IBU – suport seminar 3

Cele mai vechi mărturisiri de credință extrabiblice (anteniceene)

Model?

De aceea şi noi, din ziua în care am auzit aceasta, nu încetăm să ne rugăm pentru voi şi să cerem
să vă umpleţi de cunoaşterea voii Lui, întru toată înţelepciunea şi priceperea duhovnicească, ca
voi să umblaţi cu vrednicie întru Domnul, plăcuţi Lui în toate, aducând roadă în orice lucru bun şi
sporind în cunoaşterea lui Dumnezeu. Și întăriţi fiind cu toată puterea, după puterea slavei Lui,
spre toată stăruinţa şi îndelunga-răbdare, mulţumind cu bucurie Tatălui celui ce ne-a învrednicit
pe noi să luăm parte la moştenirea sfinţilor, întru lumină. El ne-a scos de sub puterea
întunericului şi ne-a strămutat în împărăţia Fiului iubirii Sale, întru Care avem răscumpărarea
prin sângele Lui, adică iertarea păcatelor; Acesta este chipul lui Dumnezeu celui nevăzut, mai
întâi născut decât toată făptura. Pentru că întru El au fost făcute toate, cele din ceruri şi cele de
pe pământ, cele văzute, şi cele nevăzute, fie tronuri, fie domnii, fie începătorii, fie stăpânii. Toate
s-au făcut prin El şi pentru El. El este mai înainte decât toate şi toate prin El sunt aşezate. Şi El
este capul trupului, al Bisericii; El este începutul, întâiul născut din morţi, ca să fie El cel dintâi
întru toate. Căci în El a binevoit (Dumnezeu) să sălăşluiască toată plinirea. Şi printr-Însul toate cu
Sine să le împace, fie cele de pe pământ, fie cele din ceruri, făcând pace prin El, prin sângele
crucii Sale. Coloseni 1, 9-20.

Formule declarative (cred/credem)

1. Scrisoarea Apostolilor (versiunea etiopiană), aprox. 160-170, Asia Mică (Patrologia

Orientalis – PO – IX, 192)
in Patrem dominatorem universi,
et in Iesum Christum [salvatorem nostrum],
et in Sanctum Spiritum [Paraclitum],
et in sanctam Ecclesiam,
et in remissionem peccatorum.
cf. Henrich DENZINGER, Enchiridion symbolorum definitionum et declarartionum de rebus fidei et
morum, Petrus HÜNERMANN (ed.), Herder, Berlin, 402009, p. 19.

2. Papyrusul Dêr-Balyzeh, papirus de sec. VI, Egiptul de Sus, redactare prob. sec. IV, mărturisire
anterioară, probabil sec. III.
Πιστεύω εἰϚ Θεὸν πατέρα παντοϰράτορα // Cred întru unul Dumnezeu Tatăl Atotțiitorul
ϰαὶ εἰϚ τὸν μονογενῆ αὐτοῦ υἱὸν τὸν ϰύριον // și întru unul fiu al său unul-născut, Domnul
ἡμῶν Ἰησοῦν Χριστόν // nostru Iisus Hristos
ϰαὶ εἰϚ τὸ πνεῦμα τὸ ἅγιον // și întru unul Duhul Sfânt
ϰαὶ εἰϚ σαρϰὸϚ ἀνάστασι[ν // și întru o înviere a trupului (cărnii)
 ἐν τῇ] ἁγίᾳ ϰαϑολιϰῇ ἐϰϰλησίᾳ. // și în sfânta biserică catolică (universală/sobornicească).
cf. H. DENZINGER, Enchiridion symbolorum..., p. 20.

Formule baptismale

1. Didahia celor 12 Apostoli, cap. 7 (Siria, sf. sec. I)

1. După ce aţi spus mai înainte toate cele de mai sus «botezaţi in numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfintului
Duh» în apă proaspătă. 2. Iar dacă n-ai apă proaspătă, botează în altă apă; iar dacă nu poţi în apă rece, în
apă caldă. 3. Dacă nu ai de ajuns nici una nici alta, toarnă pe cap de trei ori apă «în numele Tatălui şi al
Fiului şi al Sfantului Duh». 4. înainte de botez să postească cel ce botează şi cel botezat şi alţii câţiva, dacă
pot. Porunceşte, însă, ca cel ce are să se boteze să postească o zi sau două înainte.

2. Apologia I (Sf. Iustin Martirul și Filosoful, Roma, jumătatea sec. al II-lea)

[..] se rostește în apă peste cel ce a ales să fie născut din nou și s-a căit pentru cele ce a greșit înainte
Numelui Tatălui a toate și al Stăpânului Dumnezeu [...] Cel ce se luminează e spălat și în Numele lui Iisus
Hristos, Care a fost răstignit pe vremea lui Ponțiu Pilat, și în Numele Duhului Sfânt, Care a vestit dinainte
prin profeți toate cele privitoare la Iisus [...].

Formule interogative

1. Tradiția apostolică (Sf. Ipolit Romanul, †235, original grec pierdut, traducere latină probabil de sec. V,
păstrată în Fragmentul Veronense (palimpsest latin de sec. VIII)

„Crezi într-un Dumnezeu Tată Atotputernic? [rând nepăstrat în sursă: recompus după Test. Domini, sec. V]
Iar cel care se botează să spună și el: Cred.
Și îndată având mâna pe capul lui să-l boteze o dată.
Apoi să zică:
Crezi în Hristos Iisus Hristos Fiul lui Dumnezeu, Care S-a născut din Duhul Sfânt și din Fecioara
Maria, S-a răstignit sub Ponțiu Pilat, a murit, a înviat a treia zi din morți, a urcat în ceruri și șade
de-a dreapta Tatălui și va veni să judece viii și morții?
Iar când acela va fi spus: Cred.
Să-l boteze iarăși. Și iarăși să-i spună:
Crezi în Duhul Sfânt, în Sfânta Biserică și în învierea cărnii?
Iar cel care se botează să spună: Cred.
Și așa să fie botezat a treia oară”.
Cf. Ioan I. ICĂ, Canonul Ortodoxiei, I, Sibiu, Deisis, 2012, p. 581.

2. Sacramentarium Gelasianum Vetus (ms. latin, sec. VIII, text liturgic de sec. III):
Credis in Deum Petrem omnipotentem?
Respondet: Credo.
Credis in Iesum Christum filum eius unicum Dominum nostrum natum et passum?
Respondet: Credo.
Credis et in Spiritum Sanctum, sancta ecclesia, remissionem peccatorum, carnis
ressurrectionem?
Respondet: Credo.
Cf. Wolfrang Kinzig, Markus Vinzent, „Recent Research on the Origin of the Creed”, The Journal
of Theological Studies, NS, 50 (1999), p. 543-545.

3. Crezul proto-romanic (reconstituit) (200-250, Roma/Occident).

Credo in Deum Patrem omnipotentem
Et in Christum Iesum, Filium eius qui natus est de Spiritu sancto et Maria virgine
Qui sub Pontio Pilat cricifixus est et sepultus
Tertia die resurrexit
Ascendit in caelos
Sedet ad desteram Patris
Unde venturus est iudicare vivos et mortuos
Et in Spititum sanctum
Sanctam ecclesiam
Carnis resurrectionem.
Cf. Pr. Daniel BENGA, Cred, mărturisesc și aștept viața veșnică. O istorie teologică a simbolului
niceo-constantinopolitan, Basilica, 2013, p. 80.

4. Crezul lui Eusebiu de Cezareea (325, Εpistola către cezarenieni - comunitatea sa -, 4).
Πιστεύομεν εἰς ἕνα θεόν, πατέρα, παντοκράτορα, τὸν τῶν ἁπάντων ὁρατῶν τε καὶ ἀοράτων ποιητήν, καὶ
εἰς ἕνα κύριον Ἰησοῦν Χριστὸν τὸν τοῦ θεοῦ λόγον, θεὸν ἐκ θεοῦ, φῶς ἐκ φωτός, ζωὴν ἐκ ζωῆς, υἱὸν
μονογενῆ, πρωτότοκον πάσης κτίσεως, πρὸ πάντων τῶν αἰώνων ἐκ τοῦ πατρὸς γεγεννημένον (conținut
arian), δι’ οὗ καὶ ἐγένετο τὰ πάντα·τὸν διὰ τὴν ἡμετέραν σωτηρίαν σαρκωθέντα καὶ ἐν ἀνθρώποις
πολιτευσάμενον καὶ παθόντα καὶ ἀναστάντα τῇ τρίτῃ ἡμέρᾳ καὶ ἀνελθόντα πρὸς τὸν πατέρα καὶ ἥξοντα
πάλιν ἐν δόξῃ κρῖναι ζῶντας καὶ νεκρούς. Πιστεύομεν δὲ καὶ εἰς ἓν πνεῦμα ἅγιον.
Credem întru unul Dumnezeu, Tatăl, Atotțiitorul, făcătorul/creatorul tuturor celor nevăzute și ale celor
văzute, și întru unul Domn Iisus Hristos, Cuvântul lui Dumnezeu, Dumnezeu din Dumnezeu, Lumină din
Lumină, Viață din Viață, Fiul unul-născut, primul creat din toată creația, născut mai înainte de toți vecii
din (de la) Tatăl (conținut arian), prin care și a făcut toate, pentru mântuirea noastră s-a întrupat și
locuind între oameni și pătimind și a înviind a treia zi și înălțându-se către Tatăl, (și) va veni din nou în
slavă să judece viii și morții. Credem și întru unul Duhul Sfânt.
Cf. Hans Georg OPITZ, Athanasius Werke, vol. 2/1, De Gruyter, Berlin, 1940, p. 28.

Variantele derivate în sec. al IV-lea (crezurile de la Milano, Aquileea, Ravenna, Torino,

Remesiana, Hippo, Cartagina, Ruspe, Riez, Arles, Toulon) sunt derivate din cel proto-roman, cu o
uniformizare a conținutului dată de receptarea celui niceo-constantinopolian.
Crezurile păstrate în textele patristice din Răsărit (Cezareea Palestinei, Ierusalim, Salamina,
Mopsuestia) nu au un numitor comun și exprimă credința autorilor respectivi, având o relație
mai amplă (receptare, modificare, nuanțare) cu cel niceo-constantinopolitan.