OCUPAŢII ŞI STATUTE PROFESIONALE

1. Ocupaţii tradiţionale şi moderne în secolul xx

Din cele mai vechi timpuri , oamenii au fost obligaţi să-şi asigure
existenţa şi au făcut acest lucru culegând roadele pământului sau vânând
animale sălbatice.
Apoi au început să cultive plantele şi să crească animalele pe care le-au
domesticit.
În ziele noastre „profesia”este o ocupaţie care presupune pregătire intensă
şi studiu.
În secolul XIX , invenţiile şi inovaţiile au dus la apariţia specializărilor şi
la diversificarea statutelor profesionale astfel încât acestea să răspundă cerinţelor
tot mai complexe ale vieţii materiale şi spirituale.
În secolul XX asistăm la migrarea ocupaţiilor tradiţionale din spaţiul
privat ( casa proprie ) în spaţiul public ( în afara acasei ).
Munca salariată a înlocuit treptat întreprinderile de familie.
În acestă perioadă asistăm la o nouă explozie demografică în Europa , iar
invenţiile şi inovaţiile tot mai numeroase şi cu consecinţe tot mai spectaculoase
au schimbat definitiv viaţa oamenilor.
Agricultura şi creşterea animelelor pe cont propriu devin din ce în ce mai
puţin rentabile, eficiente dovedindu-se marile exploataţii agricole, iar fermierii
sunt obligaţi să caute de lucru la oraş pentru a putea supravieţui.
Ocupaţiile din spaţiul urban sunt într-o continuă schimbare.
Atelierele şi munca manuală în general, sunt înlocuite treptat , dar sigur,
de complexe industriale.
Fabricile sunt din ce în ce mai bine organizate.
Primul război mondial a însemnat un moment de cotitură şi în ceea ce
priveşte ocupaţiile şi profesiile oamenilor. Trauma cauzată de pierderile de vieţi
omeneşti , mecanizarea , producţia de masă , emanciparea femeii au fost tot
atâtea motive de schimbare a statutelor profesionale.
Se dezvoltă foarte mult profesiile legate de viaţa cotidiană din marile
oraşe americane şi europene.
Ca urmare a unei intense activităţi politice , femeile au început să obţină
dreptul de apractica meserii pe care înainte nu aveau voie să le practice.
În România începând cu 1914 femeile au dreptul să practice meseria de
avocat pledant , iar din 1919 au putut lucra la Căile Ferate Române.

1
2 . Ocupaţii umane la sfârşitul secolului XX
A doua jumătate a secolului XX a cunoscut revoluţi tehnologice
suscesive.
În ţările puternic industrializate , munca fizică a fost descalificată şi lăsată
pe seama emigranţilor.
Munca în agricultură a devenit coordonată , mecanizată şi executată, de
asemenea cu emigranţii sau cu persoane cu un grad mai scăzut în instrucţie.
Industria a rămas pentru o importantă parte a Europei cea care ocupă forţa
de muncă.
Ocupaţiile majore ale oamenilor din societăţile dezvoltate din anii 80 sunt
cele legate de noile tehnologii informaţionale şi de servicii.
Apariţia calculatorului personal în 1981, a schimbat statutele profesionale.
Meseriile tradiţionale legate de agricultură şi industrie au fost înlocuite treptat cu
meserii legate de televiziune , publicitate , informatică , relaţii cu publicul ,
finanţe , turism.
În România , începând cu anii 60 s-a încercat industrializarea forţată.
Acest fenomen a produs schimbări importante în alegerea meseriilor.
Formarea şi dezvoltarea rapidă şi forţată a industriei au dus la crearea
clasei muncitoare ( principala categorie a comunismului ).
În 1950 , în România erau înregistraţi 1.2 milioane muncitori , din care
650 mii în industrie.
În anul 1985 numărul total a muncitorilor era de 6 milioane din care
jumătate în industrie.
În România contemporană, meseriile cele mai solicitate pe piaţa muncii,
sunt cele din industria uşoară (confecţii îmbrăcăminte, cusător feţe
încălţăminte), în domeniul IT ( analist programator , informatician, administrator
de reţea , designer web ) , în construcţii ( zidar, zugrav, betonist ), în domeniul
serviciilor ( agent asigurări , agent comercial, vânzător , agent de pază, bucătar ,
cofetar-patiser, brutar ) dar şi în industria prelucrătoare ( tâmplar , lăcătuş,
sudor).
Profesiile cu cea mai slabă căutare sunt cele de desenator tehnic,
tehnician, proiectare , inginer metalurg , inginer aeronave , inginer chimist.
Meseriile cu un potenţil mare sunt cele din domeniul IT – informatician ,
administrator de reţea şi designer pagini web iar în domeniul seviciilor –
mecanic auto, tinichigiu auto , agent de vânzări , agent de asigurări, broker
mărfuri , agent de publicitate.
Pe ansamblul României este semnificativ faptul că predomină salariaţii
( cu o scădere constantă , dar moderată a numărului lor ) iar ponderea
persoanelor cu statut profesional specific unei economii de piaţă ( chiar şi în
formare ) respectiv lucrător pe cont propriu , lucrător familial şi patron , a
înregistrat o creştere constantă dar modestă.