Educaţia Ecologica a personalului militar

pentru conservarea biodiversitaţii

Realizat de : sd. sg. Bunică Maria-Alexandra

Grupa 32-A
 Cuprins
1.1. Abstract.................................................................................3
1.2. Educaţia ecologică ...............................................................3
1.3. Organizaţiile naţionale, internaţionale pro educaţie
ecologică......................................................................................4
1.4. Conservarea biodiversitaţii şi rolul acesteia.........................5
1.5. Educaţia în protecţia mediului pentru structurile militare....7
1.6. Concluzii...............................................................................8
Bibliografie..................................................................................9
1.1. Abstract

Alegerea de a prezenta tema despre educația ecologică a personalului militar pentru

conservarea biodiversității reflectă importanța protejării mediului înconjurător în toate
domeniile și nivelurile societății, inclusiv în sectorul militar.

1.2. Educaţia ecologică

Educația ecologică are un rol esențial în cultivarea unei conștiințe și responsabilități

colective față de mediu și problemele sale. Prin asimilarea cunoștințelor, formarea de
atitudini și comportamente pozitive, educația ecologică urmărește să pregătească
cetățenii capabili să înțeleagă și să participe activ la protejarea mediului. Chiar și în
absența unei educații formale, concepte precum curățenia mediului și grija față de
acesta nu sunt complet străine.1

În societatea contemporană, protecția mediului este o prioritate, fiind reflectată în

politici precum Strategia de la Lisabona și Strategia de Dezvoltare Durabilă a Uniunii
Europene, adoptate și de Guvernul României. Această preocupare este susținută prin
promovarea unor politici sustenabile pentru gestionarea capitalului uman și natural,
iar principiile documentului UNESCO "Carta Pământului" sunt integrate în educația
pentru dezvoltare durabilă.2

În prezent, este crucial să ne concentrăm nu doar pe curățenia mediului, ci și pe

aspecte precum colectarea selectivă a deșeurilor și conștientizarea impactului acestora
asupra mediului și sănătății noastre. Implicarea socială și dezvoltarea simțului civic
sunt esențiale pentru formarea adulților responsabili și bine informați.

Obiectivul educației ecologice este să creeze comunități active care promovează

reciclarea și să formeze o generație de adulți implicați în protejarea mediului
1

Arhip A. Educaţia ecologică şi supravieţuirea omului. Chişinău, ARC, 1996, 112 p.

2
M-13 – Strategia de protectie a mediului in armata României, Bucuresti, 2000.
înconjurător. Prin educația timpurie și continuă în această direcție, putem contribui la
menținerea unui mediu curat și sănătos pentru toți.3

1.3. Organizaţiile naţionale, internaţionale pro educaţie ecologică

În prezent, există numeroase organizații internaționale, tratate și acorduri sub egida

ONU sau UE care se concentrează asupra problemelor ecologice globale și
promovează o activitate umană conștientă, axată pe conservarea mediului și utilizarea
rațională a resurselor naturale. Dorința de a restabili relațiile armonioase dintre om și
natură ar trebui să provină din conștiința fiecărui individ, îndemnându-i să acționeze
la nivel global.

Omul, ca parte a naturii, are responsabilitatea de a acționa în mod responsabil

asupra mediului înconjurător. Cu toate acestea, odată cu evoluția societății umane,
nevoile materiale și culturale au crescut, iar utilizarea intensivă a resurselor naturale a
dus la poluarea și degradarea mediului înconjurător. Aceste perturbări ecologice au
impact la nivel local, regional și global, amenințând biodiversitatea și echilibrul
ecologic al planetei.

Conferința de la Stockholm din 1972 și Conferința ONU "Mediul și Dezvoltarea"

de la Rio de Janeiro din 1992 au subliniat importanța protejării mediului și a
dezvoltării durabile. Educația ecologică, promovată la nivel mondial de UNESCO și
alte organizații internaționale, reprezintă un factor esențial în schimbarea atitudinii
oamenilor față de mediu. Moldova și alte țări au elaborat strategii și politici pentru
dezvoltare durabilă, recunoscând importanța protejării mediului pentru binele prezent
și al viitorului.

Educația este considerată o prioritate națională, vizează pregătirea viitorilor

specialiști și a întregii populații, în conformitate cu principiile dezvoltării durabile,
integrate în toate domeniile de activitate. Educația ecologică este considerată o
componentă esențială a educației, având ca scop formarea profilului moral al
personalității și a componentei socio-morale a individului.
3
Donea V., DEDIU I., ANDON C., ROŞCOVAN D., CALIMAN L. Ecologie şi
protecţia mediului. Chişinău, Centrul editorial al UASM, 2002, 209 p.
 Instruirea și educația ecologică sunt procese continue și complexe, desfășurate în
cadrul tuturor disciplinelor de învățământ, atât în activitățile școlare, cât și în cele
extrașcolare. Aceste procese urmăresc acumularea cunoștințelor despre mediu,
formarea deprinderilor și convingerilor privind necesitatea protejării mediului și
dezvoltarea unei culturi generale la fiecare individ, indiferent de domeniul său de
activitate. Educația ecologică este considerată o componentă obligatorie a educației în
familie, în instituțiile de învățământ preșcolar, școlar, gimnazial, liceal, universitar și
postuniversitar, precum și în societate în ansamblul său. Scopul este să contribuie la
dezvoltarea durabilă socioeconomică permanentă a civilizației umane. 4

În învățământul preșcolar, educația ecologică începe la vârsta de 2-5 ani, având ca

obiective acumularea treptată și constantă de cunoștințe generale despre natură,
diversitatea și interacțiunile sale. Astfel, copilul devine treptat un cercetător
începător, iar atitudinea sa față de natură se formează în urma experiențelor reale și a
cunoștințelor acumulate, punându-se astfel bazele inițiale ale unei culturi ecologice.

1.4. Conservarea biodiversitaţii şi rolul acesteia

Biodiversitatea reprezintă colectivitatea miliardelor de organisme vii unice care

locuiesc pe Pământ, împreună cu interacțiunile complexe dintre ele. Aceste organisme
sunt esențiale pentru existența și sănătatea noastră, însă sunt în mod constant
amenințate de diverşi factori. Principalele presiuni asupra biodiversității provin din
schimbarea utilizării terenurilor, exploatarea directă, schimbările climatice, poluare și
invazia de specii străine.5

Conservarea biodiversității este crucială nu doar pentru valoarea sa intrinsecă, ci și

pentru serviciile de mediu pe care le furnizează, precum aerul curat, apa proaspătă,
solurile fertile și polenizarea plantelor cultivate. Biodiversitatea contribuie la
contracararea schimbărilor climatice și adaptarea la acestea, reducând impactul

4
DONEA V. Educaţia ecologică la etapa învăţămîntului naţional preuniversitar. /
Lucrări Ştiinţifice. Chişinău, Centrul editorial al UASM, vol. 13, 2005, p. 267-270.
5
https://www.eea.europa.eu/ro/help/intrebari-frecvente/ce-este-biodiversitatea-si-de
dezastrelor naturale și având consecințe semnificative asupra societății, economiei și
sănătății umane.6

Este esențial să luăm măsuri urgente pentru protejarea biodiversității și a

ecosistemelor sale asociate. Aceste măsuri ar trebui să includă conservarea habitatelor
naturale, gestionarea durabilă a resurselor naturale, combaterea schimbărilor climatice
și controlul speciilor invazive. Prin acțiuni concrete și responsabile, putem contribui
la menținerea diversității biologice a planetei și la asigurarea unui viitor sustenabil
pentru toate formele de viață.

Biodiversitatea este o noțiune complexă care reflectă varietatea și

interconectivitatea vieții pe Pământ. Pierderea biodiversității este o problemă gravă
care afectează ecosistemele și funcționarea lor, iar conservarea acesteia necesită
eforturi concertate la nivel global, național și local.

În Republica Moldova, conservarea biodiversității este o prioritate și implică

protejarea speciilor amenințate și a habitatelor lor naturale. Este esențial să schimbăm
atitudinea față de mediu și să ne implicăm în conservarea biodiversității pentru a
asigura un viitor durabil pentru întreaga planetă.

1.5. Educaţia în protecţia mediului pentru structurile militare

Problema impactului activității militare asupra mediului este tot mai evidentă și mai
presantă în contextul actual. Industria de apărare contribuie la poluarea și degradarea
mediului înconjurător prin emisiile de poluanți, consumul excesiv de resurse naturale
și distrugerea habitatelor naturale. Mai mult, tensiunile politice și presiunea militară
pot agrava și mai mult această situație. Numeroase conflicte armate au avut la bază
competiția pentru resurse naturale și teritorii, ceea ce a condus la degradarea mediului
în mod direct sau indirect.7

6
https://www.eea.europa.eu/ro/help/intrebari-frecvente/ce-este-biodiversitatea-si-de
7
Cloşcă, Ionel, Suceavă, I., Dreptul Internaţional Umanitar, Bucureşti, Casa de
Editură şi Presă „Şansa“, 1992.
 În acest context, armatele moderne sunt tot mai conștiente de necesitatea protejării
mediului în timpul pregătirii și desfășurării operațiunilor militare. Aderarea la
standardele europene și euroatlantice și preocuparea pentru alinierea la normele
internaționale privind protecția mediului au devenit priorități pentru modernizarea și
adaptarea armatelor naționale.

Organismele militare, inclusiv Armata României, au început să acorde o atenție tot

mai mare protejării mediului în cadrul pregătirii și desfășurării operațiunilor militare.
Astfel, se pun în aplicare măsuri pentru reducerea impactului negativ asupra mediului,
precum integrarea aspectelor de protecție a mediului în legislația militară,
instituționalizarea structurilor specializate, efectuarea de cursuri de pregătire și
aplicarea practică a normelor tehnice de protecție a mediului.8

De asemenea, este esențială educația și conștientizarea personalului militar cu

privire la importanța protejării mediului și respectarea normelor ecologice în
desfășurarea activităților militare. De la nivelul de pregătire inițială până la
desfășurarea exercițiilor militare, toate aspectele legate de protecția mediului trebuie
să fie integrate în procesul de instruire și acțiune militară.

În lumina complexității actuale a problemelor ecologice globale și a amenințărilor

la adresa biodiversității, este evident că educația ecologică joacă un rol crucial, chiar
și în mediul militar. Întrucât forțele armate ale unei țări pot avea un impact
semnificativ asupra mediului prin antrenamente, operațiuni și gestionarea terenurilor,
integrarea educației ecologice în pregătirea militarilor este esențială pentru
promovarea practicilor durabile și a conștientizării impactului asupra ecosistemelor.

Prin intermediul educației ecologice, militarii pot înțelege mai bine interconexiunile
complexe dintre activitățile lor și mediul înconjurător, precum și consecințele acestora
asupra biodiversității și a sănătății ecosistemelor. În plus, o educație ecologică
adecvată poate oferi cunoștințele și abilitățile necesare pentru implementarea
practicilor de conservare a mediului în cadrul activităților militare, cum ar fi
gestionarea resurselor naturale, reducerea poluării și protejarea habitatelor sensibile. 9

8
Duţu, Mircea, Protecţia mediului în conflictele armate, în Economistul, anul IX, serie
nouă, nr.644 (1.640), 12 iulie 2000.
9
Observatorul militar, 2000-2004.
 În mediul militar, conștientizarea ecologică poate îmbunătăți eficiența operațiunilor
și poate contribui la reducerea impactului negativ asupra mediului în timpul
exercițiilor militare și a altor activități. De asemenea, educarea militarilor în domeniul
conservării biodiversității poate avea un impact pozitiv asupra comunităților locale,
contribuind la promovarea unei relații mai bune între forțele armate și mediul
înconjurător.

În plus, integrarea educației ecologice în mediul militar este crucială pentru

promovarea unei abordări durabile și responsabile în gestionarea resurselor naturale și
a impactului asupra mediului. Prin intermediul acestei educații, militarii pot deveni
agenți activi ai conservării biodiversității și ai protejării mediului înconjurător,
contribuind la un viitor mai sigur și mai sustenabil pentru toți.

1.6. Concluzii

În concluzie, apare necesitatea de a recunoaște că instruirea și educația ecologică

este un component de bază al învățământului de toate nivelurile, iar randamentul lui
va depinde de elaborarea unui program complex unic de activitate educativă durabilă
a individului, respectându-se principiile continuității, interdisciplinarității și
integrității. Este timpul de a adopta un program unic național în domeniu,
reglementând responsabilitatea fiecăreia din componentele: familie – instituție de
învățământ – societate.

Bibliografie

1. Educaţia ecologică şi supravieţuirea omului. Chişinău, ARC,Arhip A

2. Strategia de protectie a mediului in armata României, Bucuresti, 2000.
3. Ecologie şi protecţia mediului. Chişinău, Centrul editorial al UASM,Donea V.,
DEDIU I., ANDON C., ROŞCOVAN D., CALIMAN L.
4. Educaţia ecologică la etapa învăţămîntului naţional preuniversitar. / Lucrări
Ştiinţifice. Chişinău, Centrul editorial al UASM, vol. 13, 2005, DONEA V.
https://www.eea.europa.eu/ro/help/intrebari-frecvente/ce-este-biodiversitatea-si-de
5. DreptulInternaţional Umanitar, Bucureşti, Casa de Editură şi Presă „Şansa“, 1992,
Cloşcă, Ionel, Suceavă, I
6. Observatorul militar, 2000-2004.