OCUPATII SI STATUTE PROFESIONALE

OCUPAȚII TRADIȚIONALE- Ocupația umană a cunoscut o evoluție în timp. Încă din cele mai vechi
timpuri oamenii își asigurau existența culegând roadele pământului sau vânând animale. Cu timpul au început să
cultive plante, să crească animale și să le domesticească, să descopere bogățiile solului și să le valorifice. Astfel
iau naștere meserii precum agricultor și meșteșugar.
OCUPAȚII MODERNE- În secolul XX oamenii au continuat să practice, meserii tradiționale legate
de cultivarea plantelor și creșterea animalelor, dar numărul celor cu astfel de preocupări a scăzut și este în
continuă scădere. Revoluțiile industriale, tehnologice și informaționale succesive au modificat ireversibil
ocupațiile și statutele profesionale ale oamenilor. În țările dezvoltate din punct de vedere economic
industrializarea și creșterea populației urbane nu a însemnat o explozie a clasei muncitoare, cum s-a întâmplat
după prima revoluție industrială, ci a însemnat accentuarea și consolidarea clasei de mijloc, care în statele
superindusrializate este numeroasă și foarte puternică. Acestă stare de fapt s-a datorat în primul rând dezvoltării
sectorului terțiar.
Primul Război Mondial a avut un impact puternic asupra ocupațiilor. Motivele schimbării sunt:
mecanizarea, producția în masă, emanciparea femeii - feminismul (dreptul de a practica meserii pe care înainte
nu aveau voie), trauma pierderilor omenești. Se dezvoltă foarte mult profesiile legate de viața cotidiană din
marile orașe europene și americane.
OCUPAȚII UMANE LA SF. SEC. XX- În a doua jumătate a secolului al XX-lea a avut loc trecerea
spre perioada postindustrială, antrenând transformări în economie şi societate: s-au dezvoltat cu precădere
domeniile energetic, al telecomunicaţiilor, transporturilor, informaţiei; domeniile primar (agricultura) şi
secundar (industrie şi construcţii) şi-au pierdut din importanţă, în timp ce sectorul terţiar s-a dezvoltat tot mai
mult (servicii, comerţ, transporturi); agricultura a fost mecanizată, munca manuală a fost folosită tot mai puţin,
iar cererea de forţă de muncă în agricultură a scăzut. În țările din centrul și estul Europei, procesul de
industrializare a început în anii `60 și a suferit un declin după căderea regimurilor comuniste. În România,
după anii `60 s-a încercat industrializarea forțată, proces ce a determinat modificări la nivelul ocupațiilor și
profesiilor. Dezvoltarea rapidă și forțată a industriei a dus la creșterea numerică și la consolidarea clasei
muncitoare considerate clasa socială de bază a comunismului. În 1950, în România erau înregistrați 1,2
milioane muncitori din care 650.000 în industrie. În 1985 numărul total al muncitorilor era de 6 milioane, din
care jumătate în industrie.
NOUA EVOLUȚIE TEHNOLOGICĂ ȘI INFORMAȚIONALĂ ȘI OCUPAȚIILE Începând cu anii
`80 ocupațiile majore ale oamenilor sunt cele legate de noile tehnologii informaționale și de servicii. Apariția
computerului personal în anul 1981, a schimbat statutele profesionale. Meseriile tradiționale legate de
agricultură și industrie au fost înlocuite treptat cu meserii legate de televiziune, publicitate, informatică, relații
cu publicul, finanțe turism, etc. Cele mai multe dintre aceste profesii sunt din sectorul terțiar și au apărut pe
piața muncii odată cu dezvoltarea acestuia. Ocupațiile cu mare potențial sunt cele legate de domeniul IT:
informatician, administrator de rețea, designer pagini web, iar în domeniul serviciilor: mecanic auto, tinichigiu
auto, agent de vânzări, agent de asigurări, broker, agent de publicitate, la care se pot adăuga alte domenii
precum: producerea energiei, utilizarea inteligenței artificiale, explorarea spațiului cosmic, telecomuncații, în
diferite sectoare ale transporturilor.
NOUA EVOLUȚIE TEHNOLOGICĂ ȘI INFORMAȚIONALĂ ȘI OCUPAȚIILE- Pe lângă
schimbările economice induse de accelerarea ritmului de dezvoltare a piețelor, sub efectul inovării și
globalizării, mediul socio-economic în societatea informațională este profund marcat și modificat de revoluția
tehnologică majoră din ultimii ani. Inovarea tehnologică permanentă, accelerarea schimburilor, interconectarea
mondială a cunoștintelor și a actorilor constituie elemente caracteristice ale mediului economic actual.
OCUPAȚII ÎN ROMÂNIA CONTEMPORANĂ- În România contemporană, meseriile cele mai
căutate,, dar nu întodeauna cele mai plătite, sunt cele din industria ușoară ( confecții, încălțăminte), din
domeniul IT ( analist programator, informatician, administrator de rețea, designer pagini web), în construcții (
zidar, lăcătuș, fierar-betonist), în domeniul serviciilor ( agent asigurări, agent comercial, vânzător, agent de
pază, ospătar, bucătar, cofetar-patiser, brutar), dar și în industria prelucrătoare ( tâmplar, lacătuș, sudor).
Meseriile cu cea mai mica căutare la ora actuală sunt de desenator tehnic, inginer metalurg, inginer aeronave,
inginer chimist, prelucrător prin așchiere, frezor, sculer-matrițer, operator chimist. Pe ansamblu, în România
predomină salariații în timp ce lucrătorii pe cont propriu, patronii deși au crescut numeric încă numărul
acestora este unul modest.

ACTIVITATE DE ÎNVĂȚARE- Citiţi cu atenţie textul de mai jos şi răspundeţi la următoarele cerinţe:
,,Noua revoluţie industrială a intervenit exact în momentul în care economiile noastre au trebuit să înfrunte
marea creştere a somajului. La originea acestei revoluţii găsim un fenomen economic cu mult mai important
decât creşterea preţului petrolului, ce reprezintă totuşi un eveniment unic în istoria lumii prin amploarea şi
rapiditatea efectelor sale. Acest fenomen mai puţin cunoscut, dar cu consecinţe decisive este următorul: totul se
va schimba în toate domeniile vieţii economice şi sociale. Apariţia microprocesorului şi a calculatorului au
contribuit la multiplicarea activităţilor şi la înlocuirea oamenilor de către maşini.”

Caracterizaţi efectele societăţii informaţionale asupra profesiilor contemporane.

Comentaţi aspectele pozitive şi negative ale apariţiei internetului asupra activităţii oamenilor.