Academia de Studii Economice

Facultatea de Marketing

Bogatia lumii, saracia natiunilor

-RecenzieDaniel Cohen

Bucuresti,2010 Introducere

Daniel Cohen , autorul cartii Bogatia lumii, saracia natiunilor, este profesor de economie la Ecole normale superieure si la Universite de Paris si membru al Institut
1

Universitaire de France.Intr-un eseu care combina claritatea cu eleganta stilului,Daniel Cohen ne reaminteste un adevar simplu:suntem ''victimele'' celei de-a treia revolutii industriale. Publicatia Actualites afirma despre prezenta lucrare ca este O carte care spulbera pesimismul si revendica increderea in secolul care vine, cu conditia, bineinteles, de a-i apartine.... Confruntarea intre o lume saraca pe cale de-a se imbogati si natiunile bogate ce par a saraci da curs unor teorii conform carora primul factor ar constitui cauza celui de-al doilea. Autorul incepe prin a evidentia o cauza a pauperismului: ritmul accelerat de crestere a populatiei ( in tari precum India si China s-a inregistrat o crestere a populatiei de 7,14 % pe an) in Occident; efectele sunt evidente: somajul european , aparitia acelor working poor americani, scadere bogatiei occidentale. Este poveste a doua lumi: una saraca, pe cale a se imbogati si cealata bogata ce pare a saraci. Occidentul se teme ca digurile bunastarii sociale pot fi spulberate cu usurinta datorita comertului cu India, China, ex-URSS. Autorul infirma aceasta teorie deoarece, comertul cu tarile sarace nu poate reprezenta o cauza a saraciei tarilor bogate atata vreme cat el reprezinta mai putin de 3 % din bogatiile produse anual de catre natiunile occidentale; mai mult, Daniel Cohen considera ca mondializarea nu este cauza precarizarii lumii muncii ci, propria noastra tendinta de a transforma natura muncii este cea care ofera mondializarii spatiul in care aceasta sa se instaleze. Efectele mondializarii subliniate de catre profesor sunt urmatoarele: unitati de productie mai mici, mai omogene; o crestere a ponderii solutiilor antreprenoriale, inlaturarea muncitorilor mai putin calificati, revolutia informatiicii .

1.Mizeria lumii
Cel mai sarac om din lume Capitolul incepe prin evidentierea unor aspecte aflate in antiteza cu evolutiile aduse de secolul XXI. Jumatate din populatia mondiala traieste in mediul rural: in India si China 60 % dintre locuitori stau la tara,avand un salariu de 5000 10000 franci/am, iar in Africa situatia este mult mai ingrijoaratoare ( 70 % din populatie traieste in mediul rural avand un salariu de 15 ori mai putin decat europenii si de 2-3 ori mai putin decat cei din India sau China). Rene Dumont prezinta viata crunta a femeilor africane.In Africa;in conceptia sa economiile servesc la cumpararea altor femei care vor da nastere altor copii ce vor munci pentru tatal lor sau care vor fi vanduti, daca sunt fete. Exploatarea femeii nu este o insulta adusa restului umanitatii, ce ii accepta in mod impocrit existanta ci are ca rezultat un cerc autointretinut de saracie si exploatare. Orase si sate

Dupa sclavia femeilor, pe locul doi se afla exploatarea satelor de catre orase aproape din productia satelor este insusita de orase. Mentinand in mod artificial pretul productiei agricole scazut, puterile urbane ruineaza taranii cei mai vulnerabili, constrangandu-i la un exod rural care ii inghesuie in orase a caror singura bogatie o constituie tocmai posibilitatea de a conta pe preturi agricole subventionate. Saracia de la sate devine astfel ireversibila. Ulterior, se defineste mercantilismul ca fiind un ansamblu de scrieri care contureaza ceea ce s-ar putea numi azi politica economica a statelor. Antoine de Montchrestien de un prim inteles economiei politice, si anume: punerea economiei in serviciul politicii. Obiectivul mercantilismului consta, inainte de toate, in intrarea a cat mai mult aur pe teritoriul national si in evitarea pierderii lui , odata intrat. Mercantilistii recomanda interzicerea exportului de aur si propun intensificarea exportului de marfuri, iar in cele din urma, ei indeamna la blocarea importurilor pentru a se evita risipirea bogatiilor nationalein strainatate. In agricultura sunt favorizate exporturile de grau intensive.Vectorul imbogatirii mercantiliste ramane comertul si industria. In cartea Political Arithmetic,William Petty scria ca se castiga mai mult prin industrie decat prin agricultura, si inca si mai mult prin comert.(1678) Mercantilistii recomanda statelor europene ce se confrunta cu o problema prioritara sa gaseasca resursele bugetare care sa le permita sa duca razboaie mai costisitoare. Orasele sedii ale comertului si industriei, sunt locul de desfasurare al celor mai reduse schimburi de marfuri, purtatoare ale promisiunii unei fiscalitati abundente. Mesajul pe care autorii fiziocrati, adusi de doctorul Quesnay, il fac auzit in sec. al XVIII-lea este acela ca nu exista populatii urbane viabile decat in concurenta cu surplusul provenit de la sate, surplus care, pentru a fi abundent, pretinde ca taranii sa nu fie ruinati. Progresele agriculturii reprezinta una din cauzele majore ale primei industriale care ia nastere la sfarsitul sec. al XVIII-lea. revolutii

In cele ce urmeaza sunt prezentate diverse forme ale coruptiei: exploatarea intregii natiuni de catre elitele economice, jefuirea bogatiilor Africii de catre cei care o conduc, fonduri de investitii deturnate de la scopul lor de catre grupurile de influenta.Felul in care Venezuela si-a delapidat renta petroliera este un exemplu al efectelor coruptiei intr-un mare numar de tari in curs de dezvoltare.Un alt exemplu, bogatia petroliera a Trinidad-Tobago , care a saracit in ultimii 20 de ani datorita puterii corupte care face cheltuieli inutile pentru a deturna banii publici, fonduri de investii golite, programe de ajutor social deturnate de la scopurile initiale.

Cand Rene Dumont pledeaza in favoarea Democratiei pentru Africa, o face in numele unei demonstratii riguroase ale carei mecanisme sunt: exploatarea femeii, a satelor, coruptia elitelor, si care constituie destinul tragic al Africii.

2.Povestea a doua orase

In acest capitol, Cohen prezinta situatia oraselor Hong Kong si Singapore. Revolutia industriala a adancit diferenta dintre natiuni. In Europa Occidentala, India, Africa, China, diferenta de venit pe cap de locuitor era mai mica de 30 %. Dupa 1870 venitul pe cap de locuitor al natiunii cele mai bogate era de 11 ori mai ridicat decat al cele mai sarace,si de 50 de ori in anul 1995. La inceput, imediat dupa razboi Hong Kong nu era decat un oras antrepozit utilizat de englezi comertul cu China, iar Singapore, un antrepozit utilizat pentru comertul cu Malaezia sau Indonezia. Astazi, Singapore este una dintre cele mai bogate 10 tari ale lumii, ajungand la acelasi nivel ca si Canada, iar Hong Kong poate concura cu usurinta cu o tara precum Italia.Ambele orase au un venit pe cap de locuitor superior Regatului Unit al Marii Britanii. Hong Kong-ul a demarat mai bine decat Singapore, datorita refugiatilor care se indreapta spre oras si datorita experientei lor industriale incomparabile. Dezvoltarea orasului incepe cu fondarea industriei textilelor, dupa care largeste treptat gama activitatilor: ajunge primul producator mondial de jucarii, primul exportator de produse electronice si electrocasnice.In 1980 deviaza de pe traiectoria sa, fiind inghitit de liberalizarea economiei chineze; locuitorii se intorc in Shanghai, in timp ce orasul tinde sa redevina antrepozitul comertului intre lume si China. Situatia in Singapore era cu mult mai grava.Pana in anul 1947 peste 75 % din populatie nu primise nicio educatie, contextul politic era instabil, iar guvernul promulga o serie de reforme aproape dictatorial. Dupa 1970 Guvernul degajeaza un surplus al finantelor publice de peste 10 % din PIB, instaureaza un regim de pensii prin capitalizare obligatorie si ofera un investitorilor straini scutiri fiscale( 90 % din profiturile generale). Singapore ajunge astfel primul pe lista de preferinte a investitorilor din lumea, iar in ultimii 15 ani acesta a incasat 60 miliarde din investitiile exterioare. In final, se multiplica ajutoarele acordate industriei: textile, chimica, petroliera, jucarii, electrica informatica; in anul 1990 se punea accentual pe industria financiara. Astazi, Singapore este unul dintre cele mai bogate orase din lume. Ca si Singapore la inceputurile sale, insula Mauritius cade mai intai prada unei instabilitati politice recurente, ca urmare a independentei castigate in 1968. La capatul unui deceniu de crestere accelerata, insula Mauritius reuseste sa-si dubleze putertea de cumparare a
4

salariilor, si adanceste distanta fata de vecinii sai africani. Toate aceste exemple demonstreaza ca piedicile de saracie nu sunt inevitabile. Pentru a intelege bogatia unei natiuni, economistii disting de obicei trei factori de productie:munca, capital si progresul tehnic. Daca doua economii investesc aceleasi sume si recruteaza acelasi numar de muncitori dar una dintre ele este totusi mai saraca decat cealalta, se va spune ca aceasta beneficiaza de o productivitate globala mai slaba. Clasand tarile lumii in functie de cresterea lor totala, cei patru dragoni (Hong Kong, Singapore, Coreea si Taiwan) se afla trecuti impreuna pur si simplu la tabloul de onoare al celor cinci cele mai performante tari din lume ( prima fiind Bostwana, gratie minelor sale de diamante). Dar, facand clasamentul progresului tehnic rezidual de care au beneficiat aceste tari, din cele mai bune, ele devin doar acceptabile. Imbogatirea celor patru dragoni rezulta aproape in intregime din eforturile lor interne. Asa cum afirma Paul Krugman, dragonii isi datoreaza bogatia mai degraba transpiratiei, decat inspiratiei. Gratie pietei mondiale, tarile asiatice au putut accede in cativa ani la o economie de piata pe care tarile occidentale au constituit-o in mai mult de un secol. In toate cazurile, tarile se supun imperativului pretului si calitatii de pe piata mondiala, in timp ce in Coreea, Hong Kong ,Taiwan sau Singapore optiunile interne conteaza putin. In mod manifest, are loc un fenomen de ajungere din urma, care repeta la o scara mult mai spectaculoasa mecanismul ce a permis , dupa razboi, tarilor Europei si Japoniei sa ajunga Statele Unite. Aceasta restrangere a inegalitatilor in lume este ceea ce am putea numi marea speranta a sec. al XXI-lea. S-a pus ulterior intrebarea daca ajungerea din urma economica va fi oare insotita si de o ajungere din urma politica? Conform gandirii (parerii) lui Louis Dumont, societatea ierarhica japoneza se dizolva progresiv lasand locul unei societati mai egalitare, a carei economie de piata este un vector puternic.

3.Marile temeri ale Occidentului

In acest capitol Jimmy Goldsmith scria: Deodata, de-a lungul ultimilor ani, patru miliarde de oameni au intrat in economia mondiala.
5

In 1992, la semnarea acordului de liber schimb intre Mexic si Statele Unite, Ross Perot prezicea ca produsele americane isi vor pierde competivitatea in fata concurentilor din Sud, iar economia americana va fi confruntata cu tristele alternative sau de a-si inchide pravalia sau de a se alinia Mexicului. Insa, s-a produs exact contrariul William Petty spunea ca bogatia natiunilor se masoara in abundenta de argint, aur si bijuterii mai degraba decat in abundenta de vin, grau, pasari si pesti, pentru ca primele reprezinta bogatii oricand si oriunde, in timp ce celelalte nu sunt decat bogatia aici si acum.Asa cum o enunta Petty, aproape ca se poate asimila bogatia unei vanatori de comori, invingator fiind marinarul care gaseste primul insula comorilor. Pentru Smith, Malthus si Ricardo, bogatia unei natiuni va fi data, nu de catre stocul de aur pe care aceasta l-a acumulat, ci de munca locuitorilor sai si de mijloacele de care ea dispune pentru a folosi aceasta munca cat mai eficient. Adam Smith caracteriza lumea moderna ca pe o lume in care fiecare se specializeaza intr-un domeniu, abandonandu-le pe celelalte piete. Logica ce prezideaza alegerea unei specializari este simpla: aleg acea meserie in care sunt, comparativ cu ceilalti, cel mai bun. La fel, explica Ricardo, comertul intre natiuni se va supune unor principii similare: fiecare natiune se va specializa in domeniul in care dispune de un avantaj comparativ. Ideea conform careia comertul este oricand si oriunde un factor de dezvoltare a fiecaruia este teoretic naiva si istoric falsa. Ricardo demonstreaza, la inceputul sec. al XIX-lea, ca Anglia trebuie sa abandoneze agricultura altor natiuni si sa se specializeze in domeniul in care este relativ cea mai bunaindustria. Jean Fourastie rezuma ca drama situatiilor tranzitorii consista in trecerea de la o forma izolata din Quercy, la mahalaua a unui mare oras din Nord. Conform teoriei ricardiene, India se dezindustrializeaza in contrapartida cu industrializarea Angliei. In lumea industriala din care a disparut problema agricola, autorii neo-ricardieni atribuie tarilor bogate un avantaj comparativ in productia de bunuri cu inalta valoare adaugata care necesita putina munca si mult capital(masini), iar tarilor sarace un avantaj comparativ in productia de bunuri care vor folosi, dimpotriva, multa munca si putin capital. Comertul intre tarile bogate si cele sarace va provoca un dezechilibru pe piata locurilor de munca din tarile bogate.

Incepand cu 1955, Leontieff a comparat riguros continutul in locuri de munca si continutul in capital al comertului Statelor Unite cu celelalte tari si a gasit coeficiente exact inverse celor prezise de teorie. Robert Reich decupeaza societatea americana in patru parti egale: mantuitorii de simboluri, muncitorii pe care in Franta i-am asocia sectorului public, muncitori ocupati cu indatoriri de serviciu si muncitorii rutinieri. In termenii teoriei ricardiene se spune mai intai ca tocmai producatorii de simboluri constituie de acum inainte avantajul comparativ al tarilor bogate. Exista o diferenta simpla si fundamentala intre producatorii de obiecte si producatorii de idei: contrar obiectelor, ideile nu au nevoie sa fie produse decat o data, pentru toti cei care vor sa le utilizeze. Jean Fourastie vedea in ceea ce el numea tertiarizarea economiei, Marea speranta a sec. XX, pentru ca ea urma sa permita, spunea el, substituirea muncii manuale cu munca intelectuala.

4.A treia revolutie industriala

Adancirea inegalitatilor constituie marea afacere a acestui sfarsit de secol. In Europa inegalitati in cazul locurilor de munca, in Statele Unite problema salariala ( salariul unor Presedinti Directori Generali intrecea de 30-150 ori salariul unor muncitori obisnuiti). Francezii au avut intotdeauna ideea ca Statele Unite sunt o societate mai inegalitara decat Franta, lucru care s-a si adeverit in anii 80 cand ecartul veniturilor dinte cei mai bogati si cei mai saraci este de 1 la 9 in Statele Unite si de 1 la 7,5% in Franta. Se vorbeste apoi despre tertializarea economiei, moment in care mai putin de 20% din populatia activa lucra in industrie si mai putin de 5% lucra in agricultura. In parte, aceasta tertializare este rezultatul unei disocieri a anumitor indatoriri altadata categorisite ca industriale.Tertializarea este creatoare se locuri de munca calificate, si distrugatoare se locuri de munca necalificate. Se considera ca disponibilitatea locurilor de munca necalificate se datoreaza tertializarii In afara de tertializare, au fost evocati si alti termeni pentru a se explica devalorizarea muncii necalificate: imigrare, dereglarea pietei locurilor de munca si slabirea irezistibila a sindicalizarii sunt ceilalti factori cel mai adesea citati.

Comentand evolutia societatii franceze, Goux si Maurin considerau ca oriunde ne-am intoarce, la orice nivel al detaliului pe care l-am observa, munca este angajata intr-un proces de profesionalizare crescanda, proces care arunca spre periferia societatii agentii care nu reusesc sa se insereze. La doua secole dupa o prima revolutie industriala care a creat calea ferata, la un secol dupa cea de-a doua revolutie industriala care a produs masina si avionul, ne angajam in mod inexorabil intr-o revolutie care face din fiecare dintre noi motorul imobil al unei infinitati de deplasari virtuale: revolutia informatica. Pentru a incerca sa reprezinte modul in care revolutia informatica transforma realitatea sociala, Michael Kremer a propus o teorie pe care a botezat-o, putin enigmatic, teoria ORing a dezvoltarii economice. O-Ring este numele articulatiei( de forma teoretica) a carei disfunctie a stat la originea exploziei navei spatiale Challenger. Din acest exemplu, Kremer trage concluzia ca pentru un lant de productie dat, cea mai mica disfunctie a vreunei parti ameninta intreaga productie. Rezulta ca nivelurile de calitate, de calificare ale muncitorilor angajati intr-un proces de productie comun trebuie sa fie foarte apropiate. In lumea O-Ring a productiei, salariul se negociaza putin, negociindu-se mai intai calitatea serviciului prestat. Cea de-a treia revolutie industriala determina criza contractului social care s-a scris dea lungul celei de-a doua revolutii industriale, adica de-a lungul intregului secol XX. Acest contract s-a numit fordism pentru ca Henry Ford hotaraste intr-o zi sa dubleze salariul muncitorilor sai din motivul: vreau ca muncitorii mei sa fie bine platiti pentru a cumpara masinile mele. Adevaratul motiv pentru care Ford a marit salariile muncitorilor sai tine de faptul ca se confrunta cu o formidabila rotatie a mainii de lucru. Un jurnalist american din anii 50 spunea :Batranul Ford nu e rasist. Nu-i pasa daca muncitorii sai sunt albi sau negri, daca au diploma sau nu, daca nu stiu engleza, daca sunt sau nu aproape analfabeti. Singurul lucru pe care nu-l vrea este ca ei sa bea.... Pentru munca necalificata, sfarsitul fordismului semnifica debutul unei veritabile disocieri de centrul mecanismului capitalist.

5.Asocierile selective

Se pare ca locurile obisnuite de socializare devin sediul unui proces de asocieri selective, adica locul unor asocieri care nu se mai fac in mod universal ci in mod selectiv intre persoane omogene. Se prezinta o logica conform careia comertul cu tarile sarace distruge locurile de munca cu slaba calificare si creeaza locuri de munca cu inalta calificare. Remediul acestui dezechilibru, mult mai eficace decat protectionismul, ar fi simpla crestere a nivelului scolarizarii populatiei. Intr-o societate in care exista putini muncitori calificati si multi necalificati, cea mai buna intrebuintare a celor dintai este sa ocupe posturi carora le vor fi asociati, ca subordonati, ultimii in discutie. Atunci cand numarul muncitorilor calificati creste, ei sunt tentati sa se regrupeze intre ei, in sanul unitatilor de productie mult mai omogene. Pe lista institutiilor care sufera din cauza acestei epoci a inegalitatilor este si familia. Gary Becker este cel care a formatat o teorie economica a familiei. Ambitia revendicata de Becker este de a exporta metodele analizei economice comportamentelor cele mai intime ale vietii umane, in cazul precis al familiei. Cea de-a doua notiune pe care economistii o utilizeaza este problema substitutiei sau a complementaritatii celor doi termeni prezenti pe o piata. Se va spune ca un agent sau un obiect de consum este substituibil altuia daca se poate compensa raritatea unuia prin abundenta celuilalt.Becker stabileste urmatorul rezultat: piata relatiilor matrimoniale va functiona prin asociere selectiva, cuplurile vor fi mai omogene decat in trecut, fiecare cautandu-si un partener care sa impartaseasca aceleasi gusturi, cineva care sa-i semene. Analiza lui Becker asupra cauzelor divortului face trimitere la o transformare majora: cresterea salariilor si mai ales a salariilor femeilor. Cand unul reuseste in viata profesionala si celalalt nu, in ciuda conditiilor de plecare foarte apropiate, cuplul va fi amenintat de noua asimetrie care se va crea astfel. Pascal Bruckner spunea ca omul ( democratic) cauta sa se debaraseze de traditii, dar imediat ce reuseste , devine nostalgic. Patria nu este in afara concertului institutiilor care suporta criza inegalitatilor, ci se supune, la randul sau, aceluiasi fenomen al asocierilor selective. In sec. al XIX-lea se credea ca marile natiuni valorau mai mult decat cele mici pentru ca profitau de o mare piata interioara, si, deci, de o economie mai puternica. Economia politica a fost capabila sa aduca argumente noi impotriva marilor natiuni. Argumentul esential in acest domeniu este legat de eterogenitatea cateodata redutabila a populatiilor care le constituie. Interogat in legatura cu locul teatrului intr-o societate coplesita de imagini sosite din lumea intreaga, Roger Planchon raspundea ca rolul acestuia ar fi- in opinia sa- nu diminuat, ci
9

sporit de aceasta mondializare pentru ca singur teatrul ar putea mentine o proximitate umana intre o opera si spectatorii sai.

6. Somaj si excludere.
In timp ce somajul american ramanea aproape acelasi de-a lungul ultimelor doua decenii, Europa a cunoscut o bulversare situata in inima a ceea ce se inrudeste cu o veritabila criza a civilizatiei: cresterea, pare-se de neoprit, a somajului in masa. Americanii descriu criza societatilor industriale folosind ca unitate de masura inegalitatile salariale, iar europenii masoara aceasta criza prin prisma problemei locurilor de munca .Paul Krugman spunea: America fara salarii, Europa fara locuri de munca. Europenii au descoperit somajul in mod brutal, in cateva luni. Sunt puse apoi in paralel punctele inalte ale somajului: 5% american si 9% francez sau punctele joase: 8% american si 12% francez Constatarea generala asupra somajului a fost ca nu exista o singura cauza principala ci mai degraba o multitudine de afluenti care formeaza un rau. Indemnizarile de somaj sunt mai favorabile in Franta decat in Statele Unite. Somerii americani sunt contabilizati adesea ca inactivi, cei slab indemnizati nefiind dornici sa se declare someri. Se prezinta apoi a asimetrie intre destinele muncitorilor posesori sau nu ai unei diplome. Unii economisti arata practic faptul ca structura salariilor este in mod remarcabil stabila, cu conditia ca salariile sa nu se raporteze la anii de studiu, ci la ierarhia diplomelor. Keynes demonstreaza ca, fara indoiala, daca exista somaj, salariile nominale vor scadea, dar nimic nu garanteaza faptul ca el va produce o scadere a salariilor reale . Problema este de a sti daca preturile vor scadea mai repede (sau vor creste mai incet) decat salariile. In finalul teoriei keynesiene, nu salariul este cel care determina locul de munca, ci invers: locul de munca e cel care fixeaza salariul (real). In reprezentarea liberala a economiei, dezechilibrele locurilor de munca se resorb spontan pe piata muncii. Daca exista somaj, muncitorii in cautarea unei noi slujbe vor face presiuni ce vor duce la scaderea salariilor, iar aceste presiuni vor continua pana ce toti isi vor fi gasit un post. Exista deci in mod necesar un salariu probabil foarte scazut, pentru fiecare se angaja.

10

Curba lui Phillips este o curba care desemneaza in mod simplu relatia dintre inflatia si somaj: atunci cand somajul este prea ridicat, salariile si preturile scad, cand este prea scazut, acestea cresc. Logica curbei lui Phillips era ca prea aproape de saturarea pietei locurilor de munca, inflatia ameninta. Teoria insider / outsider-ilor permite explicarea faptului ca salariile continua sa creasca in ciuda cresterii somajului. Pentru un insider conteaza doar riscul ca slujba sa-i fie retrasa. Pe scurt, teoria ne obliga sa renuntam la ideea ca fiscalitatea ar putea ajuta in lupta impotriva somajului. Somajul provine practic din doua mecanisme fundamental diferite: din ritmul in care vor fi desfiintate locurile de munca ( rata de separare) si din rapiditatea cu care un somer isi va gasi o slujba (o cifra care va fi masurata prin durata medie petrecuta in somaj). Somajul american este mult mai frecvent si mult mai scurt decat somajul francez. In Statele Unite, locurile de munca sunt deschise tuturor, someri sau angajati, in timp ce in Franta, ele sunt concentrate asupra unui nucleu dur, mult mai restrans de insiders-i. In Statele Unite se intra si se iesea din somaj de cinci ori mai des decat in Franta.

7.Mizeria politicii
Se pot atribui trei epoci economiei politice: prima epoca mercantilismuluipoliticul absoarbe economicul, a doua epoca liberalismul economic absorbirea regulilor mercantiliste, a treia epoca keynesianismul guvernele, si mai ales democratiile, cauta sa recastige controlul asupra propriilor economii. In anii care au urmat razboiului, datoria publica a contat putin in luarea deciziilor guvernelor deoarece dezvoltarea era puternica, rata dobanzii era scazuta, chiar negativa. Tari ca: Italia, Belgia, Irlanda, Grecia, Statele Unite au atins niveluri ale datoriilor care fac extrem de costisitoare politicile de relansare pe baza deficitului bugetar. Mondializarea produce o imbogatire inegala: ea accentueaza inegalitatile, dar totusi imbogateste societatea in ansamblul ei. In a patra epoca a economiei politice, in Statele Unite se produc scaderi ale impozitelor care sa compenseze scaderea salariilor, iar in Franta se promite pastrarea avantajelor obtinute. Echilibrul atins este in ambele cazuri acelasi: el accentueaza insolvabilitatea statului, si absoarbe orice marja de luata impotriva saraciei.

11

Fata de indoielile care asalteaza tarile bogate in legatura cu propriul lor viitor, tarile sarace ocupa de minune locul acelor barbari ai caror cai tropaiau la portile Romei. Mondializarea a devenit in cativa ani termenul rusinos prin care ar trebui, dupa unii, acceptate transformarile in curs, si impotriva caruia, dupa altii, ar trebui luptat pentru a fi pastrata ordinea sociala atat de scump platita. Le Point afirma: Intr-un eseu care combina claritatea cu eleganta stilului, Daniel Cohen ne reaminteste un adevar simplu: suntem <<victimele >> celei de-a treia revolutie industriala. L Express afirma: Vie presarata cu anecdote istorice, iata, fara nici o indoiala, cea mai limpede si mai putin plictisitoare carte de economie dintre cele care au putut fi citite in ultimii ani.

12