de gen (gender mainstreaming) ºi egalitatea de ºanse (dintre

femei ºi bãrbaþi). Abordarea integratoare de gen se referã
la integrarea dimensiunii de gen în toate domeniile ºi în
toate etapele de elaborare ale politicilor publice. De la etapa
de definire pânã la cea de implementare ºi terminând cu
evaluarea, dimensiunea de gen trebuie integratã în politi-
cile publice, în cadrul tuturor domeniilor. Politici din dome-
niul transportului, care vizeazã orare ºcolare sau organizarea
muncii, toate trebuie analizate din perspectiva posibilelor
efecte, diferenþiate în funcþie de gen, pe care le pot avea
(Communication de la Commission..., 1996). Principiul ega-
litãþii de ºanse face trimitere la direcþiile diferite de acþiune
necesare pentru a transforma egalitatea formalã în drepturi
într-o egalitate realã. Astfel, el constituie mai degrabã un
cadru pentru modalitãþile de adresare a inegalitãþilor ºi
situaþiilor inechitabile, care sunt evidenþiate prin abordarea
integratoare de gen.
Din aceastã prezentare asumat succintã a politicilor sociale
în domeniul excluziunii sociale reiese faptul cã atât mode-
lele teoretice, cât ºi cele de politici publice, care au stat de-a
lungul anilor 90 ºi la începutul anilor 2000 la baza formu-
lãrii de politici publice, au informat în mod diferit asupra
acestui proces. Rezultatul însã nu a constat în adoptarea
efectivã a unui model dintre cele prezentate anterior, ci în
apariþia unui model nou, apãrut în urma atât a limitãrilor
practice, cât ºi a negocierilor dintre diferiþi agenþi. Astfel,
pentru a relua aceeaºi schemã de analizã folositã în cazul
prezentãrii modelelor teoretice, întrebarea care trebuie pusã
este : Ce are excluziunea socialã europeanã în plus faþã de
starea financiarã precarã ? Rezultatul praxis-ului european
poate fi observat în figura 5 :
Figura 5. Modelul politicilor publice europene
În finalul acestei secþiuni, mã voi referi pe scurt la meto-

dologia Uniunii Europene în aplicarea politicilor sociale. În
domeniul incluziunii sociale, statele membre UE folosesc OMC
(Metoda Coordonãrii Deschise), prin care sunt stabiliþi indi-
catori ºi obiective comune, transformate apoi pe plan intern
de cãtre fiecare stat, este evaluatã evoluþia fiecãrei þãri prin
prezentarea periodicã de rapoarte naþionale ºi se stabileºte
un Program Comunitar de Acþiune. În contextul Strategiei de
la Lisabona, Metoda Coordonãrii Deschise permite stabili-
rea de strategii naþionale (http ://europa.eu/scadplus/glossary/
open_method_coordination_en. htm). Obiectivele comune au
fost deja prezentate, urmând ca indicatorii de mãsurare sã
fie abordaþi ulterior.
Excluziunea socialã
în Uniunea Europeanã critici ºi luãri
de poziþie. Contexte româneºti
Când dai de mâncare sãracilor, þi se
spune cã eºti un sfânt.
Când întrebi de ce sãracii nu au mân-
care, þi se spune cã eºti comunist.
Helder Camara
Criticile ºi completãrile la modalitãþile de formulare a

politicilor sociale europene sunt cu siguranþã prea vaste
pentru a putea fi analizate aici. Astfel, în secþiunea aceasta
a lucrãrii voi prezenta numai argumentele principale ºi cele

mai des invocate, pentru ca apoi sã le analizez mai detaliat
pe cele care se concentreazã asupra dimensiunii de gen.
Criticile principale aduse politicilor sociale europene, în
special în anii care au urmat Strategiei de la Lisabona,
vizeazã : 1) confuzia privind conceptul de excluziune socialã
în discursul european ; 2) neglijarea genului ca o categorie
de analizã în abordarea excluziunii sociale ; 3) concentrarea
excesivã a politicilor publice din domeniul incluziunii sociale
asupra obþinerii unui loc de muncã drept modalitate de
combatere a excluziunii sociale.
1. Una dintre criticile cele mai frecvente la adresa folosirii
conceptului de excluziune socialã la nivel european o con-
stituie lipsa claritãþii abordãrii folosite. De exemplu, RED,
SID ºi MUD, modelele prezentate anterior, pot sã ofere o
configurare mai degrabã simplistã ºi înºelãtoare a politicilor
în domeniu. Nivelurile diferite ale dezbaterii se sprijinã pe
modele diferite de mãsurare, sporind uneori confuzia pe
care un concept nou ºi aparent atotcuprinzãtor, precum
excluziunea socialã, o creeazã. Astfel, la nivelul formulãrii
de politici ºi strategii, SID-ul are prioritate, în timp ce
mãsurarea efectivã a excluziunii se sprijinã mai mult pe
RED. MUD-ul este mai degrabã secundar ºi apare numai
în tratarea unor dimensiuni specifice. Acest salt de la RED
la SID în formularea de politici contribuie la creºterea
confuziei din analiza excluziunii sociale.
De asemenea, trebuie remarcat cã un concept precum cel
de excluziune socialã se dovedeºte foarte util în discursul
politic. Unele cercetãtoare au afirmat chiar cã : ne-am
aventurat sã argumentãm cã excluziunea socialã rãmâne
un concept pentru care consensul privind înþelesul sãu este
invers proporþional cu popularitatea folosirii sale (Daly,
Saraceno, 2002, p. 93). Simpla garantare a accesului la
anumite drepturi nu este suficientã. Astfel, a devenit evident
cã, deºi toatã lumea are anumite drepturi (de exemplu, la
servicii de sãnãtate ºi protecþie socialã), în practicã existã
o serie întreagã de obstacole care previn sau limiteazã
exercitarea concretã a acestora (Schulte, 2002, p. 139).

Aceastã criticã nu este nouã, în 1997, în cadrul celei de-a
50-a întâlniri a Comitetului European pentru Securitate
Socialã, atrãgându-se atenþia asupra faptului cã existã o
diferenþã foarte mare între bunele intenþii care animau
politicile ºi gradul de eficienþã efectivã a acestor politici
(Schulte, 2002, p. 139).
2. Criticile din perspectiva de gen cu privire la politicile
publice ale Uniunii Europene ating urmãtoarele puncte :
femeile sunt mai expuse ºomajului de lungã duratã, tind sã
lucreze în slujbe prost plãtite (77% dintre cei care lucreazã
în slujbe prost plãtite la nivel european sunt femei), iar
inegalitãþile de pe piaþa muncii sunt strâns legate de pro-
blematica reconcilierii dintre muncã ºi viaþa privatã1 , în
condiþiile în care responsabilitãþile de îngrijire a copiilor
rãmân cu precãdere în sarcina femeilor. Chiar dacã aceastã
ultimã dimensiune a fost declaratã o prioritate în cadrul
politicilor Uniunii Europene cu privire la egalitatea de ºanse,
nu au fost fãcute progrese semnificative.
Dimensiunea egalitãþii de ºanse dintre femei ºi bãrbaþi
ºi strategiile cu privire la piaþa muncii ºi angajare trebuie
corelate cu domeniul politicilor sociale (European Womens
Lobby). Astfel, egalitatea de gen în acest domeniu2 trebuie
sã fie promovatã prin aspecte-cheie, precum individuali-
zarea drepturilor la protecþie socialã, sisteme de taxe ºi
beneficii ºi servicii sociale, asigurarea de servicii de îngrijire
ºi o atenþie specialã acordatã problemelor de excluziune
socialã ºi sãrãcie care afecteazã în mod special femeile
(European Womens Lobby) (sublinieri din textul original).
Atât principiul egalitãþii de ºanse dintre femei ºi bãrbaþi,
1. Pentru mai multe detalii privind reconcilierea dintre muncã, fami-

lie ºi viaþa privatã, vezi Oana Bãluþã, Dimensiunea de gen a re-
concilierii dintre muncã, familie ºi viaþa privatã, în Oana Bãluþã
(coord.), Parteneri egali. Competitori egali, Editura Maiko, Bucureºti,
2007, pp. 81-130, ºi Alina Dragolea, Preferinþe ºi mecanisme pe
piaþa muncii o abordare de gen, din cadrul aceluiaºi volum.
2. Al pieþei muncii.
cât ºi cel al abordãrii integratoare de gen constituie liniile

directoare ale unei analize cu privire la realitãþile sociale
diferite cu care femeile ºi bãrbaþii se confruntã1.
3. De asemenea, prin strategia actualã, se argumenteazã
nu numai cã pensiile ºi sãnãtatea se bucurã de o atenþie
redusã, dar se pierde din vedere faptul cã prezenþa pe piaþa
muncii nu garanteazã ieºirea din sãrãcie. Astfel, European
Anti-Poverty Network (de aici încolo numitã EAPN) atrãgea
atenþia asupra faptului cã aceastã abordare nu a avut rezul-
tate semnificative. În UE-27 nu mai puþin de 78 de milioane
de oameni trãiesc fie în sãrãcie, fie în prag de sãrãcie, ne-
existând o scãdere semnificativã din 2000, în timp ce ine-
galitatea socialã creºte, afectând coeziunea socialã (EAPN,
2007, p. 3). Acestei critici aº adãuga o a doua care, deºi nu
este atât de proeminentã în plan european, poate fi sem-
nificativã din punctul de vedere al genului, inclusiv în
contextul românesc : problema calitãþii muncii aduce în
prim-plan problematica legitimitãþii stigmatizãrii sãracilor.
În ceea ce priveºte strategia actualã a Uniunii Europene
pentru combaterea excluziunii sociale, numeroase aspecte
problematice au fost sesizate. Unii critici au fost fermi,
sugerând cã politicile actuale reprezintã, de fapt, o abando-
nare a modelului social european. Modelul social european
a avut mereu, se afirmã, o dublã dimensiune. Pe de o parte,
se construia o integrare negativã, care viza în principal
înlãturarea barierelor existente în comerþ. Pe de altã parte
însã, se avea în vedere o integrare pozitivã, constând în
principal în crearea unui suport social pentru cei care au
de pierdut în urma acestui proces2, ceea ce ar fi trebuit sã
se întâmple la nivel european (Wickham, 2002, p. 15).
Strategia ulterioarã Consiliului de la Lisabona din 2000 ar
pãrea sã uite de integrarea pozitivã, concentrându-se numai
asupra integrãrii negative (Wickham, 2002, p. 15).
1. Pentru o analizã a intereselor femeilor ºi ale bãrbaþilor, vezi stu-

diul Oanei Bãluþã, Gen ºi interese politice. La intersecþia dintre
teorie, cercetare ºi viaþã cotidianã, din cadrul acestui volum.
2. Procesul de integrare negativã.
Necesitatea unui venit minim pentru cei aflaþi pe piaþa

muncii ºi în afara ei este accentuatã în mai multe luãri de
poziþie ale EAPN în urma consultãrilor publice. Astfel, se
afirmã cã Uniunea Europeanã ar trebui sã confirme drep-
tul de bazã la un venit minim ºi (sã confirme) principalul
sãu obiectiv ca fiind asigurarea unor niveluri de venit adec-
vate pentru a susþine o viaþã demnã (EAPN, 2007, p. 1) ºi
se cere recunoaºterea faptului cã niveluri de venit minime
adecvate nu sunt numai compatibile cu incluziunea activã,
dar ºi cã acestea furnizeazã o bazã de venit sigurã esenþialã,
necesarã în sprijinirea celor aflaþi departe de piaþa muncii
cãtre slujbe ºi/sau pe drumul cãtre incluziune (EAPN,
2007, p. 1).
Atunci când conceptul de incluziune socialã activã a fãcut
obiectul unei consultãri publice cu ONG-uri ºi alte organi-
zaþii civile din Uniunea Europeanã, acestea au semnalat
urmãtoarele posibile zone problematice : a) concentrarea
exclusivã pe piaþa muncii neglijeazã faptul cã angajarea pe
piaþa muncii nu poate constitui singurul obiectiv ; b) asigu-
rarea venitului minim pe piaþa muncii nu ajunge pentru a
asigura un standard de viaþã decent ; c) este necesarã accen-
tuarea unei zone de mijloc între dependenþa de sistemul sta-
tal ºi intrarea în competiþia de pe piaþa muncii. În acest sens,
sunt subliniate rolul microfinanþelor ºi al microcreditului,
precum ºi importanþa organizaþiilor sociale ºi de voluntari
în îmbunãtãþirea ºanselor de angajare pentru grupurile
situate cel mai departe de piaþa muncii ; d) organizaþii ale
societãþii civile, precum ºi sindicatele au arãtat cã simpla
prezenþã pe piaþa muncii nu constituie o garanþie a absenþei
sãrãciei. Calitatea slujbelor ºi posturilor trebuie sã consti-
tuie o categorie centralã în politicile publice (Communication
from the Commission..., 2006, p. 8). De asemenea, EAPN a
atras atenþia asupra faptului cã multe programe þintite la
crearea de slujbe furnizeazã slujbe pe termen scurt, prost
plãtite ºi în condiþii improprii (EAPN, 2006, p. 6).
În continuare voi încerca sã construiesc o listã a catego-
riilor de grupuri ºi persoane aflate în situaþia de excluziune
socialã din România. Un prim grup major îl constituie,

conform criteriului stãrii materiale, persoanele aflate sub
pragul de sãrãcie severã. Aceste persoane au un acces scã-
zut la piaþa muncii ºi/sau la reþelele sociale din cauza stãrii
lor materiale. Dimensiunea de gen este importantã aici
pentru cã femeile tind sã fie suprareprezentate în cadrul
grupurilor vulnerabile la sãrãcie (persoanele singure, per-
soanele aflate la pensie, familiile monoparentale cazuri
deja analizate în cadrul lucrãrii). Un alt grup, care se poate
intersecta sau nu cu primul, îl constituie persoanele aflate
în situaþia de excludere, marginalizare sau discriminare în
cadrul comunitãþii în care trãiesc. Voi aborda grupurile aflate
în excluziune socialã din România raportat la cele trei
dimensiuni precizate anterior : accesul la piaþa muncii ºi
calitatea slujbelor, dimensiunea de gen a excluziunii sociale,
precum ºi accesul inegal la reþele sociale, drepturi ºi servicii.
Dimensiunea de gen, mai degrabã decât sã constituie un
palier uºor separabil de celelalte douã, reprezintã un fir
roºu comun acestora. Accesul la piaþa muncii ºi la un venit
decent, accesul la drepturi ºi servicii ºi includerea în reþele
sociale sunt puternic influenþate de gen.
Problema calitãþii slujbelor meritã o atenþie sporitã în
contextul românesc, nu în ultimul rând din perspectiva de
gen. Deºi o concentrare asupra angajãrii ca mãsurã de pre-
venire ºi combatere a excluziunii sociale este binevenitã, în
condiþiile în care persoanele fãrã slujbã au de 2,5 ori mai
multe ºanse de a cãdea sub pragul de sãrãcie, o slujbã nu
garanteazã lipsa sãrãciei, la nivelul UE-25, 8% dintre cei
care muncesc fiind sãraci în 2005, în cadrul UE-25, 14
milioane de oameni activi pe piaþa muncii trãiau sub pragul
sãrãciei (EAPN, 2006, p. 6).
Tipurile de slujbe la care femeile ºi bãrbaþii acced însã
sunt diferite. În acest sens, problema calitãþii slujbelor este
în mod special importantã pentru femei. România se numãrã
ºi ea printre þãrile în care o slujbã nu garanteazã ieºirea
din sãrãcie sau reducerea riscului de sãrãcie. Factorii care
cresc riscul de sãrãcie pentru salariaþi sunt : prezenþa depen-
denþilor în gospodãrie, salariile scãzute ºi imposibilitatea
de a gãsi o slujbã cu normã întreagã sau un loc de muncã

prin care sã fie plãtite asigurãrile sociale.
Femeile, în general, pot constitui un astfel de grup având
în vedere faptul cã ele sunt mai expuse salariilor scãzute ºi
muncii cu normã redusã. Cu toate acestea, riscul este crescut
în special pentru o parte dintre acestea, ºi anume femeile
singure (Statistics in Focus..., 2005) (în condiþiile în care
existã un al doilea salariu în gospodãrie, femeile ies din
categoria consideratã vulnerabilã la sãrãcie 1). Anumite gru-
puri sunt vulnerabile la cãderea sub pragul sãrãciei, chiar
dacã au o slujbã. Familiile monoparentale, în majoritate
covârºitoare compuse din femei cu copii în grijã 2, constituie
un grup de persoane care sunt expuse la sãrãcie, chiar ºi
în cazul în care adulþii sunt prezenþi pe piaþa muncii.
În România, problema calitãþii slujbelor pare mai pre-
santã, în condiþiile în care statutul de salariat nu este un
garant al depãºirii stãrii de sãrãcie. Nivelul real al veni-
turilor salariale a scãzut (în anul 2000, mai puþin de 60%
din valoarea anului 90). Între 1993 ºi 2000, ponderea sala-
riilor mai mici decât salariul mediu a crescut de la 60% la
65%. Trebuie, de asemenea, menþionatã proporþia celor 22%
(1997), respectiv 26% (2000) dintre angajaþii ale cãror salarii
erau mai mici de jumãtate din salariul mediu pe economie
(Ilie, 2003, p. 6). Aceastã stare de fapt este resimþitã ºi de
populaþie (vezi figura 6).
În România, în 2005, 63,9% dintre bãrbaþi erau ocupaþi
pe piaþa muncii, faþã de 51,5% femei (Raportul Naþional
Strategic..., 2006, p. 6). Deºi rata de ocupare a femeilor se
situeazã astfel cu 5% sub cea europeanã (Memorandumul
Comun în Domeniul..., 2005, p. 4), se manifestã o tendinþã
favorabilã femeilor, având în vedere faptul cã din 1999 pânã
1. În acest context, o problemã conexã o constituie perpetuarea de-

pendenþei economice de partener. Problematica modului de mãsu-
rare a sãrãciei va fi tratatã într-o secþiune ulterioarã a lucrãrii.
2. În 2002, familiile monoparentale reprezentau 11,72% dintre fami-
lii, iar, în cadrul familiilor monoparentale, mamele singure repre-
zentau 84,9% (Cristina ªtefan, Familia monoparentalã. O abordare
politicã, Editura Arefeanã, Bucureºti, 2004, p. 13).
Figura 6. Care sunt cele mai importante trei probleme cu care vã

confruntaþi în prezent ?1
în 2006 au intrat pe piaþa muncii mai multe femei decât bãr-

baþi (Raport Naþional de progres..., 2006, p. 12). Diferenþa
la salarizare între femei ºi bãrbaþi a fost în anul 2005 de 13%,
în unele domenii existând diferenþe mai mari : de exemplu,
în domeniul manufacturii, cifra este de 26,4%, în timp ce
pentru comerþ ºi intermediere financiarã ea ajunge la 23%
(http ://www.mmssf.ro/website/ro/munca/050906statistici.
pdf, p. 14).
Femeile tind sã fie în general mai prost plãtite pe piaþã,
la nivel european, iar dintre slujbele cu venit minim, cele mai
multe le au femeile (Minimum wages 2007..., 2007, p. 5). În
Raportul Naþional de Progres din iunie 2006 se constatã
urmãtoarele :
1. Raport general în cadrul proiectului Gen, interese politice ºi inserþie

europeanã, coordonat de prof.univ.dr. Mihela Miroiu, desfãºurat
în perioada 2006-2008, finanþat de Consiliul Naþional al Cercetãrii
ªtiinþifice în Învãþãmântul Superior, cod CNCSIS 964. Eºantionul
cercetãrii (1.496 de persoane) este reprezentativ pentru populaþia
neinstituþionalizatã a României, cu o eroare toleratã de ±2,6%.
se menþin discrepanþe, în unele cazuri destul de mari, între

câºtigurile salariale medii nete la nivelul diferitelor activitãþi.
Poziþia dominantã este deþinutã de activitatea de intermedieri
financiare (de 3,05 ori peste medie), urmatã de activitãþile de
asigurãri ºi ale caselor de pensii (de 2,05 ori peste medie),
poºtã ºi telecomunicaþii (de 1,67 ori peste medie), administraþie
publicã (de 1,51 ori peste medie), învãþãmânt (de 1,06 ori peste
medie). Sub media pe economie se aflã activitãþile din sãnãtate
ºi asistenþa socialã (92,3%), construcþii (81,6%), comerþ (78,2%),
agriculturã, vânãtoare ºi servicii anexe (69,4%), hoteluri ºi
restaurante (62,5%)1.
Se poate constata cã domeniile cel mai prost remunerate

sunt, în principal, cele feminizate2.
Problematica dimensiunii de gen a pieþei muncii are
aspecte multiple3 : 1) existã anumite grupuri care sunt mai
vulnerabile la discriminarea la angajare, de exemplu : femeile
însãrcinate, femeile cu dizabilitãþi ºi femeile rrome ; 2) poziþia
femeilor pe piaþa muncii este dezavantajatã în comparaþie
cu a bãrbaþilor (femeile sunt în general mai prost plãtite ºi
au mai puþine ºanse de avansare) ; 3) sãrãcia la locul de
muncã4 este, de obicei, corelatã cu analiza urmãtoarelor
variabile : numãrul de pauze luate de-a lungul carierei (de
exemplu, cele legate de naºterea copiilor) ; tipul de slujbã,
cu normã întreagã sau jumãtate de normã ; calitatea gene-
ralã a slujbei ºi venitul rezultat în urma ei ; caracteristicile
1. Sublinierile din citat îmi aparþin.

2. Pentru o analizã suplimentarã privind situaþia empiricã mãsuratã
cu privire la excluziunea socialã a femeilor din România, cât ºi la
politicile publice româneºti din acest domeniu, vezi Alice Iancu,
Dimensiunea de gen a excluziunii sociale, în Oana Bãluþã (coord.),
Parteneri egali. Competitori egali, Editura Maiko, 2007, Bucureºti,
pp. 131-182.
3. Pentru o analizã detaliatã cu privire la aspectele specifice ale par-
ticipãrii femeilor pe piaþa muncii din România, vezi Alina Dragolea,
Dimensiunea de gen a pieþei muncii, în Oana Bãluþã (coord.),
Parteneri egali. Competitori egali, Editura Maiko, 2007, Bucureºti,
pp. 25-77.
4. In-work poverty, în original.
individuale, precum nivelul de educaþie ; caracteristicile gos-

podãriei, precum situaþia de familie monoparentalã ; cadrul
instituþional tipul de sistem social (Working poor in the
European Union, 2004, p. 51) factori care sunt în special
relevanþi pentru situaþia femeilor.
Dubla zi de muncã rãmâne rãspânditã ºi este susþinutã
la nivel ideologic de populaþie. De exemplu, în privinþa res-
ponsabilitãþii educãrii copiilor, situaþia empiricã modificã
nesemnificativ balanþa, modificarea minorã survenitã fiind
corelatã cu apariþia dependenþilor în gospodãrie (vezi fi-
gura 4 de la p. 151).
Preferinþele femeilor cu copii sub 14 ani indicã însã
dorinþa de a se afla pe piaþa muncii ºi de a avansa în ea
(vezi figura 4 de la p. 113). Cu toate acestea, existenþa
dependenþilor afecteazã atât prezenþa pe piaþa muncii, cât
ºi posibilitãþile de avansare. Dacã excludem variabila pre-
ferinþei femeilor din explicaþia acestui aspect, fiecare dintre
cele patru modele teoretice identificate anterior ne poate
oferi o explicaþie alternativã : conform modelului francez
(al dezintegrãrii relaþiilor sociale), femeile cu copii sub 14 ani
ar fi izolate de comunitate sau de oportunitãþile de pe piaþa
muncii (dacã luãm în calcul dubla zi de muncã numai din
punctul de vedere al resursei timpului, varianta aceasta nu
pare improbabilã), conform modelului individualist fie sunt
discriminate pe piaþã, fie nu aduc pe piaþã capacitãþile nece-
sare pentru a avansa, iar modelul lui Akerlof ne furnizeazã
ipoteza prezenþei sau absenþei unor externalitãþi sociale
semnificative1.
Singurul model care pare sã furnizeze puþine date pentru
analizã este cel al politicilor publice europene din domeniul
excluziunii sociale. Consecinþele modului în care se desfã-
ºoarã analiza sãrãciei ºi a excluziunii sociale din punctul de
vedere al genului sunt semnificative. Mai multe cercetãri
indicã o naturã diferitã a sãrãciei pentru femei ºi bãrbaþi,
1. Pentru o analizã a prezenþei femeilor pe piaþa muncii din perspec-

tiva alegerilor acestora, vezi capitolul Alinei Dragolea din cadrul
acestui volum.
Figura 7. În urmãtorii cinci ani, pentru a vã creºte nivelul de trai,

dumneavoastrã ce plãnuiþi sã faceþi ? Respondenþi femei.1
cauzele structurale regãsindu-se în trei arii : familia, piaþa

muncii ºi sistemele de protecþie socialã. Astfel, în cadrul
familiei, aspecte importante le constituie relaþiile de putere
ºi împãrþirea resurselor ºi sarcinilor în cadrul gospodãriei.
Acestea au un impact puternic asupra pieþei muncii, prin
intrarea femeilor pe piaþã în anumite sectoare mai prost
plãtite (fie pentru cã nu pot petrece foarte mult timp la
lucru, fie pentru cã abilitãþile dezvoltate sunt cerute în
sectoare mai prost plãtite care pot fi prost plãtite tocmai
pentru cã sunt feminizate , fie din cauza stereotipurilor
care definesc slujbele potrivite pentru femei).
Aranjamentele instituþionale pot avea, de asemenea, un
impact puternic asupra situaþiei femeilor. Astfel, anumite
evenimente, precum monoparentalitatea, divorþul sau sepa-
rarea ºi, în special, prezenþa copiilor, vor constitui predictori
mai puternici pentru sãrãcia femeilor. Acest lucru este o
urmare atât a dependenþei de venitul partenerului (care
este fie mai mare, fie singurul din gospodãrie), precum ºi
1. Eºantionul cercetãrii (1.496 de persoane) este reprezentativ pentru

populaþia neinstituþionalizatã a României, cu o eroare toleratã de
±2,6%. Subeºantionul celor care au rãspuns la întrebarea din
figurã cuprinde 788 de cazuri.
a responsabilitãþilor de îngrijire din cadrul familiei. Sãrãcia

pentru femei este de altfel ºi mai durabilã, femeile fiind mai
predispuse sã cadã sub pragul celor aflaþi în risc de sãrãcie
ºi sã rãmânã mai mult timp în situaþia de sãrãcie, cu ºanse
mai reduse de a ieºi din ea (Ruspini, pp. 1-3 ; Daly, 1992,
pp. 4-5). Aceste aspecte sprijinã afirmaþii conform cãrora
sãrãcia este mai complex genizatã, bãrbaþii ºi femeile sunt
deseori sãraci din motive diferite, resimt sãrãcia diferit ºi
au capacitãþi diferite de a rezista ºi scãpa din ea. Inegali-
tãþile de gen ºi relaþiile de putere interacþioneazã cu alte
inegalitãþi ºi relaþii de putere pentru a produce aceste dife-
renþe (Whitehead, 2003, p. 8).
O analizã mai detaliatã cu privire la mãsurarea sãrãciei
la nivelul gospodãriilor ºi al familiei va fi abordatã într-o
secþiune ulterioarã a lucrãrii. Problematica pieþei muncii a
fost abordatã în lucrare, cu accent pe sãrãcia la locul de
muncã. Singura dimensiune rãmasã de analizat o constituie
sistemul de protecþie socialã ºi serviciile oferite de stat cu
alte cuvinte, chiar modelul politicilor europene (ºi, implicit,
naþionale), care pare sã ne fi oferit puþine rãspunsuri pentru
soluþionarea situaþiei femeilor, mai ales raportat la dimen-
siunea dependenþilor. Aceasta este tratatã în capitole diferite
ale politicilor europene, fie sub capitolul umbrela egalitãþii
dintre femei ºi bãrbaþi, fie în arii precum reconcilierea
dintre viaþa privatã ºi muncã.
Abordarea problematicii pieþei muncii trebuie sã se facã
raportat la problematica excluziunii sociale, cu accent prio-
ritar pe dimensiunea de gen, pentru a asigura îmbunãtãþi-
rea situaþiei economice a grupurilor de femei vulnerabile
(European Womens Lobby). Dacã excluziunea socialã a fe-
meilor este puternic influenþatã de sistemul de suport social
oferit, este necesarã includerea serviciilor de îngrijire a de-
pendenþilor în cadrul politicilor de excluziune socialã, în
condiþiile în care un raport al European Foundation for the
Improvement of Living and Working Conditions a semnalat
încã din 2001 cã diferenþa fundamentalã de gen cu pri-
vire la condiþiile de lucru o constituie faptul cã femeile con-
tinuã sã aibã responsabilitatea principalã pentru conducerea
gospodãriei ºi îngrijirea copiilor, chiar ºi atunci când sunt

angajate cu normã întreagã (p. 1).
Serviciile incluse la nivelul Uniunii Europene în cadrul
dimensiunii de excluziune socialã pensiile ºi serviciile de
sãnãtate , deºi importante pentru analiza excluziunii sociale
a femeilor, nu sunt suficiente. Aceastã afirmaþie se sprijinã
pe efectele documentate pe care prezenþa dependenþilor le
are asupra gradului de ocupare/avansare a femeilor pe piaþa
muncii, ºi implicit asupra venitului, asupra sãrãciei gospo-
dãriilor în general (prezentate deja în cadrul lucrãrii), dar
ºi pe datele empirice de la nivelul societãþii româneºti. Ast-
fel, din datele avute la dispoziþie rezultã cã 43,91% dintre
gospodãriile româneºti au în îngrijire dependenþi (prin de-
pendenþi s-au luat în calcul numãrul de copii sub 18 ani,
precum ºi bãtrânii prezenþi în gospodãrie care nu se pot
îngriji singuri. Nu au fost incluºi bãtrânii ºi bolnavii aflaþi
în îngrijire în afara gospodãriei). Aceºtia sunt împãrþiþi
dupã cum aratã figura 8 :
Figura 8. Categorii de dependenþi în gospodãrie (copii pânã în 18

ani ºi bãtrâni care nu se pot îngriji singuri)1
1. Eºantionul cercetãrii (1.496 de persoane) este reprezentativ pen-

tru populaþia neinstituþionalizatã a României, cu o eroare toleratã
de ±2,6%. Dimensiunea subeºantionului prezentat în figura 9 este
de 676 de persoane.
Astfel, aproape jumãtate din populaþie are în îngrijire

dependenþi în propria gospodãrie, în condiþiile în care pozi-
þia de îngijitor informal al acestora o ocupã gratuit femeile
din familie. A existat o continuã scãdere a numãrului de
creºe, ca urmare a reformelor aplicate în sistemul medical
(Planul Naþional de Dezvoltare 2007-2013, pp. 167-168). De
asemenea, numãrul de grãdiniþe la nivel naþional este insu-
ficient. Gradul de conºtientizare a acestei dimensiuni ºi a
implicaþiilor sale este însã scãzut printre decidenþii politici.
Astfel, lipsa de resurse ºi facilitãþi care sã uºureze îngrijirea
dependenþilor în vârstã, de exemplu, este asociatã în Rapor-
tul Strategic din Septembrie 2006 cu o schimbare de atitu-
dine în familie, unde disponibilitatea copiilor de a avea grijã
de generaþiile bãtrâne se reduce (Raportul Naþional Strate-
gic, 2006, p. 18). Aceastã abordare însã nu este justificatã,
având în vedere cã în România se întâlneºte în continuare
un grad mare de coeziune familialã comparativ cu restul sta-
telor membre UE (First European Quality..., 2006, pp. 38-39).
Singurul caz în care familia nu apare ca furnizor de ajutor
este cel în care ajutorul este solicitat financiar, motivul pro-
babil pentru acest lucru fiind capacitatea financiarã scãzutã
a familiei de a oferi un asemenea sprijin (First European
Quality..., 2006, p. 39). În concluzie, ceea ce trebuie analizat
nu este disponibilitatea familiei de a-ºi îngriji dependenþii,
cât posibilitatea de a o face. Limbajul Raportului Strategic
trãdeazã însã aºteptarea ca femeile din România sã rãmânã
principalele îngrijitoare ale dependenþilor. Aceastã aºtep-
tare nu poate fi pusã pe seama atitudinilor populaþiei cu
privire la prioritãþile (bugetare sau de alt tip) pe care insti-
tuþiile centrale ºi locale ar trebui sã le aibã. Figura 9 ilus-
treazã opþiunile privind folosirea banilor de cãtre guvern.
În ceea ce priveºte aceeaºi întrebare cu referire la autoritã-
þile locale, rãspunsurile au favorizat finanþarea infrastruc-
turii (drumuri, utilitãþi), spitalelor, investirea în locuri de
muncã, protecþie socialã, ajutoare pentru nevoiaºi, ºcoli ºi
grãdiniþe1 .
1. Barometrul politicilor publice.

* sub 1%
Figura 9. Opþiunile populaþiei privind cheltuirea banilor de cãtre
Guvern1
Perspectivele de gen asupra dimensiunilor politicilor pu-

blice, precum ºi diferitele abordãri ale mãsurãrii efective a
sãrãciei cu privire la prezenþa dependenþilor în gospodãrie
(detaliate ulterior) susþin reformularea agendei politice a
Uniunii Europene, conform cu figura 10. Aceasta ar confirma
angajamentul de a integra dimensiunea de gen în cadrul
formulãrii de politici publice dincolo de etapa simplei adãugãri
a dimensiunii de gen la ariile deja abordate. De asemenea,
ar geniza angajamentul luat odatã cu adoptarea principiului
incluziunii active, ºi anume asigurarea unui acces îmbunã-
tãþit la servicii care pot ajuta la înlãturarea obstacolelor cu
care indivizii ºi familiile lor se confruntã la intrarea în socie-
tate, astfel sprijinindu-se ºi reintrarea lor pe piaþa muncii
(Communication from the Commission..., 2006, p. 8).
1. Raport General în cadrul proiectului Gen, interese politice ºi inserþie

europeanã, coordonat de prof.univ.dr. Mihela Miroiu, desfãºurat
în perioada 2006-2008, finanþat de Consiliul Naþional al Cercetãrii
ªtiinþifice în Învãþãmântul Superior, cod CNCSIS 964. Eºantionul
cercetãrii (1.496 de persoane) este reprezentativ pentru populaþia
neinstituþionalizatã a României, cu o eroare toleratã de ±2,6%.
Figura 10. Modelul politicilor publice europene
Problematica stigmatizãrii sãracilor este, de asemenea,

importantã, cu semnificative aspecte de gen, în special în
condiþiile în care ea este strâns legatã de excluderea din
reþelele sociale (cel puþin din cele exterioare comunitãþii de
stigmatizaþi, dacã un asemenea grup s-a format). Femeile
constituie majoritatea celor aflaþi în ºomaj de lungã duratã,
a celor cu slujbe prost plãtite ºi a persoanelor casnice. În
secþiunile anterioare am detaliat problema calitãþii sluj-
belor. Aceasta constituie un punct important pentru pune-
rea sub semnul întrebãrii a cliºeului sãracii nu muncesc
sau sãracii nu vor sã munceascã. În urmãtorul exemplu
voi ilustra situaþia unui grup de femei care, fie ºi muncind,
au ºanse puþine de a se ridica de sub pragul de sãrãcie.
Exemplul 1 : Acest exemplu se referã la situaþia femeilor
adulte din familii monoparentale. În România, familiile
monoparentale sunt feminizate ºi prezintã un grad crescut
de risc de sãrãcie sau se aflã deja în sãrãcie severã. Sãrãcia
severã se manifestã în special în zonele urbane sãrace, unde
familiile monoparentale, indiferent dacã locuiesc singure sau
se grupeazã cu alþii, sunt peste jumãtate în sãrãcie extremã
ºi încã o treime se aflã în situaþia de crizã generalizatã,
având locuinþa în proprietate, dar nedotatã ºi trãind de pe
o zi pe alta din venituri sub pragul de sãrãcie (Stãnculescu,
2004, p. 68). Femeile din familii monoparentale reprezintã
o categorie de persoane pentru care un loc de muncã, în
lipsa introducerii unei dimensiuni privind îngrijirea depen-

denþilor în politicile publice sociale, este o mãsurã foarte
puþin eficientã. De fapt, fie intrarea pe piaþã nu va fi posi-
bilã, fie se va face într-o slujbã eventual cu jumãtate de
normã sau prost plãtitã.
Exemplul 2 : Acest exemplu se referã la sãracii care mun-
cesc în zone sãrace. În studiul sãu, Vor sãracii sã mun-
ceascã ?, Manuela Sofia Stãnculescu atrage atenþia asupra
faptului cã discursul reprezentanþilor instituþionali este
unul în bandã dublã, în care se vorbeºte despre lipsa
locurilor de muncã («nici tineri cu facultate nu gãsesc de
lucru»), care însã nu se aplicã ºi populaþiei sãrace, mai ales
dacã este vorba despre rromi, cãci «þiganul nu-l faci sã se
ducã la muncã, el doar cere». Cu alte cuvinte, discursul este
de tipul : cei ca «noi» nu au unde sã munceascã, cei ca «ei»
nu vor sã munceascã (Stãnculescu, 2004, p. 197) (subli-
nierile sunt preluate din textul original). De fapt, în aceste
zone existã o lipsã cronicã de locuri de muncã, fie la stat
(ceea ce afecteazã în principal satele ºi zonele urbane mici),
fie în urma restructurãrilor fabricilor ºi din cauza lipsei
unui sector privat bine dezvoltat (în zonele urbane). Totuºi
se observã cã, în ciuda acestor realitãþi, sãrãcia este provo-
catã atât de educaþia precarã, calificare, etnie, cât ºi de
sãrãcia propriu-zisã care tinde sã se perpetueze, deoarece
categoriile celor aflaþi în stare de sãrãcie extremã sunt
ocupate pe piaþa muncii într-un grad comparabil cu celelalte
categorii ale populaþiei, diferenþa constând în alegerea
disproporþionatã a muncii informale, în sectoarele agricole
sau nu (Stãnculescu, 2004, pp. 199-200).
Exempul 3 : Femeile casnice inactive sãrace, care nu sunt
nici în ºomaj declarat, nici în concediu (de maternitate sau
de alt tip), constituie o categorie de sãraci plasaþi în afara
pieþei muncii. Prin femei casnice sãrace înþeleg femeile cas-
nice aflate în gospodãrii sãrace. Ele reprezintã una dintre
categoriile importante în analiza feministã încã de la apari-
þia cãrþii lui Betty Friedan, The Feminine Mystique (1963),
care atrãgea atenþia asupra izolãrii ºi stãrii defavorabile în
care aceastã categorie de femei se regãsea. Situaþia femeilor

casnice este relevantã din punctul de vedere al realitãþii empi-
rice româneºti, deoarece 85% dintre persoanele care se declarã
casnice sunt femei, ele constituind astfel o majoritate decisivã
în cadrul acestei categorii. Astfel, ele tind mai degrabã sã se
declare casnice decât ºomeri (constituie 47% dintre ºomerii
înregistraþi ºi 25% dintre ºomerii neînregistraþi).
Prezenþa dependenþilor în gospodãrie este un factor hotã-
râtor în perpetuarea acestei situaþii. Au fost analizate douã
categorii de femei : cele care se declarã casnice ºi cele cu
dependenþi în grijã. Dintre femeile care se declarã casnice,
65% au dependenþi în grijã în propria gospodãrie. În cate-
goria femeilor cu dependenþi în gospodãrie, 27,6% se declarã
casnice, în timp ce dintre femeile fãrã dependenþi numai
11,3% se încadreazã în aceastã categorie 1 .
Pentru cã am afirmat încã din introducere cã una dintre
mizele lucrãrii este interpretarea unor situaþii semnificative
din punctul de vedere al genului, din perspectiva modelelor
teoretice prezentate anterior voi aborda succint modul în
care acestea ar putea contribui la analiza situaþiei femeilor
casnice ºi dacã reuºesc sã îl studieze într-o manierã convin-
gãtoare. Dimensiunea izolãrii acestora este potrivitã unui
cadru conceptual de analizã încadrat în modelul dezinte-
grãrii relaþiilor sociale, în care excluºii sunt în principal cei
care nu au reþele de suport sau legãturi cu alþi indivizi ºi
grupuri sociale. Modelul individualist ar tinde cãtre o teore-
tizare a situaþiei lor ca urmare a unei alegeri proprii sau a
dezvoltãrii unor abilitãþi care nu sunt cerute pe piaþã. Mode-
lul lui Akerlof ar putea avea importanþã numai în prezenþa
unor externalitãþi sociale semnificative raportate la statutul
lor de casnice. Astfel, situaþia acestei categorii de femei ar
putea fi reprezentatã astfel :

±2,6%. Subeºantionul femeilor care se declarau casnice este de
169 de cazuri. Subeºantioanele femeilor cu sau fãrã dependenþi în
gospodãrie au urmãtoarele dimensiuni : cu dependenþi 340 de
cazuri ; fãrã dependenþi 448 de cazuri.
Însã acest model ar funcþiona, repet, numai în prezenþa

unor externalitãþi sociale semnificative : de exemplu, în pre-
zenþa unei ideologii sau a unui set de credinþe ce ar intercon-
diþiona (de pildã) aprobarea soþului/copiilor ºi inactivitatea pe
piaþa muncii ori în cazul unei importanþe crescute acordate de
cãtre femeia casnicã acestora. Astfel, deºi nu poate fi igno-
rat, modelul lui Akerlof tinde sã aibã o aplicabilitate limi-
tatã sau cel puþin incertã, în lipsa unor date semnificative.
Nu în ultimul rând, modelul furnizat de politicile publice
europene nu ne este de foarte mare ajutor. Având în vedere
cã acesta nu se opreºte în mod semnificativ, în cadrul politi-
cilor privind excluziunea socialã, asupra factorului principal
care izoleazã femeile de piaþa muncii, ºi anume lipsa unei
reþele de îngrijire pentru dependenþi, simpla asigurare de
locuri de muncã este insuficientã. Astfel, criticile la adresa
modelului politicilor publice europene care s-au concentrat în
cea mai mare mãsurã pe atragerea atenþiei asupra insuficien-
þei asigurãrii de locuri de muncã pentru diminuarea exclu-
ziunii sociale se dovedesc concludente. Calitatea acestor
locuri de muncã, precum ºi asigurarea unor servicii conexe,
cum sunt cele de îngrijire a copiilor, au o mizã puternic geni-
zatã, aspect relevant ºi pentru realitatea socialã româneascã.
Este necesar aºadar sã analizãm accesul la servicii ºi
drepturi, precum ºi la reþelele sociale în contextul românesc.
Numai aºa putem realiza o hartã genizatã a grupurilor
aflate în excluziune socialã în România. Am precizat deja
cã, în context european, serviciile analizate sunt sistemele
de pensii ºi cele de sãnãtate1 . Dupã cum am arãtat, existã
1. Pentru o analizã mai detaliatã a dimensiunii de gen a pensiilor ºi

serviciilor de sãnãtate în contextul excluziunii sociale în România,
vezi Alice Iancu, Dimensiunea de gen a excluziunii sociale, în
Oana Bãluþã (coord.), Parteneri egali. Competitori egali. Integrarea
dimensiunii de gen în procesul de elaborare a politicilor publice,
Editura Maiko, 2007, Bucureºti, pp. 131-182.
diferenþe de gen semnificative cu privire la veniturile pe

care femeile ºi bãrbaþii le au la vârsta pensionãrii. Dintre
persoanele care se declarã pensionare atunci când sunt în-
trebate despre ocupaþia lor principalã, 60,76% sunt femei ºi
39,24% bãrbaþi. Dintre persoanele care se aflã în stare de
vãduvie, 12,7% sunt bãrbaþi, în timp ce 87,3% sunt femei 1.
Aceste diferenþe reprezintã o consecinþã atât a inegali-
tãþilor de pe piaþa muncii (discriminarea pe piaþa muncii,
reconcilierea dificilã dintre muncã, familie ºi viaþa privatã,
inegalitãþile structurale de pe piaþa muncii, diferenþele la
salarizare), cât ºi a sistemelor de pensii (vârstele diferite
la care femeile ºi bãrbaþii se pensioneazã, inegalitãþile în
calculul pensiilor, de exemplu cauzate de luarea în calcul
a speranþei de viaþã diferite) (Adequate and Sustainable
Pensions..., 2006, pp. 140-144).
Dimensiunea sãnãtãþii este importantã pentru cã ea se
leagã atât de prelungirea vieþii active pe piaþa muncii, cât
ºi de efectele asupra sãnãtãþii ºi accesului la servicii în
domeniu, în contextul calitãþii muncilor ºi al unei situaþii
materiale precare, ºi de efectele pe care un sistem de sãnã-
tate subdezvoltat le are asupra poverii îngrijitoarelor infor-
male din familie. Astfel, accesul femeilor în vârstã, al celor
de etnie rromã, al celor care locuiesc în zone sãrace la îngri-
jire medicalã este afectat. În condiþiile în care se practicã
plãþile nedeclarate (mita) cãtre personalul medical, persoa-
nele din categoriile sãrace (unde dimensiunea de gen este
semnificativã) au acces inegal la aceste servicii. În ceea ce
priveºte relaþia dintre tipul de muncã prestat pe piaþã ºi
sãnãtate, s-a constatat cã, la nivel european, femeile sunt
mai expuse stãrilor de sãnãtate precarã cauzate de condiþiile
de muncã (European Foundation for the Improvement of
Living and Working Conditions, 2001, p. 1). De asemenea,
un sistem de sãnãtate slab dezvoltat va încuraja dezvoltarea

±2,6%. Subeºantionul persoanelor care se declarau pensionare a
fost compus din 502 de subiecþi. Subeºantionul persoanelor care
s-au declarat în stare de vãduvie numãra 190 de subiecþi.
îngrijirii informale a bolnavilor de cãtre femei în cadrul

familiei (am abordat aspectul îngrijirii dependenþilor ante-
rior). Îngrijirea gratuitã ºi informalã afecteazã în mod
covârºitor femeile, având în vedere cã aceste activitãþi con-
sumã timpul de educaþie ºi dezvoltare profesionalã, plasând
femeile într-un cerc vicios pe care nici o politicã publicã nu
l-a luat în seamã, nici mãcar la nivel de proiect.
Astfel, harta grupurilor ºi indivizilor aflaþi în situaþie de
excluziune socialã sau în risc de excluziune socialã în România
cuprinde categorii importante din populaþie, dimensiunea
de gen fiind semnificativã : persoanele care aparþin minori-
tãþilor sexuale, persoanele care aparþin minoritãþilor etnice
(odatã cu includerea dimensiunii de gen, un fenomen supli-
mentar în analizã îl constituie discriminarea multiplã),
ºomerii (în special persoanele expuse ºomajului de lungã
duratã majoritatea femei), casnicele, lucrãtorii prost plã-
tiþi (din nou, dimensiunea de gen este relevantã), persoa-
nele aflate la vârsta pensionãrii (diferenþele de gen sunt
semnificative), precum ºi persoanele care nu pot accesa în
mod corespunzãtor serviciile de sãnãtate ºi sunt afectate de
lipsa acestora prin munca suplimentarã presupusã (femeile
fiind majoritare în aceastã categorie). Putem astfel afirma
cã dimensiunea de gen este relevantã la nivelul tuturor
acestor categorii de excluºi. Formularea de politici publice
genizate în domeniul excluziunii sociale trebuie sã consti-
tuie o prioritate importantã, nu numai în virtutea respec-
tãrii principiilor Uniunii Europene în domeniu (abordarea
integratoare de gen ºi principiul egalitãþii de ºanse), ci ºi
pentru cã realitãþile empirice o cer în mod imperativ.
Mãsurarea excluziunii sociale

în Uniunea Europeanã
În decembrie 2001, în cadrul Consiliului European de la

Laeken au fost adoptaþi o serie de indicatori comuni pentru
mãsurarea excluziunii sociale. Deºi, conform principiului
subsidiaritãþii, statele membre au în continuare libertatea
de a-ºi alege politicile sociale potrivite pentru contextul fiecã-

reia, raportarea la indicatori comuni reprezintã o schimbare
semnificativã în modul de formulare a politicilor publice
sociale în cadrul Uniunii Europene. Avantajele acestei abor-
dãri sunt posibilitatea formãrii unui tablou european al
excluziunii sociale, creºterea cooperãrii între statele mem-
bre (prin Metoda deschisã de Coordonare), precum ºi instau-
rarea unui spirit de competiþie sau a unei presiuni de grup
care ar stimula statele membre în acþiunile lor (Atkinson,
Marlier, Nolan, 2004, pp. 48-50).
În continuare, voi prezenta succint indicatorii Laeken1 ºi
caracteristicile lor principale, precum ºi dezbaterile care au
precedat ºi urmat alegerea lor. Voi urma firul prezentãrii
din studiul lui Atkinson, Marlier ºi Nolan, Indicators and
Targets for Social Inclusion in the European Union, din
2004, care este comprehensiv ºi furnizeazã o gamã de date
suficientã pentru analiza ºi prezentarea indicatorilor Laeken.
Una dintre consecinþele aºteptate este creºterea compe-
tiþiei dintre statele membre în asigurarea unei coeziuni
sociale2 crescute ºi, prin extensie, a productivitãþii sociale.
1. Pentru lista completã a indicatorilor Laeken actuali, precum ºi a

modificãrilor care vor fi operate în viitor, vezi Portfolio of Over-
arching Indicators and Streamlined Social Inclusion, Pensions and
Health Portfolios, 2006, http ://ec.europa.eu/employment_social/
social_inclusion/docs/2006/indicators_en.pdf.
2. Coeziunea socialã reprezintã un concept folosit în politicile publice
ale Uniunii Europene cu caracter mai degrabã de consecinþã în
sensul în care nivelul excluziunii sociale dã mãsura gradului de
coeziune. Întrucât o dezbatere separatã a acestui subiect depã-
ºeºte obiectivul lucrãrii de faþã, mã voi rezuma la a cita definiþia
pe care Uniunea Europeanã a folosit-o. În acest context, coeziunea
socialã se constituie din capacitatea unei societãþi de a asigura
bunãstarea tuturor membrilor sãi, minimalizând disparitãþile ºi
evitând polarizarea. O societate coezivã este o comunitate a spri-
jinului mutual, compusã din indivizi liberi care îºi urmãresc aceste
scopuri comune prin mijloace democratice. Nu este numai o me-
todã de combatere a excluziunii sociale ºi a sãrãciei. Ea ajutã la
crearea solidaritãþii în societate, astfel încât excluziunea sã fie
minimalizatã. În acelaºi timp, atâta vreme cât sãrãcia ºi exclu-
ziunea continuã sã existe, este nevoie de mãsuri specifice pentru
De asemenea, valorile indicatorilor sunt evaluate relativ la

contextul lor ºi la valoarea lor realã : de exemplu, o diferenþã
de un procent în, sã spunem, rata celor excluºi din cauza
sãrãciei nu se va bucura de o atenþie crescutã. Atenþia va
fi îndreptatã asupra mecanismelor în privinþa cãrora poli-
ticile pot sã fie eficiente.
Comitetul pentru Incluziune Socialã atrage atenþia asu-
pra faptului cã indicatorii trebuie sã furnizeze o imagine
holistã a excluziunii sociale. Prin mãsurarea activitãþilor
statelor membre se urmãreºte nu atât ceea ce acestea fac în
domeniul excluziunii sociale, cât rezultatele politicilor lor
(de exemplu, se mãsoarã nivelul de educaþie atins în cadrul
populaþiei-þintã, nu cheltuielile totale pe ºcoli). Deºi statele
membre sunt libere sã foloseascã indicatori proprii supli-
mentari ºi sã se raporteze la contextul naþional, principiul
metodologic de bazã este ca un indicator sã se bucure de o
interpretare clarã ºi acceptatã la nivel normativ. Indicatorii
sunt grupaþi în trei categorii : primari, secundari ºi terþiari.
Indicatorii primari constituie un numãr restrâns de indi-
catori principali care acoperã o arie largã a ceea ce au fost
considerate cele mai importante elemente pentru ajungerea
în starea de excluziune socialã (Atkinson, Marlier, Nolan,
2004, p. 52). Indicatorii secundari se constituie în dimensiuni
care sprijinã indicatorii primari ºi detaliazã dimensiuni
suplimentare ale problemei suprinse de aceºtia. Ultima cate-
gorie o reprezintã indicatorii terþiari, aceºtia urmând sã fie
introduºi de statele membre în Planurile Naþionale de Ac-
þiune (NAPs) în vederea analizei unor situaþii specifice con-
textelor naþionale.
Venitul scãzut rãmâne dimensiunea principalã la care
indicatorii primari se raporteazã. În acest sens, putem afirma
cã, la nivelul mãsurãrii, modelul principal care informeazã
a ajuta membrii vulnerabili ai societãþii. O strategie pentru coe-

ziune socialã trebuie astfel sã adreseze problema excluziunii din
perspectiva reparaþiilor ºi a prevenþiei (Council of Europe, apud
Better Policies, Better Outcomes : Promoting the Mainstreaming of
Social Inclusion A Project Supported by the European Com-
mision, 2006, p. 79).
dezbaterea este de tip RED, accentul cãzând în principal pe

sãrãcie ca dimensiune principalã a excluziunii sociale. În
mãsurarea venitului se urmãreºte identificarea grupurilor
aflate în risc de sãrãcie, ºi nu a grupurilor sãrace propriu-
-zise, subliniindu-se astfel natura dinamicã a excluziunii
sociale ºi înþelegerea sa ca proces. Acesta se raporteazã la
venitul mediu naþional, constituind astfel un prag relativ al
sãrãciei (decizie aproape necontestatã în dezbateri 1). Un
aspect important l-a reprezentat surprinderea situaþiilor în
care sãracii devin mai sãraci, care nu sunt cuprinse prin
stabilirea unui singur prag. De aceea s-a instituit o mãsurã
pentru a determina distanþa dintre situaþia în care se regã-
sesc cei sub pragul de venit mic ºi pragul în sine.
Alte dimensiuni luate în considerare sunt distribuþia veni-
tului (reflectatã atât prin indicatori primari, cât ºi secundari),
gospodãriile cu membri fãrã loc de muncã (pensionarii nu
sunt incluºi în analizã), ºomajul pe termen lung, dispari-
tãþile regionale, educaþia ºi pregãtirea profesionalã (nivelul
de educaþie al celor cu vârste cuprinse între 18 ºi 24 de ani
constituie un indicator primar, iar proporþia populaþiei cu
vârstã de muncã, separatã pe gen ºi vârstã, constituie un
indicator secundar), precum ºi sãnãtatea (rata mortalitãþii
la naºtere, împãrþitã pe gen), dar ºi inegalitãþile percepute
în sãnãtate (Atkinson, Marlier, Nolan, 2004, pp. 55-58).
O dimensiune importantã a indicatorilor îl constituie fap-
tul cã ei au fost gândiþi ca un proces dinamic, supus transfor-
mãrilor. De altfel, existã o listã semnificativã deja stabilitã
de indicatori sau dimensiuni care urmeazã sã fie introduºi
în viitor (Portfolio of Overarching Indicators..., 2006).
1. Acesta a fost preferat unui prag absolut de mãsurare. De exem-

plu, sãrãcia severã este mãsuratã, de obicei, printr-un astfel de
prag absolut (general valabil). Banca Mondialã a fixat acest nivel
la 1 USD pe zi. Însã, aplicat la condiþiile din România, cât ºi la
factori precum numãrul persoanelor din gospodãrie sau de mediul
de rezidenþã, acest prag poate ajunge la 2,5 USD pe zi, astfel încât
numãrul persoanelor declarate sever sãrace poate sã difere în
funcþie de indicatorii folosiþi (Stanciu, 2004, pp. 2-4).
Critici ºi perspective
asupra mãsurãrii excluziunii sociale
în Uniunea Europeanã
Criticile ºi perspectivele alternative privind excluziunea

socialã ºi modalitatea de mãsurare a acestora în cadrul
Uniunii Europene constituie un subiect prea vast pentru a
putea fi tratat în aceastã secþiune a lucrãrii în mod detaliat.
Aceasta se datoreazã faptului cã ele înglobeazã atât criticile
mai vechi ºi dezbaterile cu privire la mãsurarea sãrãciei,
perspectivele naþionale asupra indicatorilor, cât ºi criticile
venite din partea diferitelor organizaþii reprezentante ale
mai multor grupuri : populaþia rromã, imigranþii sau femeile.
Mã voi limita la a analiza în principal criticile de gen cu
privire la mãsurarea excluziunii sociale, raportându-mã însã
ºi la unele dimensiuni la care am fãcut referire anterior, fie
din prisma modelelor teoretice, fie din cea a luãrilor de
poziþii diferite faþã de politicile sociale europene.
Criticile din perspective de gen ale modalitãþilor ºi meto-
dologiilor de mãsurare a sãrãciei vizeazã inabilitatea aces-
tora de a surprinde diferitele aspecte ale excluziunii femei-
lor, dar ºi sãrãcia în sine. O concentrare a criticilor în
aceastã arie este de aºteptat având în vedere cã, aºa cum
am mai menþionat, cercetãrile cu privire la sãrãcie sunt în
mare parte în continuare empirice. Voi clasifica criticile din
perspectiva de gen în urmãtoarele categorii : 1) critici care
urmãresc introducerea dimensiunii de gen în mãsurarea
sãrãciei ºi excluziunii sociale aºa cum sunt ele definite ºi
mãsurate acum ; 2) critici care contestã metodologiile de
mãsurare însele ºi cer dezvoltarea unui cadru care sã includã
în mod specific atât indicatori, cât ºi concepte ale exclu-
ziunii sociale genizate.
Criticile care urmãresc introducerea dimensiunii de gen în
mãsurarea sãrãciei ºi excluziunii sociale ºi-au gãsit practic
rãspunsul în abordarea genizatã a indicatorilor Laeken (dupã
cum se poate observa din anexã, majoritatea indicatorilor
sunt mãsuraþi în funcþie de gen). Abordarea integratoare

de gen sprijinã includerea dimensiunii de gen în toate eta-
pele elaborãrii politicilor publice. Un punct important îl
constituie faptul cã, aplicatã la excluziunea socialã, aceastã
opþiune se poate sprijini, dar nu depinde de identificarea în
prealabil a unor grupuri de femei vulnerabile la sãrãcie sau
excluziune socialã. Ea porneºte de la presupunerea cã existã
experienþe ºi realitãþi specifice femeilor1, iar politicile publice
þin cont de aceastã specificitate. Nu trebuie sã se aºtepte
dovedirea unor dezechilibre (uneori foarte accentuate) dintre
femei ºi bãrbaþi pentru ca dimensiunea de gen sã fie inte-
gratã. Acest argument este cu atât mai semnificativ cu cât
metodologiile de mãsurare a sãrãciei, de exemplu, pot masca
inegalitãþile dintre femei ºi bãrbaþi, dupã cum voi arãta în
continuare.
Criticile feministe care contestã metodologiile de mãsu-
rare au însã un caracter complex ºi pornesc de la realitatea
unor dimensiuni ignorate care afecteazã poziþia femeilor.
Anumite aspecte ale metodologiilor de mãsurare a sãrãciei
s-au aflat în prim-planul studiilor de gen : mãsurarea veni-
tului în funcþie de gospodãrie, concentrarea mãsurãrii sãrã-
ciei femeilor raportat la numãrul de femei din gospodãrie,
modalitãþile de mãsurare a veniturilor bãneºti ºi a resur-
selor. De fapt, ele pot fi împãrþite în mai multe categorii :
probleme privind procedurile de mãsurare, precum ºi insufi-
cienta abordare a schimbãrilor care apar pe parcursul vieþii,
dar ºi folosirea insuficientã a analizei structurale a sãrãciei.
În ceea ce priveºte modalitãþile de mãsurare a resurselor,
critica de gen a analizat atât problema unitãþii de mãsu-
rare, precum ºi scala de echivalenþã folositã. În general,
unitatea de mãsurã o constituie gospodãria sau familia.
Procedura standard prin care se mãsoarã resursele din
cadrul gospodãriei presupune o împãrþire egalã a acestora
1. Pentru o analizã detaliatã a experienþelor diferite ale femeilor ºi

ale bãrbaþilor, vezi studiul Oanei Bãluþã, Gen ºi interese politice.
La intersecþia dintre teorie, cercetare ºi viaþã cotidianã, din ca-
drul acestui volum.
între membrii familiei ºi un standard egal de viaþã între

membrii familiei. Cu toate acestea, distribuirea resurselor
din cadrul familiei nu este de nemãsurat, putându-se schimba
unitatea de mãsurã (la individ) ºi urmãrindu-se nu câte
resurse are o gospodãrie, ci un proces în trei etape : intrarea
resurselor în gospodãrie, cum sunt controlate resursele ºi
apoi alocate. Trebuie, de asemenea, þinut cont de tipul de
gospodãrie, în condiþiile în care în gospodãriile unde ambii
membri ai cuplului câºtigau foarte mult tinde sã existe un
management independent al resurselor, în timp ce în gospo-
dãriile cu venit mic femeile trebuie sã gospodãreascã venitul
total al familiei pentru toatã lumea, dupã ce alocaþia parte-
nerului a fost diminuatã. De asemenea, banii alocaþi consu-
mului propriu diferã foarte mult. În mod obiºnuit, partenerul
îºi opreºte bani de cheltuialã, situaþie observatã chiar ºi în
familii foarte sãrace, care trãiau din ajutorul social. Cazu-
rile în care femeile dispuneau de astfel de resurse sunt
foarte mici la numãr, rareori femeile alegând sã cheltuiascã
banii primiþi pentru consumul propriu.
Mai mult decât atât, o resursã foarte importantã în ana-
liza de gen este timpul. Timpul alocat de femei muncilor
casnice este de minimum 20 de ore pe sãptãmânã, aceastã
cifrã menþinându-se în mai multe þãri ºi crescând expo-
nenþial odatã cu apariþia copiilor. În condiþiile în care existã
o legãturã strânsã între timpul petrecut pe piaþã ºi cel din
afara pieþei, existã mai puþine ºanse pentru femei sã îºi
asigure venituri suficiente. În al doilea rând, abordarea
ciclurilor de viaþã este semnificativã, pentru cã femeile tind
sã cadã mai des sub pragul de sãrãcie ºi sã rãmânã mai
mult timp într-o poziþie nefavorabilã. Prin dimensiunile
structurale ale sãrãciei se înþelege folosirea mãsurãrii veni-
tului atât pe piaþa muncii, cât ºi la nivel de familie ºi dupã
sprijinul social acordat de stat, aspect asupra cãruia m-am
oprit anterior (Daly, 1992, pp. 3-11 ; Ruspini, pp. 5-8).
În context românesc, abordarea problemei sãrãciei din
punctul de vedere al ciclului de viaþã ar fi utilã din perspec-
tiva genului, în special pentru cã ar surprinde consecinþele
poziþiei femeilor pe piaþa muncii sau în afara ei la vârsta
pensionãrii. Existã diferenþe semnificative în ceea ce pri-

veºte riscul de sãrãcie între femeile ºi bãrbaþii în vârstã,
20,8% dintre femeile peste 65 de ani aflându-se în risc de
sãrãcie, comparativ cu 12% dintre bãrbaþi. De asemenea,
femeile de peste 75 de ani, majoritatea vãduve, trebuie sã
se bucure de atenþie, studiile la nivel european indicând
faptul cã vãduvia creºte riscul de sãrãcie (Challenges in
Guaranteeing Adequate..., 2007, p. 4). Aceastã situaþie este
atât consecinþa poziþiei inferioare pe piaþa muncii, cât ºi a
numãrului de absenþe de pe piaþa muncii (în special cele
legate de creºterea copiilor). În acest context, o atenþie
crescutã poate fi acordatã în cadrul unei asemenea abordãri
diferenþei dintre resursele iniþiale ºi cele înregistrate la o
datã ulterioarã, confirmându-se o legãturã între cele douã
(Ravallion, 1996, p. 1337).
Modul în care este abordatã relaþia dintre femei ºi sãrã-
cie/excluziune socialã poate diferi în funcþie de modelul con-
ceptual adoptat. În teorie, acest punct de pornire se con-
stituie în ceea ce eu am numit un argument tare, care se
referã la dimensiunea feminizãrii sãrãciei, ºi un argument
slab, care vizeazã dimensiunea sãrãciei genizate prin iden-
tificarea anumitor grupuri de femei cunoscute ca vulnera-
bile la risc de sãrãcie ºi excluziune socialã. Voi argumenta
în favoarea celui de-al doilea, atât din motive funcþionale,
cât ºi conceptuale.
Conceptul de feminizare a sãrãciei se referã, de fapt, la
frecvenþa crescutã a femeilor în categoriile de sãraci ºi con-
firmã preponderenþa lor în cadrul acestei categorii. Deseori,
aceastã presupoziþie se sprijinã pe afirmaþii conform cãrora
mai mult de jumãtate din sãracii lumii sunt femei (White-
head, 2003, p. 8), în unele studii cifra citatã deloc necon-
troversatã ajungând sã fie de 70% (Marcoux, 1998, p. 131).
Existã mai multe argumente în defavoarea unei astfel de
abordãri ºi voi începe cu cele prezentate de Alain Marcoux.
Articolul The Feminization of Poverty : Claims, Facts and
Data Needs atrage atenþia asupra faptului cã cifra de 70%
este problematicã, existând puþine studii care sã se consti-
tuie într-o documentaþie pentru asemenea diferenþe, ele fiind
cronice în special în þãrile sãrace sau în curs de dezvoltare

(Marcoux, 1998, pp. 131-135). Mai mult, deºi se înregis-
treazã o creºtere mai rapidã a numãrului de sãraci femei
decât bãrbaþi în anumite contexte, impactul la nivel de
numãr absolut al sãracilor în lume nu ar fi semnificativ
(Marcoux, 1998, p. 136).
Însã nu consider cã acest tip de argumente poate infirma
în totalitate sau definitiv presupoziþia feminizãrii sãrãciei.
Aceasta pentru cã, aºa cum autorul articolului recunoaºte,
feminizarea sãrãciei este o realitate în anumite contexte.
Mai mult decât atât, criticile feministe la adresa metodolo-
giilor de cercetare ºi mãsurare a sãrãciei pun la îndoialã
capacitatea instrumentelor actuale de a surprinde sãrãcia
femeilor ºi dimensiunile acesteia, astfel încât o afirmaþie de
tipul Nu s-a mãsurat o incidenþã mai mare a femeilor în
grupul social «sãraci» poate, din perspectiva genului, sã nu
surprindã altceva decât incapacitatea de mãsurare, ºi nu
inexistenþa unei realitãþi.
Mai degrabã aº argumenta în defavoarea utilizãrii unui
concept precum feminizarea sãrãciei în context european1 ,
pornind de la alte tipuri de argumente. În primul rând, con-
textele în care aceastã feminizare poate, cu instrumentele
folosite, sã fie surprinsã sunt, în general, prezente în þãri
sãrace. Astfel, în condiþiile în care diferenþe majore între
sãrãcia femeilor ºi a bãrbaþilor luaþi în bloc2 sunt prepon-
derente în þãrile sãrace ºi în curs de dezvoltare, existã
îndoieli privind capacitatea sa de explicaþie pentru þãri ale
Uniunii Europene. Un al doilea argument vizeazã posibili-
tatea unei astfel de abordãri de a exprima diversitatea atât
a femeilor, cât ºi a tipurilor de sãrãcie ºi excluziune socialã
1. Doresc sã accentuez faptul cã argumentul prezentat aici îmi apar-

þine ºi nu reflectã o opþiune majoritarã sau preponderentã pe plan
european. De fapt, feminizarea sãrãciei este un concept folosit în
analiza politicilor publice europene. De exemplu, vezi European
Womens Lobby, EU Employment and Social policies, http ://www.
womenlobby.org/site/1abstract.asp ?DocID=263&v1ID=&RevID=&
namePage=&pageParent=&DocID_sousmenu=&parentCat=19.
2. Sublinierea mea.
la care acestea sunt expuse. Un al treilea argument se

referã la concentrarea preponderentã a cercetãrii asupra
sãrãciei, ºi nu a excluziunii sociale, care ar descuraja inves-
tigarea unor tipuri de deprivãri cãrora femeile le fac faþã,
dar care nu pot fi surprinse de cercetãrile actuale asupra
sãrãciei.
Ceea ce am numit argumentul slab porneºte de la reali-
tatea empiricã a diferitelor forme de sãrãcie ºi excluziune
socialã ale diverselor grupuri de femei. Voi formula mai multe
argumente în favoarea unei astfel de abordãri în analiza
criticilor de gen la adresa modalitãþilor de mãsurare a sãrã-
ciei ºi excluziunii sociale. Un prim argument constã în capa-
citatea sa explicativã raportat la diversitatea femeilor.
Grupuri diferite (care se pot suprapune) de femei vor suferi
diferite tipuri de riscuri de sãrãcie ºi excluziune socialã.
Anumite categorii sunt expuse la inegalitãþi în cadrul gospo-
dãriei, unele la sãrãcie pe piaþa muncii, iar altele la exclu-
ziune socialã cauzatã de statutul de pãrinte singur, în timp
ce altele suferã de discriminare multiplã din cauza etniei
sau a vârstei. O a doua explicaþie constã în faptul cã a pleca
de la presupoziþia argumentului slab nu presupune negarea
unor realitãþi care afecteazã în mod disproporþionat femeile
în general, dupã cum voi arãta, ºi nici a necesitãþii dezvol-
tãrii de indicatori ºi dimensiuni metodologice care sã sen-
sibilizeze cercetarea sociologicã la gen. El constituie mai
degrabã o invitaþie pentru conceptualizarea excluziunii sociale
drept fenomen complex, care afecteazã diferite grupuri de
femei în moduri distincte. El presupune practic o direcþie
inversã în abordarea realitãþilor sociale care afecteazã fe-
meile : mai degrabã decât sã plece de la o propoziþie genera-
lizatoare de tipul Existã o feminizare a sãrãciei , se
porneºte de la o abordare pluralistã, care ia în calcul dife-
renþele dintre variatele grupuri de femei pentru ca apoi,
eventual, sã fie mutat planul cãtre unul mai general. Astfel,
cresc ºansele de a surprinde realitãþile multiple ale sãrãciei
femeilor, de a concepe ºi aplica politici adecvate.
Concluzie
Am abordat conceptul de excluziune socialã din perspec-

tiva a trei planuri principale : modelele teoretice, modelele de
politici publice ºi modelele de mãsurare folosite. Am gãsit
argumente care susþin afirmaþia conform cãreia dimensiu-
nea de gen interacþioneazã cu fiecare dintre aceste planuri,
existând un efect dublu : ea poate furniza noi dimensiuni de
analizã modelelor folosite în analiza excluziunii sociale, iar
acestea, la rândul lor, pot furniza noi arii modelelor de
analizã genizate.
În urma demersului de faþã consider cã am reuºit sã
construiesc o schemã analiticã pentru o mai bunã înþelegere
a proceselor ºi modelelor care interacþioneazã în vederea
definirii ºi analizei excluziunii sociale. De asemenea, dimen-
siunea de gen a constituit o perspectivã utilã în aceastã
analizã. Consider cã în urma acestui studiu pot fi inferate
mai multe concluzii. În primul rând, se poate afirma cã
existã un model al Uniunii Europene distinct al excluziunii
sociale, care se raporteazã în principal la realitãþile sociale
europene. În al doilea rând, procesul de definire ºi conceptua-
lizare a excluziunii sociale la nivel european poate câºtiga
în profunzime ºi relevanþã raportându-se la dimensiunea
de gen. În al treilea rând, este nevoie de o aprofundare a
studiilor de gen în zona ºtiinþelor sociale ºi politice pe
aceastã tematicã, pentru a se trece de la simpla etapã a
mãsurãrii empirice a excluziunii sociale pe care femeile o
resimt la crearea unui cadru specific de analizã asumat ºi
susþinut în cercetare ºi, ulterior, în politici publice. În al
patrulea rând, este nevoie ca acest cadru de analizã sã
reflecte diversitatea femeilor ºi a situaþiilor în care acestea
se regãsesc. Construirea unui astfel de model, precum ºi o
analizã aprofundatã a situaþiei româneºti prin cercetãri
empirice vor fi abordate în cadrul unor lucrãri viitoare.
Anexã
Bibliografie
A quick guide to EU unemployment and social policies, http ://

ec.europa.eu/employment_social/social_model/index_en.html.
Adequate and Sustainable Pensions Synthesis Report, European
Communities, 2006, http ://ec.europa.eu/employment_social/social
_protection/docs/2006/rapport_pensions_final_en.pdf.
Akerlof, George A., 1997, Social Distance and Social Decisions,
Econometrica, vol. 65, nr. 5, septembrie, pp. 1005-1027.
Arriagada, Irma, 2005, Dimensions of poverty and gender poli-
cies, CEPAL Review, nr. 85, aprilie, http ://www.eclac.org/cgi-
-bin/getProd.asp ?xml=/revista/noticias/articuloCEPAL/3/
22603/P22603.xml&xsl=/revista/tpl-i/p39f.xsl&base=/tpl/
imprimir.xsl.
Asghar, Zaidi, 2007, Challenges în Guaranteeing Adequate Pension
Incomes for Women Policy Brief, European Center For Social
Welfare Policy and Research, http ://www.euro.centre.org/data/
1175071450_4527.pdf, martie.
Atkinson, Anthony B. ; Marlier, Eric ; Nolan, Brian, 2004,
Indicators and Targets for Social Inclusion in the European
Union, JCMS, vol. 42, nr. 1.
Barata, Pedro, 2000, Social Exclusion in Europe Survey of Lite-
rature, The Laidlaw Foundation, http ://action.web.ca/home/
narcc/attach/Social%5B1%5D.pdf.
muncã, familie ºi viaþa privatã, în Oana Bãluþã (coord.), Par-
teneri egali. Competitori egali. Integrarea dimensiunii de gen
în procesul de elaborare a politicilor publice, Editura Maiko,
Bucureºti, pp. 81-130.
Bernheim, Douglas B., 1994, A Theory of Conformity, Journal
of Political Economy, vol. 102, nr. 5, octombrie, pp. 841-877.
Better Policies, Better Outcomes : Promoting the Mainstreaming of
Social Inclusion A Project Supported by the European Com-
mision, 2006, http ://www.cpa.ie/publications/BetterPolicies
BetterOutcomes_2006.pdf.
Brady, David, 2003, Rethinking the Sociological Measurement of
Poverty, Social Forces, vol. 81, nr. 3, martie, pp. 715-751.
Brock, William A. ; Durlauf Steven N., 2001, Discrete Choice

with Social Interaction, The Review of Economic Studies,
vol. 68, nr. 2, aprilie, pp. 235-260.
Communication de la Commission Présentée par la Commission
au Conseil Intégrer lÉgalité des chances entre les femmes et les
homes dans lensemble des politiques et actions communautaires,
COM(1996) 67 final, 21 februarie 1996, http ://ec.europa.eu/
employment_social/equ_opp/com9667.htm.
Communication From the Commission to the Council, The Euro-
pean Parliament, The European Economic and Social Committee
and the Committee of the Regions Concerning a consultation on
action at EU level to promote the active inclusion of the people
furthest from the labour market, 8 februarie 2006, http ://ec.
europa.eu/employment_social/social_inclusion/docs/com_2006_
0044_f_acte_en.pdf.
DAmbrosio, Conchita ; Papadopoulos, Fotis ; Tsakloglou, Panos,
2002, Social Exclusion in EU Member-States : A Comparison of
Two Alternative Approaches, http ://www.eco.rug.nl/~espe2002/
DAmbrosio.pdf.
Daly, Mary, 1992, Europes poor women ?, European Sociological
Review, vol. 8, nr. 1, mai, pp. 1-12.
Daly, Mary, Social Exclusion as concept and Policy Template in the
European Union, Working Paper Series #135, Center for Euro-
pean Studies, http ://www.ces.fas.harvard.edu/publications/docs/
pdfs/Daly135.pdf.
Daly, Mary ; Saraceno, Chiara, 2002, Social Exclusion and Gender
Relations, în Barbara Hobson, Jane Lewis, Birte Siim (ed.),
Contested Concepts in Gender and Social Politics, Edward Elgar
Publishing, UK.
Directiva Consiliului 2000/43/CE, 29 iunie 2000, cu privire la
implementarea principiului tratamentului egal între persoane
indiferent de originea rasialã sau etnicã, http ://www.romano
than.ro/romana/cadrujuridic/intern/ue/docref_min/cue.htm.
Dragolea, Alina, 2007, Dimensiunea de gen a pieþei muncii, în
Oana Bãluþã (coord.), Parteneri egali. Competitori egali. Inte-
grarea dimensiunii de gen în procesul de elaborare a politicilor
publice, Editura Maiko, Bucureºti, pp. 25-77.
Ensuring a Decent Income and a Better Life for All, 2006, European
Anti-Poverty Network, http ://eapn.horus.be/module/module_
page/images/pdf/pdf_publication/EAPN%20Publications/position/
Minimum%20income_en.pdf.
EU debates European social model, 24 octombrie 2005, http ://

www.euractiv.com/en/socialeurope/eu-debates-european-social-
-model/article-146338.
European Commission Employment, Social Affairs and Equal
Opportunities, decembrie 2006, Final Synthesis Main Report of
the Evaluation of the EU Programme to promote Member State
co-operation to combat social exclusion and poverty, http ://
ec.europa.eu/employment_social/social_inclusion/docs/evaluation_
full_text_en.pdf.
European Foundation for the Improvement of Living and Working
Conditions, Gender, jobs and working conditions in the Euro-
pean Union, 2001, http ://ec.europa.eu/employment_social/
employment_analysis/gender/gender_jobs_work_cond.pdf.
European Foundation for the Improvement of Living and Working
Conditions, 2006, First European Quality of Life Survey : Qua-
lity of life in Bulgaria and Romania, http ://www.eurofound.
europa.eu/pubdocs/2006/67/en/1/ef0667en.pdf.
European Womens Lobby, EU Employment and Social policies,
http ://www.womenlobby.org/site/1abstract.asp ?DocID=2
63&v1ID=&RevID=&namePage=&pageParent=&DocID_
sousmenu=&parentCat=19.
European Womens Lobby, European Employment Policies as a
core mechanism for achieving equality between women and men,
http ://www.womenlobby.org/site/1abstract.asp ?DocID=266&
v1ID=&RevID=&namePage=&pageParent=&DocID_
sousmenu=&parentCat=19.
Foster, James, 1998, Absolute versus relative poverty, The Ame-
rican Economic Review, vol. 88, nr. 2, Papers and Proceedings
of the Hundred and Tenth Annual Meeting of the American
Economic Association, mai, pp. 335-341.
Haan de, Arjan, 1999, Social Exclusion : Towards a Holistic Under-
standing of Deprivation, http ://www.dfid.gov.uk/pubs/files/sdd9
socex.pdf.
http ://europa.eu/scadplus/glossary/open_method_coordination_
en.htm.
http ://www.mmssf.ro/website/ro/munca/050906statistici.pdf.
Iancu, Alice, 2007, Dimensiunea de gen a excluziunii sociale, în
Oana Bãluþã (coord.), Parteneri egali. Competitori egali. Inte-
grarea dimensiunii de gen în procesul de elaborare a politicilor
publice, Editura Maiko, Bucureºti, pp. 131-182.
Ilie, Simona, 2003, Sãrãcie ºi excluziune socialã. Incluziunea
socialã ca obiectiv al sistemului de protecþie socialã, Calitatea
vieþii, XIV, nr. 3-4, p. 6, http ://www.iccv.ro/romana/revista/rcalvit/

pdf/cv2003.3-4.a01.pdf.
Levitas, Ruth, The Idea of Social Inclusion, http ://www.ccsd.ca/
events/inclusion/papers/rlevitas.htm.
Marcoux, Alain, 1998, The Feminization of Poverty : Claims,
Facts and Data Needs, Population and Development Review,
vol. 24, nr. 1, martie, pp. 131-139.
Memorandumul Comun în Domeniul Incluziunii Sociale, 2005,
România, http ://www.caspis.ro/downloads/JIM.pdf.
Planul Naþional de Dezvoltare 2007-2013, www.edu.ro/index.php ?
module=uploads&func=download&fileId=2059.
Portfolio of Overarching indicators and Streamlined Social Inclu-
sion, Pensions and Health Portfolios, 2006, http ://ec.europa.eu/
employment_social/social_inclusion/docs/2006/indicators_en.pdf.
Raport Naþional de progres. Memorandumul comun privind in-
cluziunea socialã, iunie 2006, Bucureºti, http ://sas.mmssf.ro/
temp/Raport_de_progres_JIM_integrat.pdf.
Raportul Naþional Strategic privind Protecþia Socialã ºi Inclu-
ziunea Socialã, Ministerul Muncii, Soclidaritãþii Sociale ºi Fa-
miliei, septembrie 2006, Bucureºti, http ://sas.mmssf.ro/temp/
Raportul_National_PSIS.pdf.
Ravallion, Martin, 1996, Issues in Measuring and Modelling
Poverty, The Economic Journal, vol. 106, nr. 438, septembrie.
Ruspini, Elisabetta, Engendering poverty research. How to go
beyond the feminization of poverty, http ://www.radstats.org.uk/
no075/ruspini.htm.
RWB & Associates, iunie 2002, Social Inclusion/Exclusion,
SACOSS News, http ://rwbsocialplanners.com.au/SOCIAL%20
INCLUSION.pdf.
Schulte, Bernd, 2002, A European definition of poverty : the fight
against poverty and social exclusion in the member states of
the European Union, în Peter Townsend, David Gordon (ed.),
World Poverty. New policies to defeat an old enemy, The Policy
Press, Bristol.
Sen, Amartya, 2000, Social Exclusion : Concept, Applications and
Scrutiny, http ://www.adb.org/documents/books/social_exclusion/
Social_exclusion.pdf.
Silver, Hillary ; Miller, S.M., 2002, Social Exclusion : The Euro-
pean Approach to Social Disadvantage, Race & Poverty, sep-
tembrie-octombrie.
Stanciu, Mariana, 2004, Consideraþii asupra cercetãrilor privind
sãrãcia extremã, Calitatea vieþii, XV, nr. 3-4, http ://www.iccv.ro/
romana/revista/rcalvit/pdf/cv2004.3-4.a09.pdf.
Statistics in focus. Minimum wages 2007 : Variations from 92 to

1570 euro gross per month, 2007, http ://epp.eurostat.ec.europa.
eu/cache/ITY_OFFPUB/KS-SF-07-071/EN/KS-SF-07-071-EN.PDF,
nr. 71.
Statistics in Focus Population and Social Conditions, mai 2005,
Work Poverty, http ://ec.europa.eu/employment_social/social_
inclusion/docs/statistics5-2005_en.pdf.
Stãnculescu, Manuela Sofia, 2004, Cine este în sãrãcie extremã,
în Manuela Sofia Stãnculescu, Ionicã Berevoescu (coord.), Sãrac
lipit, caut altã viaþã !, Editura Nemira, Bucureºti.
Stãnculescu, Manuela Sofia, 2004a, Vor sãracii sã munceascã ?,
în Manuela Sofia Stãnculescu, Ionicã Berevoescu (coord.), Sãrac
lipit, caut altã viaþã !, Editura Nemira, Bucureºti.
Stãnculescu, Maria Sofia, 2004b, Culisele zonelor sãrace : forme
de excluziune socialã, în Manuela Sofia Stãnculescu, Ionicã
Berevoescu (coord.), Sãrac lipit, caut altã viaþã !, Editura Nemira,
Bucureºti.
ªtefan, Cristina, 2004, Familia monoparentalã. O abordare poli-
ticã, Editura Arefeanã, Bucureºti.
Whitehead, Ann, 2003, Failing women, sustaining poverty : Gender
in Poverty Reduction Strategy Papers, Report for the UK
Gender and Development Network, The Gender and Development
Network and Christian Aid, mai, http ://www.gadnetwork.org.
uk/pdfs/failing%20women%2003.pdf.
Wickham, James, 2002, The End of the European Social Model :
Before it Began ?, în Appendix II of ICTUs submission to the
National Forum on Europe, 30 ianuarie, http ://www.ictu.ie/
html/publications/ictu/Essay2.pdf.
Working poor in the European Union, 2004, European Foundation
for the Improvement of Living and Working Conditions, http :/
/www.eurofound.europa.eu/pubdocs/2004/67/en/1/ef0467en.pdf.
193
Index tematic
A European Anti-Poverty Network

Abordarea integratoare de gen (EAPN)
Agendã European Womens Lobby
Aranjament flexibil (de muncã) Egalitatea de ºanse
F
C Familie
Casnica Feminism
Comunitate Feminizarea sãrãciei
Conformist (comportament) Familie
Capital uman Familie monoparentalã
Comportament (pe piaþa muncii)
Cercetare G
Culturã Gen
Grup
D
Diferenþe
Dedicate/nededicate (femei, I
Catherine Hakim) Inegalitate (de gen)
Diferenþã (de venit) Instituþie
Discriminare (de gen) Interese
Discriminare (societalã) Interese comune
Discriminare multiplã Interese diferite
Diferenþa la salarizare Interese divergente
Dependenþi Interese politice
Diversitate Interese politice de gen
Interese de gen practice
E Interese de gen strategice
Educaþie Interese ale femeilor
Etnie Interese ale bãrbaþilor
Excluziune sociala Incluziune socialã
Exclusi Incluziune activã
Inserþie
194 INDEX
GEN ªI TEMATIC
INTERESE POLITICE
Individualism metodologic Politici publice

Indicatori Politici de reconciliere a muncii
cu familia ºi viaþa privatã
Pensii
Î Piaþa muncii
Îngrijire Protecþie Socialã
Practicã (socialã)
L Preferinþã
Laeken, indicatori Postmodernism
Lisabona, Strategia de la Poststructuralism
Privat
Loc de muncã Public
M
Mit (Catherine Hakim) R
Model (de ocupare) Reconciliere dintre muncã,
Multiculturalism familie ºi viaþa privatã
Modernism RED
Model social european Reþele sociale
Model francez Relaþii sociale
Model Anglo-saxon Resursã
Model economic extins Rol (de gen)
Modelul dezintegrãrii relaþiilor Redistribuire
sociale Redistribuirea impozitelor
Modelul individualist Reprezentare politicã
MUD Rural
Minoritate, sexualã
Minoritate, etnicã S
Metoda Coordonãrii Deschise Sãrãcie
Marginalizare, marginalizaþi Sãrãcie relativã
Mãsurare, sãrãcie Sãrãcie absolutã
Sãrãcie severã
Sãraci
N Sãnãtate
Nevoi SID
Sector economic
O Segregare (ocupaþionalã)
Orientare (profesionalã) Stereotipuri (de gen)
ª
P ªomaj
Piaþa muncii ªomer
Performanþã profesionalã
Plafon (de sticlã) T
INDEX TEMATIC 195
Timp (de lucru)

Teorie
U
Utilitate
V
Vârstã
Viaþã cotidianã
Urban
Violenþã domesticã
Index de autoare/autori
A Curdová 110, 124

Akerlof 28, 133, 140, 141, 142, D
143, 147, 170, 182, 183
Daly 32, 133, 141, 153, 156, 166,
Anghel 107
181, 188
Arneil 71, 77
DAmbrosio 188
Arriagada 132, 187
Di Stefano 78
Asghar 187
Diamond 17, 18, 19, 40, 41, 42,
ªtefan 13, 161, 191
44, 78
Atkinson 176, 177, 178, 187
Disch 90, 91, 124
B Donahue 81
Dragolea 7, 20, 83, 124, 157, 163,
Bãban 77 164, 188
Bãluþã 7, 8, 13, 18, 22, 38, 44, 53, Dragomir 123, 125
55, 74, 77, 81, 83, 84, 85, 115, Durlauf 134, 188
124, 161, 162, 167, 169, 176,
183, 187, 188, 189 F
Banton 102, 124
Ferber 84, 87, 88, 109, 124
Barata 132, 187
Flax 78
Bartels 15, 77
Foster 144, 189
Benschop 91, 130
Fraser 17, 40, 74, 78, 88, 96, 97,
Bernheim 134, 187
125
Blau 84, 87, 88, 109, 124
Frye 78
Bordo 77
Brady 145, 187 G
Brock 40, 77, 134, 188
Burns 81 Garcia 30, 78
Butler 18, 30, 31, 33, 77, 78 Gilligan 78
Glass 84, 98, 99, 100, 108, 125,
C 127
Cancian 77 H
Christopher 77
Coole 73, 74, 78 Haan 131, 132, 189
Crompton 83, 84, 88, 89, 90, 91, Hakim 83, 84, 85, 86, 87, 88, 89,
95, 96, 120, 123, 124 91, 102, 108, 109, 120, 124,
Crosby 78 125, 193, 194
INDEX DE AUTOARE/AUTORI 197
Halesma 91, 123 Mohanty 79

Harris 83, 85, 88, 89, 90, 91, 95, Molyneux 17, 19, 33, 34, 35, 36,
96, 120, 123, 124 37, 38, 39, 43, 51, 54, 79
Hartsock 17, 18, 19, 32, 33, 40,
41, 42, 44, 58, 78 N
Hedlund 78 Narayan 81
Hekman 58, 78 Nash 21, 80
Held 121, 125, 155 Nicholson 74, 77, 78
Hirschmann 78 Nolan 176, 177, 178, 187
Hoagland 34, 79
Huiskamp 79 O
Okin 16, 18, 22, 23, 24, 25, 26,
I 27, 28, 29, 34, 36, 51, 80, 88,
Ilie 161, 189 96, 126
J P
Jemric 79 Papadopoulos 132, 133, 136, 188
Jónasdóttir 15, 16, 17, 39, 42, 43, Parks 15, 80
44, 45, 51, 57, 78, 79 Pasti 20, 50, 52, 53, 54, 55, 56,
Jónosdóttir 41 67, 75, 80, 116, 126
Phillips 17, 18, 21, 22, 23, 43, 48,
K 51, 68, 78, 79, 80, 81
Kligman 44, 79 Popescu 53, 80
Kymlicka 23, 24, 26, 27, 29 Pricopie 106, 109, 125
Pringle 17, 31, 32, 80
L
Lamm 94, 126 R
Lenoir 132 Ravallion 182, 190
Levitas 147, 190 Reagon 80
Lorber 79 Reskin 80
Lovenduski 79 Rich 41, 80
Riley 84, 98, 99, 100, 125
M Rosenfeld 88, 91, 92, 98, 127
Mansbridge 15, 79 Ruspini 166, 181, 190
Marcoux 182, 183, 190
Mãrginean 122, 126 S
Marinescu 106, 109, 125 Salat 24, 80
Marlier 176, 177, 178, 187 Sapiro 17, 18, 19, 20, 22, 23, 39,
Miller 145, 146, 190 40, 41, 42, 43, 44, 51, 68, 78,
Miroiu 7, 11, 20, 27, 32, 33, 36, 80, 81
45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 53, Schaefer 94, 126
55, 56, 67, 70, 71, 75, 79, 86, Schlozman 81
104, 107, 120, 123, 125, 126, Schreurs 91, 123, 124
151, 152, 162, 169 Schulte 157, 190
198 INDEX
GEN ªIDE
INTERESE
AUTOARE/AUTORI
POLITICE
Segura 30, 81
Sen 131, 132, 190
Shanley 81
Silver 135, 145, 146, 190
Stan 122, 126
Stanciu 178, 190
Stãnculescu 142, 170, 171, 191
Surdu 107, 126
T
Teºiu 113, 115, 127
Thenjiwe 17, 81
Trappe 88, 91, 92, 127
Tsakloglou 132, 133, 136, 188
U
UE 99, 101, 149, 153, 155, 160,
168
Uniunea Europeanã 9, 94, 95, 99,
101, 110, 129, 146, 148, 153,
155, 159, 175, 176, 179
Uniunii Europene 49, 68, 75,
143, 146, 147, 148, 153, 154,
155, 157, 158, 167, 169, 175,
176, 179, 183, 185
V
Verba 81
W
Watson 17, 31, 32, 80
Whitehead 166, 182, 191
Wickham 147, 158, 191
Winker 84, 109, 124
Y
Young 21, 23, 30, 51, 81
199
În aceeaºi colecþie
au apãrut :
Mary Lyndon Shanley, Uma Narayan Reconstrucþia teoriei
politice. Eseuri feministe
Gloria Steinem Revoluþia interioarã. Cartea respectului de sine
Andreea Dworkin Rãzboiul împotriva tãcerii
Moira Gatens Feminism ºi filosofie. Perspective asupra diferenþei
ºi egalitãþii
Mihaela Miroiu Convenio. Despre naturã, femei ºi moralã
Otilia Dragomir, Mihaela Miroiu (ed.) Lexicon feminist
Adina Brãdeanu, Otilia Dragomir (coord.), Daniela Rovenþa-Frumuºani,
Romina Surugiu Femei, cuvinte ºi imagini. Perspective
feministe
Laura Grünberg (R)evoluþii în sociologia feministã. Repere
teoretice, contexte româneºti
Maria Bucur, Mihaela Miroiu (ed.) Patriarhat ºi emancipare în
istoria gândirii politice româneºti
ªtefania Mihãilescu Din istoria feminismului românesc. Antologie de
texte (1838-1929)
Valentina Marinescu Muncile casnice în satul românesc actual.
Studii de caz
Doina-Olga ªtefãnescu Dilema de gen a educaþiei
Vladimir Pasti Ultima inegalitate. Relaþiile de gen în România
Susan Gal, Gail Kligman Politicile de gen în perioada postsocialistã.
Un eseu istoric contemporan
Rita Mae Kelly, Jane H. Bayes, Mary E. Hawkesworth,
Brigitte Young (editoare) Gen, globalizare ºi democratizare
Mihaela Miroiu Drumul cãtre autonomie. Teorii politice feministe
Maria Bucur Eugenie ºi modernizare în România interbelicã
Cristina ªtefan Familia monoparentalã. O abordare politicã
Oana Bãluþã (editoare) Gen ºi putere. Partea leului în politica

româneascã
ªtefania Mihãilescu Din istoria feminismului românesc. Studiu ºi
antologie de texte (1929-1948)
Oana Bãluþã, Alina Dragolea, Alice Iancu Gen ºi interese politice.
Teorii ºi practici
www.polirom.ro
Redactor : Cãtãlina Popovici

Coperta : Radu Rãileanu
Tehnoredactor : Constantin Mihãescu
Bun de tipar : ianuarie 2008. Apãrut : 2008

Editura Polirom, B-dul Carol I nr. 4 P.O. Box 266
700506, Iaºi, Tel. & Fax (0232) 21.41.00 ; (0232) 21.41.11 ;
(0232) 21.74.40 (difuzare) ; E-mail : office@polirom.ro
Bucureºti, B-dul I.C. Brãtianu nr. 6, et. 7, ap. 33,
O.P. 37 P.O. Box 1-728, 030174
Tel. : (021) 313.89.78 ; E-mail : office.bucuresti@polirom.ro
Tipografia S.C. PRINT MULTICOLOR S.R.L. Iaºi

Str. Bucium nr. 34, Iaºi 700265
tel. (0232) 21.12.25, 23.63.88, fax. (0232) 21.12.52

Gen Si Interese Politice PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Gen Si Interese Politice PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

1

Colecþia Studii de gen este coordonatã de Mihaela Miroiu.

Acest volum a fost realizat în cadrul proiectului Gen, interese politice ºi

© 2008 by Editura POLIROM

Oana Bãluþã, Alina Dragolea,

Cuvânt înainte de Mihaela Miroiu

Cuvânt înainte (Mihaela Miroiu) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 9

Gen ºi interese politice. La intersecþia dintre teorie,

Preferinþe ºi mecanisme pe piaþa muncii  o abordare

Alegeri individuale versus mecanisme ºi instituþii

Analiza conceptualã a excluziunii sociale

Index tematic . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 193

Uºi deschise pentru femei în politica româneascã (Editura RG

Acest volum de studii este primul rezultat al unor cercetãri

de prestatoare de servicii de educaþie ºi sãnãtate, de lucrãtoare

empirice se bazeazã încã preponderent pe cercetarea cantitativã

Gen ºi interese politice.

De ce teorie ? Pentru cã ea îþi explicã

Teoria, mai degrabã teoriile care analizeazã interesele

1. Postfaþa Despre interesele de sex/gen, pe care am scris-o pentru

sunt într-o etapã incipientã de elaborare), iar pe de altã

Abordãri ale intereselor politice

Interesele politice au cunoscut diverse abordãri în teo-

1. Eºantionul cercetãrii (1.496 de persoane), desfãºuratã în luna

politici sunt «în interesul cuiva», identificarea argumentelor

prezentat vizeazã tocmai caracterul neºtiinþific al interese-

Interesele politice în teoriile

În cadrul teoriilor politice feministe, conceptul de interese

Înainte de a prezenta conþinutul dezbaterilor, vreau sã

Pe scurt, conceptul de interese ale femeilor este controver-

Interese comune ale femeilor

Dupã cum spuneam la început, un argument pentru repre-

1. Nu mã refer la începuturi, la primul val feminist din perioada

Nancy Hartsock care, abordând o perspectivã marxistã,

1. Aceste critici sunt prezentate în cadrul abordãrii propuse de Irene

Problemele sau interesele specifice femeilor sunt legate

1. Aceasta face o paralelã între diviziunea de gen a muncii ºi strati-

În ceea ce priveºte nevoile economice, este interesant

1. Argumentele pe care Anne Phillips le aduce în favoarea creºterii

feminine la nivelul slujbelor slab remunerate (Phillips,

1. Acest paragraf ºi urmãtorul sunt preluate din studiul Reprezen-

Din poziþiile pe care le adoptã Sapiro, Phillips, Young ºi

Multiculturalism ºi interese politice

Pentru a prezenta atât asemãnãrile, cât ºi punctele de

gen, a violenþei împotriva femeilor care au la bazã justificãri

drepturilor minoritare cu drepturile individuale ale omului

minoritãþi naþionale sunt multinaþionale, cele cu minoritãþi etnice

exclus grupuri, cum este cel al femeilor, al persoanelor de

1. De exemplu, în ºcoli, fetele musulmane din Franþa au cerut sã

mai ales asupra tensiunilor existente între cele douã teorii.

caracteristic familiei nu este unic, însã felul în care sunt

din sfera privatã le îngrãdesc libertatea de a lua decizii prin

1. Okin oferã trei posibile explicaþii ale conservatorismului de care

grup este esenþialã dacã se doreºte protejarea intereselor

Nici femeia, nici femeile

Înainte de a discuta despre interese politice ºi multicul-

nu lua în considerare ºi diferenþele rasiale, suroritatea era

1. ªi feministele hispanice atrag atenþia asupra intersecþiei dintre

care-l constrânge sã încorporeze o serie de caracteristici ce

principiile : similar cu, diferit de, complementar1 . Acest

1. Întrebarea care se iveºte e dacã se poate altfel, dacã este posibil

decât ca simple obiecte ale istoriei, de ce chiar atunci conceptul

Nu îmi propun sã insist asupra acestor contestãri. Ceea

Preferinþe ºi mecanisme pe piaþa muncii o abordare

de prestatoare de servicii de educaþie ºi sãnãtate, de lucrãtoare

1. Postfaþa Despre interesele de sex/gen, pe care am scris-o pentru

1. Nu mã refer la începuturi, la primul val feminist din perioada

feminine la nivelul slujbelor slab remunerate (Phillips,

1. Acest paragraf ºi urmãtorul sunt preluate din studiul Reprezen-

gen, a violenþei împotriva femeilor care au la bazã justificãri

1. De exemplu, în ºcoli, fetele musulmane din Franþa au cerut sã

Nici femeia, nici femeile

principiile : similar cu, diferit de, complementar1 . Acest

1. Studiul lui Molyneux, Mobilization without Emancipation ?

1. Folosesc în mod voit verbul a contura, ºi nu a determina sau

a se situa între/printre, ºi o alta care trimite la conþinut,

1. Experienþe ale femeilor ca femei.

1. Pentru mai multe detalii, vezi Conservatorismul de stânga ºi

Pe de o parte, sãnãtatea, spitalele ºi medicamentele,