UNIVERSITATEA “OVIDIUS” DIN CONSTANTA

FACULTATEA DE FARMACIE
PROGRAM DE STUDII FARMACIE
DISCIPLINA: COMUNICAREA CU PACIENTUL

PROIECT DE CERCETARE
COMUNICAREA CU PACIENTUL IN CAZUL AUTOMEDICAȚIEI

COORDONATOR STIINTIFIC:

STUDENT:

CONSTANȚA,
2024
Cuprins
I. Introducere ................................................................................................................................... 2
II. Rolul farmacistului în automedicație ......................................................................................... 2
III. Riscurile si consecintele automedicatiei ................................................................................... 3
IV. Bariere în comunicarea farmacistului cu pacientul .................................................................. 6
V. Tehnici de comunicare eficientă a farmacistului ....................................................................... 8
VI. Educație și consiliere în farmacie ............................................................................................. 9
VII. Concluzii ............................................................................................................................... 10
VIII. Bibliografie .......................................................................................................................... 11

1
I. Introducere
Automedicatia, sau administrarea de medicamente fără supraveghere medicală directă, devine din
ce în ce mai comună în societatea contemporană. În acest context, comunicarea dintre farmacist și
pacient devine esențială pentru a asigura utilizarea corectă și sigură a medicamentelor.

Definită în mod tradițional ca fiind „administrarea de substanțe medicamentoase sau a altor

remedii din proprie inițiativă sau la sfatul altei persoane, fără a consulta un medic”. Membrii
familiei, prietenii, vecinii, vânzătoarea de la magazinul din colț, o experiență anterioară cu un alt
medicament, o reclamă TV sau din media sunt surse comune care pot stimula administrarea
automedicației. Orice farmacist cu minimă experiență poate relata episoade când un pacient a intrat
în farmacie și a solicitat eliberarea medicamentului “X” deoarece a fost eficient în cazul vecinei
pentru o problemă de sănătate pe care pacientul o considera asemănătoare cu a lui.

Automedicația este un fenomen îngrijorător global, care contribuie în special la rezistența agenților
patogeni la antibioterapie și chimioterapie. Utilizarea irațională a substanțelor antimicrobiene fără
prescripție medicală poate duce la administrarea unei terapii medicamentoase incorecte, punerea
unui diagnostic necorespunzătoar, întârzierea aplicării unui tratament adecvat, apariția rezistenței
la diverși agenți patogeni și implicit la o creștere a morbidității.

II. Rolul farmacistului în automedicație

Farmacistul nu este doar furnizorul de medicamente, ci și un consilier de încredere pentru pacienți.

În contextul automedicației, farmacistul are responsabilitatea de a oferi informații corecte despre

medicamente, de a evalua riscurile și beneficiile automedicației și de a îndruma pacientul în
alegerea tratamentului potrivit.

La eliberarea medicamentelor OTC trebuiesc stabilite reguli pentru farmacist sau persoana
delegate de aceasta, in limita competentelor, in cee ace priveste procedura de urmat in farmacie.

Farmacistul trebuie sa fie sigur ca primeste suficiente informatii pentru evaluarea problemei
sanatatii individuale si specific a pacientului, cum ar fi natura si durata simptomelor, actiunile deja
inteprinse dar si medicamentele care au fost eventual utilizate
2
Farmacistul trebuie sa determine daca simptomele pot fi associate cu o problema grava de sănătate
, iar in acest caz trebuie sa trimita pacientul la medic pentru aviz medical imediat

Daca este o problema minora, va da sfaturile adecvate si nu va dispune eliberarea medicmentului

decat daca e necesar

In selectionarea medicamentelor OTC, in functie de calitatea, inocuitate acestora si avantajele

formularilor eficiente, farmacistul se va baza pe experienta sa

Cand elibereaza un medicament OTC, farmacistul trebuie sa se asigure ca pacientul, persoana care
se ocupa de acesta sa nu aiba niciun dubiu in legatura cu actiunea medicamentului, modul de
administrare, durata tratamentului dar nici asupra efectelor secundare, contraindicatiilor si
eventualele interactiuni cu alte medicamente din tratamentul pacientului

Farmacistul trebuie sa evalueze eficacitatea produsului eliberat in cooperare cu pacientul si sa il

sfatuiasca sa consulte un medic daca simptomele persista.

III. Riscurile si consecintele automedicatiei

Există o tendință globală care încurajează aplicarea automedicației pentru tratamentul unor
probleme “minore” de sănătate. Transformarea unor medicamente Rx în OTC-uri este o realitate
care argumentează afirmațiile de mai sus. Multe medicamente când au fost inițial introduse în
terapie au fost înregistrate ca medicamente eliberate pe bază de prescripție medicală; după ce a
trecut un timp suficient în utilizarea medicamentului, a fost adunată experiență pe scară largă și pe
baza unor informații științifice adecvate, un producător poate alege să depună o solicitare
autorităților competente pentru ca medicamentul să primească statutul de OTC. De asemenea, a
apărut conceptul automedicației controlate și responsabile, ca o consecință a procesului de
liberalizare a accesului la medicamente, în concordață cu politica OMS a farmacoterapiei ştiinţifice
şi raţionale, bazate pe medicamentele esenţiale şi rapoartele beneficiu/ risc şi beneficiu/cost al
acestora. În această ordine de idei, conceptul automedicaţiei controlate susţine că pacientul are
dreptul la informaţie privind ordinea de acţiuni şi metode referitoare la automedicaţie, în cazul
unor tulburări minore şi nesistematice a stării de sănătate.

3
Acest concept de automedicație controlată oferă de fapt niște contradicţii majore definite prin
noțiunile strategice pe care le conţine: avantaje/dezavantaje, beneficii/riscuri,
reglementari/liberalizări, conflicte de interese. Automedicația poate fi o soluție de rezervă uneori,
nu poate fi însă o soluție tot timpul, problemele majore legate de automedicație fiind risipa de
resurse, rezistența crescută a agenților patogeni care cauzează pericole grave pentru sănătatea
publică și reacțiile adverse generate de administrarea necontrolată a unor medicamente.

Sistemul automedicaţiei poate însă antrena abuzul de medicamente, cu efecte nedorite şi suferinţă
suplimentară a pacienţilor, atunci când automedicaţia nu este consiliată de către profesioniști în
domeniul medicamentului şi în condiţiile unei educaţii sanitare deficitare a populaţiei.

Statistic vorbind se pare că România este pe primul loc în clasamentul european de prescriere a
antibioterapiei. Din păcate, antibioticele sunt recomandate chiar și în cazul infecțiilor virale
deoarece prezintă simptome similare cu cele bacteriene și uneori sunt dificil de diferențiat.

utilizarea de antibiotice in Europa

34.1
35
30 25.8
25.7 25.1
24.4 23.5 24.7
25 20.7 21.1 21.7 21.3
20
18.2
18.2 17.5 17.4
20
15 11.8
10.3 9.9 9.58.3
8.8 2019
10
2021
5
0
Roman Bulgari Grecia Franta Spania Marea Italia Belgia Suedia Austria Olanda
ia a Britani
e
2019 25.8 20.7 34.1 25.1 24.7 18.2 21.7 21.3 11.8 9.9 9.5
2021 25.7 24.4 23.5 21.1 20 18.2 17.5 17.4 10.3 8.8 8.3

4
Românii (25,7 doze zilnice definite la 1.000 de locuitori pe zi în 2021) bulgarii (24,4) și grecii
(23,5) sunt cei mai mari consumatori de antibiotice din Spațiul Economic European, potrivit
acestor date. După cum arată următorul infografic, astfel de niveluri de consum sunt semnificativ
mai mari decât media europeană (16,4). Cele mai scăzute valori din studiu au fost raportate în
Țările de Jos și Austria, unde aportul zilnic definit a fost între 8 și 9 doze zilnice definite la 1.000
de locuitori în 2021.

Rezistența la antimicrobiene (AMR) apare atunci când microbii supravietuiesc unui tratament
insuficient sau neadecvat, dobandesc rezistenta și nu mai răspund la acel tip de tratament. Primul
afectat de aceasta rezistenta este chiar pacientul care a luat antimicrobiene in mod eronat. Acesta
nu va putea fi tratat la infectii urmatoare si, in plus, va transmite microbii rezistenți si catre alte
persoane, propagand aceasta problema.

Valori ale indicelui de utilizare de antibiotice cu risc în spitale, în anii 2019 – 2020. Pe când media
ponderată, raportată la numărul de locuitori din UE, arăta o utilizare 37% (2019) și 38,6% (2020),
România a înregistrat un procent de utilizare de 55,4% în 2019 și 55,1% în 2020, ceea ce ne-a
situat pe locul 2 în UE la acest capitol, cu aproape 20% peste media europeană.

Deși virozele nu se tratează cu antibiotice, în România, în anul 2020, consumul de macrolide (o

clasă de antibiotice) a crescut cu 44% în contextul infecției cu SARS-CoV-2. Dintre acestea,
consumul azitromicinei, în special, a înregistrat o creștere de 193% față de 2019.

Prescrierea eronată în cazul infecției cu SARS-CoV-2 și automedicația influențată de fake news,

printre cauzele creșterii consumului în 2020.

Cunoașterea naturii infecțiilor, a agentului patogen care le-a provocat este foarte importantă pentru
administrarea unui tratament corect. Automedicația și administrarea incorectă, atât ca antibiotic
selectat, doză administrată, număr de zile de tratament, atrag după sine ineficiența tratamentului,
rezistența la antibioticul respectiv și ineficiența lui pe viitor. Alte efecte adverse semnalate pot fi
distrugerea florei intestinale saprofite, apariția unor micoze, slăbirea imunității, sau apariția unor
alergii. De asemenea administrarea “după ureche” a două sau mai multe medicamente pot duce la
interacțiuni nedorite și afectează modul în care unul sau celălalt acționează în organism.

5
IV. Bariere în comunicarea farmacistului cu pacientul
Există numeroase bariere care pot afecta comunicarea eficientă între farmacist și pacient în cadrul
automedicației, cum ar fi cunoștințele limitate ale pacientului despre medicamente, percepțiile
eronate despre boală și tratament sau lipsa timpului în cadrul farmaciei.

In cadrul farmaciei comunitare, farmacistii trebuie sa fie destul de flexibili pentru a da si primi
informatii, intr-o varietate de situatii si imprejurari. Calitatea interviului anamnezei sau al
consilierii medicale este scazuta, din cauza constrângerii timpului, a lipsei unui spatiu izolat, a
zgomotului.

O serie de factori pot perturba comunicarea dintre farmacist si pacient. Acestia pot fi grupati, in
următoarele trei categorii:

• factori fizici,
• factori interni
• factori semantici.

FACTORII FIZICI FACTORII INTERNI FACTORII SEMANTICI ALTI FACTORI

deficientele verbale implicarea afectiva (atât vocabularul incomplet educatia
(balbismul, bolile implicarea pozitiv, cât si sau prea tehnicist vor face primitorului,
laringiene); negativă tulbura precizia imposibila comunicarea;
deficientele acustice comunicarii, precum si felul in
(hipoacuzia, surditatea); care ea este perceputa de
pacient);

amplasamentul frica (teama farmacistului că, gramatica (greselile factorii psihologici

(pozitia farmacistului in prin ceea ce comunic, ar putea
raport cu pacientul); intra într-o situatie neplăcut, sau
cea a pacientului, că ar putea
auzi lucruri neplacute, vor
perturba mesajul);
gramaticale, scad relatia
de incredere si depreciaza
imaginea celui care le
face, mai ales atunci când
acesta este farmacistul);

6
 iluminarea amenintarea statutului (faptul sintaxa (constructile factorul geografic
(slaba iluminare că ceea ce comunica ii ameninta verbale prea complicate (care impune
impiedica receptarea imaginea personala, va evita sã sau dupã modelele altor comunicarea fata in
comunicarii non- transmita mesajul complet sau limbi, perturb relatia de fat, sau prin telefon,
verbale) va denatura anumite parti din el); comunicare); fax, e-mail, scrisori
etc.);
temperatura presupuneri subiective (dacã conotatii emotionale ale Timpul afectat
pacientul crede că farmacistul unor cuvinte (mesajul comunicãrii:
(căldura excesiva
este ostil sau indiferent si poate fi perturbat prin transmiterea rapida a
/frigul creeaza o stare
mesajul va fi distorsionat); polarizarea atentiei sau informatiilor, mesajul
neplăcuta);
suprasemnificare) nu va fi inteles sau va
fi inteles gresit

ora din zi (in cea de a preocupari ascunse (dacă unul

doua parte a zilei din parteneri are o preocupare
comunicarea devine diferit decât scopul pentru care
mai dificila datorita se aflã in relatia de comunicare,
acumularii oboseli); mesajul va fi perturbat);

durata întâlnirii fantasme (daca au o imagine,

(intâlnirile pe fuga sau pozitiva /negativa, despre
prea prelungite sunt propria persoana diferita de
ineficiente). realitate, va influenta
negativ comunicarea).

În primul rând este vorba de timp; dacă la coadă sunt 3-4 persoane, farmacistul nu are la dispoziţie
suficient timp să discute cu pacientul. Apoi e vorba de diferenţa de educaţie; de multe ori pacienţii
pur și simplu nu au bagajul de informaţii necesar. Mai pot interveni aspecte aparent banale, cum
ar fi o hipoacuzie din cauza căreia cuvintele nu sunt corect înţelese, sau pacienţi de altă limbă, care
vorbesc româna defi citar – aspect din ce în ce mai des întâlnit datorită imigraţiei. Mai avem apoi
aspecte mai subtile – convingeri cum ar fi „farmacistul este un specialist bine intenţionat“,
mergând până la „vrea să-mi vândă o grămadă de pasti le ca să-și facă planul pe trimestrul în curs“.

7
Farmacistul trebuie să identifice foarte bine nevoile pacientului, să dispună de un arsenal de
instrumente de comunicare performante și să le aplice de fi ecare dată când în faţa sa se află un
pacient care nu-și poate defini foarte bine nevoile, iar mai apoi să-i explice pe înţelesul acestuia
modul de administrare, efecte secundare etc. Dacă un medicament are efecte secundare de tipul
somnolenţei și de aceea se ia la culcare, trebuie explicat acest lucru.

Farmacistii trebuie sã depăseasc aceste constrângeri, prin realizarea unor interactiuni mai scurte
dar mai frecvente, oferind relatii la telefon sau stabilind intâlniri cu anumiti pacienti, dacă este
necesari

V. Tehnici de comunicare eficientă a farmacistului

O bună comunicare cu pacientul este o condiție absolut necesară pentru ca acesta să aibă acces la
o îngrijire farmaceutică de calitate, la standarde modern. În mod obișnuit, comunicarea se definește
ca schimbul de informație între două sau mai multe părți.

Pentru a depăși aceste bariere, farmacistul poate utiliza tehnici precum ascultarea activă și empatia,
clarificarea informațiilor evitând jargonul medical și dezvoltarea abilităților de comunicare
nonverbală. Aceste strategii contribuie la stabilirea unei relații de încredere și deschidere între
farmacist și pacient.

Utilizarea întrebărilor de tip închise si deschise, face parte din tehnicile de comunicare profesională
valabile în orice interacţiune cu un expert – fie el medic, farmacist, avocat, IT-ist sau contabil.
Expertul trebuie să înceapă cu o întrebare deschisă, de „sondare“ – de tipul „Care e problema“,
ceea ce oferă pacientului posibilitatea de a dezvălui informaţiile pe care el le consideră importante,
iar apoi, în funcţie de ceea ce farmacistul sau medicul află, urmează întrebări specifi ce cum ar fi
„Când a apărut durerea?“ sau „Contractura aceea musculară de care spuneţi, apare doar la
picioare?“ etc. După care vine iar o întrebare deschisă, cum ar fi „Ce regim alimentar aveţi?“,
urmată de o întrebare defixare a informaţiei, care este o întrebare închisă „Cam câte lactate
consumaţi pe zi?“. Practic alternanţa întrebărilor deschise cu cele închise oferă o cale de

8
prospectare și apoi de sondare în căutarea unei informaţii punctuale, fără să-i dea pacientului
impresia că este supus unui interogatoriu.

Abordarea pacientilor trebuie facuta în funcţie de personalitatea fiecăruia, iar specialistul să fie
familiarizat cu aceste tipuri comportamentale și nu numai să le recunoască, dar să poată să și
diferenţieze comunicarea pentru fiecare în parte. Unii pacienţi sunt foarte atenţi la detalii, au o
memorie bună și deţin un bagaj semnificativ de informaţii despre boala lor; alţii, dimpotrivă, și
riscă să încurce pastilele care trebuie luate dimineaţa, cu cele care trebuie luate de două ori pe zi
etc. Este fundamental greșit să considerăm că toţi pacienţii sunt la fel din punct de vedere psiho-
comportamental.

Mai mult, un alt aspect este personalitatea farmacistului însuși – reflectată în modul propriu de
comunicare. Din acest motiv, esta datoria sa, ca specialist, să cunoască factorii care influenţează
înţelegerea informaţiei relevante. Dacă, de exemplu, un pacient are de luat mai multe
medicamente, unele înainte de masă, altele după ce a mâncat, unele dimineaţa, unele seara, etc.
este recomandat să-i facă o schemă, un tabel, ceva. Altfel, dacă doar i le spune o dată, e ca și cum
nu i-ar fi spus nimic.

VI. Educație și consiliere în farmacie

O altă componentă importantă a comunicării eficiente este educația și consilierea în farmacie.
Sesiunile de informare despre automedicație și consilierea personalizată sunt esențiale pentru a
sprijini pacientul în luarea deciziilor informate și responsabile.

Adesea, pacientii nu inteleg ce se întâmplă cu ei. Aspecte ale bolii lor le pot rămâne neclare, chiar
după ce au avut discuti repetate cu medicii. Frica si nelinistea lor pot fi aplanate prin explicatii mai
simple, in cuvinte pe intelesul lor, prin reasigurarea si incurajarea din partea farmacistului.

Farmacistul trebuie sã contribuie la cresterea increderii in personalul din sănătate si in tratament.

Pacientii care sunt ostili si necooperanti necesita rabdare si intelegere. Teama de neputint si de
dependent determină adesea acest tip de comportament. Farmacistii trebuie sã ajute pacientii sã se
automotiveze, nu trebuie sa-i certe.

9
Farmacistul trebuie sã le explice cum actioneaza medicatia si cum ajuta la vindecare, sau la
ameliorarea simptomelor, decât sã discute generalititi asupra importantei luării
medicatiei prescrise.

E greșit să presupunem că pacienţii citesc prospectul – mai mult de două treimi nu citesc niciodată
prospectele medicamentelor

Farmaciștii au oportunitatea și responsabilitatea de a încuraja utilizarea în condiții de siguranță,

adecvată, eficientă și economică a medicamentelor, în special în cazul acelor terapii pe care
pacienții le pot alege fără consultatea unui medic. De asemenea farmaciștii ar trebui să-și îndrume
pacienții să consulte medicul înainte de abordarea de către aceștia a unor scheme terapeutice “după
sfatul vecinului” care implică utilizarea unor medicamente ce se eliberează cu prescripție medicală.
Este necesară sporirea gradului de conștientizare a publicului larg și de implementare a unor măsuri
eficiente pentru a promova practici judicioase și sigure în cea ce privește eliberarea și administrarea
medicamentelor. Cunoașterea și înțelegerea problemelor legate de automedicație pot duce la o
utilizarea rațională a substanțelor antimicrobiene și astfel se pot limita problemele emergente
legate de rezistența microbiană.

VII. Concluzii
În concluzie, comunicarea eficientă a farmacistului cu pacientul în contextul automedicației este
esențială pentru a asigura utilizarea sigură și corectă a medicamentelor. Farmacistul, profesionist
din domeniul sănătății are un rol important în prevenirea riscurilor generate de automedicație.
Ținând cont de particularitățile activității farmaceutice, farmacistul lucrează la trei aspecte
terapeutice principale în practica sa zilnică: oferirea de informații, sfaturi terapeutice și educație
sanitară.

Farmaciștii joacă un rol valoros în identificarea, rezolvarea și prevenirea problemelor legate de

consumul de medicamente în scopul obținerii rezultatelor optime ale tratamentului și a
îmbunătățirii calității vieții pacientului.

10
VIII. Bibliografie
• Curs 3, 6, 7- Conf.Univ.Dr. Cristina-Luiza Eremia
• “Automedicația: o provocare de actualitate pentru lumea farmaceutică” -Conf. dr.
Gabriel Hancu 2021 Universitatea de Medicină, Farmacie, Științe și Tehnologie din
TîrguMureș Facultatea de Farmacie, Disciplina Chimie Farmaceutică și Terapeutică
• “România – locul 3 în UE la consumul de antibiotic”- Societatea romana de
microbiologie
• https://www.statista.com/chart/31270/antibiotic-consumption-levels-in-selected-
countries/ Tracking Antibiotic Use in Europe by Anna Fleck
• “Comunicarea farmacist-pacient”- Interviu acordat de Dr. Cristian Cârstoiu trainer –
programe de dezvoltare profesională și personală

11