Poezia Curcubeul, scrisă de Dimitrie Anghel, apar ine genului liric, deoarece autoru

l îşi exprimă, prin vocea eului liric, stări, idei şi sentimente provocate de contemplarea
curcubeului.
Caracterul liric al textului este subliniat şi prin structurarea în strofe, valorificând
astfel muzicalitatea limbajului, ob inută prin rima încrucişată, măsura de opt-nouă silabe
tmul iambic.
Modul de expunere predominant este descrierea, realizată prin folosirea imaginilor
artistice şi a figurilor de stil.
Poezia este alcătuită din patru strofe, sub forma unui monolog liric adresat fiin ei i
ubite. Alternan a persoanei I (casa mea: Să mă avânt: îmi vine) cu persoana a II-a (pân-la
: până la ine; nu te-aştep i) la unele verbe şi pronume sau adjective pronominale ilustreaz
ocmai capacitatea imagina iei poetice de a exprima idei, stări şi sentimente pe care să
le eternizeze sub forma unei poezii.
Descrierea este realizată printr-o succesiune de imagini vizuale şi dinamice care su
rprind stările fiin ei poetice. Elementele deco¬rului conturat în poezie apar in atât plan
cosmic (curcubeu, nori, tăriile cereşti), cât şi celui terestru (casa, munte).
ÃŽn decorul montan, ochiul poetului este impresionat de schim¬barea luminii: Ce schimbăto
are e la munte/ Lumina. Perspectiva asupra peisajului este astfel influen ată de apa
ri ia subită a curcu¬beului: ...cât ai scapără,/ Un curcubeu a-ntins o punte/ Din casa mea
a ta. Imaginea vizuală, panoramică, a curcubeului care brăzdează cerul este urmată de ima
gini dinamice, care surprind for a imagina iei poetice şi a fiin ei îndrăgostite, capabile s
rce tăriile cereşti. Asemenea unui zeu, cu fruntea de lumini brăzdată, imagi¬na ia poetului
trăbate distan ele pentru a ajunge la casa fiin ei dragi şi pentru a bate cu degetul în fer
eastră. Peisajul luminos, dominat de imaginea curcubeului, dispare însă la apari ia noril
or care au tras perdeaua către munte, provocând astfel dărâmarea frumoasei pun i care înfl
magina ia şi sentimentele eului poetic.
Apari ia curcubeului şi lumina acestuia trezesc în imagina ia poetică dorin a de reducere a
istan ei spa iale dintre el şi fiin a iubită, puntea de lumină fiind o metaforă care sugereaz
osibila legătură din casa mea pân-la a ta. Starea de îndrăgostit şi dorin a de a fi aproape
ubita lui devin mai puternice sub impulsul gândului de a se avânta pe această punte de c
ulori. Entuziasmul ini ial al imagina iei poetice Ş-un gând, un gând nebun îmi vine! este
t prin epitetul asociat gândului poetic (gând nebun), dar şi prin semnul exclamării de la
sfârşitul acestui vers, sugerând capacitatea de a imagina şi de a construi lumi posibile,
pornind de la simple circumstan e din realitate. Punctele de suspensie de la sfârşitul
stro¬fei a treia şi conjunc ia (adversativă dar marchează ieşirea din planul imagina iei şi
a în realitate, deoarece frumoasa punte a curcubeului este dărâmată de nori. Personificare
a din versurile ş-acuma norii/ Au tras perdeaua către munte surprinde legătura dintre
imagina ia poetică şi lumina curcubeului, apari ia norilor dărâmând gândul nebun al încer
tic de a depăşi limi¬tele realului prin for a imagina iei. Exclama ia finală Nebuni sunt, Do
e, visătorii! accentuează tocmai revenirea la realitate. Eul poetic trăieşte stări sufleteşt
i marcate de dor, visare, melancolie, dar şi de dezamăgire, pendulând între realitate şi im
gina ie.
Timpul şi modul verbelor folosite în text eviden iază stările eului liric, care oscilează î
realitate şi vis/ imagina ie. Verbele la modul indicativ, timpul trecut, perfect com
pus, din versurile: Un curcubeu a-ntins o punte; ...frumoasa punte/ S-a dărâmat; Au t
ras perdeaua către munte exprimă legătura realizată de gândul şi de ochiul poetic între pei
cosmic şi trăirile sale interioare. Verbele la modul indicativ, timpul prezent, apa
r în versurile în care sunt exprimate concluzii cu valoare de adevăr general: Ce schimbăto
are e la munte/ Lumina; Nebuni sunt. Doamne, visătorii! sau în care este surprinsă legătu
ra dintre realitate (apari ia curcubeului) şi dorin a eului poetic: Ş-un gând, un gând nebu
) vine!. Modul conjunctiv al verbelor eviden iază planul imagina iei şi al dorin ei: Să mă av
până la tine; Să urc tăriile cereşti; Să- i ba cu degetu-n fereşti...; Dar când să urc...
Poezia Curcubeul, scrisă de Dimitrie Anghel, are ca temă, aşa cum arată şi titlul acesteia
, natura, apari ia curcubeului pe cer, care provoacă o stare de visare pentru eul po
etic. Imaginea curcubeului devine proiec ia dorin ei de iubire şi de întâlnire cu fiin a dr
Curcubeul este, în acelaşi timp, şi motiv de medita ie asupra fragili¬tă ii imagina iei şi
poetului, ca fiin ă care oscilează între realitate şi vis.
Lectura acestei poezii mi-a creat o stare de visare şi de melan¬colie, o nouă perspecti
vă asupra curcubeului şi a imagina iei poetice.
Curcubeul nu este numai un fenomen natural interesant, ci şi o punte care poate mi
cşora distan a dintre fiin ele care se iubesc. Pentru un poet, curcubeul devine expres
ia for ei de a imagina şi de a crea lumi posibile.
Aşadar, poetul şi imagina ia poetică creează perspective inedite asupra lumii înconjurătoare
nvitând cititorul să aibă un ochi mai atent şi mai plin de imagina ie atunci când priveşte
din jurul său.