1. Sintaxa frazei sau Bun-venit la McDonald’s!

Analiza unei fraze

Sintaxa = funcții sintactice, fraza = un enunț cu minimum 2 predicate.
Când vorbim despre sintaxa frazei, înseamnă că avem treabă cu funcțiile sintactice pe care
le îndeplinesc propozițiile în frază. E fix la fel ca la părțile de vorbire care îndeplinesc funcții
sintactice în propoziție. Și, relax, dacă ai reținut șmecheriile de la funcțiile sintactice ale
cuvintelor în propoziție, treaba va merge strună și la frază, pentru că...

subiectul - devine subiectivă

predicatul - predicativă
atribut - atributivă
complement - completivă
circumstanțială - subordonată circumstanțială

Le vom lua pe rând, dar, înainte să îți ofer întreg meniul, te invit la...McDonald’s! Știu, e
mâncare nesănătoasă, e fast food, e scump, e bla, bla, bla...dar eu te invit la McDonald’s doar
imaginar, pentru ca astfel să înveți mult mai ușor cu „ce se mănâncă” funcțiile sintactice ale
propozițiilor în frază.
Te rog să ții minte de la mine că fraza este asemenea unui dublu sau triplu burger, pe
scurt, este o adunătură de chestii gustoase: șuncă, sosuri etc. De la bun început, vom merge pe
următoarea analogie, adică asemănare:
bucata de carne de pui/vită = o propoziție
sosul, sfântul sos = element de relație, de legătură.

La fel ca burgerul, fraza este alcătuită din mai multe părți, cu roluri bine definite. Știi bine
ce important este sosul pentru savoare. De aceea, vom începe cu el. Sosul e ceea ce se pune
între două bucăți de carne, astfel încât să facă legătură între ele. Fix așa funcționează și
elementele de relație pentru frază.
Elemente de relație = cuvinte mici, care leagă propozițiile între ele.
Hai că ți-am făcut poftă de un burger cu de toate, de la McD! Dar până să mergi să ți-l
cumperi, îți recomand să înveți sintaxa frazei, pentru că, te asigur, au legătură, iar premiul de
după (burgerul ales de tine) va fi mult mai savuros!

Elemente de relație = „sosuri”

Coordonatoare
Conjuncții copulative: și, nici, precum și
Conjuncții disjunctive: fie, sau, ori
Conjuncții adversative: dar, iar, însă, ci
Conjuncții concluzive: așadar, prin urmare,
deci
Subordonatoare
Conjuncții: că, dacă, să, ca...să
Pronume relative: care, cine, ce cui
Pronume relative: cât, câtă, câți, câte
Adverbe relative: unde, când, cum
+compusele lor (oricare, oricât, oricând etc.)
Elementele de relație sunt de două feluri:

 coordonatoare: leagă 2 propoziții de același fel, cu aceeași valoare (pot fi 2 propoziții

principale sau 2 propoziții secundare, subordonate)
 subordonatoare: leagă o propoziție mai puțin importantă (secundară, angajată la alta,
care este șefa ei) de una mai importantă, care devine șefa ei.

Exemple: Eu scriu lecția 1/ și tu o înveți. 2/

În această frază spectaculoasă, prima propoziție este „Eu scriu lecția”, iar cea de-a doua
este „și tu o înveți”. Cele două propoziții se leagă între ele prin conjuncția copulativă „și”.
Dacă te uiți în tabelul de mai sus, vei observa că „și” este conjuncție coordonatoare, adică
leagă 2 chestii la fel de valoroase: fie leagă 2 șefe, adică 2 propoziții importante, fie leagă 2
angajate, adică două propoziții egale ca valoare, dar angajate, subordonate. În exemplul de
mai sus, conjuncția „și” leagă 2 propoziții importante, leagă 2 propoziții principale.

Propozițiile funcționează în frază exact ca într-o firmă. Este nevoie de un șef (în frază,
propoziția șef este propoziția principală, cea mai importantă), dar există și angajați (propoziții
secundare, care depind de propoziția principală, exact la fel cum angajatul depinde de șeful lui
pentru a primi salariul).

 Propoziție principală = propoziția șef, care are înțeles de sine stătător:

El merge la școală 1/ ca să învețe carte. 2/
Propoziția 1 = principală
 Propoziție secundară = propoziția angajată, care are ca șef o altă propoziție, pentru
că sensul ei depinde de propoziția principală, pentru că propoziția secundară nu are
înțeles de sine stătător.
El merge la școală 1/ ca să învețe carte.2/
Propoziția 2 = secundară

#Șmecherie: ca să descoperi propozițiile principale și pe cele

secundare dintr-o frază, te uiți ce elemente de relație (ce
sosuri) au propozițiile înaintea lor.

#Șmecherie: de obicei, propoziția principală NU are element

de relație la începutul ei.

Să știi că este foarte valoroasă șmecheria asta, deși unii profesori nu sunt de acord cu ea
pentru că nu se întâmplă în 100% din cazuri. Dar, crede-mă, DE OBICEI, și, mai ales, în
exercițiile pentru Evaluare națională, vei întâlni propoziții principale care respectă această
minunată șmecherie: propozițiile șef, propozițiile principale, NU au element de relație
înaintea lor.
Exemplu:
Eu îți explic 1/ cum poți învăța ușor gramatica.2/
În fraza asta, ia uită-te bine: care crezi că este propoziția principală, aia mai șmecheră și
care nu are element de relație? Evident, propoziția 1. Deci ea e propoziție principală.
Propoziția 2 începe cu un „sos”, că ai nevoie de legătură între 2 bucăți de burger. Te uiți în
tabelul cu „sosuri” (cu elemente de relație) și vezi ce tip de element de relație este.
Caută, caută să vezi unde găsești în tabel cuvântul „cum”. Da, este în partea a doua a
tabelului, unde găsești elemente de relație subordonatoare, adică cele care determină apariția
unei propoziții secundare, angajate.
Deeeci, propoziția 2 este angajată, adică secundară, pentru că începe cu un „sos”
secundar! Ca să o pun în termeni gramaticali tradiționali, voi spune așa: propoziția 2 este
secundară, deoarece sensul acesteia depinde de propoziția principală, adică de propoziția-șef.

#Șmecherie: dacă o propoziție are la începutul ei un element

de relație subordonator (adică din tabel, partea a doua), atunci
ea este propoziție subordonată, adică secundară, adică
angajată, adică are o șefă.

Hai acum să mâncăm un burger de la cap la coadă (adică să lucrăm o frază și să

identificăm propozițiile și elementele de relație). Eu îți voi explica toate șmecheriile pe care le
știu eu ca să înveți ușor sintaxa frazei.

Elementele esențiale ale unui burger (a se înțelege: elementele esențiale într-o frază)

1. Carnea de pui sau de vită = predicatul (trebuie să vezi clar dacă burgerul tău are 1,2,3
sau 15 bucăți de carne)
2. Sosul= leagă bucățile de carne = elementele de relație. De obicei, sos se pune între 2
bucăți de carne. Fix așa e și cu elementele de relație. Ele se pun între 2 predicate.
Pentru a analiza fraza, ai nevoie să parcurgi următorii pași:

1. Identifici predicatele (bucățile de carne de la McD, ok?).

2. Identifici elementele de relație (sosurile de la McD, ok?)
3. Împarți fraza în propoziții (te oprești și pui numărul propoziției ÎNAINTEA
elementului de relație)
4. Afli felul fiecărei propoziții: dacă e principală, adică cea mai șmecheră (Atenție! Pot
să fie și 2 propoziții principale, și 3 și 1 milion!), ori dacă este secundară, adică dacă e
angajata cuiva, adică sensul ei depinde de altă propoziție, o propoziție care este șefa
celei secundare.

#Șmecherie: numărul de predicate dintr-o frază = numărul de

propoziții.
Exemplu: Dacă într-un enunț sunt 5 predicate, înseamnă că vei găsi 5 propoziții.

#Șmecheria șmecheriei: Numărul de elemente de relație =

numărul de Predicate -1

(Altfel spus, dacă ai 5 bucăți de carne de vită pentru un ultraburger, vei avea nevoie între
aceste 5 bucăți de carne de 4 sosuri.

Hai să analizăm fraza de mai sus, respectând cei 4 pași:

1. Identificăm predicatele, iar eu le subliniez (îți recomand și ție să faci la fel când
analizezi fraze)
Predicatele sunt: voi explica, știu, ca să înveți.
Eu îți voi explica toate șmecheriile pe care le știu eu ca să înveți ușor sintaxa frazei.
Există 3 predicate în frază (deci tot atâtea propoziții!), deeeeci câte elemente de relație? Câte
straturi de sos pui între 3 bucăți de carne? Pui 2 straturi! Ca și cum, dacă ai acasă 3 felii de
pâine și vrei să faci un sendviș, atunci între cele 3 felii de pâine vei pune 2 bucăți de șuncă
(sigur, poți pune și 20 de bucăți de șuncă sau mozarella sau orice altceva, dar eu vorbesc de
numărul minim!).
3 predicate sunt în frază, rezultă că sunt 2 elemente de relație.

2. Identificăm elementele de relație (sosurile, ingredientele alea care sunt mai mici, dar
dau savoare. Vezi că la noi, „sosurile” frazei sunt în acel tabel cu elemente de relație!)

Eu îți voi explica toate șmecheriile pe care le știu eu ca să înveți ușor sintaxa frazei.
Elementele de relație sunt cele marcate în chenar. De unde știu că nu sunt mai multe
elemente de relație? Pentru că 3 (3 predicate) -1 = 2 (două elemente de relație). Poate te
întrebi: dar ce caută cuvântul „pe”? Că el nu este în tabelul cu sosurile McD! Și așa e. Ei bine,
în componența elementelor de relație poate intra, uneori, câte o prepoziție, altfel spus, la „sos”
se mai adaugă puțină sare sau zahăr etc., dar asta nu afectează denumirea: tot sos e! Tot are
același rol, și anume, de a lega bucățile de carne între ele și de a le face mai savuroase!

3. Împărțim fraza în propoziții (secretul este să te oprești înaintea elementului de relație!)

Eu îți voi explica toate șmecheriile 1/ pe care le știu eu 2/ ca să înveți ușor sintaxa frazei.3/

Era clar că vor fi 3 propoziții (pentru că sunt 3 predicate în frază), dar acum vezi și unde
se oprește fiecare. Eu le mai explic elevilor mei că elementele de relație sunt ca gardurile între
vecini. Între două case care au proprietari diferiți, există un gard despărțitor. Fix așa
funcționează și elementul de relație! Este ca un gard, care îți indică unde să te oprești cu
propoziția, deci unde să pui bară oblică!
 4. Stabilim felul fiecărei propoziții (dacă e principală/șefă sau secundară/subordonată)
Reluăm aceeași frază:

Eu îți voi explica toate șmecheriile 1/ pe care le știu 2/ de când am devenit profesoară de
română. 3/

P1 = propoziția 1 = propoziție principală, pentru că are înțeles singură, de sine stătător

și pentru că NU are element de relație la începutul ei!
P2 = propoziție secundară, angajată, pentru că începe cu un element de relație
subordonator, mai exact, pronumele relativ „care”, acesta fiind din secțiunea de
elemente de relație subordonatoare.

! Desigur, poți afla cine este șeful propoziției 2 punând întrebarea unei alte propoziții,
astfel încât răspunsul să îl constituie propoziția 2. Mai citește o dată ce am scris, că așa se
procedează și este bine să reții și tehnica asta pentru a realiza împărțirea frazei în propoziții.

Eu îți voi explica toate șmecheriile 1/ pe care le știu 2/

În fraza supusă analizei, pentru a afla cine este șeful propoziției 2, pun întrebarea
propoziției anterioare: „Care șmecherii?” Răspuns: „pe care le știu”. Deci dacă P2 pune
întrebarea la P1, înseamnă ca P1 îi este șefă, iar P2 este subordonată, e angajată, e mai puțin
șmecheră.

Aceleași proceduri le faci și pentru ultima propoziție din frază:

Eu îți voi explica toate șmecheriile 1/ pe care le știu 2/ de când am devenit profesoară de
română. 3/

- elementul de relație este „de când”, iar „când” acesta se află în a doua parte a
tabelului, unde sunt elemente de relație subordonatoare, deci propoziția întreagă care
începe cu acest element de relație va fi și ea subordonatoare, adică nu e cea mai
șmecheră, alta e șefa ei!
- cine este șefa propoziției 3? Punem întrebarea și așa aflăm. Ca răspunsul să fie
propoziția 3, voi întreba așa: „de când le știu?” Răspuns: „de când am devenit
profesoară de română”. Pentru că am pus întrebarea unei părți de vorbire din
propoziția 2, înseamnă că propoziția 2 este șefă (se numește, în termeni oficiali,
„regentă”) pentru propoziția 3. Propoziția 3 este sigur o propoziție subordonată,
angajată a cuiva, pentru că ea pune întrebarea la vecina, la altă propoziție + că
propoziția 3 începe cu un element de relație subordonator. Acestea sunt cele mai tari 2
argumente pentru a demonstra că propoziția 3 este subordonată.

Atenție! Într-o frază, pot exista mai multe propoziții principale. Exemplu:

Eu vreau 1/ să îți explic șmecher gramatica, 2/ iar tu poți 3/ să o înțelegi din prima. 4/

Propozițiile P1 și P3 sunt principale, iar cele două, deși la distanță, se leagă prin
conjuncția coordonatoare adversativă „iar”. P2 și P4 sunt subordonate, logic, pentru că sunt
introduse prin (încep cu) conjuncția subordonatoare „să”. În plus, Propoziția 2 depinde de P1,
căreia îi și pune întrebarea: „ce vreau?” (iar răspunsul este însăși propoziția 2). Iar Propoziția
4 depinde de P3, căreia îi și pune întrebarea: „ce poți?” (răspunsul la această întrebare este fix
propoziția 4!)

Exersează!

Analizează frazele următoare, subliniind predicatele, încercuind elementele de

relație și împărțind frazele în propoziții:

Eu îmi doresc foarte mult să înțelegi gramatica explicată aici și să o ții minte o viață.

Eu am terminat de scris lecția, iar acum merg la profesoara care m-a încurajat să devin
olimpică.

Propozițiile „întrerupte” de tip 1A-1B

Încep cu o șmecherie:

#Șmecherie: atunci când întâlnești un element de relație,

înseamnă că trebuie să trasezi gardul înaintea lui, adică să faci
delimitare între propoziții prin bară oblică.

Uneori, înaintea elementelor de relație nu găsești o propoziție întreagă sau măcar

predicatul, astfel dai de așa-numitele de mine „propoziții întrerupte”. Nu înseamnă că nu sunt
propoziții, ci înseamnă că o bucată din propoziție este într-o parte, iar completarea propoziției
se află în altă parte, din cauză că s-a băgat nerăbdătorul de element de relație!

Exemplu:
Cartea 1A/ pe care o citești 2/ este interesantă. 1B/

Propoziția 1 este „propoziția întreruptă”, iar ea sună așa: Cartea este interesantă.

#Șmecherie: Sigur, sigur, între 2 predicate consecutive trebuie

să pui bară despărțitoare, ele făcând parte din propoziții
diferite (sunt vecine, dar trebuie să aibă „gard” între ele).

Exemplu: Eu trebuie 1/ să citesc multe cărți.2/

Exersează!
 Desparte următoarele fraze în propoziții și află care sunt propozițiile principale și care
sunt propozițiile secundare:

Tu ai scris lecția ca să o repeți acasă.

Elevii ascultă ce le-am povestit, apoi prezintă ei ce au trăit.
Fata cântă la pian, iar băiatul cântă la chitara pe care a primit-o cadou.
Eleva pe care o vezi a câștigat locul I la olimpiada de română la care a participat.