TOPONIMUL SOHODOL

Toponimul SOHODOL apare pentru prima oară într-un act din 12 februarie 1238, emis de regele Bela al IV-
lea, prin care se donează/se hărăzește „oaspeților noștri sași din satele Cricău și Ighiu” (...). Iar pământul pe care
l-au stăpânit prin dania înaintașilor noștri î-l lăsăm să-l stăpânească în veșnică pace cu aceleași semne de hotar,
în care l-au aut din vechime. Iar primul semn de hotar al susscrisului pământ (...) , începe deasupra dealului
ascuțit și se învecinează cu oamenii din satul Șard, apoi trecând prin râul Șard, merge la drumul mare și acolo se
învecinează cupe o parte cu satul Sfântului Martin, iar de cealaltă parte cu oamenii din satul Buchad, apoi
trecând râul Buchad merge la muntele ce se numește Akazto, unde se învecinează cu oamenii din Buchad; de aici
merge peste via Crasu, de aici înaintând se îndreaptă spre izvorul râului care se numește Țelna, unde se
învecinează cu oamenii din Buchad pomeniți de mai multe ori. Apoi, înaintând merge la hotar cu Chanad
comitele, fiul lui Wofa, deasupra stâncii numită Wela și, începând de aici dealungul râului Thyry, merge până la
satul Woyasd și aici se învecinează cu acestsat, apoi mergela muntele ce privește spre Mureș și aici se
învecinează cu Petre byloch. Apoi înaintând, merge la satul Sfâtului Martin și se învecinează cu oamenii din acest
sat, apoi pornind-o în sus spre pădure, pe creasta ce se numește SOHODOL, merge pe muntele GEAMĂN și se
învecinează cu sus numiții oameni ai satului Buchad, iar de aici, înaintând către o colină numită Pastorereu, se
suie mai sus, în vârful căreia are și un semn de hotar. De aici, ieșind pe creastă, merge la pădurea acelorași
(oameni), îndreptându-se printre brazi spre pământul numitului comite Chanad, unde se învecina mai înainte cu
același și aici se sfârșește. (Text preluat din: DOCUMENTE PRIVIND ISTORIA ROMÂNIEI. Veacul: XI, XII și XIII. C.
TRANSILVANIA; vol. I (1075-1250). Editura Academiei, pag. 310-311, București, 1951.) (Textul în latină se găsește
în: Urkundenbuch zur Geschichte der Deutschen in Siebenburgen - Documente privitoare la istoria germanilor din
Transilvania. Vol. I. pag. 66-68. Editori Fr. Zimmermann și K. Werner, ed. G. Gundisch, Sibiu; 1892-1897.) .
Această foarte veche, probabil prima, mențiune a toponimului SOHODOL în Transilvania este subliniată de
N. Iorga în ISTORIA ROMÂNILOR DIN ARDEAL ȘI UNGARIA, vol. IV. Până la mișcarea lui Horea 1784. Pag. 50. Editura
Școalelor, București, 1915. În capitolul III „Așezarea sașiLor în Ardeal și urmările pentru români” remarcă actul din
1238 și denumirile SOHODOL/ZUHODOL , GEAMĂN/ GEMINUS și PASTORREU pe care îl traduce PĂSTORENI ca fiind
ale românilor, ceea ce, cum spun eel ironic, „ni arată...cât de mult lipseau românii din Ardeal”.
Lingvistul Nicolae Drăganu în ROMÂNII ÎN VEACURILE IX-XIV PE BAZA TOPONIMIEI ȘI ONOMASTICII, pag.
494, editura Monitorul Oficial, Imprimeria Națională, București, 1933, referindu-se la actul din 1238, într-o notă de
subsol face observația că:„Geminum montes este muntele GEAMĂNA, care n-are decât acest nume românesc și
care se află între DETUNATA Și SULIGATA de lângă BUCIUM MUNTARI, pl. (plasa) ROȘIA, În care se află și
SOHODOLUL” (Notă: marcarea localităților cu majuscule îmi aparține. T. P.)
Ca și crâng al satului Câmpeni, Sohodolul apare menționat în anul 1631 în sintagma ”Gornicul de pădure din
Sohodol” (conform P. Binder în lucrarea GEOGRAFIA ISTORICĂ A MUNȚILOR APUSENI, pag. 535, apărută în
APULUM nr. 13/1975, fără a indica sursa informației).

Toma Prida