1.

COPILUL CARE URLĂ

Cu siguranță că fiecare din noi a văzut la magazin un copil care urlă. Poate fi
deranjant, cu siguranţă, dacă eşti în apropiere, dar imaginează-ţi cum e să fii
părintele! Copilul urlă pentru că vrea ceva şi tu vrei cu disperare să tacă. Aşa că
îi cumperi o acadea. I-o dai imediat. E fericit vreme de câteva minute. Ce s-a
întâmplat? Tocmai ai creat un obicei, învăţându-ţi copilul să urle după acadele.
Acum, va începe să urle ori de câte ori vrea dulciuri, nu doar la magazin. Peste
câţiva ani, ar putea fi obez, cu dinţii cariaţi de la atâtea dulciuri, ca să nu mai
spunem prost crescut.
Acum imaginează-ţi că pofta ta de dulciuri e copilul care urlă. Deci ce e de făcut?
Să strigi la copil? Să îi pui căluş? Poate că abordările acestea ar funcţiona o
vreme, dar urlatul va reveni când se termină acadeaua sau se va înrăutăţi dacă nu
ai remediat motivul pentru care urlă. Căluşul e încercarea ta de a rezista poftei.
Ce-ar fi să îi dai altceva să mănânce? Ar putea fi de folos o vreme, dar asta poate
duce la alte probleme, pentru că nu ai ţintit pofta (de exemplu, probleme de
sănătate pentru că înlocuieşti mâncarea cu ţigările).
Ce ai putea face în schimb? Te-ai putea asigura că nevoile sale de bază sunt
împlinite (nu are nevoie să i se schimbe scutecul, nu-i e foame sau frig) şi să
aştepţi să treacă. Cu dragoste şi răbdare, ţine-ţi copilul (pofta) în braţe până se
opreşte din urlat (pofta trece). Poate e neplăcut să ai parte de priviri ostile din
partea altor oameni din magazin, la început, dar, în cele din urmă, va înceta. Şi
va învăţa că nu a fost răsplătit pentru comportamentul său, aşa că, data viitoare
când urlă, episodul va fi mai puţin intens şi mai scurt, iar data următoare chiar
şi mai puţin intens şi mai scurt, până dispare cu totul. Acum ai un copil bine-
crescut.

2. RAIN

Putem învăţa să călărim valurile poftei făcând surf printre ele. În primul rând,
Recunoşti că vine pofta sau dorinţa şi te Relaxezi. Apoi, dat flind că nu poţi
controla venirea ei, permiţi sau Accepţi valul acesta aşa cum e; nu îl ignora, nu-
ţi distrage singur atenţia şi nu încerca să faci ceva în privinţa lui. Aceasta e
experienţa ta. Găseşte o modalitate care funcţionează pentru tine, cum ar fi un
cuvânt sau o expresie, ca: „Sunt de acord" sau „OK, începe", „Asta e" sau poate un
simplu clătinat din cap. Pentru a prinde valul poftei, trebuie să îl studiezi cu
atenţie, Investigându-l pe măsură ce se construieşte. Fă acest lucru întrebând: „De
ce e conştientă mintea acum?" sau „Ce se întâmplă acum în corpul meu?" Nu te apuca
să cauţi. Vezi ce apare cel mai proeminent. Lasă-l să vină la tine. În final, ia
Notă de experienţa din corpul tău, când o urmezi. Rezumă-te la ceva simplu,
folosind propoziţii scurte sau cuvinte izolate, cum ar fi nelinişte în stomac,
senzaţie în creştere, arsură sau încleştare. Când simţi mai bine dorinţa, poţi
observa şi asta: dorinţa devine mai puternică, îmi creşte în burtă sau dorinţă,
dorinţă, dorinţă. Urmăreşte-o până dispare complet. Dacă eşti distras sau mintea ţi
se mută în altă parte, revino, pur şi simplu, la investigaţie, repetând întrebarea:
„Ce conştientizează acum mintea?" Vezi dacă îl poţi călări până dispare complet.
Călăreşte-l până la mal.
Dacă pici de pe val sau valul pare de nestăpânit, poţi începe readucându-ţi atenţia
asupra unei părţi sigure a corpului. În general, picioarele sunt un loc bun în care
să încerci. Sunt neutre. Foloseşte, aşadar: „Simte-ţi picioarele" ca pe o variantă
de rezervă şi direcţionează-ţi spre ele atenţia până când dorinţa/pofta trece. E ca
un surfer care se ghemuieşte sub val şi se pregăteşte pentru următorul.
• Recunoaşte/Relaxează-te în ceea ce apare (de exemplu, pofta).
• Admite/Acceptă acest moment (foloseşte afirmaţia - „OK, să-i dăm drumul!"; „Sunt
de acord")
• Investighează experienţa întrebând: „Ce se întâmplă în corpul meu chiar acum?"
• Ia Notă de ce se întâmplă.
3. PĂSTRAREA DIRECȚIEI

Imaginează-ţi că eşti în București şi vrei să mergi la Constanța. Te urci în maşină

şi mergi către autostradă. În scurt timp, apare dorinţa impetuoasă de a te opri la
McDonald's, aşa că te opreşti să mănânci ceva. Apoi o porneşti iar la drum şi vezi
un indicator către Medgidia. Începi să te gândeşti: „Hmmm, nu am fost niciodată la
KFC din Medgidia. O să mă opresc în Medgidia pe drum ... " Dacă vei continua să dai
curs oricărei porniri apare, nu vei ajunge vreodată la destinaţie. Şi cu cât mergi
mai mult fără a conştientiza situaţia (respectiv, nu dai dovadă de mindfulness în
raport cu pornirile tale şi acţiunile care le urmează), cu atât te îndepărtezi mai
mult de drumul tău. Dar de fiecare dată când îţi observi pornirile şi iei notă („la
uite, iar am pofta aia") şi călăreşti, în loc să dai curs fiecărei porniri, poţi
rămâne pe drumul cel bun şi, în cele din urmă, vei ajunge la destinaţie. Cu cât
eşti mai conştient de situaţie şi răspunzi cu mindfulness, o să ai cu atât mai mult
avânt şi cu atât mai repede ajungi la destinație.