CAPITOLUL 3

METODELE GEOMETRIEI
DESCRIPTIVE

3.1 GENERALITĂȚI

Prin metodele geometriei descriptive se realizează modificarea

proiecțiilor elementelor geometrice din pozițiile date în alte poziții, particulare
față de planele de proiecție, poziții în care dreptele, figurile geometrice sau
unghiurile apar în adevărata mărime. Aceste transformări pot fi făcute în două
moduri :

• modificând sistemul de referință, adică schimbând poziția planelor de

proiecție și lăsând pe loc elementul geometric proiectat;
• rotind elementul geometric şi lăsând neschimbate planele de proiecție.

Metodele geometriei descriptive, de transformare a proiecţiilor elementelor

Geometrice sunt :

• metoda schimbării planelor de proiecție;

• metoda rotației;
• metoda rabaterii.
3.2 METODA SCHIMBĂRII PLANELOR DE PROIECŢIE

Prin metoda schimbării planelor de proiecție se poate schimba planul

vertical de proiecţie, planul orizontal de proiecţie, sau alternativ ambele plane de
proiecţie (dubla schimbare de plan) astfel încât, elementul proiectat să ocupe o
altă poziţie față de noile plane de proiecţie (în general, paralel sau perpendicular),
în funcție de cerința problemei.

3.2.1 SCHIMBAREA PLANULUI VERTICAL DE PROIECŢIE

Prin schimbarea planului vertical de proiecţie, proiecţia orizontală a
elementului geometric rămâne neschimbată, iar proiecţia verticală se schimbă în
raport cu noul plan vertical.
• Schimbarea planului vertical de proiecţie pentru un punct

Fie punctul A(a,a’) în sistemul de referinţă iniţial, format din cele două
plane de proiecţie perpendiculare, orizontal [H] şi vertical [V] (figura 9).
Dacă se consideră un nou plan vertical de proiecţie [V1], perpendicular
pe planul [H], linia de pământ devine O1x1. În noul sistem de referinţă proiecţiile
punctului A vor fi :
➢ pe planul orizontal, acelaşi punct a, a  a1, iar pe planul vertical [V1],
punctul a1’. Se observă că punctul A are aceeași cotă în noul sistem (ax1a1’
= axa’ = z), iar depărtarea modificată (a1ax1 = aax), raportată la planul vertical
de proiecţie [V1].
➢ pe plan vertical pentru punctul A(a,a’), în epură (figura 111), se trasează
 noua linie de pământ O1x1, se duce linia de ordine din proiecţia orizontală a,
perpendiculară pe O1x1 până în a1x şi se prelungeşte cu o distanță egală cu
cota punctului, obţinând proiecţia a1.

Fig.9 Reprezentarea punctului A(a,a’) în sistemul de referinţă iniţial, format din

cele două plane de proiecţie perpendiculare

Fig.10 Schimbarea planului vertical de proiecţie pentru un punct

• Schimbarea planului vertical de proiecţie pentru o dreaptă

Fie o dreaptă fiind definită de două puncte. A schimba planul vertical de

proiecţie pentru aceasta înseamnă a face această schimbare pentru două puncte
ale dreptei.
Fiind dat segmentul de dreaptă AB(ab,a’b’), schimbarea de plan vertical
se face prin schimbarea de plan vertical pentru punctele A(a,a’) şi B(b,b’), faţă
de aceeaşi linie de pământ O1x1, păstrând proiecţiile orizontale, a şi b şi cotele
punctelor, axa’ = a1xa1’, bxb’ = b1xb1’ (figura 11). Segmentul de dreaptă obţinut
în noul sistem este A1B1(a1b1,a1’b1’).

Fig.11 Reprezentarea grafică a schimbării de plan vertical segmentul de dreaptă

AB(ab,a’b’)

Dreapta D(d,d’) şi dreapta D1(d1,d1’) obținută sunt într-o poziţie

oarecare, dar de obicei, în probleme, dreapta oarecare este transformată
într-o dreaptă particulară, alegând poziția noului plan vertical,
convenabilă.
 Prin schimbarea planului vertical de proiecţie o dreaptă oarecare
D(d,d’) se transformă într-o frontală F(f,f’) luând linia de pământ O1x1
paralelă cu proiecţia orizontală a dreptei, d (figura 12), sau într-o dreaptă
de profil Δ(δ,δ’) luând linia de pământ O1x1 perpendiculară pe proiecţia
orizontală a dreptei, d (figura 13).

Fig.12 Reprezentarea grafică a schimbarii planului vertical de proiecţie pentru

o dreaptă oarecare ce ia linia de pământ O1x1 paralelă cu proiecţia orizontală a
dreptei

Fig.13 Reprezentarea grafică a schimbarii planului vertical de proiecţie pentru

o dreaptă oarecare ce ia linia de pământ O1x1 perpendiculară pe proiecţia
orizontală a dreptei
• Schimbarea planului vertical de proiecţie pentru un plan

Se consideră un plan oarecare [P], dat prin urmele sale, P şi P’ şi un nou

plan vertical de proiecţie [V1]. Cele două plane verticale de proiecţie şi planul
dat se intersectează într-un punct I(i,i’), a cărui proiecție orizontală i coincide
cu intersecția celor două linii de pământ: i = Ox  O1x1 (figura 14).
Pentru a realiza schimbarea de plan vertical pentru planul [P] în epură, se
observă că urma orizontală a planului rămâne neschimbată, P  P1 şi la intersecţia
ei cu axa O1x1 se obţine punctul P1x. Pentru aflarea noii urmei verticale P1’ se
ţine seama de faptul că punctul I(i,i’) aparține atât urmei verticale vechi P’ cât şi
celei noi P1’, deci se face schimbarea de plan vertical pentru punctul I.
Noua proiecţie verticală P1’ se obţine măsurând cota punctului I, pe
perpendiculara dusă din proiecţia orizontală i pe axa O1x1, sau rotind proiecţia
verticală i’ în jurul lui i până se suprapune pe acea perpendiculară, în i1’.
Proiecţia verticală i’, respectiv planul orizontal [H], se poate roti în
sensul prevăzut în figura 13, obţinându-se epura din figura 14 sau în sens contrar,
ca şi în epura din figura 15 În fiecare caz se stabileşte sensul corespunzător pentru
noua axă O1x1. Punctul P1x şi proiecţia verticală i1’ determină urma verticală a
planului [P1], obţinută după schimbarea de plan vertical : P1’ = P1x  i1’.
Schimbarea de plan vertical pentru un plan oarecare [P], se aplică în
general, atunci când se urmărește transformarea lui într-un plan particular şi
anume într-un plan proiectant de capăt [P1](figura 16) sau într-un plan plan
paralel cu linia de pământ [P2] (figura17).
 Fig.13 Reprezentarea a două plane verticale de proiecţie şi planul dat ce
se intersectează și a cărui proiecţie orizontală coincide cu intersecția celor două
linii de pământ

Fig.14 Rotația proiecției verticală i’ pe planul orizontal [H]

 Fig.15 Rotația proiecţiei verticală i’ pe planul orizontal [H]

Fig.16 Schimbarea de plan vertical pentru un plan oarecare [P], și

transformarea lui într-un plan proiectant de capăt
 Fig.17 Schimbarea de plan vertical pentru un plan oarecare [P], și
transformarea lui într-un plan paralel cu linia de pământ [P2]

3.2.2 SCHIMBAREA PLANULUI ORIZONTAL DE PROIECŢIE

Prin schimbarea planului orizontal de proiecţie, proiecţia verticală a

elementelor geometrice rămâne neschimbată, iar proiecţia orizontală se modifică
în raport cu noul plan orizontal.

• Schimbarea planului orizontal de proiecţie pentru un punct

Se consideră un punct A(a,a’) și un nou plan orizontal de proiecție, [H1],
perpendicular pe planul vertical de proiecţie [V], care se menţine (figura 120).
Planele de proiecţie [H1] şi [V] se intersectează după linia de pământ, O1x1. În
noul sistem de proiecţie punctul A are aceeaşi proiecţie verticală, a’ a1’ şi o
nouă proiecţie orizontală, a1.
În epură (figura 18), pentru determinarea proiecției orizontale a1, se ţine
seama de faptul că punctul are aceeaşi depărtare. Astfel, după trasarea axei O1x1
se duce linia de ordine din a’ până la intersecţia cu aceasta, unde se obţine a1x şi
se prelungeşte cu o distanţă egală cu depărtarea punctului, a1a1x = aax = y.
Sensul liniei de pământ se stabileşte astfel încât punctul să rămână în
diedrul în care a fost înainte de schimbarea planului de proiecţie.

Fig.18 Reprezentarea unui nou plan orizontal de proiecție, [H1],

perpendicular pe planul vertical de proiecţie [V], care se menţine

Fig.19 Reprezentarea în epură a proiecției orizontale a1

• Schimbarea planului orizontal de proiecţie pentru o dreaptă

Schimbarea de plan orizontal de proiecţie pentru o dreaptă se face prin

schimbarea planului orizontal pentru două puncte ale dreptei.
Fie segmentul de dreaptă AB(ab,a’b’). Printr-o schimbare de plan
orizontal acesta poate fi adus paralel faţă de noul plan orizontal de proiecţie [H1]
(figura 20).
Noua linie de pământ O1x1 se va lua astfel încât punctele A(a,a’) şi B(b,b’)
să aibă aceeaşi cotă în noul sistem de referinţă, adică paralelă cu proiecţia
verticală a’b’, care rămâne neschimbată, O1x1  a’b’. Trasarea axei O1x1 de o
parte sau de alta a proiecţiei a’b’, nu modifică rezolvarea problemei, ci doar
sensul axei.
Din proiecţiile verticale ale punctelor A şi B se duc linii de ordine
perpendiculare pe axa O1x1 şi pe acestea se măsoară depărtările punctelor, a1xa1
= axa şi b1xb1 = bxb, obţinându-se proiecţia orizontală a segmentului orizontal
A1B1, a1b1.
Astfel, pe epura din figura 20 se poate găsi adevărata mărime a
segmentului AB, AB = a1b1 şi unghiul pe care-l face cu planul vertical de
proiecţie,  (AB,[V]) =  β, acesta definind poziţia unei drepte orizontale
G(g,g’) (dreaptă de nivel).
 Fig.20 Reprezentarea unei drepte de nivel

• Schimbarea planului orizontal de proiecţie pentru un plan

Fie dat prin urme planul oarecare [P]. Dacă se face o schimbare de plan
orizontal de proiecţie pentru acest plan el se transformă într-un plan [P1], faţă de
noul sistem de proiecţie, alcătuit din planul vertical [V] şi noul plan orizontal [H1]
(figura 21).
Urma verticală a noului plan P1’ rămâne neschimbată, P1’  P’. Pentru
determinarea urmei orizontale P1 se foloseşte punctul de intersecţie a celor trei
plane, [H], [P] şi [H1], determinat la intersecţia celor două linii de pământ, Ox 
O1x1 = I(i,i’), punct care are proiecţia verticală i’ pe linia de pământ şi proiecţia
orizontală i pe urma P a planului. Se face schimbarea de plan orizontal pentru
punctul I, măsurând depărtarea punctului pe linia de ordine dusă din i’, sau rotind
proiecţia orizontală i până se suprapune pe linia de ordine, faţă de axa O1x1, în i1.
Un alt punct al urmei orizontale este P1x, unde urma verticală
intersectează linia de pământ O1x1. Se unesc cele două puncte şi se obţine urma
orizontală P1 a planului transformat, P1 = P1x  i1. Rotirea proiecţiei i se poate
face şi în sens invers celui prezentat în epura din figura 22, în acest caz
modificându-se şi direcţia axei O1x1.
Dacă noua linie de pământ O1x1 se ia perpendiculară pe urma verticală a
planului oarecare [P], planul se transformă într-un plan proiectant vertical [P1]
(figura 23). Astfel, se poate determina unghiul diedru dintre planul [P] şi planul
vertical de proiecţie [V], ca fiind unghiul plan β, dintre urma orizontală P1 şi noua
linie de pământ O1x1.

Fig.21 Schimbarea unui plan față de noul sistem de proiecţie, alcătuit

din planul vertical [V] şi noul plan orizontal [H1]
 Fig.22 Reprezentarea în epură a proiecţiei i

O1
P1x i1 P1
P'=P1'
x Px  O

i'

P x1

Fig.23 Plan oarecare transformat în plan proiectant vertical

3.2.3 DUBLA SCHIMBARE A PLANELOR DE PROIECŢIE

Prin subiectele tratate mai sus se observă că printr-o singură schimbare

de plan de proiecţie, o dreaptă oarecare poate fi adusă paralelă cu un plan de
proiecţie, iar un plan oarecare poate fi transformat într-un plan proiectant faţă de
unul din planele de proiecţie.
În rezolvarea problemelor, uneori este necesar ca o dreaptă oarecare să
fie transformată într-o dreaptă perpendiculară pe unul din planele de proiecţie sau
un plan oarecare să fie adus în poziţia de plan paralel cu un plan de proiecţie.
Aceste modificări, a poziţiei dreptelor sau planelor, pot fi făcute prin două
schimbări succesive ale planelor de proiecţie. Aceasta se poate face:

• Transformarea unei drepte oarecare în dreaptă perpendiculară pe unul din

planele de proiecţie;
• Determinarea distanţei de la un punct la o dreaptă ;
• Transformarea unui plan oarecare în plan paralel cu unul din planele de
proiecţie ;
• Determinarea mărimii reale a unei figuri geometrice.

3.3 METODA ROTAŢIEI

Prin metoda rotaţiei, planele de proiecţie orizontal şi vertical rămân

nemodificate ca poziţie în spaţiu şi se modifică poziţia elementelor geometrice
faţă de acestea, prin rotirea lor în jurul unei axe de rotaţie Z, perpendiculară pe
unul din planele de proiecţie.
Planele în care se rotesc punctele sunt perpendiculare pe axa de rotaţie,
deci sunt paralele cu planele de proiecţie. Punctul în care axa de rotaţie înţeapă
un astfel de plan se numeşte centru de rotaţie, se notează cu Ω şi reprezintă centrul
arcelor de cerc descrise de puncte în rotaţie.
Raza arcelor de cerc este egală cu distanţa de la puncte la centrul de
rotaţie, iar când punctele sunt situate pe axa de rotaţie, ele nu se deplasează
rămânând propriile lor puncte rotite. Sensul în care se rotesc punctele este
indiferent, dar este important ca toate punctele unei figuri geometrice să fie rotite
în acelaşi sens şi cu acelaşi unghi.

Tipuri de rotații :

a. Rotaţia de nivel- La rotaţia de nivel, axa de rotaţie Z(z,z’) este

perpendiculară pe planul orizontal de proiecţie [H] (dreaptă verticală), iar
planele în care se rotesc punctele sunt plane paralele cu planul [H] (plane de
nivel [N]). Arcele de cerc după care se rotesc punctele se proiectează în
adevărată mărime pe planul orizontal de proiecţie.
b. Rotaţia de front-Rotaţia de front a unui element geometric se face în jurul
unei axe de rotaţie Z(z,z’) care este perpendiculară pe planul vertical de
proiecţie [V] (dreaptă de capăt), punctele rotindu-se în plane paralele cu
planul [V] (plane de front). Arcele de cerc descrise de puncte sunt proiectate
pe planul vertical de proiecţie în adevărată mărime
 3.4 METODA RABATERII

Rabaterea este un caz particular al rotaţiei şi reprezintă suprapunerea a

două plane, unul peste celălalt, prin rotirea unuia în jurul dreptei de intersecţie
dintre ele (axa de rabatere). Distingem două cazuri:
• rabaterea pe planele de proiecţie – axa de rabatere este urma planului;
• rabaterea pe plane paralele cu planele de proiecţie – axa de rabatere este o
orizontală sau o frontală a planului.