În ultimii ani s-au remarcat schimbări în domeniul educației, ca urmare a presiunii

tot mai mari pentru o educație de calitate pentru toți care să satisfacă totodată nevoile tot mai
sofisticate ale individului, dar și ale societății. Astfel, a fost elaborat și promovat un
document care îşi propune să ofere un „profil de formare european” structurat pe baza a opt
competențe cheie,care determină profilul de formare al elevului.
Curriculumul centrat pe competenţe răspunde exigenţelor pieţei muncii, deoarece
asigură pregătirea absolvenţilor pentru viaţa socială şi profesională. În învăţământul bazat pe
competenţe instruirea este orientată către rezultatele finale elevii fiind implicaţi în activitatea
de învăţare continuă şi de autoevaluare a competenţelor.
O analiză atentă a acestor competenţe-cheie arată că niciuna nu se adresează exclusiv
educaţiei religioase însă prin conţinuturile, atitudinile şi valorile promovate, disciplina religie
contribuie în special la formarea anumitor competenţe-cheie care vizează domeniile:
comunicarea în limba maternă, a învăţa să înveţi, competenţe interpersonale, interculturale,
sociale şi civice, „sensibilitate la cultură”, dar și celelate competențe pot fi adaptate la
disciplina avută în discuție.
Sunt însă competențe ale programei pe care eu în mod personal nu le-am vizat în mod
sistematic; axându-mă de multe ori, mai mult pe conținuturi. Acest lucru se datorează
conditiilor existente în unele școli în care predau, lipsa resurselor materiale, a resurselor de
timp – în special la clasele din regim simultan, aglomerarea de cerințe școlare și altele.
Oricum, acestea nu pot fi atinse în decursul unei ore, de aceea am încercat să la adaptez la
specificul clasei de elevi, la resursele disponibile, să le ating în timp , pe cele care erau
posibile în funcție de specificul lecției.