Universitatea de Vest din Timișoara

Facultatea de Litere, Istorie și Teologie

Specializarea:Istorie conceptuală românească în context european

Anul al II-lea

Lucrare pentru examen ( pe semestrul I): Concepția istorică a lui

Gheorghe Brătianu

Îndrumător științific: Conf. univ. dr. habil. Rămneanțu Vasile

Student:Lupei Claudiu-Andrei

TIMIȘOARA

2024
 I. Biografie;

Gheorghe Brătianu s-a născut pe data de 10 / 21 februarie 1898 în comuna

Ruginoasa , județul Iași. Tatăl său a fost celebrul om politic( și totodată
membru de onoare al Academiei Române) Ion. I. C. Brătianu iar mama sa
principesa Maria Moruzi – Cuza ( ea a fost ,,văduva lui Alexandru Al. Cuza,
fiul lui Alexandru Ioan Cuza, fostul domnitor al Principatelor Unite).

Perioada copilăriei, dar și cea a adolescenței, a petrecut-o alături de mama

sa, la Ruginoasa şi la Casa Pogor (proprietatea din Iaşi a mamei sale ) . În
decursul anului 1916 și-a dat examenul de Bacalaureat la Iaşi, iar în vara
aceluiaşi an îl vizitează pentru prima oară pe istoricul al neamului, Nicolae
Iorga, la Vălenii de Munte. Se precizează că Iorga a rămas uimit de primul
studiu al tânărului Brătianu, <<O oaste moldovenească acum trei veacuri>> ,
fapt pentru care l-a și publicat în Revista istorică.

După intrarea României în Primul Război Mondial, alături de Puterile

Centrale, pe ,, 15 august 1916, Gheorghe I. Brătianu, în vârstă de 18 ani, se
înrolează voluntar, fiind încorporat la Regimentul 2 Artilerie. În perioda 10
octombrie – 31 martie 1917 a urmat cursurile școlii de ofițeri de rezervă
artilerie , la Iași.’’1

Se precizează că pe data de 1 iunie 1917, Gheorghe I. Brătianu a fost

avansat la gradul de sublocotenent. În vara anului 1917, participă la luptele
grele de la Cireşoaia. În cadrul acestora a fost rănit. După un timp,după ce și-a
recuperat puterile ajuns din nou pe front, în Bucovina. Experienţa de pe front
şi-a expus-o în cartea File rupte din cartea războiului.

În cadrul lucrări, viitorul mare om politic și istoric al neamului românesc,

s-a întrebat ,, ce se poate înțelege din istorie dacă se ignoră atmosfera, adică
imponderabilele ei și dacă istoria este faptă sau poveste: să fie cartea amintirii,
care întregește caracterul laconic al zilelor de luptă, numai pagini de strict și
riguros adevăr?’’2

Dr. Constantin-Liviu Demeter , relatează în Acta Musei Porolissensi,

numărul 36 din anul 2014 unele istorisiri ale lui Gheorghe I. Brătianu, din
perioada cătăniei.

Ca voluntar încorporat, el a realizatb un jurnal, mai concret niște memorii

alcătuite din scurte capitole, specific unor timpuri de restrişte. ,, Este, o
încercare literară necesară cunoaşterii vremurilor în care ţara

1
https://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Gheorghe_I._Brătianu , consultat la data 14.02.2024, ora 16:55.
2
https://www.descopera.ro/istorie/19755749-gheorghe-i-bratianu-istoricul-care-a-creat-si-a-actionat ,
consultat la data de 14.02.2024, ora 17:28.
 noastră s-a zbătut.’’3 Primul capitol este intitulat Faptă și poveste. Acesta
prezintă o perspectivă voluntară într-un destin eroic, care începe cu o faptă
benevolă şi ajunge la o pecete autoritară cum este serviciul militar.

În continuare el scria faptul că motivul înrolării a fost de fapt o trăire

atroce a unui anume compatriot român: „ Eu soldatul Neculai I. Urde din
Reg. 74 comp.10 declar pe când eram în linia de trăgători am văzut la
Turtucaia pe când pământul era dărâmat pe soldaţii noştri în tranjie de
obuzurile inamicului au fost surprinşi de inamic şi lundu-i în bainete pe
Soldaţii noştri ridicându-i în sus şi în jos, la alţi le scoteau ochi le tăiau
urechile, le tăiau nasu, eu am scăpat cu fuga şi mam retras mai la Stânga de
unde peste câteva minute ma rănit la picior, de unde mam retras spre
Turtucaia, aceasta a fost ziua de 24 August seara.”4

În cadrul regimentului, relatează tânărul Brătianu, începea cu o muzică

biruitoare din sute de piepturi tinere; mai ales de când s-au ivit zorii verii
anului 1917 (mai concret luna iulie), pentru a se îndrepta spre Tecuci.

,, În lătratul câinilor, regimentul străbate Tecuciul adormit în noapte, ca la

înfăţişarea răsăritului ordinul fiind să părăsească şoseaua, căutând o pădure
care să-i ascundă parcă, de iscoadele văzduhului.’’5

În jurul Tecuciului pare să fi fost o imagine apocaliptică, după felul cum el

a descris evenimentul: pe cer se zăreau aeroplane, care îl acopereau asemenea
unui nor negricios; armele se auzeau roată din toate direcțiile iar singurele
păreau tranșeele ( care și acestea la rândul lor păreau să fie adânci, cât o
crăpătură de palmă; cu toții se simțeau de parcă degetele nemiloasei morți s-au
abătut asupra lor).

În alte zile, pe valea Oituzului, anotimpul nemilos al verii îi usca cu a sa

căldură ca de cuptor, iar inamicul părea să răsară de pretutindeni, arcă neatins
deloc de groaznica căldură.

În anul 1918 a fost demobilizat din armată. La scurt timp după

demobilizare, Gheorghe I. Brătianu și-a propus să pargură drumul studiului, cu
scopul să devină un mare savant în domeniul istoriei.

Între 1917 – 1919 (chiar dacă se află în stagiul militar ) a studiat la

Facultatea de Drept din Iaşi, pe care a absolvit-o în decursul anului 1919,

,, când obţine licenţa în drept.’’6

3
Dr. Constantin-Liviu Demeter, apud: Gheorghe I. Brătianu, File rupte din cartea războiului, Acta
Musei Porolissensi,nr.XXXVI, Zalău, 2014, p. 668-669 ( pdf ).
4
Op. cit. p. 669.
5
Op. cit. .
6
https://culturainiasi.ro/gheorghe-i-bratianu/ , consultat la data 14.02.2024, ora 18:15.
 Cu toate că a reușit să termine una dintre cele mai Facultăți din țară( atât la
acea vreme), obținând note fabuloase înlăuntrul său Gheorghe I. Brătianu
simțea unul gol pe care nu-l putea umple cu nimic. După un timp, acesta s-a
hotărât să înceapă studiul domeniului istoric( care a fost prima sa pasiune ).
Astfel a luat decizia să abandoneze cariera juridică și să se încrie la
Universitatea Sorbona din Paris( aici frecventat ,, cursurile unor istorici
prestigioşi, precum Ferdinand Lot şi Charles Diehl’’7 ).

În anul 1924, Gheorghe I. Brătianu a devenit profesor universitar la

catedra de istorie universală a Universităţii din Iaşi.

Începând cu anul 1926, acesta ,, a desfăşurat o intensă activitate politică,

ca membru al Partidului Naţional Liberal.8

În vara anului 1930, gruparea liberală condusă de dânsul a fost exclusă din
cadrul Partidului Național Liberal, deoarece aceasta favoriza revenirea pe
tronul patriei noastre strămoșeșeti a regelui Carol al II-lea. Nu după mult timp,
Gheorghe I. Brătianu a înfăptuit un nou partid liberal (Partidul Na’ional
Liberal- Gheorghe Brătianu sau P.N.L georgist).

P.N.L georgist a avut aderenți în cadrul burgheziei și a intelectualității, cu

precădere printre profesorii universitari. ,, Conducerea partidului era exercitată
de un congres, toate cadrele sale fiind alese în mod democratic, iar deciziile
erau adoptate cu o largă majoritate de voturi. Noul partid înființat ( cel mai
mult la îndemnul Majestății Sale Regele carol al II-lea al României) între timp
s-a proclamat singurul și veritabilul continuator al tradiției liberale.’’9

Progamul înfăptuit de către acest partid cuprindea: ,,înnoirea morală a țării;

instituirea unui regim sever de economii; revizuirea averilor funcționarilor
publici; reducerea taxelor și impozitelor; atragerea capitalului străin în
economia națională; combaterea forțelor politice extemiste etc.’’ 10

La data de 8 noiembrie 1931, P.N.L georgist, după ce s-a declarat din nou
profund dinastic a adoptat un program de guvernământ destul de amplu,
care cuprindea următoarele: reorganizarea finanțelor locale; împiedicarea
abuzurilor administrative; reorganizarea serviciilor statului; responsabilitatea
ministerială; egalitatea de tratament între capitalul străin și capitalul românesc;
menținerea stabilității leului; exploatarea rațională a domeniului forestier;
încurajarea industriei naționale; exploatarea rațională a zăcămintelor
petrolifere; raționalizare muncii; înființarea Camerelor de Muncă unitare etc. .

7
https://www.aesgs.ro/gheorghe-i-bratianu/ , consultat la data 14.02.204, ora 18:33.
8
https://www.agerpres.ro/documentare/2023/01/21/o-personalitate-pe-zi-gheorghe-i-bratianu-istoric-si-
om-politic--1046528 , publicat la data 21.01.2023, ora 11:00, consultat la data de 15.02.2024, ora
14:13.
9
Eusebiu Narai, Istoria partidelor politice din România interbelică, curs universitar pentru uzul
studenților, Timișoara, Editura Universității de Vest, 2017, p.71-72.
10
Eusebiu Narai , op. cit. .
 Din nefericire, după un timp P.N.L georgist a ajuns să promoveze o
politică contradoctorie, îndepărtându-se astfel de programul său inițial. S-a
ajuns până în faza când liderul partidului( Gheorghe I. Brătianu – n. n.) să
adopte o atitudine tot mai independentă față palnurile dictatoriale ale regelui
Carol al II-lea. Nu după mult timp de la acest demers, au început să apară
unele prevederi naționaliste; s-a ajuns chiar să fie atacată politica externă
promovată de către Nicolae Titulescu( ,, diplomat, profesor universitar, jurist
şi om politic. A fost singurul român care a ajuns preşedinte al Ligii Naţiunilor
(predecesoare a ONU) şi singurul preşedinte care s-a bucurat de două
mandate’’11).

,,După un oarecare succes electoral, estimat- în anul 1932- la aproximatic

6,5% din voturi, influența liberalilor georgiști a cunoscut o decădere.’’12

Pe data de 25 noiembrie 1937, alături de Iuliu Maniu, C. Z. Codreanu și C.

Argetoianu a semnat un pact de neagresiune electorală.

,, P.N.L georgist era măcinat de dimensiuni interne destul de

semnificative: o grupare, condusă de către Constantin C. Giurescu, pleda
pentru consolidarea legăturilor cu Carol al II-lea și pentru creșterea rolului
monarhiei în statul român, dar majoritatea liderilor partidului solicitau
unificarea forțelor liberale pentru apărarea sistemului demoartic, bazat pe
Constituția din 1923.’’13

La un an după ce a izbucnit cel de-al Doilea Război Mondial, Gheorghe I.

Brătianu a fost cel care a propus o politică de neutralitate printr-un proiect de
manifest, pe care dorea să-l supună aprobării Comitetului Executiv al
Partidului Național Liberal. ,, În document era stipulată conjunctura anilor
1940 la nivel internațional și România trebuia să facă politica de neutralitate a
lui Ionel Brătianu din 1914–1916, cu modificăriadaptate, atrăgând atenția
asupra celor două democrații occidentale, Anglia și Franța, care trebuiau
abandonate dacă nu garantau, împreună cu Statele Unite ale Americii, hotarele
României Mari.’’14

Cu toate acestea ar fi făcut orice pentru a nu se ajunge la rupturi teritoriale

chair adcă acest lucru necesita apărarea fruntariilor țării cu arma în mână.

În perioada anilor 1940-1944, ,,a fost omul de legătură dintre guvernul

Antonescu și liderii „partidelor istorice”, Dinu Brătianu și Iuliu Maniu.’’15

11
https://nicolaetitulescu.eu/nicolae-titulescu-biografia-unui-om-de-stat/ ,consultat la data 15.02.2024,
ora 17:05.
12
Op. cit., p.74.
13
Op. cit. , p.74.
14
Alexandru Marin, Revista de etnologie și culturologie, vol. XXXVI, 2023, p. 87-88 (pdf).
15
Alexandru Marin, op. cit., p.88.
 Prin urmare, din punct de vedere politic Gheorghe I. Brătianu s-a aliniat
liniei partidelor politice și liderilor Maniu și Dinu Brătianu și a colaborat cu
guvernul condus de Ion Antonescu și Mihai Antonescu. Din nefericire,
lucrurile aveau să se precipite și mai mult.

Continuarea alianței generalului Antonescu cu Germania a făcut ca prin

actul de la 23 august 1944 România să întoarcă armele împotriva Germaniei și
să lupte alături de Națiunile Unite. Încă din anul 1944, la 24 ianuarie, când
frontul se apropia de Moldova, Gheorghe I. I. C. Brătianu a dus copiii în
străinătate.

În decembrie 1944, chiar de prăznuirea Sfântului Ierarh Nicolae, în

cuvântarea de deschidere a anului academic la Institutul Nicolae Iorga,
Gheorghe I. I. C. Brătianu arăta: ,, Ceea ce putem afirma cu certitudine este
voința noastră de a rămâne credincioși spiritului care a călăuzit de la
întemeiere activitatea institutului și o îndrumă și azi. Numai pe temeiuri
drepte se poate lucra cu folos, deoarece istoria nu se scrie pentru ziua de
astăzi, ci pentru vremurile ce vor să vie și chiar dincolo de ele. Adevărul
rămâne oricare ar fi soarta slujitorilor săi.’’16

După 1944, activitatea sa avea să devină una din ce în ce mai sumară,

rezumându-se nunai la demonstrarea nevinovăției sale prin coroborarea
documentelor militare și ale proprietății de la Rătești pentru a nu i se confisca
ferma și moșia de la Rătești. Pe lângă aceasta, ascensiunea la putere a
partidelor de stânga, susținute de către odioasa Uniune Sovietică și
dezavuarea liderului liberal Dinu Brătianu, de către cercurile occidentale
anglo-americane, au făcut ca istoricul Gheorghe I. Brătianu să nu mai aibă o
susținere din partea liderilor liberali, ceea ce a contribuit la înlăturarea lui din
viața publică. Presa, care trebuia să fie de partea adevărului la rândul ei și-a
vândut sufletul lui Mamon, prin faptul că a dat spre publicare anumite
neadevăruri care treptat i-au distrus imaginea profesorului Brătianu (fascist;
trădător de neam și țară).

În toamna anului 1947, presa comunistă din țara noastră la rândul ei a

început să publice articole împotriva profesorului Brătianu. În ziarul Scînteia
a fost publicat un articol intitulat ,, Schimbarea la față’’; în cadrul acestui
articol, Gheorghe I. Brătianu a fost batjocorit (a fost catalogat precum un
agent hitlerist și legionar; instigator antisovietic și antidemocrat).

De aici a început calvarul. Autoritățile comuniste i-au fixat

domiciliul ,,domiciliul forțat’’ pe strada Popa Chițu, nr. 26 din București.
Totodată i-au interzis să intre în contact cu vreo persoană străină.

Din acest moment, viața pentru marele istoric al nostru avea să devină un
adevărat chin. În noaptea de 7 spre 8 mai 1950, este arestat de Securitate şi
16
Op. cit. , p. 89.
 întemniţat la închisoarea din Sighetul-Marmaţiei, fără să fie judecat şi
condamnat. În noaptea de 23 spre 24 aprilie 1953, Gheorghe I. Brătianu a
murit în închisoare, la vârsta de 55 de ani, în condiţii încă neelucidate.

II. Concepția sa istorică;

Gheorghe Brătianu I. Brătianu a pornit de la studiul unor lucrări realizate

de către marele istoric, Nicolae Iorga( Istoria românilor în 10 volume; Viața
și domnia lui Constantin Brâncoveanu; Istoria Bisericii românești(2 volume) )
sau Ioan Lupaș ( Șovinismul confesional în istoriografia românească
ardeleană, studiu critic, Sibiu, 1903. ; Biserica ortodoxă din Transilvania și
unirea religioasă din veacul al XVIII-lea, Budapesta, 1904. ) . Studiindu-le cu
de-amănuntul, istoricul Gheorghe I. Brătianu și-a dat silința să se implice în
problematica unității naționale, dar și înfăptuirea și consolidarea visului de
veacuri al fiecărui biet românaș , anume acela al Unirii. În decursul perioadei
interbelice, factorul cultural s-a îmbinat cu cel al factorului politic. Astfel,
numeroși intelectuali s-au implicat în viața politică; unii dintre aceștia au
deținut funcții destul de înalte, în societatea acelei vremi. Pe de altă parte, cei
mai mulți dintre oamenii politici erau foarte bine pregătiți în diferite
specialități ( cum a fost și cazul de față al lui Gheorghe I. Brătianu).

Cu timpul el și-a creat și propria lui deviză: ,, Destinul unui neam este mai
important decât destinul unui individ.’’17

Istoricul a avut acest crez și nicodată nu s-a abătut de la el. În opera

intitulată Tradiția istorică despre întemeierea statelor românești acesta
încerca să definească ,, raționalismului românesc interbelic atît prin metoda de
cercetare cît și prin ideile ei. Concepția sa despre istorie materializată în studii
de o severă ținută a evidențiat punțile de legătură între popoare, interferențele
din cele mai vechi timpuri, elemente de civilizație care le-au apropiat mai ales
în aria Orientului, a estului și sud-estul Iui Europei. Gh. I. Brătianu a pus în
lumină atingerile materiale, morale și spirituale dintre marile arii de civilizație
într-un spirit de respect pentru valorile produse de toate popoarele și în primul
rînd de cele vecine, reliefînd, bineînțeles, ceea ce țara, poporul și zona cărora
le aparțin au adus umanității.’’18

Cu toate acestea, ideea unității naționale constituia un ax cardinal al

operei lui Gh. I. Brătianu a demonstrat-o cu argumente de ordin științific și nu
a predicat prin nici un cuvînt, prin nici o idee disprețul împotriva altor
popoare, nu a folosit pamfletul de joasă calitate, ci discuția colegială.

17
https://www.descopera.ro/istorie/19755749-gheorghe-i-bratianu-istoricul-care-a-creat-si-a-actionat ,
consultat la data 20.02.2024, ora 20:10.
18
Gheorghe I. Brătianu, Tradiția istorică despre întemeierea statelor românești, Ediție îngrijită,
studiu introductiv și note de Valereiu Râpeanu, București, Editura Eminescu, 1980, p. 28 (XXVIII).
 El nu a fost adeptul nici unuia din curentele timpului inspirate din
ideologia fascistă. Dovadă o constată chiar opoziția acestuia față de
guvernarea Goga-Cuza. Mai trebuie precizat faptul că el a fost un
reprezentant al liberalismului democratic.

Cu adevărat se poate vorbi că ideologia lui Gheorghe I. Brătianu

poate fi caracterizată printr-o largă deschidere umanistă a fost lipsită de orice
afinitate cu aceea a curentelor șovine, rasiste, mistice pe care prin opera sa,
prin concepția care a stat la baza ei, le-a respins în mod implicit și explicit.

În momentul în care N. Iorga se declară și el nemulțumit de această

vizită, Gheorghe I. Brătianu explică din nou public atitudinea sa : Țin deci să
se știe că nu am mers să pun întrebări nici unui stat străin ; nici n-am fost și
nici nu sînt la dispoziția cuiva pentru un alt interes decît acela al țării mele.

Gheorghe I. Brătianu a dovedit o impresionantă și o exemplară

probitate morală. ,, Între anii 1941—1944 a afirmat valoarea operei savantului,
dimensiunile sale unice în cultura română și a subliniat — cu durere —
„tăcerea“ care se lăsase în jurul ei după moartea năprasnică a autorului.’’ 19

Activitatea sa științifică de după 1944 cuprinde în afara celor trei

titluri fundamentale, Tradiția istorică, Sfatul Domnesc, Marea Neagră, diverse
articole publicate mai ales în Revue historique du Sud-Est Européen, unde
recenzează lucrări noi pe tărîmul istoriei, dovedind aceeași curiozitate
științifică ce l-a caracterizat, situînd opera lui pe direcțiile celor mai noi
curente de gândire ale timpului.

El a trecut dincolo de de orizontul generației sale. Unele din interpelările

propuse de dânsul, se poate spune că au dechis drumurimult mai largi (ca până
atunci, limitate de către unele lacune și chiar lipsuri în detrimentul acestui
domeniu) atât în cadrul tărâmului cunoașterii faptelor istorice, precum în cel al
filosofiei istoriei.

Se numără în rândul clasei savanților, datorită faptului că își jertfea

timpul până la ultima cercetare a unui material nemărginindu-se numai până
la domneniul comunicării de fapte, ci le-a situat în ansamblul lor și în
perspectiva rolulului avant în determinarea evoluției civilizației ( printre altele
el s-a străduit din răsputeri să explice: evoluția civilizației, a vieții economice,
pe care el a văzut-o precum un factor vital al evoluției societăți noastre
umane).

Chiar și atunci când s-a angajat în realizarea uneia dintre cele mai
frumoase comori istorice , O enigmă și un miracol istoric: poporul român,
el în adevărtul sens al cuvântului s-a dedicat trup și suflet pentru a o putea
înfăptui, cu sopul ca generațiile care vor păși pe urmele sale (și ale înaintașilor
19
Op. cit., p. 22 (XXII).
noștri) să vadă cu câtă trudă, sudoare și chiar însângerare acest neam de
veacuri s-a spetit, în scopul apărării atât a unui mic petic de pământ, precum și
a propriei sale identități naționale, alături de cutele și crezurile sale care de
veacuri dăinui pe aceste meleaguri, ale fostei Dacii-Romane.

În concluzie, pe baza argumentelor de mai sus, Gheorghe I. Brătianu a fost și va

rămâne o mare personalitate, care datorită inelectului și a metodei cu care a lucrat la
prelucrarea corectă a istoriei Patriei noastre Strămoșești, a reușit să ducă mai departe
ceea ce înaintașii săi-în structura acestui domeniu- ( precum Ion Neculce, grigorie
Ureche, Nicolaus Olachus, Dimitrie Cantemir și mulți alții) doreau: transpunerea
corectă, fără tentă politică a istoriei, în scopul dezvoltării spiritului unei națiuni care a
avut (și are) în spate un trecut foarte bogat, cu realizări destul de mărețe.

Bibliografie

1. Eusebiu Narai, Istoria partidelor politice din România

interbelică, curs universitar pentru uzul studenților, Timișoara,
Editura Universității de Vest, 2017.
2. Gheorghe I. Brătianu, Tradiția istorică despre întemeierea
statelor românești, Ediție îngrijită,
3. studiu introductiv și note de Valereiu Râpeanu, București,
Editura Eminescu, 1980.

Webografie
1. https://www.agerpres.ro/
2. https://culturainiasi.ro/
3. https://www.descopera.ro/
4. https://enciclopediaromaniei.ro/wiki/